Validare poprire. Decizia nr. 154/2015. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 154/2015 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 154/AC
Dosar nr._ - validare poprire -
COD OPERATOR 3074 - CONFIDENȚIAL
DATE CU CARACTER PERSONAL
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 154/AC
Ședința publică din 26.03.2015
Instanța compusă din:
Președinte: L. F. – judecător
D. S. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelanta-terț poprit C.E.C. B. SA, cu sediul în București, Calea V., nr. 13, sector 3, împotriva sentinței civile nr. 1180 din 01.04.2014 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-petent B. E. J. U. C. C., cu sediul în Piatra N., .. 19, .. A, parter, ., intimata-debitoare G. V., domiciliată în comuna Costișa, ., și intimatul-creditor V. N., domiciliat în comuna Costișa, ., având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat S. L. pentru intimatul-creditor V. N., lipsind părțile.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza este la al treilea termen de judecată;
- obiectul cauzei este validare poprire;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- Primăria Costișa a comunicat că intimata-debitoare G. V. are domiciliul stabil în Costișa, dar este plecată la muncă în Italia.
Instanța constată terminată cercetarea dosarului și deschide dezbaterile.
Domnul avocat S. L., pentru intimatul-creditor V. N., solicită respingerea apelului. Invocă dispozițiile art. 780 raportat la art. 782 alin. 5 Noul Cod de procedură civilă și apreciază că nu trebuie să fii titular de cont pentru a fi titular de sumă; fondul este vis-a-vis de sumele care sunt în cont sau deținute pentru G. V. de către C.E.C. B. (art. 780 alin. 1 teza a doua); C.E.C. nu avea nici o obligație să remită suma. Apreciază că ordonanța de poprire a fost făcută pentru toate sumele care există la dispoziția băncii. Cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor de la dosar.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 1180 din 01.04.2014 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._, constată următoarele:
Constată că prin sentința civilă nr.1180 din data de 01.04.2014, pronunțată de Judecătoria Piatra N., a fost respinsă excepția inadmisibilității invocată de curatorul special desemnat pentru debitoarea G. V. și a fost admisă cererea formulată de executorul judecătoresc U. C. C., în contradictoriu cu terțul poprit C.E.C. B. S.A., creditorul V. N. și debitoarea G. V.. A fost validată poprirea înființată de executorul judecătoresc U. C. C. la data de 06.08.2013, în dosarul de executare nr. 42/2013 și a fost obligat terțul poprit C.E.C. B. S.A. să achite creditorului V. N. suma de 3.704,75 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin cererea ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra N. la data de 09.09.2013, sub nr._, executorul judecătoresc U. C. C. a solicitat, în contradictoriu cu terțul poprit C.E.C. B. S.A., validarea popririi înființată în dosarul de executare nr. 42/2013 și obligarea terțului poprit să plătească creditorului V. N. integral suma poprită.
În motivarea în fapt a cererii, executorul judecătoresc a arătat că, prin cererea înregistrată la biroul său, la data de 05.06.2013, creditorul V. N. a solicitat executarea silită a debitoarei G. (fostă V.) V., în baza titlului executoriu sentința civilă nr. 584 pronunțată de Judecătoria Piatra N. la data de 05.02.2013, în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă, precum și a cheltuielilor prilejuite de executarea silită. De asemenea, a solicitat ca executarea silită să se desfășoare în toate formele permise de lege, simultan, până la recuperarea integrală a sumelor datorate. A adăugat că, prin încheierea din data de 06.06.2013, a admis cererea creditorului, a dispus deschiderea dosarului de executare silită nr. 42/2013, iar prin încheierea Judecătoriei din data de 11.07.2013, pronunțată în dosarul nr._, instanța a încuviințat executarea silită.
A mai arătat că, prin adresa cu data de 06.08.2013, creditorul i-a adus la cunoștință faptul că, în baza aceleiași sentințe, în luna ianuarie 2013, a consemnat la dispoziția debitoarei G. V., la C.E.C. B. S.A., Sucursala Piatra N., suma de 12.564 lei, cu titlu de sultă compensatorie, și că la data de 06.08.2013 recipisa era lichidată.
Prin adresa din 06.08.2013, a dispus înființarea popririi asupra disponibilităților bănești în lei și valută pe care debitoarea G. V. le are în conturile C.E.C. B. S.A., precum și asupra sumelor consemnate la dispoziția debitoarei, până la încasarea sumei de 3704,75 lei, sume datorate în baza titlurilor executorii sentința civilă nr. 584 pronunțată de Judecătoria Piatra N. la data de 05.02.2013 și încheierea din 06.08.2013 de stabilirea a cheltuielilor de executare silită. Conform dovezii de comunicare, terțul poprit C.E.C. B. S.A. a primit adresa de înființare a popririi la data de 09.08.2013, dar nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 789 din Codul de procedură civilă.
În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 789 din Codul de procedură civilă.
În dovedirea cererii, a solicitat, la judecata în fond, administrarea probei cu înscrisuri și a solicitat primei instanțe să pună în vedere terțului poprit să precizeze data la care a fost lichidată recipisa de consemnare a sumei de 12.564 lei.
A fost anexat, în copie, dosarul de executare nr. 42/2013.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 20 lei.
Nici debitoarea și nici terțul poprit, deși legal citați, nu au depus întâmpinare, la judecata în fond.
Întrucât citația emisă debitoarei s-a întors cu mențiunea „destinatar plecat în Italia”, instanța de fond a dispus citarea acesteia prin publicitate, potrivit art. 167 din Codul de procedură civilă, și a desemnat un curator pentru reprezentarea intereselor acesteia, în persoana avocatului D. M., ca a participat la judecarea cauzei.
Terțul poprit a fost reprezentat de consilier juridic care, la termenul de judecată din data de 21 ianuarie 2014, a susținut că suma de bani a fost eliberată pe baza unei recipise, că nu a fost deschis un cont pe numele debitoarei pentru a putea fi poprit acest cont și că aplicația informatică utilizată de bancă nu permite indisponibilizarea unei sume de bani din contul creditorului, la cererea acestuia, neexistând o evidență a recipiselor de consemnare.
Instanța de fond a administrat, la solicitarea executorului judecătoresc, proba cu înscrisurile depuse la dosar, menționate anterior. La data de 13.01.2014, executorul judecătoresc a depus la fila 36 adresa nr._/01.11.2013, emisă de C.E.C. B. S.A.
Cu privire la excepția inadmisibilității cererii de validarea a popririi pe motiv că nu a fost îndeplinită procedura prealabilă a participării la o ședință de informare cu privire la avantajele medierii, excepție invocată de curatorul desemnat pentru apărarea intereselor debitoarei, avocat D. M., instanța de fond a apreciat că aceasta este nefondată.
S-a reținut că obiectul cauzei, respectiv validarea popririi, nu reprezintă un litigiu care să poată fi soluționat prin acordul părților, pe calea medierii, și a apreciat că, prin natura sa, această cauză este incompatibilă cu procedura medierii, chiar dacă în aparență se încadrează în litigiile enumerate de art. 601 lit.f din Legea nr. 192/2006 („ litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 lei”).
Așadar, instanța de fond a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii, invocată de curatorul desemnat pentru apărarea intereselor debitoarei, avocat D. M..
Examinând probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, prin sentința civilă nr. 584 pronunțată de Judecătoria Piatra N. la data de 05.02.2013, în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă, a fost admisă cererea creditorului V. N. de partajare a bunurilor comune în contradictoriu cu debitoarea G. (fostă V.) V., a atribuit în întregime bunurile către creditor, având în vedere că acesta a consemnat la dispoziția debitoarei suma de 12.564 lei, reprezentând sulta compensatorie. Consemnarea sultei a fost făcută la C.E.C. B. S.A. Prin aceeași sentință, instanța de fond a obligat debitoarea la plata către creditor a sumei de 3009,55 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru recuperarea acestora, creditorul V. N. s-a adresat executorului judecătoresc U. C. C. care a deschis dosarul de executare nr. 42/2013. La data de 06.08.2013, executorul judecătoresc a dispus înființarea popririi asupra disponibilităților în lei și valută pe care debitoarea G. V. le are în conturile C.E.C. B. S.A., precum și asupra sumelor consemnate la dispoziția debitoarei, până la încasarea sumei de 3704,75 lei. Adresa de înființare a popririi a fost comunicată terțului poprit C.E.C. B. S.A. la data de 09.08.2013, potrivit dovezii de comunicare de la fila 8, verso.
Din adresa nr._/01.11.2013, depusă la fila 37, comunicată de terțul poprit creditorului, rezultă că suma de 12.564 lei a fost restituită la data de 14.08.2013 către V. N. L., împuternicit de G. V..
În drept, potrivit art. 789 alin. 1 și 4 din Codul de procedură civilă, „Dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi. ... Dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit îi datorează sume de bani debitorului, instanța va da o hotărâre de validare a popririi, prin care îl va obliga pe terțul poprit să îi plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar, în caz contrar, va hotărî desființarea popririi.”
Instanța de fond a apreciat că situația de fapt reținută în speță se încadrează în ipoteza reglementată de art. 789 alin. 1 din Codul de procedură civilă, în sensul că terțul poprit a liberat suma de bani debitorului poprit în loc să o consemneze. S-a mai apreciat că, chiar dacă din alin. 4 al textului legal sus-citat ar rezulta că pentru validarea popririi este necesar ca terțul poprit să datoreze sume de bani debitorului la data validării popririi, instanța de fond a constatat că această interpretare literală și restrictivă contravine reglementării din alin. 1 care precizează expres și situația când terțul poprit a liberat suma și deci nu mai datorează debitorului sume de bani din acest motiv, imputabil chiar terțului poprit. În realitate, instanța apreciază că este necesar ca terțul poprit să datoreze sume de bani debitorului la data primirii adresei de înființare a popririi, iar nu la data validării popririi de către instanță.
Interpretând sistematic art. 789 alin. 1 și 4 din Codul de procedură civilă, instanța de fond a reținut ca fiind îndeplinite în cauză condițiile pentru validarea popririi.
Astfel, la data comunicării adresei de înființare a poprii către terțul poprit C.E.C. B. S.A., respectiv 09.08.2013, acesta deținea suma de bani consemnată de creditorul V. N. la dispoziția debitoarei G. V. în cuantum de 12.564 lei. În loc să indisponibilizeze această sumă, terțul poprit a liberat-o mandatarului debitoarei la data de 14.08.2013, nesocotind adresa de înființare a popririi comunicată de executorul judecătoresc. Chiar dacă liberarea sumei a fost făcută de terțul poprit fără rea-credință, instanța de fond a apreciat că este fără relevanță juridică în cauză gradul de vinovăție a terțului poprit. Apărările acestuia în sensul că nu putea indisponibiliza o sumă consemnată chiar în contul creditorului, s-a considerat că nu pot fi primite, având în vedere că poprirea a fost înființată expres inclusiv asupra sumelor consemnate la dispoziția debitoarei. A admite o astfel de apărare, a apreciat că înseamnă a permite scoaterea de sub incidența popririi a unor sume de bani care, cel puțin în speță, reprezentau sursa cea mai sigură și la îndemână pentru satisfacerea creanței creditorului, ceea ce nu este admisibil.
În consecință, instanța de fond a admis cererea formulată de executorul judecătoresc U. C. C. în contradictoriu cu terțul poprit C.E.C. B. S.A., creditorul V. N. și debitoarea G. V., a validat poprirea înființată de executorul judecătoresc U. C. C. la data de 06.08.2013, în dosarul de executare nr. 42/2013, și a obligat terțul poprit C.E.C. B. S.A. să achite creditorului V. N. suma de 3.704,75 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal, terțul poprit C.E.C. B. S.A. Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului N. sub același număr generat în ECRIS, la judecata în fond, și anume sub nr._ . În apelul declarat, terțul poprit a criticat sentința, pentru următoarele motive:
Hotărârea este netemeinică, deoarece în primul rând nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind lipsită de temei legal, în raport de dispozițiile art.782 alin.2, art.786 pct.1 și art.789 alin.1 Cod procedură civilă, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
În acest sens, terțul poprit a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit că sunt incidente dispozițiile art.789 alin.1 și 4 Cod procedură civilă, respectiv că banca nu și-ar fi îndeplinit obligațiile care-i reveneau în calitate de terț poprit, reținând că în loc să indisponibilizeze această sumă, terțul poprit a liberat-o mandatarului debitoarei la data de 14.08.2013, nesocotind adresa de înființare a popririi, comunicată de executorul judecătoresc. Terțul poprit mai arată că, deși instanța a reținut că liberarea sumei a fost efectuată de bancă fără rea credință, în același timp a dispus validarea popririi, în condițiile în care suma de 12.564 lei a fost consemnată de către creditorul V. N., debitoarea nefiind titulara sumei astfel depuse. Astfel, menționează că suma a fost eliberată debitoarei G. V. în baza unei recipise având ca titular tocmai pe creditorul V. N., neexistând deschis la bancă un cont având ca titular pe debitoarea G. V., ipoteză care să facă incidente dispozițiile art. 782 alin. 4 și 5 Cod procedură civilă. Pe cale de consecință, terțul poprit arată că nici aplicația informatică a băncii nu permite indisponibilizarea unei sume consemnate / aflate în cont de creditor, la cererea executorului învestit de acesta, și, ca atare, arată că banca nu putea înființa poprirea asupra unei sume al cărei titular nu era debitoarea, ci creditorul.
Mai menționează terțul poprit că nu sunt îndeplinite nici dispozițiile art. 789 alin. 4 Cod procedură civilă, deoarece, astfel cum rezultă din actele dosarului, recipisa de consemnare a sumei de_ lei, având ca titular pe creditorul V. N., nu conduce la concluzia că banca datora sume de bani către debitoarea G. V., nefiind îndeplinite, din această perspectivă, condițiile validării popririi, terțul poprit dând dovadă de bună credință în aprecierea solicitării formulate de B.E.J. U. C. C..
Pentru aceste motive, terțul poprit solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței, respingerea cererii de validare a popririi și desființarea popririi dispusă de B.E.J. U. C. C..
Apelul a fost legal timbrat.
Față de apelul declarat de terțul poprit, intimatul-creditor V. N. a formulat întâmpinare prin care a arătat că apreciază formularea căii de atac doar în scopul formal de a uza de toate căile de atac prevăzute de lege în prezenta cauză. Contrar celor menționate în cererea de apel, creditorul arată că sentința cuprinde o motivare amplă care se încadrează în mod corect în prevederile Codului de procedură civilă. Suma de bani eliberată de către terțul poprit debitoarei G. V. reprezenta sulta compensatorie depusă de către creditor la dispoziția debitoarei în dosarul nr._ . Atât timp cât suma se depune la dispoziția debitoarei, consideră creditorul că banca este datoare să o libereze în mâinile persoanei pentru care s-a efectuat consemnarea. Față de situația expusă, apărarea terțului poprit C.E.C. B., în conformitate cu care debitoarea G. V. nu avea un cont personal deschis la bancă și, pe cale de consecință, nu era titulara sumei, nu poate să subziste, deoarece, dacă debitoarea nu era titulara acestei sume, nici nu o putea ridica. Ori, tocmai banca, în condițiile în care G. V. era titulara sumei, i-a și eliberat acesteia banii.
Prin urmare, consideră creditorul că o persoană poate fi titular de sumă, fără a fi titular de cont, iar apărarea terțului poprit, conform căreia o anume aplicație informatică nu îi permitea să efectueze înființare de poprire într-o asemenea situație, nu reprezintă altceva decât invocarea propriei turpitudini și o apărare ce nu poate fi luată în calcul.
Mai arată creditorul că a susținut terțul poprit că banca nu era în situația de a datora sume de bani debitoarei G. V., aspect pe care îl consideră greșit deoarece, în condițiile în care nu exista poprirea, banca trebuia să elibereze banii consemnați debitoarei oricând aceasta din urmă dorea, respectiva sumă dobândind caracter lichid și exigibil imediat după rămânerea definitivă a sentinței de partaj.
Prin urmare, creditorul arată că, dacă banca nu datora liberarea către debitoare a respectivilor bani, aceasta nu putea să efectueze plata chiar și în condițiile inexistenței unei popriri.
Față de cele menționate, conform art. 780 Cod procedură civilă, creditorul consideră că terțul poprit era dator să efectueze poprirea asupra sumei care a fost consemnată în favoarea debitoarei, iar neefectuarea acesteia se încadrează în prevederile art. 789 Cod procedură civilă, care permit validarea popririi.
Apelanta-terț poprit a formulat răspuns la întâmpinare, în care a invocat, în esență, aceleași aspecte ca și în cererea de apel, menționând, totodată, că, contul curent de consemnare nu are atașate alte produse bancare, la nivelul acestuia nefiind sume blocate pentru derularea unor tranzacții, și, ca atare, nu poate fi poprit, invocând în același timp și dispozițiile art. 1008 și 1515 Cod procedură civilă.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, în raport de motivele invocate, dar și din oficiu, în considerarea dispozițiilor art. 479 Cod procedură civilă, se constată că este fondat apelul declarat de terțul poprit C.E.C. B. SA, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
În cauza de față, forma aleasă de creditorul V. N. pentru executarea sentinței civile nr. 584 pronunțată de Judecătoria Piatra N. la data de 05.02.2013, în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă, în care calitatea de debitoare o are G. V., a fost poprirea, în acest sens fiind emisă de către B.E.J. U. C. C. ordonanța de înființare a popririi, în care calitatea de terț poprit o are C.E.C. B. S.A. Ordonanța de înființare a popririi a fost emisă în baza dispozițiilor art.782 Cod procedură civilă, fiind dispusă executarea silită prin poprire asupra disponibilităților bănești în lei și valută pe care debitoarea G. V. le are în conturile terțului poprit sau la toate unitățile subordonate și/sau asupra sumelor consemnate la dispoziția debitoarei. Față de cele înscrise în ordonanța de înființare a popririi, se constată că, deși terțul poprit este o unitate bancară, în modalitatea în care s-a dispus poprirea, aceasta a fost emisă cu luarea în considerare nu doar a conturilor deschise pe numele debitoarei, ci și prin prisma unui eventual raport juridic obligațional, care există între bancă și debitoare, ceea ce nu respectă dispozițiile privind poprirea, pentru cazul în care terțul poprit are calitatea de bancă.
În aceste condiții, determinate de calitatea terțului poprit, tribunalul constată că sunt incidente dispozițiile art.782 alin.5 Cod procedură civilă, conform căruia „în cazul în care adresa de înființare a popririi se transmite unei unități operaționale a unei instituții de credit, poprirea va fi înființată numai asupra conturilor pe care debitorul urmărit le are deschise la acea unitate. Dacă debitorul nu are cont deschis la unitatea instituției de credit sesizate, aceasta va informa executorul cu privire la conturile deschise de debitor la alte unități operaționale”.
Analizând dispozițiile art.782 alin.2 raportat la art.780, precum și art.782 alin.5 Cod procedură civilă, se constată că legiuitorul a prevăzut o normă cu un caracter special, pentru situația în care terțul poprit este o instituție de credit, caz în care poprirea nu vizează decât conturile pe care debitorul urmărit le are deschise la acea unitate, fără a viza însă și alte raporturi juridice cu un caracter obligațional sau de intermediere la plată efectuată prin instituția bancară. Cum norma specială este de aplicare directă, având întâietate față de norma generală, ce stabilește posibilitatea de înființare a popririi asupra oricăror sume de bani care sunt în posesia terțului poprit și pe care acesta le datorează debitorului urmărit, se constată că, pentru situația de față, respectiv cazul în care terțul poprit este bancă, nu pot fi poprite decât conturile pe care debitoarea G. V. le-ar fi avut deschise la această bancă, și anume C.E.C. B. S.A., atât asupra soldului creditor al acestor conturi, cât și a încasărilor viitoare – art.780 alin.2 Cod procedură civilă.
Se mai constată că această modalitate de înființare a popririi este una legală, fiind prevăzută în mod expres de art.782 alin.5 Cod procedură civilă și astfel, pe calea validării popririi, terțul poprit poate invoca orice aspecte care țin de obligațiile sale ca și terț poprit, putând face chiar și apărări de fond, în condițiile în care titlul executoriu nu-i este opozabil. Astfel, cum raportat la terțul poprit, cererea de validare a popririi constituie o veritabilă cerere de chemare în judecată, se constată că pe această cale se pot invoca atât aspecte care țin de fondul litigiului dintre creditor și debitor, cât și cele care vizează lipsa obligațiilor de poprire, care exced dispozițiilor legale incidente, deși nu a fost formulată pe cale separată o cerere de anulare a ordonanței de înființare a popririi în forma în care a fost dispusă de către executorul judecătoresc. Aceasta deoarece trebuie respectate dispozițiile legale de către B. E. J. la fiecare dintre actele de executare care se emit, iar depășirea normelor legale la emiterea ordonanței de înființare a popririi poate fi invocată de către terțul poprit, în mod direct, în cadrul cererii de validare a popririi, nefiind necesară urmarea unei căi separate de contestație la executare întemeiată pe acest motiv.
Față de cele menționate, se constată că în mod greșit a fost admisă de către instanța de fond cererea de înființare a popririi și a fost validată poprirea care a fost înființată de B.E.J. U. C. C., întrucât debitoarea G. V. nu avea deschis nici un cont la terțul poprit, iar sumele de bani care au fost depuse de către creditorul V. N., la dispoziția sa, nu făceau obiectul popririi, astfel cum este aceasta reglementată de dispozițiile art.782 alin.5 Cod procedură civilă, în considerarea calității pe care o are terțul poprit de instituție bancară.
Pentru aceste motive, în considerarea dispozițiilor art.480 alin.2 Cod procedură civilă, apelul declarat de terțul poprit C.E.C. B. S.A. urmează să fie admis, sentința schimbată în parte, în sensul respingerii ca nefondată a cererii de validare poprire formulată de B.E.J. U. C. C., împotriva terțului poprit C.E.C. B. S.A. și în contradictoriu cu creditorul V. N. și debitoarea G. V., întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.789 Cod procedură civilă, terțul poprit îndeplinindu-și toate obligațiile care-i reveneau potrivit art.782 alin.5 Cod procedură civilă, având în vedere faptul că debitoarea G. V. nu avea nici un cont deschis pe numele său la bancă, ce să poată fi supus popririi.
Întrucât cererea de validare poprire a fost respinsă, va fi înlăturată din sentință dispoziția privind obligarea terțului poprit la plata cheltuielilor de judecată, deoarece acesta nu mai are calitatea de parte căzută în pretenții, conform dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă.
Din sentință va fi menținută dispoziția privind modalitatea de soluționare a excepției inadmisibilității invocată de curatorul special desemnat pentru debitoarea G. V., deoarece soluționarea excepției nu a făcut obiectul criticilor în prezenta cale de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de terțul poprit C.E.C. B. SA, cu sediul în munic. București, Calea V., nr. 13, Sector 3, București, împotriva sentinței civile nr. 1180 din data de 01.04.2014, pronunțată de Judecătoria Piatra N., în contradictoriu cu intimatul-petent B. E. J. U. C. C., cu sediul în Piatra N., .. 19, .. A, parter, ., intimata-debitoare G. V. (CNP-_), domiciliată în comuna Costișa, ., și intimatul-creditor V. N. (CNP-_), domiciliat în comuna Costișa, ..
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că:
Respinge ca nefondată cererea de validare poprire, formulată de B.E.J. U. C. C., împotriva terțului poprit C. B. SA și în contradictoriu cu creditorul V. N. și debitoarea G. V..
Înlătură din sentință dispoziția privind obligarea terțului poprit la plata cheltuielilor de judecată.
Menține celelalte dispoziții din sentința apelată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi: 26.03.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
L. F. D. S. C. Ailuțoaei
Red. și tehnored. L.F. – 20.04.2015
Tehnored. C.A. – 21.04.2015
6 ex.
Fond: L. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 135/2015. Tribunalul NEAMŢ | Pretenţii. Decizia nr. 372/2012. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
