Fond funciar. Decizia nr. 706/2013. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 706/2013 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 706/RC
Dosar nr._ - contestație în anulare -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 706/RC
Ședința publică din 30.05.2013
Instanța compusă din:
Președinte: D. S. – judecător
A. M. U. – judecător
L. F. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
La ordine venind pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de contestatoarea P. V. M., domiciliată în comuna T., . și Sfânt, nr. 23, județul N., împotriva deciziei civile nr. 896/RC din 24.10.2012 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. L. Borlești pentru aplicarea L. 18/1991, cu sediul în ., Direcția S. N., cu sediul în Piatra N., ., județul N., C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., Comisia L. R. pentru aplicarea L. 18/1991, cu sediul în Orașul R., județul N., C. L. R. pentru aplicarea L._, cu sediul în ., C. L. T. pentru aplicarea L. 18/1991, cu sediul în ., C. L. T., cu sediul în ., ., cu sediul în ..
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 23.05.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Pronunțarea asupra cauzei s-a amânat pentru data de astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestației în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 896/RC din 24.10.2012 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, constată următoarele:
P. cererea înregistrată la această instanță sub nr._ la data de 30.01.2013, contestatoarea P. M. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 896/RC din 24.10.2012 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. L. Borlești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Direcția S. Piatra N., C. L. R. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. L. R. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. L. T. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. L. T. și ..
În motivarea contestației în anulare, contestatoarea a susținut că decizia pronunțată este rezultatul unei greșeli materiale care constă în faptul că instanța nu a examinat recursul și sub aspectul cererii sale privitoare la anularea raportului de expertiză făcut de expertul Cintiță, expert care, în mod abuziv, a concluzionat că „nu este îndreptățită”, atribut de competența instanței. Instanța nu a examinat recursul nici sub aspectul cererii de recuzare a expertului, cerere care nu a fost soluționată de instanța de fond. Recursul nu a fost examinat nici sub aspectul obiecțiunilor sale făcute în legătură cu rapoartele de expertiză, care au fost respinse fără motivare. Dacă experții erau obligați de instanță să examineze obiecțiunile și să răspundă poate, cel puțin în parte, soluția ar fi fost favorabilă. Faptul ca instanța nu s-a referit la aceste cereri în mod expres, aceasta constituie o greșeală materială și efectiv a fost obstrucționată în dreptul său la un proces echitabil.
P. cererea de recurs a arătat faptul că instanța de fond a administrat expertiza «Cintita» cu privire la dreptul de proprietate pretins asupra terenului forestier, moștenit de la bunicul său C. Gh. C., cu încălcarea unor forme de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 al.2 Cod procedură civilă. P. modalitatea în care instanța de fond i-a respins cererea de recuzare a expertului, obiecțiunile asupra expertizei și cererea de efectuare a unei alte expertize de către același expert sau alt expert, a considerat că a suferit o gravă vătămare de natură procesuală, prin aceea că a fost obstrucționată în administrarea unei probe esențiale în sprijinul pretențiilor sale și a unei soluții temeinice și legale. Acest lucru contravine și art. 6 din Convenția Europeană iar acest motiv se subsumează prevederilor art.304 pct.5 Cod procedură civilă.
Instanța de recurs a cercetat parțial acest motiv sub aspectul citării părților de către expert. Instanța de recurs nu a cercetat motivul de recurs și sub cel de-al 2-lea aspect invocat, respectiv de ce instanța de fond, prin soluțiile de respingere a cererii sale în legătură cu expertiza asupra unor parcele din fondul forestier, i-a îngrădit dreptul procesual la o probă concludentă și absolut necesară în cauză. De ce instanța de fond a respins obiecțiunile asupra expertizei, și cererea pentru o nouă expertiză (contraexpertiză) fără nici o motivare? A respectat instanța de fond acest drept procesual? Vătămarea de natura procesuală se putea prezuma în acel moment. Acum este o certitudine. Dând eficiență concluziei aberante a expertului, precum că nu este îndreptățită, procesual, să i se reconstituie un drept de proprietate, cel puțin în parte.
Un alt motiv de recurs s-a referit și la faptul că «Planul parcelar» și «Tabela» cu locuitorii proprietari au valoarea juridică a unor acte care atesta dreptul de proprietate al autorilor săi pentru terenurile pe care le solicită. Instanța de fond reține că, pe baza acestor acte, dreptul de proprietate a fost reconstituit pentru o mare parte dintre parcelele pe care le pretinde. P. urmare, logic, este și ea îndreptățită la partea care a mai rămas nereconstituită. Instanța de recurs nu a cercetat acest motiv și nu s-a pronunțat explicit dacă actele respective pot confirma dreptul de proprietate pretins și la ce câtime de diferență de teren, rămasă nereconstituită, ar putea avea o speranță.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă.
Contestația în anulare este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar conform dispozițiilor art. 15 lit. p din legea nr. 146/1997, ale art. 42 din legea nr. 1/2000 și art. 3 din O.G. nr. 32/1995.
Toți intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinare și nu și-au exprimat în mod nemijlocit un punct de vedere cu privire la cererea contestatoarei.
În temeiul art. 146 Cod procedură civilă, contestatoarea a depus concluzii scrise în care a dezvoltarea motivelor contestației în anulare (f.25-28 ds.), ce au fost avute în vedere de instanță la pronunțarea asupra cauzei.
Analizând contestația în anulare dedusă judecații, Tribunalul reține:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, comună și nesuspensivă de executare, prin care se poate obține, în cazurile expres și limitativ prevăzute de art.317 și art.318 Cod procedură civilă, retractarea hotărârii irevocabile atacate. P. urmare, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât in cazurile și condițiile prevăzute în mod expres de lege.
Art. 318 Cod procedură civilă limitează calea de atac a contestației în anulare la două situații, atunci când hotărârea este fie rezultatul unei erori materiale (teza 1), fie pronunțată cu omiterea cercetării vreunui motiv de modificare sau de casare (teza 2).
Contestatoarea și-a întemeiat cererea pe ambele teze reglementate de dispozițiile art. 318 din Codul de procedură civilă, susținând că decizia atacată este rezultatul unei greșeli materiale, deoarece Tribunalul N. a reținut în mod greșit numelor bunicilor materni și s-a referit, în mod greșit, la poziția 33, în loc de 30, din planul parcelar 1924-1925, erori ce conduc în mod direct la greșita apreciere a întregului material probator.
De asemenea, susține contestatoarea că instanța de recurs a omis să cerceteze motivul de recurs privind încălcarea dispozițiilor legale referitoare la efectuarea expertizei tehnice specialitatea silvicultură întocmită de expert Cintiță C. precum și cercetarea integrală a motivului de recurs privind încălcarea dispozițiilor legale referitoare la efectuarea expertizei tehnice specialitatea topografie întocmită de expert tehnic V. I..
P. ca eroarea materială să constituie motiv de contestație în anulare, în înțelesul art.318 teza 1 Cod procedură civilă, ea trebuie să existe și să poată fi sesizată în mod concret, în dosarul în care s-a dat soluția a cărei anulare se cere.
Ca urmare, eroarea trebuie să fie evidentă și săvârșită de instanță, datorită omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante din dosarul cauzei. Greșeala materială se apreciază astfel în raport cu datele existente la dosarul cauzei la data pronunțării hotărârii.
Acesta este sensul urmat de legiuitor, la redactarea acestui motiv de contestație în anulare, care are o interpretare restrictivă față de aria sa limitată de acțiune. O altă interpretare ar crea, prin această cale extraordinară de atac, un veritabil recurs la recurs.
Altfel spus, greșelile instanței de recurs, care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor și de interpretare a dispozițiilor legale. Pe această cale a contestației în anulare nu este admisibil să se examineze justețea soluției pronunțate.
În practica judiciară s-a stabilită că prevederea cuprinsă în art. 318 Cod procedură civilă, potrivit căreia o hotărâre dată în recurs poate fi retractată dacă a fost rezultatul unei greșeli materiale, se referă la erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, (cum ar fi greșita respingere a unui recurs ca tardiv, greșita anulare a unui recurs ca netimbrat, etc.), pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Or, prin cererea pendinte, se critică reținerea greșită de către instanța de recurs a numelor bunicilor materni cât și a unor date dintr-un planul parcelar 1924-1925, aspecte ce au condus în mod direct la greșita apreciere a întregului material probator de către instanța de control judiciar, fără a se explica în concret în ce constă această greșeală.
Astfel, din analiza considerentelor deciziei contestate nu rezultă că instanța de recurs ar fi făcut vreo referire la bunicul contestatoarei ca fiind N. C., ci a reținut corect numele acestuia de C. Gh. C.. De asemenea, nu a făcut nu s-a făcut nici o referire sau discuție cu privire la poziția 33, în loc de 30, din planul parcelar 1924-1925. Referirea la bunica maternă P. I. Soltana s-a făcut în contextul în care chiar recurenta a criticat sentința de fond cu privire la modul în care a fost soluționată cererea sa de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 2 ha, 6700 m.p. ce ar fi aparținut, potrivit propriei declarații din cererile introductive și cererea de recurs, bunicii sale materne P. I. Soltana.
În fapt, prin invocarea greșelilor materiale anterior menționate se urmărește o reexaminare a fondului cauzei și o reapreciere a probelor, respectiv o repunere în discuție a considerentelor de fapt și de drept față de care Tribunalul, ca instanță de control judiciar, a apreciat că petenta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor stabilite de dispozițiile legislației funciare pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra tuturor terenului agricole și forestiere ce au făcut obiectul cererilor introductive.
Dacă s-ar da curs contestației în anulare, astfel cum a fost formulată de către contestatoare, ar trebui ca, în prezenta cauză, Tribunalul să facă o reapreciere a cererii de recurs formulate de petentă transformând astfel, practic, contestația în anulare într-un recurs la recurs, lucru nepermis de lege. Aceasta deoarece dezlegarea dată pricinii de către instanța de recurs nu este rezultatul unei erori materiale, ci a unei aprecieri proprii asupra situației de fapt, rezultat al interpretării unu text de lege în raport de probatoriul administrat în cauză, apreciere pe care contestatoarea o consideră incorectă întrucât nu i s-a recunoscut existența dreptului civil subiectiv pretins ce a constituit cauza juridică a demersului judiciar inițiat.
Nici criticile privind omisiunea instanței de control judiciar de a cerceta integral motivul de recurs privind încălcarea dispozițiilor legale referitoare la efectuarea expertizei tehnice specialitatea topografie întocmită de expert tehnic V. I., respectiv de a răspunde la motivul de recurs privind încălcarea dispozițiilor legale referitoare la efectuarea expertizei tehnice specialitatea silvicultură întocmită de expert Cintiță C., nu pot fi primite întrucât din conținutul considerentelor deciziei contestate rezultă că instanța de recurs s-a pronunțat asupra respectivelor motive analizându-le global, printr-un singur raționament de sinteză. Aceasta în condițiile în care instanța de recurs nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt și de drept care susțin un motiv de casare sau modificare câtă vreme acestea pot fi grupate și se răspunde la motivul de recurs printr-un considerent comun.
Or, instanța de recurs a verificat și constatat că instanța de fond a respins în mod justificat atât obiecțiunile petentei la concluziile raporturilor de expertiză topografie și silvicultură, cât și cererea de administrare a unei contraexpertize silvicultură, în aprecierea faptului că în considerentele sentinței asupra fondului se regăsesc și motivele respingerii respectivelor cereri, atunci când instanța a reținut că petenta nu a făcut dovada că terenurile cu vegetație forestieră sau agricole pe care le pretinde prin cererile principală și conexă nu au fost preluate la stat, respectiv cooperativizate, din patrimoniul autorilor săi succesorali, iar cu prilejul efectuării expertizei topografice, pe raza teritorială a comunei T., petenta nu a fost în măsură să indice parte din amplasamentele terenurilor solicitate a fi restituite.
Câtă vreme, petenta nu a fost în măsură să-și susțină obiecțiunile la cele două expertize tehnice administrate în cauză cu argumente de fapt și de drept de natură să confirme că metodele și temeiurile tehnice ce au stat la baza concluziilor asumate de cei doi experți sunt greșite, soluția de respingere a obiecțiunilor era și firească, dată fiind nedovedirea vătămării procesuale pretins suferite.
Analizând împreună motivele de recurs referitoare la cele două expertize tehnice administrate în cauză (silvicultură și topografie), instanța de recurs nu a omis să se pronunțe asupra acestora ci doar le-a analizat împreună, în considerarea încadrării acestora într-unul din motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.
Totodată, instanța de recurs a considerat ca neîntemeiate și susținerile recurentei în sensul că prin respingerea acestor cereri privitoare la raportul de expertiză topografică, ar fi suferit încălcări ale drepturilor sale garantate prin art.6 din Convenția CEDO, deoarece raportul de expertiză tehnică, ca mijloc de probă prin el însuși, nu poate suplini lipsa înscrisurilor doveditoare că terenurile pretinse de petentă ar fi aparținut în patrimoniul autorilor săi succesorali în perioada imediat anterioară preluării terenurilor cu vegetație forestieră la stat, respectiv a terenurilor agricole în patrimoniul cooperatist.
P. considerentele expuse, Tribunalul constată că prezenta contestație în anulare formulată de către contestatoarea P. M. nu este fondată și o va respinge ca atare, în aplicarea dispozițiilor art. 320 alin.1 Cod procedură civilă.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE L.,
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea P. M., domiciliată în comuna T., . și Sfânt, nr. 23, județul N., împotriva deciziei civile nr. 896/RC/24.10.2012 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. L. Borlești pentru aplicarea L. 18/1991, cu sediul în ., Direcția S. N., cu sediul în Piatra N., ., județul N., C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., C. L. R. pentru aplicarea L. 18/1991, cu sediul în Orașul R., județul N., C. L. R. pentru aplicarea L._, cu sediul în ., C. L. T. pentru aplicarea L. 18/1991, cu sediul în ., C. L. T., cu sediul în ., ., cu sediul în ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 30.05.2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
D. S. A. M. U., C. Ailuțoaei
L. F.
Red. și tehnored. A.M.U. – 21.08.2013
Tehnored. C.A. – 21.08.2013
2 ex.
Recurs: V. B.; C. B.; D. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 757/2013. Tribunalul NEAMŢ | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 723/2013. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
