Uzucapiune. Decizia nr. 766/2013. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 766/2013 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 766/RC
Dosar nr._ - uzucapiune -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 12.06.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 766/RC
Instanța constituită din:
Președinte: D. M. - judecător
G. B. - judecător
C. B. - judecător
D. L. – grefier
La ordine venind pronunțarea asupra recursurilor formulate de recurenta-reclamantă F. T., domiciliată în ., ., județul N. și de către intimații-intervenienți M. I., domiciliat în comuna Tămășeni, ., I. C., P. F. și A. I., toți domiciliați în . împotriva sentinței civile nr. 646 din data de 23.02.2012 a Judecătoriei R. pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă . în Tămășeni, județul N., având ca obiect uzucapiune.
Dezbaterile fondului au avut loc în ședința publică din data de 29.05.2013, prezența și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și în care s-a dispus amânarea pronunțării la data de 05.06.2013 și apoi la 12.06.2013 când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 646 din 23.02.2012 a Judecătoriei R., tribunalul constată următoarele:
P. sentința civilă nr.646 din 23.02.2012 pronunțată de Judecătoria R. a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta F. T. în contradictoriu cu pârâta . primar. Ca o consecință a admiterii astfel a acțiunii s-a constatat că reclamanta a dobândit, prin posesia de bună credință exercitată timp de peste 30 de ani, dreptul de proprietate asupra suprafeței de 202 mp teren curți-construcții, situată în comuna Tămășeni, ., sola 3, . în schița anexă la raportul de expertiză tehnică care face parte integrantă din hotărâre, cu vecinii: N-Balașcă E., E-drum comunal, S-M. I. și V-F. V.. A fost admisă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul M. I. și a fost respinsă cererea de intervenție formulată de intervenienții I. C., P. F. și A. E., intervenienți care au fost obligați să plătească reclamantei suma de 919 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.Totodată a fost respins ca fiind rămasă fără obiect, cererea intervenientului M. I. privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei R., sub nr._ /2011, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamanta F. T. a chemat în judecată pârâta .>reprezentată prin primar, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că a dobândit, prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1300 mp teren situată în satul Adjudeni, comuna Tămășeni, ., județul N.. Reclamantă a precizat că soțul său, F. V., în prezent decedat, a primit de la părinții săi cu titlu de zestre suprafața de 1300 mp. Deși stăpânește acest teren încă din anul 1989 și s-a înscris cu el în registrul agricol, plătind toate taxele și impozitele legale, nu i s-a eliberat un titlu de proprietate în temeiul Legii 18/1991.
La termenul de judecată din data de 24.02.2012 I. C., P. F. și A. E. au formulat o cerere de intervenție în interes propriu, solicitând respingerea acțiunii reclamantei ca inadmisibilă și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată. Aceștia au arătat că o suprafață de 800 mp din terenul pentru care reclamanta a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate, a aparținut tatălui lor, P. I. și că el face obiectul cererii de reconstituire a dreptului de proprietate conform legii fondului funciar.
Și M. I. a formulat o cerere de intervenție în interes propriu solicitând respingerea actiunii reclamantei ca inadmisibilă, dar și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, susținând că suprafața de 360 mp, face parte din totalul de 1300 mp, solicitați de reclamantă, este proprietatea sa, potrivit titlului de proprietate nr._ . Astfel, nu sunt îndeplinite cerințele legale ale uzucapiunii de lungă durată, întrucât reclamanta nu este posesoare de bună credință.
La termenele de judecată din 19.05.2011 și 22.09.2011 reclamanta și-a precizat obiectul acțiunii arătând că solicită să se constate că a dobândit dreptul de proprietate prin joncțiunea posesiilor, doar pentru suprafața de 225 mp.
Cele două cererii de intervenție în interes propriu au fost admise în principiu la termenul de judecată din data de 31.03.2011. Probatoriu a fost completat prin relații solicitate și comunicate de la Primăria comunei Tămășeni cu privire la situația juridică a terenului în litigiu. De asemenea a fost efectuată și o expertiză topo, ce a fost depusă la data de 22.09.2011 și care a concluzionat că reclamanta stăpânește suprafața de 202 mp teren, pe care se afla amplasată casa de locuit edificată în anul 1992, iar intervenientul M. I. stăpânește doar suprafața de 23 mp. Întreaga suprafața de 225 mp în litigiu nu este înscrisă în niciun titlu de proprietate.
Intervenienții au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză topo, completarea acestuia fiind depusă la dosar la data de 17.11.2011, fiind reținut că din suprafața de 225 mp aflată în litigiu se suprapune numai suprafața de 23 mp, peste cei 360 mp, aflați în sola 3, . în Titlu de proprietate nr. 65/1899 eliberat în favoarea intervenientului M. I.. Însă, potrivit planului cadastral al localității Adjudeni, aceste suprafețe nu se suprapun.
P. adresa nr.1685/17.01.2012 Primăria comunei Tămășeni a comunicat faptul că pentru suprafața de 202 mp teren pe care este amplasată casa de locuit, proprietatea reclamantei, nu s-a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate. S-a dispus, din oficiu, atașarea dosarului nr._
Prima instanță a reținut în motivarea pe fond a soluției adoptată că, reclamanta a solicitat, în urma precizării acțiunii, constatarea dreptului său de proprietate pentru suprafața de 225 mp teren, situată în comuna Tămășeni, ., ca efect al prescripției de 30 de ani, susținând că terenul a fost stăpânit de către autorului soțului său, F. A., încă din anul 1960, iar din anul 1989 a fost stăpânit de reclamantă împreună cu soțul său, F. V., în prezent decedat, continuând astfel posesia începută. Mai mult decât atât, în anul 1992 reclamanta și soțul său au edificat pe acest teren o casă.
Din expertiza efectuată în cauză de expert A. F., dar și din suplimentul la această expertiză, a rezultat faptul că reclamanta stăpânește o suprafața de 202 mp din totalul de 225 mp, pentru care s-a solicitat constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune. Diferența de 23 mp este stăpânită de intervenientul în interes propriu M. I., fiind îngrădită de acesta.
Suprafața de 202 mp, pe care se află amplasată locuința reclamantei, nu este înscrisă în niciun titlu de proprietate, așa cum rezultă din raportul de expertiză, iar din adresa nr. 463/21.04.2011 emisă de Primăria comunei Tămășeni, pentru suprafața de 1385 mp (. eliberat Titlul de proprietate nr.65/1153 la data de 18.11.2002 moștenitorilor lui B. I. (bunicul lui F. V., soțul reclamantei). În ceea ce privește suprafața de 23 mp, aceasta face parte din suprafața de 360 mp, sola 3, . în Titlul de proprietate nr.65/1899 eliberat pe numele intervenientului M. I., conform evidențelor cadastrale ale OCPI. Însă, potrivit planului cadastral al localității Adjudeni această suprafață nu se suprapune cu suprafața de 360 m, sola 3, . în Titlu de proprietate nr. 65/1899.
În ceea ce-i privește pe intervenienții I. C., P. F. și A. E., aceștia au formulat abia la data de 13.05 2011 (după înregistrarea acțiunii de față) o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 800 mp teren intravilan, după autorul P. I..
P. urmare, instanța de fond a reținut că terenul în litigiu, în suprafață de 202 m.p, a fost stăpânit de reclamantă și de autorii săi, mai bine de 40 de ani, astfel cum a rezultat și din declarațiile martorilor audiați în cauză. Uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietății unui bun imobil, ca efect al exercitării unei posesiuni utile asupra acelui bun într-un interval de timp determinat de lege.
Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiunea de 30 de ani așa cum este aceasta reglementată de art.1890 Cod civil sunt necesare a fi îndeplinite cumulativ două condiții: posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată și să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani, indiferent dacă posesorul este de bună credință sau de rea credință.
În acest sens, art.1846 alin.1 Cod civil prevede că orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii, iar conform art.1847 Cod civil ca să se poată prescrie, posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și exercitată sub nume de proprietar, la care practica judiciară a mai adăugat o condiție, aceea de a nu fi echivocă.
De asemenea, în temeiul art. 1860 Cod civil, orice posesor posterior are facultatea, spre a putea invoca dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, să unească posesiunea sa cu posesiunea autorului său dacă între aceștia a existat un raport juridic și dacă posesorul anterior nu a fost proprietarul imobilului.
Așadar, ceea ce trebuia să dovedească reclamanta care a invocat în favoarea sa efectele uzucapiunii de 30 de ani era că stăpânirea pe care a exercitat-o pe toată durata termenului, ea si autorul său, a fost o adevărată posesie, respectiv faptul că aceasta a reunit cele două elemente constitutive (animus si corpus) și toate calitățile cerute pentru ca posesia să fie utilă.
Din probele administrate a rezultat că aceste condiții sunt îndeplinite și astfel, reclamanta și autorii săi (socrii săi) s-au comportat ca proprietari ai suprafeței de 202 mp pentru o perioada ce a depășit 30 de ani. Diferența de 23 mp este stăpânită de intervenientul M. I.. Din acest considerent prima instanță a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă. Totodată a admis și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul M. I., întrucât acesta stăpânește suprafața de 23 mp.
Cererea de intervenție formulată de intervenienții I. C., P. F. și A. E. a fost respinsă ca neîntemeiată, fiindcă aceștia nu au făcut dovada susținerilor lor. În temeiul art.274 Cod procedură civilă intervenienții în interes propriu menționați mai sus au fost obligați să plătească către reclamantă a cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței civile nr.646 din 23.02.2012 pronunțată de Judecătoria R. au declarat recurs reclamanta F. T., intervenientul în interes propriu M. I. și intervenienții în interesul propriu I. C., P. F. și A. E., înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._, fiind indicate ca motive de nelegalitate și netemeinicie următoarele:
1. Reclamanta F. T. a precizat că la termenul de judecată din data de 19.05.2011 și-a redus pretențiile privind dobândirea dreptului de proprietate prin joncțiune posesiilor pentru suprafața de 225 mp care nu este înscrisă în titlul de proprietate, deși stăpânește terenul de peste 40 de ani. Expertiza a constatat că stăpânește terenul, dar suprafața de 23 mp este ocupat de intervenientul M. I., în mod abuziv, întrucât potrivit planului parcelar al localității Adjudeni, terenul în litigiu nu se suprapune peste suprafața de 360 mp, înscrisă în titlul de proprietate nr.65/1899 eliberat pe numele lui M. I.. Acesta i-a stricat gardul și hotarul, în lipsa ei, când era plecată la muncă în străinătate, motiv pentru care a solicitat admiterea căii de atac și respingerea cererii de intervenție în interes propriu formulată de M. I..
2. Intervenienții P. F., I. C. și A. E. au arătat că sunt toți moștenitorii autorului P. I. care a fost proprietarul terenului înainte de colectivizare, iar suprafața identificată de expert ca fiind de 202 mp, face parte, ca amplasament, din terenul avut de defunctul menționat mai înainte. Deși au făcut dovada că au formulat o cerere de includere în titlu de proprietate care le-a fost eliberat și pentru suprafața de 800 mp, deținut de tatăl lor, în punctul respectiv (fiind eliberat în prezent sub nr.65/ 2589/05.02.2007 un titlu de proprietate pentru suprafețele stăpânite și trecute la rol de autorul lor, titlu ce nu include și suprafața menționată), cererea a fost respinsă cu justificarea din partea autorității locale întemeiată pe considerentul că autorul lor ar fi înstrăinat pământul.
Nu formează obiectul cauzei legalitatea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, ea face numai dovada faptului că au solicitat acest teren atât reclamantei cât și primăriei, fără a recunoaște niciodată că P. I. ar fi vândut terenul. De altfel, nici reclamanta nu a invocat în apărarea sa acest aspect, în susținerea posesiei printr-o vânzare în baza unui înscris sub semnătura privată, neputând face dovada existenței unui astfel de înscris și nici a predării unei sume de bani cu titlul de preț. În momentul în care se va comunica răspunsul la cererea lor, au posibilitatea să formuleze plângere împotriva hotărârii comisiei comunale întrucât, chiar dacă se recunoaște suprafața de teren în punctul respectiv, se impune acordarea unui alt amplasament aflat la dispoziția comisiei.
Astfel, apare ca nereală susținerea reclamantei referitoare la faptul că este posesor de bună credință și că nu a avut litigii cu nicio persoană, în condițiile în care terenul pe care îl stăpânește se află în evidențele agricole ce-l privesc pe defunctului lor tată, P. I.. Acesta a avut suprafața de 800 mp trecută în rol, terenul fiind solicitat de moștenitori conform legilor fondului funciar, nu a fost inclus în titlul de proprietate eliberat, iar în prezent urmează o procedură prealabilă de modificare a titlului, în sensul includerii acestei diferențe.
În afara aspectelor menționate, care țin de fondul cauzei, au invocat și excepțiile asupra cărora au precizat că instanța nu s-a pronunțat. Astfel, a fost invocată lipsa calității procesuale pasivă, respectiv a Primăria comunei Tămășeni. Nu sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii de lungă durată pentru suprafața de teren identificată la expertiză, deci au făcut dovada că, în situația în care reclamanta sau socrii săi ar fi primit înainte de Revoluție o porțiune de teren, în punctul respectiv, pe care a fost edificată o construcție, fiindcă posesia sa nu îndeplinește condițiile enumerate mai sus. Reclamanta deși avea la îndemână calea prevăzută de Legea 18/1991, nu a solicitat terenul în vederea constituirii dreptului de proprietate, deoarece intervenienții au solicitat terenul. Comisia comunală de fond funciar nu a eliberat un titlu de proprietate întrucât nu a existat o cerere de constituire din partea reclamantei, a soțului său ori a autorului acestuia, pentru acest teren fiind deja formulată o cerere de reconstituire.
3. Intervenientul M. I. a arătat că instanța de fond nu a analizat în profunzime cauza dedusă judecății, că nu a examinat în primul rând excepțiile invocate care ar fi trebuit analizate cu prioritate, omițând să se pronunțe asupra aspectelor menționate. Astfel, în cauză au fost indicate ca fiind incidente mai multe excepții, după cum urmează:
1. lipsa calității procesuale pasive a Primăriei comunei Tămășeni. În condițiile în care reclamanta a fixat cadrul procesual și a înțeles să se judece cu această persoană, ce nu are calitate procesuală pasivă, excepția fiind de altfel de ordine publică, acțiunea trebuia să fie respinsă. În cuprinsul cercetării judecătorești nu există nicio modificare făcută în termen sau peste termen cu privire la persoana pârâtului, astfel că deși reclamanta a arătat că înțelege să se judece cu Primăria Comunei Tămășeni, în dispozitivul hotărârii apare ca fiind pârâtă o altă persoană juridică, respectiv . care instanța a acordat ceva ce nu s-a cerut, cât timp . menționată ca pârâtă, ci doar primăria. Menționarea în dispozitiv a Comunei Tămășeni este un abuz de drept care se impune a fi sancționat cu nulitatea actului de procedură.
2. lipsa unanimității calității procesuale active, în condițiile în care socrii reclamantei au avut mai mulți copii (F. V., soțul reclamantei, mai are și alți frați) și reclamanta are soțul decedat, iar copiii săi au calitate de comoștenitori, prin urmare au și calitate procesuală activă. Nu s-a făcut dovada că terenul a fost dat de socri doar fiului V., motiv pentru care și ceilalți copii ai acestora au legitimitate procesuală activă, aspect pe care instanța de fond nu l-a observat, deși a fost invocat acest aspect deosebit de important.Cum reclamanta a dorit să unească posesiile, ar fi trebuit să dovedescă calitatea posesiilor și pentru autori, mai întâi trebuia stabilit în mod corect cadrul procesual și abia mai trebuia dispusă expertiză topo. Reclamanta era obligată să indice la dosar și numele moștenitorilor după F. V., soțul său, alături de care susține că a stăpânit terenul, aceasta având 3 copii ( doi majori și unul minor), descendenți care în mod normal ar fi trebuit menționați în acțiune ca având calitatea de reclamanți.
3. inadmisibilitatea acțiunii pentru neîndeplinirea condițiilor legale ale uzucapiunii de lungă durată pentru suprafața de teren identificată prin expertiză (nici pentru cei 202 mp și nici pentru cei 23 mp), fără a se realiza o analiză în cadrul cercetării judecătorești privitoare la verificarea îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de lege.
În conformitate cu dispozițiile art. 1847 Codul civil:„ca sa se poată prescrie, se cere o posesiune continuă, netulburată, publică și sub nume de proprietar (...)", iar art. 1837 Cod civil prevede că: „prescripția este un mijloc de a dobândi proprietatea (...) în condițiile determinate prin aceasta lege".
A făcut dovada că și în situația în care reclamanta ori socrii săi ar fi primit înainte de Revoluție o porțiune de teren în locul în care și-a edificat o construcție, posesia lor nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, fiindcă era cunoscut faptul că terenul a fost în proprietate altor persoane care l-au revendicat, acest aspect fiind știut și de Comisia comunală de fond funciar care nu a fost de acord să le elibereze titlul de proprietate și, să le includă și aceasta suprafața.
Reclamanta nu a indicat în mod clar toate elementele uzucapiunii, iar din precizările formulate nu rezultă ce anume solicită, cui aparține posesia, cine sunt autorii, data de la care a început să curgă termenul, cine a fost primul detentor al terenului, în ce modalitate a intrat terenul în posesia primului posesor.
A dovedit că are calitatea de proprietar pentru o parte din terenul solicitat de reclamantă, iar în urma expertizei tehnice topo s-a identificat această porțiune de teren care se suprapune peste cea de 23 mp. Aceasta suprafață este inclusă în suprafața de 360 mp menționată în Titlul de proprietate nr._ eliberat pe numele său, teren înscris în cartea funciară, astfel că, în mod corect, a fost admisă și pe fond cererea de intervenție. Cu toate acestea, în dispozitivul hotărârii ar fi trebuit să fie specificat că acțiunea este respinsă pentru suprafața de 23 mp care se regăsește în titlul de proprietate ce-i aparține.
Aceleași susțineri au fost reluate și în întâmpinarea formulată de intervenientul M. I. față de recursul formulat de reclamantă, dar și în concluziile scrise depuse cu ocazia închiderii dezbaterilor.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de cererile formulate, de apărările indicate, de documentele existente, hotărârea pronunțată și criticile strict invocate, coroborat cu dispozițiile legale aplicabile, tribunalul reține următoarele:
Recurenta reclamantă F. T. a solicitat constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani, inițial pentru suprafața de 1300 mp teren situat în intravilanul satului Adjudeni, comuna Tămășeni, ., județul N., pentru ca mai apoi, la termenul de judecată pe data de 19.05.2011, să-și restrângă acțiunea doar la suprafața de 225mp. Și-a motivat cererea pe considerentul că a stăpânit acest teren încă din anul 1989, când s-a căsătorit cu soțul său F. V., acesta fiind decedat de la data de 23.08.2002 și că, acest teren a fost stăpânit anterior de socrii săi, iar datorită unor cauze necunoscute nu au reușit să obțină includerea lui în titlu de proprietate.
Recurenta reclamanta a subliniat faptul că terenul în litigiu a fost înscris în evidențele agricole și că plătește pentru el toate taxele corespunzătoare, că are edificată o casă de locuit, pentru care de asemenea plătește toate impozitele, iar în localitate este cunoscută drept proprietară a terenului. Invocând buna sa credință și dispozițiile art.1870 cod civil recurenta reclamantă a solicitat admiterea acțiunii și constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de lungă de durată, respectiv cea de 30 de ani.
Asupra terenului în litigiu, așa cum a fost el menționat la început, ca întindere (1300 mp), pentru suprafața de 800 m.p, au invocat un drept propriu P. F., I. C., A. E. care au formulat o cerere de intervenție în interes propriu, menționând că înțeleg să opună reclamantei un drept, în calitate de moștenitori ai defunctului lor tată P. I.. Au precizat în continuare faptul că deși a fost eliberat un titlu de proprietate după autorul lor, suprafața de 800 mp nu a fost inclusă motiv pentru care în prezent urmează o procedură de modificare a titlului. Întrucât nu sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii de lungă durată, reclamanta fiind de rea credință întrucât a avut cunoștință de faptul că acest teren este cerut și de alte persoane, intervenienții au solicitat respingerea pretențiilor opuse de aceasta.
O altă persoană, respectiv M. I., a formulat, la rândul lui, o cerere de intervenție în interes precizând că este proprietarul suprafeței totale de 360 mp situată în satul Adjudeni, comuna Tămășeni, . acest teren i-a fost reconstituit dreptul de proprietate conform titlu de proprietate nr. 65/1899/27.07.1993. Recurentul intervenient a arătat că acest teren este stăpânit de el încă din anul 1985 când a edificat casa de locuit, iar în 1990 a construit o anexă lipită de aceasta.
În concluziile scrise depuse la dosar cu ocazia soluționării recursului, intervenientul a menționat pornind de la dreptul său de proprietate faptul că, atunci când s-au făcut măsurătorile pentru eliberarea titlului de proprietate, reprezentanții comisiei comunale de aplicarea legilor fondului funciar au venit la fața locului și au măsurat terenul, delimitându-l în condițiile în care linia de hotar în partea dinspre proprietatea moștenitorilor lui Fecheta A., respectiv nord, nu era stabilită. După inundațiile din luna august 2008, care i-au afectat imobilul, atunci când a dorit să-și renoveze casa, vecinul din partea de nord nu i-a permis acest lucru, sub pretextul că terenul îi aparține până lângă temelia casei lui, împrejurare în care a sesizat autoritățile competente pentru a se lua măsuri.
În anul 2009, conform autorizației de construcție nr. 145/16.10.2009 a executat împrejmuirea proprietății sale conform proiectului anexă la autorizație și a certificatului de urbanism, respectând exact limitele impuse de proprietatea sa la acea dată, terenul fiind înscris în cartea funciară, existând în consecință și o documentație cadastrală ce a identificat suprafața deținută de el în proprietate.
Relevante în cauză au fost atât concluziile raportului de expertiză întocmit, dar și relațiile comunicate de unitatea administrativă teritorială care a avut și calitatea de pârâtă în cauză, cadru procesual fiind stabilit în concret încă de la termenul de judecată din data de 31.03.2011.
Astfel, suprafața în litigiu nu este înscrisă în niciun titlu de proprietate, este situată în intravilanul satului Adjudeni, ., în sola 3, . vecinii: N – Balașcă E., E- drum comunal, S- M. I. și V- F. V.. Din această suprafață, doar suprafața de 202 mp teren este stăpânită de recurenta reclamantă, în sensul că pe aceasta se află o casă de locuit edificată în anul 1992, din chirpici, pe o fundație de beton, acoperită cu eternită. Diferența de 23 mp este stăpânită de recurentul intervenient M. I., fiind îngrădită de acesta.
Nici suprafața de 202 mp stăpânită de recurenta reclamantă și nici suprafața de 23 mp ocupată de recurentul intervenient nu se regăsesc menționate în niciun titlu de proprietate. Acest aspect a rezultat din comunicarea realizată de Primăria comunei Tămășeni sub nr.463 din 21.04.2011.
Pe parcursul administrării probelor în recurs, instanța de control judiciar a pus în vedere titularilor căilor de atac obligația achitării taxelor judiciare de timbru corespunzătoare. Astfel, prin încheierea de ședință din data de 23.01.2013, recurenților intervenienți P. F., I. C., A. E. li s-a pus în vedere să achite, în solidar, suma de 1212 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar. Această obligație nu a fost îndeplinită, iar la data de 29.05.2013, atunci când au fost închise dezbaterile, cauza a rămas în pronunțare în ceea ce privește aceste părți pe excepția anulării cererii lor de recurs ca netimbrată, cu motivarea:
Potrivit art.20 alin.2 din Legea nr.146/1997 dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării cererii, ori, dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța pune în vedere părții să achite suma datorată până la primul termen de judecată. În continuare alin.3 stabilește că în situația în care această obligație nu a fost îndeplinită până la termenul stabilit, acest aspect se sancționează cu anularea cererii.
În situația de față, recurenții intervenienți nu au achitat nicio taxă de timbru, deși au avut la dispoziție, din momentul în care instanța a stabilit exact întinderea obligației lor, două termene de judecată pentru a face dovada achitării acesteia și anume data de 03.04.2013, respectiv 29.05.2013. Întrucât această obligație nu a fost îndeplinită, cauza a fost soluționată în ceea ce privește aceste părți, pe excepția netimbrării, excepție căreia i s-a dat eficiență.
Argumentele recurentului intervenient M. I. privind dreptul său asupra terenului pentru care recurenta reclamantă opune uzucapiunea de lungă durată, vor fi înlăturate. Astfel, potrivit adresei nr.1685 din 17.01.2012 emisă de Primăria comunei Tămășeni (fila114 dosar fond), pentru suprafața de 202 mp situată în . nu a fost depusă nicio cerere de reconstituire a dreptului de proprietate potrivit Legii nr.18/1991, iar potrivit relațiilor comunicate extrajudiciar apărătorului recurentului intervenient (adresa nr.192/15.02.2011 fila 127 dosar fond), pe terenul în litigiu a fost edificată, încă din anul 1984, fără nicio autorizație de construire, imobilul casă de locuit, de către soțul recurentei reclamante, terenul fiind stăpânit și mai înainte de acesta.
P. urmare, evocarea unui drept de către recurentul intervenient pentru terenul în suprafață de 202 mp nu poate fi primită, iar faptul că acesta are deja un titlu de proprietate emis pentru o altă suprafață de teren, de 360 mp, nu-l îndreptățește să emită pretenții și în ceea ce privește alte terenuri (ex. suprafața de 202 mp) pentru care nu justifică niciun interes, neavând pornit niciun demers administrativ.
Mai mult decât atât, nici critica referitoare la faptul că prima instanță trebuia să se pronunțe în mod expres și să-i respingă astfel cererea recurentei relamantei în ceea ce privește suprafața de 23 mp nu poate fi primită, în condițiile în care prin hotărârea pronunțată acțiunea precizată de aceasta a fost numai în parte admisă, respectiv numai pentru suprafața de 202 mp și nu pentru 225 mp cât a solicitat, rezultând implicit că pentru 23 mp acțiunea a fost respinsă.
De asemenea nici aspectele referitoare la nepronunțarea primei instanțe asupra excepțiilor invocate nu pot fi reținute. Astfel, excepția lipsei calității procesuale pasive a fost lămurită de judecătorul cauzei, în virtutea rolului său activ, potrivit dispozițiilor art.129 alin.5 cod procedură civilă împrejurare în care, la cel de-al treilea termen de judecată pretențiile reclamantei se derulau deja în contradictoriu cu unitatea administrativ teritorială, respectiv . primar. De altfel, această excepție nu este una de ordine publică fiindcă ea nu este enumerată printre dispozițiile art.159 cod procedură civilă. În consecință, lipsa calității procesuale pasive este o excepție de ordine privată care, potrivit art.159 ind.1 alin.3 cod procedură civilă,,....poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfățișare.” Recurentul intervenient nu se află în niciuna din situațiile enunțate, nefiind pârât, motiv pentru care aspectele evocate de acesta pe argumentul menționat vor fi înlăturate. Aceeași argumentare este valabilă și în cazul respingerii excepției privind ,,lipsa unanimității calității procesuale active” întrucât, și această excepție evocată atipic de recurentul intervenient are natura unei excepții private, primind justificarea menționată mai înainte. În ceea ce privește excepția inadmisibilității, aceasta cuprinde, în realitate, în evocarea ei, aspecte de fond, referitoare la îndeplinirea ori neîndeplinirea condițiilor privind uzucapiunea de lungă durată și în niciun caz, nu se pot reține ca fiind argumente care să necesite a fi analizate cu prioritate.
Pornind de la suprafața de 23 mp, în ceea ce privește aspectul de nelegalitate invocat de recurenta reclamantă în cererea sa de recurs și anume faptul că asupra terenului opune un drept de proprietate propriu, ca efect al uzucapiunii de lungă durată, tribunalul reține, pe de o parte că, acest teren este ocupat și deci îngrădit de M. I. care are obținută și o autorizație de construire în baza căreia au fost realizate împrejmuirile ce includ și terenul în litigiu, iar pe de altă parte, pentru acest teren recurenta reclamantă nu dovedește o posesie neîntreruptă, pentru o perioadă îndelungată suficientă pentru a opera uzucapiunea, întrucât ocuparea terenului de către recurentul intervenient M. I. este o dovadă în acest sens.
Fără a mai relua teoretic condițiile de admisibilitate ale unei acțiuni în constatarea dreptului de proprietate pe calea uzucapiunii de lungă durată, condiții ce au fost amplu analizate de instanța de fond, reținând legalitatea și temeinicia sentinței civile nr.646 din 23.02.2012 a Judecătoriei R., în temeiul dispozițiilor art.312 cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat recursul formulat atât de reclamanta F. T., dar și de intervenientul M. I., în condițiile în care recursul intervenienților P. F., I. C. și A. E. a fost anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta F. T., domiciliată în ., ., județul N. și intervenientul M. I., domiciliat în comuna Tămășeni, . împotriva sentinței civile nr. 646 din 23 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria R., județul N..
Anulează, ca netimbrat recursul formulat de intervenienții I. C., P. F. și A. I. toți domiciliați în comuna Tămășeni, . împotriva aceleiași sentințe civile.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 12.06.2013.
Președinte,Judecători,Grefier,
D. MitrofanGabriela B. D. L.
C. B.
Red și tehnored/G. B./23.08.2013
Tehnored/D.L./30.08.2013
Fond/M.A.
Ex. 2
| ← Fond funciar. Decizia nr. 663/2013. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 378/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
