Fond funciar. Decizia nr. 168/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 168/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 15-02-2012 în dosarul nr. 168/RC
Dosar nr._ - recurs - revizuire -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 168/RC
Ședința publică din 15.02.2012
Instanța compusă din:
Președinte: L. F. – președintele tribunalului
G. B. – judecător
D. S. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
La ordine venind pronunțarea asupra recursului declarat de recurenții - revizuienți T. M. și T. E., domiciliați în P. N., ., nr. 10, județul N., împotriva sentinței civile nr. 2148 din 14.04.2011 a Judecătoriei P. N. pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații - intimați F. P., F. D., domiciliați în P. N., Aleea Trandafirilor, ., județul N., M. Valeriea, domiciliată în P. N., ., ., C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în P. N., ., nr. 27, județul N., C. L. P. N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în P. N., județul N., și M. V. C., domiciliat în P. N., .. D.1, ., având ca obiect revizuire.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 09.02.2012 și au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Pronunțarea asupra cauzei s-a amânat pentru data de astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 2148 din 14.04.2011 a Judecătoriei P. N. pronunțată în dosarul nr._, tribunalul constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2148 din 14.04.2011 Judecătoria P. N. a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței civile nr. 4393/2003 a Judecătoriei P. N., formulată de revizuienții T. M. și T. E. în contradictoriu cu intimații F. P., F. D., M. V., M. I. C., C. L. P. N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Au fost obligați revizuienții T. M. și T. E. să plătească intimatei C. L. P. N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor suma de 1.240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și intimaților F. P. și F. D. suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
P. soluționarea cauzei instanța de fond a reținut în motivare următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4393/2003 a Judecătoriei P. N. s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._ emis în favoarea pârâților T. M. și T. E. pentru suprafața de 46,5 m.p., teren construcții, pe care este edificat un garaj cu două boxe; s-a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind radierea suprafeței de 46,5 m.p. din titlul de proprietate menționat, motivat de faptul că acesta este atributul comisiei județene și nu al instanței; s-a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională având ca obiect revendicare și despăgubiri formulată de pârâții – reclamanți T. M. și T. E., întrucât aceștia nu mai au un titlu valabil pentru terenul pe care este amplasat garajul revendicat ca urmare a constatării nulității absolute a titlului de proprietate pentru suprafața de 46,5 m.p., care produce efecte retroactive.
Soluția de constatare a nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._ emis în favoarea pârâților T. M. și T. E. pentru suprafața de 46,5 m.p. teren construcții, pe care este edificat un garaj cu două boxe, a fost justificată prin faptul că titlul de proprietate respectiv este lipsit de fundament în condițiile în care decizia nr. 454/1991 a Prefecturii Județului N., în baza căreia a fost emis, a fost anulată prin sentința civilă nr. 2756/2002 a Judecătoriei P. N.. Astfel, instanța a aplicat principiul resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis.
În considerentele hotărârii judecătorești care face obiectul cererii de revizuire, instanța a verificat valabilitatea titlului de proprietate contestat doar prin raportare la documentația care a stat la baza emiterii acestuia, fără a face o analiză asupra fondului dreptului de proprietate și, implicit, a actelor de proprietate de care s-au prevalat de părțile (inclusiv a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 189/1977 la notariatul de Stat Județean N.), posibilitatea constituirii dreptului de proprietate în favoarea revizuienților T. M. și T. E. fiind analizată de către instanța care a pronunțat sentința civilă nr. 2756/2002 a Judecătoriei P. N..
A mai reținut instanța de fond că, în drept, potrivit art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă, revizuirea se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. Rezultă că, pentru a se putea invoca acest motiv și a se admite revizuirea, trebuie întrunite cumulative următoarele condiții: partea interesată să se bazeze pe un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată; înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită; înscrisul să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții; înscrisul invocat pentru revizuire să fie determinat, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării pricinii, soluția ar fi putut fi alta decât cea pronunțată; înscrisul nou trebuie prezentat de partea care exercită calea de atac, neputându-se pretinde instanței să-l invoce din oficiu.
Fiind vorba de condiții cumulative de admisibilitate a revizuirii, neîndeplinirea chiar și numai a uneia dintre acestea are drept consecință respingerea cererii ca inadmisibilă.
În speță, prima instanță a reținut că înscrisurile invocate în justificarea cererii de revizuire nu întrunesc condițiile ce se desprind din conținutul textului normativ enunțat anterior. Astfel, încheierea de completare a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 189/1977 la Notariatul de Stat Județean N., emisă de B.N.P. H. I., nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
1. înscrisul respectiv nu are caracter de noutate în accepțiunea art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, făcând corp comun cu actul de proprietate nr. 189/1977 autentificat la Notariatul de Stat Județean N. și a fost emis ulterior rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii contestate;
2. înscrisul invocat de revizuienți ar fi putut fi procurat și înfățișat în procesul de fond, revizuienții înșiși având posibilitatea de a face demersurile necesare remedierii lipsurilor din conținutul actului notarial, prin prisma interesului în derularea litigiului, neputându-se aprecia că, în concret, actul nu a putut fi prezentat instanței dintr-o împrejurare obiectivă întrucât avea legătură cu manifestarea de voință a părților interesate;
3. contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 189/1977 la Notariatul de Stat Județean N., astfel cum a fost completat prin încheierea nr. 4993/29.07.201,0 nu este determinant în dezlegarea pricinii, adică apt să ducă la o altă situație de fapt și la o altă soluție, de moment ce instanța nu a analizat titlul de proprietate nr._ decât prin prisma deciziei administrativă care a stat la baza eliberării lui, nu și prin raportare la fondul dreptului de proprietate invocat de revizuienți și, implicit, la actul notarial de proprietate care a făcut obiectul completării;
4. nu se poate aprecia că înscrisul care face obiectul analizei a fost reținut de partea potrivnică în condițiile în care a fost emis de o autoritate publică după o perioadă lungă de timp din momentul rămânerii definitive și irevocabile a sentinței civile nr. 4393/2003 a Judecătorie P. N..
În ceea ce privește adresa nr._/02.11.2004 emisă de Primăria municipiului P. N., instanța de fond a constatat că nici acest înscris nu poate determina revizuirea hotărârii judecătorești contestate întrucât a fost emisă ulterior rămânerii definitive a sentinței civile nr. 4393/2003 a Judecătoriei P. N.; ar fi putut fi prezentată în procesul de fond, din moment ce face referire la informații care se regăsesc într-o bază publică de date la care revizuienții ar fi avut acces, fie direct, fie prin intermediul unei solicitări adresate instanței învestită cu soluționarea litigiului; aspectele consemnate în adresa respectivă nu au caracter determinant în sensul că nu schimă situația de fapt avută în vedere de instanța de fond și nici nu influențează regimul juridic al terenului litigios, astfel că nu ar conduce la o altă soluție decât cea pronunțată.
Față de considerentele expuse anterior, instanța de fond a apreciat ca fiind inadmisibilă în principiu și pe fond cererea de revizuire cu a cărei soluționare a fost învestită, motiv pentru care a respins-o ca atare.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, revizuienții, în calitate de părți căzute în pretenții, au fost obligați să plătească intimaților F. P. și F. D. cheltuieli de judecată în valoare de 100 lei, reprezentând onorariul achitat de aceștia din urmă unui avocat în vederea redactării întâmpinării, precum și suma de 1.240 lei Comisiei Locale P. N., reprezentând onorariul apărătorului ales.
Revizuienții T. M. și T. E. au declarat recurs împotriva sentinței civile, pe care o consideră netemeinică și nelegală, arătând în motivare că instanța nu a analizat motivele de fapt și de drept invocate, nu a observat că terenul este revendicat de moștenitorul proprietarului de drept și în mod greșit s-a apreciat că încheierea nr. 4993/2010 a B.N.P. H. I. nu reprezintă un act nou cu motivarea că cele reținute și consemnate în acest act au fost analizate cu prilejul judecării fondului și au fost apreciate ca fiind concludente. Or, dimpotrivă, prin noul act care completează contractul de vânzare-cumpărare din data de 19.01.1977, s-au stabilit vecinii imobilului situat în ., nr. 10, față de care litigiul trebuie reanalizat pe fond.
Mai arată revizuienții că s-au prezentat de mai multe ori la notar pentru a solicita încheierea de completare nr. 4993/2010, aceasta fiind eliberată abia la data de 27.07.2010, astfel că nu se poate reține neîndeplinirea condiției de admisibilitate a cererii de revizuire potrivit căreia actul nou invocat trebuie să se afle în posesia părții adverse, iar revizuienții să fie în imposibilitatea prezentării actului dintr-o împrejurare mai presus de voința lor. Totodată, revizuienții invocă și încălcarea principiului securității raporturilor juridice consacrat de CEDO în cauza Brumărescu, întrucât prin sentința civilă nr. 2533/08.12.2000 a Curții de Apel Bacău s-a statuat că garajul este situat pe terenul soților T., aspect necontestat de reclamanții F. P. și F. D., iar prin decizia civilă nr. 2756/2002 a Judecătoriei P. N. s-a anulat titlul de proprietate nr. 454/1991 emis în favoarea lor, în acest sens fiind invocată și sentința civilă nr. 4393/2003 a Judecătoriei P. N., a cărei revizuire se cere, prin care se încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 2533/08.12.2000 a Curții de Apel Bacău. În lumina aceleiași hotărâri CEDO, revizuienții susțin că, prin sentința civilă nr. 4393/2003 a Judecătoriei P. N. s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, că această hotărâre nu s-a fundamentat pe probe noi, iar în cauza de față nu este vorba de o supervizare a acestei hotărâri, ci de o înlăturare a încălcărilor mai sus menționate. Mai mult, prin sentința civilă nr. 3238/28.07.2009 a Judecătoriei P. N. s-a statuat că, în lipsa unui act care să dovedească constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate de reclamanții F. și M. în temeiul legilor fondului funciar, C. locală a Municipiului P. N. pentru aplicarea legilor fondului funciar nu poate fi obligată la eliberarea titlului de proprietate.
Revenind la încheierea de completare nr. 4993/2010, revizuienții arată că emiterea acesteia după rămânerea irevocabilă a sentinței civile nr.4393/2003 nu constituie un impediment în admiterea cererii de revizuire, cu atât mai mult cu cât prin hotărârea mai sus menționată s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 2533/2000 a Curții de Apel Bacău, iar actul nou depus are caracter determinant, respectiv este de natură a schimba soluția fondului prin completarea actului de vânzare-cumpărare, care, în lipsa acestei încheieri, nu poate avea efecte juridice. În acest sens, apreciază revizuienții că este greșită statuarea instanței potrivit căreia analizarea titlului de proprietate nr._ s-a făcut din perspectiva deciziei administrative, câtă vreme constituirea dreptului de proprietate în temeiul art. 36 din Legea nr. 18/1991 se face doar pentru cei ce dețin o locuință și nu garaj.
Relativ la adresa nr._/02.11.2004 emisă de Primăria Municipiului P. N., revizuienții susțin, de asemenea, că statuările instanței sunt greșite, întrucât nu au avut cunoștință de litigiile dintre F. și M., pe de o parte, și C. locală a municipiului P. N. și C. județeană N., pe de altă parte, nu au cunoscut pe adevăratul proprietar al terenului, iar prin adresa respectivă, emisă ulterior pronunțării sentinței civile nr. 4393/2003, instanța era informată asupra faptului că terenul este revendicat de moștenitorul proprietarului inițial al terenului, respectiv I. G.. P. aceste motive, este greșită statuarea instanței potrivit căreia adeverința cuprinde informații care se aflau în baza publică de date ce putea fi accesată, iar acest înscris nu are caracter determinant, precum și statuarea potrivit căreia intervenția moștenitorului proprietarului de drept nu schimbă situația de fapt avută în vedere de instanța de fond.
Relativ la moștenitorul proprietarului inițial al terenului, revizuienții invocă prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cauza Faimblat, cauza pilot A., P. și S. contra României, precum și dreptul acestuia de a-și revendica terenul chiar și după adoptarea Legii nr. 10/2001.
În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7,8,9, art. 3041, art. 327 alin. 1 și art. 328 Cod procedură civilă.
Conform prevederilor art. 42 din Legea nr. 1/2000 republicată, prezentul recurs este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Intimații F. P. și F. D. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de revizuire, întrucât în speță operează puterea de lucru judecat în raport cu mai multe hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile.
Examinând sentința atacată în raport cu motivele de recurs invocate și cu prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată că aceasta este temeinică și legală și va fi menținută pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.
Cu privire la încheierea nr. 4993/2010 a B.N.P. H. I., tribunalul constată că revizuienții au invocat, ca și împrejurare mai presus de voința lor care i-a împiedicat să obțină actul, faptul că s-au prezentat de mai multe ori la acest birou notarial, iar notarul a refuzat întocmirea încheierii. Or, art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă vizează înscrisurile existente deja la momentul soluționării cauzei în fond, iar teza a II-a a textului se referă la imposibilitatea părții de a depune acest înscris deja existent dintr-o împrejurare mai presus de voința ei. Prin urmare, faptul că revizuienții s-au prezentat de mai multe ori la notar pentru ca acesta să întocmească încheierea de completare a contractului de vânzare-cumpărare nu poate fi circumscris acestei împrejurări, demersul lor urmărind întocmirea acestei încheieri și nu obținerea unui act deja existent la momentul soluționării cauzei în fond.
Cu privire la caracterul determinant al acestui act, revizuienții au arătat că instanța de revizuire trebuia să aibă în vedere că eliberarea deciziei Prefectului nr. 453/16.11.1991 nu s-a făcut cu respectarea prevederilor legilor fondului funciar în vigoare la data emiterii, și nu statuările sentinței civile nr. 4393/2003 a cărei revizuire se cere, potrivit cărora anularea acestei decizii prin sentința civilă nr. 2756/2002 a Judecătoriei P. N. lasă titlul de proprietate fără acoperire juridică pentru suprafața de 4605 m.p. și, în consecință, trebuia să acorde eficiență juridică contractului de vânzare-cumpărare așa cum a fost completat prin încheierea notarului H. I..
Tribunalul constată că nici acest motiv nu este fondat, întrucât, în cauza de față, instanța de revizuire nu a fost învestită cu analizarea deciziei nr. 453/16.11.1991 din perspectiva respectării prevederilor legilor fondului funciar, cum de altfel nici instanța care a soluționat fondul nu a fost învestită cu această analiză, aceasta din urmă constatând doar că anularea deciziei prefectului atrage anularea titlului de proprietate pentru suprafața de 46,5 m.p.
Pe de altă parte, față de constatarea neîndeplinirii cerinței existenței actului la momentul soluționării cauzei în fond, nu mai prezintă relevanță juridică caracterul determinant al actului, analizarea acestei cerințe fiind inutilă.
Tribunalul constată că soluția instanței de fond este temeinică și legală și în ceea ce privește adresa nr._/02.11.2004, care este ulterioară sentinței civile nr. 4393/24.11.2003 și, de asemenea, nu are caracter determinant în soluționarea fondului litigiului din considerentele reținute de instanța de revizuire.
În privința celorlalte motive de recurs prin care se invocă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 2533/2000 a Curții de Apel Bacău față de sentința civilă nr. 2756/2002 a Judecătoriei P. N., prevederile CEDO în materia proprietății și cauzele CEDO pronunțate în această materie, tribunalul constată că acestea vizează fondul cauzei, ce nu poate fi analizat în condițiile în care, așa cum s-a arătat, prezenta cerere de revizuire nu îndeplinește cerințele de admisibilitate impuse de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă.
Analizând și susținerile referitoare la stabilitatea raporturilor juridice consfințite prin hotărâri judecătorești, tribunalul constată că tocmai acest principiu a fost avut în vedere de legiuitor în reglementarea căilor extraordinare de atac, respectiv revizuirea și contestația în anulare, care nu pot fi admisibile decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, aceste cazuri vizând împrejurări noi care nu au fost avute în vedere la pronunțarea hotărârii atacate.
Față de cele arătate, tribunalul constată că recursul nu este fondat și va fi respins ca atare în raport cu prevederile art. 312 Cod procedură civilă raportat la art. 3041 Cod procedură civilă.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuienții T. M. și T. E., domiciliați în P. N., ., nr. 10, județul N., împotriva sentinței civile nr. 2148 din 14.04.2011 a Judecătoriei P. N., în contradictoriu cu intimații - intimați F. P., F. D., domiciliați în P. N., Aleea Trandafirilor, ., județul N., M. Valeriea, domiciliată în P. N., ., .. A, ., județul N., C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în P. N., ., nr. 27, județul N., C. L. P. N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în P. N., județul N., și M. V. C., domiciliat în P. N., .. D.1, ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.02.2012.
Președinte, Judecători, Grefier,
L. F. G. B., C. Ailuțoaei
D. S.
Red. D.S. – 02.03.2012
Tehnored. C.A. – 06.03.2012
2 ex.
Fond: C. V. V.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 8/2012. Tribunalul NEAMŢ | Acţiune în constatare. Decizia nr. 31/2012. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
