Contestaţie la executare. Decizia nr. 850/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 850/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 30-09-2013 în dosarul nr. 751/184/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 850/2013
Ședința publică de la 30 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Judecător C. C.
Judecător O. M. P.
Grefier D. S.
Pe rol judecarea recursului privind pe recurentul contestator B. I., cu domiciliul ales la Cabinet Individual de Avocatură Av. I. P., cu sediul în B., ..22, județul O., împotriva sentinței civile nr.827/14.05.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații ., cu sediul în B., ..208, județul O. și B. D. D. M., cu sediul în Slatina, ., având ca obiect ”contestație la executare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat P. I. pentru recurentul contestator B. I., împuternicire avocațială la dosar, avocat S. P. și avocat I. G. pentru intimata ., lipsă intimat B. D. D. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus originalul chitanței privind taxa judiciară de timbru de 100 lei și timbru judiciar de 3 lei.
Instanța, din oficiu, verificând conform art. 1591 C.proc.civ., prin raportare la dispozițiile art. 2 pct. 3 C.proc.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Avocat P. I. pentru recurentul contestator B. I., pentru recurentul reclamant, invederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Avocat S. P. și avocat I. G. pentru intimata ., invederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Instanța acordă cuvântul părților asupra probatoriilor.
Avocat P. I. pentru recurentul contestator B. I. si avocat S. P. și avocat I. G. pentru intimata ., avnad cuvantul,solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei ca fiind utilă, concludentă și pertinentă soluționării cauzei, în temeiul art. 167 cod procedură civilă
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat P. I., pentru recurentul contestator B. I., critică soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, solicită în principal, admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare.
In subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii contestației la executare, anularea formelor de executare pornite în dosarul de executare și reducerea onorariului executorului judecătoresc la limita unor valori rezonabile precum și anularea cheltuielilor nedovedite, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat I. G., pentru intimata DC S. SA B., având cuvântul, pentru primul motiv de recurs, solicită respingerea ca nefondat, aratand ca nu se impune casarea cu trimitere la instanța de fond pentru rejudecare, intrucat instanța de fond în mod corect a admis excepția lipsei calității procesuale pasive Executorului Judecătoresc D. D. M., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat S. P., pentru intimata ., având cuvântul pe cel de al doilea motiv de recurs, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legala si temeinică cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, intrucat nu există temei de drept pentru micșorarea cuantumului onorariului executorului judecătoresc iar celelalte cheltuieli de executare sunt justificate.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 05.03.2013 sub nr._, contestatorul B. I. a formulat în contradictoriu cu intimații . B. D. D. M., contestație la executarea silită împotriva actelor de executare din cadrul dosarului nr. 11/E/2013 al B. D. D. M., respectiv împotriva procesului verbal privind cheltuielile de executare emis în data de 28.01.2013, solicitând și suspendarea executării până la soluționarea contestației.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că prin procesul verbal de executare din data de 28.01.2013 emis de către B. D. D. M. a fost obligat la plata sumei totale de 19.701,59 lei cu titlu de cheltuieli de executare din care: 18.295,15 lei onorariu executor judecătoresc, 12,40 lei – contravaloare formare dosar executare, 1,24 lei contravaloare înregistrare dosar, 62 lei – cheltuieli taxe poștale, 124 lei – proces verbal de îndeplinire a procedurii, 24,8 lei – contravaloare redactare și înaintare adrese DITL și ITM, 322,40 lei – trimiteri popriri conturi unități bancare, 12,4 lei – redactare și înaintare somație, 62 lei – proces verbal de situație, 500 lei raport evaluare bun imobil, 62 lei reprezentând publicație de vânzare, 62 lei reprezentând proces verbal de licitație, 372 lei – act de adjudecare, 124 lei proces verbal distribuire sume și 37,2 lei arhivare dosar.
A solicitat instanței cenzurarea acestor cheltuieli întrucât sunt exagerat de mari, inclusiv reducerea onorariului executorului judecătoresc. A mai arătat că procesul verbal nu a fost însoțit de dovezile cheltuielilor efectuate de către executor, iar de anumite cheltuieli, precum - 500 lei raport evaluare bun imobil, 372 lei – act de adjudecare și 124 lei proces verbal distribuire sume, nu a avut cunoștință, actele de executare respective nefiind efectuate în cadrul dosarului.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 399 din Vechiul Cod de Procedură Civilă.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri și a atașat cererii în copii certificate: somația nr. 11/E/31.03.2013 și procesul verbal de executare din 28.01.2013 (f.5-6).
Cererea a fost timbrată cu suma de 194 lei și timbru judiciar de 3 lei.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind atașat dosarul de executare nr.11/E/2013.
De asemenea, la solicitarea instanței, B. D. D. M. a comunicat la dosar adresa din 25.03.2013 prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a acestuia.
Instanța a unit excepția cu fondul contestației, iar prin încheierea de ședință din data de 09.04.2013, s-a dispus suspendarea executării silite până la soluționarea contestației.
Asupra excepției lipsei calității procesual pasive a B. D. D. M., instanța o va admite și va respinge contestația față de acesta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă întrucât în cauză calitatea de intimată aparține ., ca și creditor care a pornit executarea silită.
Prin sentința civilă nr.827/14.05.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul civil nr._, s-a admis excepția lipsei calității procesual pasive a intimatului B. D. D. M., invocată de acesta și s-a respins contestația la executare ca fiind introdusă față de o persoană fără calitate procesual pasivă.
S-a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatorul B. I., deținut în Penitentciarul Tg. J., în contradictoriu cu intimata ..
În temeiul art.274 alin.1 C.pr.civ., și a fost obligar contestatorul să plătească intimatei suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Analizând materialul probator administrat, pe fondul cauzei, instanța de fond a constatat:
Prin titlul executoriu reprezentat de sentința penală nr.102/29.05.2012 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._, contestatorul B. I. a fost obligat să plătească intimatei . de 938.414,14 lei despăgubiri civile, actualizată în raport de dobânda legală și rata inflației până la data plății efective –f3-6 –dosar de executare.
În temeiul acestui titlu executoriu, în condițiile art. 387 C.p.civ, creditoarea - intimată a declanșat procedura executării silite asupra debitorului, conform cererii înregistrate sub nr. 11/E/17.01.2013, la B. D. D. M., (f.7 – dosar executare), sub toate formele de executare admise de lege, în acord cu prevederile art. 3731 C.p.civ.
Subsecvent, a fost emisă, în baza art.387, art. 411 și urm. C.p.civ, somația de executare din 31.01.2013, comunicată debitorului, conform dovezii aflate în dosarul de executare (f.12-13) și care cuprinde pe lângă debitul datorat în cuantum de 945.414,14 lei și suma de 19.701,59 lei stabilite cu titlu de cheltuieli de executare conform procesului – verbal din data de 28.01.2013 –f5-6.
Contestația la executare este concepută ca un mijloc procesual de cenzurare a legalității procedurii execuționale, sub aspectul actelor și formelor de executare îndeplinite în vederea realizării dispozițiilor titlului executoriu.
Instanța de fond a constatat că pretențiile contestatorului nu sunt întemeiate, în privința anulării procesului verbal de executare emis la 28.01.2013 de B. D. D. M. în dosarul de executare nr.11/E/2013 întrucât cheltuielile de executare stabilite ar fi exagerat de mari, pentru următoarele considerente.
Din analiza titlului executoriu - sentința penală nr.102/29.05.2012 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ – rezultă că, reclamantul – contestator, B. I. a fost obligat să plătească intimatei . de 938.414,14 lei despăgubiri civile, actualizată în raport de dobânda legală și rata inflației până la data plății efective –f3-6 –dosar de executare, iar în temeiul acestui titlu executoriu, în condițiile art. 387 C.p.civ, creditoarea - intimată a declanșat procedura executării silite asupra debitorului, conform cererii înregistrate sub nr. 11/E/17.01.2013, la B. D. D. M., (f.7 – dosar executare), sub toate formele de executare admise de lege, în acord cu prevederile art. 3731 C.p.civ.
Prin încheierea de ședință din data de 18.01.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, s-a dispus încuviințarea executării silite potrivit titlului executoriu și a cererii de executare silită susmenționate pentru creanța actualizată de 945.414,14 lei și suma de 19.701,59 lei stabilite cu titlu de cheltuieli de executare conform procesului – verbal din data de 28.01.2013, totalizând 965.115,73 lei –f5-6.
Conform Anexei la Ordinul Ministrului Justiției nr. 2550/2006, modificat prin Ordinul nr.2561/2012, au fost stabilite următoarele onorarii minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești:
- Notificarea și comunicarea actelor de procedură - 20 lei- 400 lei;
- Executări indirecte (urmărirea mobiliară și imobiliară a creanțelor)
d) pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite, respectiv în cauză, 6300 lei + 1% din 845.414,14 lei la care se adaugă TVA de 24 % = 6300 lei + 8454,14 lei + 24 % TVA = 18.295,15 lei.
- Constatarea unor situații de fapt și inventarierea unor bunuri (art. 239 din Codul de procedură civilă) - 100 lei - 2.200 lei pentru debitor persoană fizică,
- Sechestrul asigurător-100 lei - 1.200 lei pentru debitor persoană fizică
- Sechestrul judiciar-100 lei - 1.200 lei pentru debitor persoană fizică
- Poprirea asigurătorie-100 le - 1.200 lei pentru debitor persoană fizică
- Proces-verbal de ofertă reală- 50 lei - 350 lei
- Orice alte acte sau operațiuni date prin lege50 lei - 200 lei”.
Din analiza acestor onorarii raportat la actele din dosarul de executare astfel cum au fost enumerate în adresa de răspuns a B. din 25.03.2013 (f.51) – rezultă că executorul judecătoresc s-a încadrat în limita maximă a acestora, neexistând un text legal potrivit căruia instanța să poată să cenzureze aceste onorarii, la cererea debitorului. Potrivit Ordinului respectiv, numai creditorul care nu obține venituri poate să ceară executorului micșorarea acestora.
Instanța de fond a respins ca neîntemeiată și apărarea contestatorului potrivit căreia procesul verbal nu ar fi însoțit de dovezile cheltuielilor efectuate și totodată că unele cheltuieli au fost incluse deși nu au fost efectuate actele de executare respective. Or, acele acte de executare fiind absolut necesare în cadrul executării, în mod legal cheltuielile legate de acestea trebuie făcute cu anticipație, după cum a menționat B. D. D. M. în adresa de la fila nr.51.
Pentru aceste considerente, instanța a menținut ca legal procesul verbal de executare emis la 28.01.2013 de B. D. D. M. în dosarul de executare nr.11/E/2013.
În privința altor forme de executare din dosarul nr.11/E/2013, instanța s-a pronunțat întrucât nu a fost învestită cu acest lucru, după cum se poate lesne constata din economia cuprinsului contestației la executare și a notelor de concluzii formulate de contestator prin apărător ales.
În temeiul art.274 alin.1 C.pr.civ. a fost obligat contestatorul să plătească intimatei suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorarii avocațiale – f. 48 și 50.
Impotriva sentinței, în termen legal, a declarat recurs recurentul contestator B. I..
Solicită în principal, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Executorului Judecătoresc D. D. M., casarea sentinței și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare.
In subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii contestației la executare, anularea formelor de executare pornite în dosarul de executare și reducerea onorariului executorului judecătoresc la limita unor valori rezonabile precum și anularea cheltuielilor nedovedite, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Arată că instanța de fond nu a mai intrat pe fondul cauzei deoarece a constatat lipsa calității procesuale pasive a B. însă procesul verbal de constatare a cheltuielilor de executare este un act de executare iar în sensul dispozițiilor art. 399 alin. 1 C.p.civ., se poate formula contestație la executare împotriva oricărui act de executare. Sub acest aspect instanța de fond trebuia să intre pe fondul cauzei.
Arată că a motivat faptul în baza căruia cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de instanța de judecată, care trebuie să verifice dacă cheltuielile stabilite prin procesul verbal au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă nu sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumului de muncă efectuată de cei implicați în executare. Chiar dacă debitorul este în culpă pentru faptul că nu executat de bună-voie creanța cuprinsă într-un titlu executoriu, aceasta nu înseamnă că creditorul său poate efectua cheltuieli de executare exagerate, știind că le va recupera în temeiul art. 371 alin. 2 C.p.civ. În acest sens, pentru identitate de rațiune și având în vedere faptul că executarea silită este considerată o parte a procesului civil, dispoz. art. 274 alin.3 C.p.civ. sunt aplicabile și în faza de executare silită. Prin aplicarea acestor dispoziții, are posibilitatea de a micșora cuantumul cheltuielilor pe care și le recuperează creditorul cu acest titlu, în situația în care sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea creanței sau de munca îndeplinită de executor.
Mai arată că, a mai motivat faptul că procesul verbal nu este însoțit de dovezile cheltuielilor efectuate de către Executorul Judecătoresc. Mai mult decât atât există anumite cheltuieli de executare de care nu avea cunoștință și anume: 500 lei evaluare imobil, 372 act de adjudecare, 124 lei proces verbal de distribuire sume. Aceste acte de executare nu au fost efectuate încă în dosarul de executare.
Este posibilă aprecierea instanței asupra cuantumului onorariului executoriului judecătoresc deoarece instanța nu intervine în raportul contractual dintre executor și clienții săi, ci doar în raportul juridic de drept procesual, născut între cele două părți ale executării silite. De asemenea, este posibilă această apreciere cât timp legea stabilește limite minime și maxime ale onorariului.
Arată că onorariul executorului judecătoresc se apropie de maximul prevăzut de lege pentru cuantumul sumei de executat.
În drept, s-a întemeiat cererea de recurs pe dispoz. art. 299 și urm. C.p.civ.
Intimata . a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, aratand că instanța de fond în mod corect a admis excepția lipsei calității procesuale pasive Executorului Judecătoresc D. D. M.
Cu privire la a doua critică adusă sentinței instanței de fond, în sensul că recurentul contestator apreciază ca fiind exagerat cuantumul cheltuielilor de executare, ce pot fi cenzurate de instanță, susține că acestea sunt dovedite prin chitanțe justificative și respectă întocmai dispozițiile cuprinse în Ordinul Ministrului Justiției nr. 2550/2006, modificat prin Ordinul 2561/2012 și ca nu există cadrul legal sau temei pentru micșorarea acestora.
In drept, s-a întemeiat prezenta pe dispoz. art. 308 alin. 2 C.p.civ., art. 274 c.p.civ.
Considerentele instanței de recurs în raport de motivele de recurs invocate și de disp. art. 304 pct. 9 C.p.c.
Procesul civil este alcătuit din două faze, judecata (cognitio) si executarea silită (executio), complementare, dar în acelasi timp autonome. Judecata este o conditie a executării silite, atunci când creditorul nu are titlu executoriu.
Ca urmare, stabilirea legii aplicabile se va face pentru fiecare fază a procesului civil în parte, însă, odată stabilită, va guverna respectiva fază, în integralitatea sa. În cazul judecătii, va fi aplicabilă legea în vigoare la data înregistrării cererii la instantă (cf. art. 192 alin. 2 NCPC), ori, după caz, la data depunerii cererii la postă, unităti militare sau locuri de detinere (art. 3 alin. 2 din Legea nr. 76/2012). În cazul executării silite, va fi aplicabilă legea în vigoare la data depunerii cererii de executare silită la executorul judecătoresc, concluzie care se impune, prin raportare la dispozitiile art. 622 alin. 2 NCPC, din care rezultă că executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare.
Noul Cod de procedură civilă a intrat în vigoare la data de 15.02.2013, conform art.82 din Legea nr.76/2012, asa cum a fost modificat prin OUG 4/2013.
Cum cererea de executare silita a fost inregistrata la B. D. D. M. la data de 17.01.2013(f.7 dosar executare silita), prezentei cauze ii sunt aplicabile dispozitiile Codului de Procedura Civila de la 1865.
In ceea ce priveste primul motiv de recurs invocat, respectiv gresita solutionare a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a B. D. D. M., instanta de recurs retine ca, potrivit art.2 din Legea nr.188/2011 privind executorii judecatoresti, acestia sunt învestiți să îndeplinească un serviciu de interes public, astfel ca executorii judecătorești nu sunt părți la executarea silită, ci îndeplinesc acte de executare silită pe baza unui titlu executoriu, astfel încât într-un litigiu având ca obiect contestația la executare, aceștia nu pot dobândi calitatea procesuală de părți cu interese contradictorii cu partea împotriva căreia se poate îndreaptă executarea silită.
Legat de calitatea procesuală pasivă a executorului judecătoresc, Curtea Constituțională, având de soluționat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 399 Cod pr. civilă, care, în opinia autorului excepției, prin omisiune nu prevede obligativitatea citării, ca parte în cadrul contestației la executare, a executorului judecătoresc, a stabilit că „în cadrul executării silite, ca și în cazul contestației la executare, organul de executare nu are interese proprii și, în consecință, nu are calitatea de parte în proces și nu este necesar să fie citat ca atare, iar problema unei asemenea calități a organului de executare s-ar putea pune numai în ipoteza din art. 399 alin. 1 ultima teză din Codul de procedură civilă, atunci când se face contestație la executare pentru motivul că organul de executare refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege” ( Decizia nr. 162/22 aprilie 2003).
In cadrul contestatiilor la executare litigiul poarta doar intre partile din cadrul executarii silite, in speta de fata intre creditor și debitor, biroul executorului judecatoresc neavand calitate procesuala pasiva in astfel de cauze, in cadrul carora se contesta actele de executareintocmite.
Ca atare, instanta de fond a dat o solutionare corecta exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a B. D. D. M., iar primul motiv de recurs invocat este neintemeiat.
Cat priveste cel de-al doilea motiv de recurs invocat de recurent, respectiv faptul ca unele cheltuieli de executare nu au fost in mod real efectuate, Tribunalul apreciaza ca este intemeiat.
Potrivit art. 388 alin.1 Codul de Procedura Civila, pentru toate actele de executare pe care le efectuează, executorul judecătoresc este obligat să încheie procese-verbale.
Conform art. 494, imobilele urmărite silit se valorifică prin vânzare la licitație publică, vânzare directă și prin alte modalități admise de lege.
In cadrul executarii silite imobiliare, art. 500 alin.1 statueaza ca executorul judecătoresc va începe procedura de vânzare, dacă în termen de 15 zile de la primirea somației debitorul nu plătește datoria.
In continuare, alin.2 arata ca, executorul va stabili de îndată prețul imobilului, iar în cazul în care consideră necesar va cere părerea unui expert. Dispozițiile art. 411 alin. (3) sunt aplicabile.
Art.411 alin.3 prevede ca, executorul judecătoresc este obligat să identifice și să evalueze cu acordul părților bunurile sechestrate, iar în caz contrar va solicita efectuarea unei expertize. Bunurile vor fi evaluate la valoarea lor de circulație. O copie de pe raportul de expertiză se comunică și debitorului.
Conform art. 516 Codul de Procedura Civila, după plata integrală a prețului sau a avansului prevăzut la art. 515 și după expirarea termenului de 15 zile prevăzut la art. 401 alin. (1) lit. a), executorul, pe baza procesului-verbal de licitație, va întocmi actul de adjudecare.
Disp.art. 562 din Codul de Procedura Civila arata ca, suma de bani realizată prin executarea silită se eliberează creditorului urmăritor până la acoperirea integrală a drepturilor sale, iar suma rămasă disponibilă se predă debitorului.
Art. 563 alin.1 din Codul de Procedura Civila prevede ca, in cazul în care executarea silită a fost pornită de mai mulți creditori sau când, până la eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare, au depus și alți creditori titlurile lor, executorul judecătoresc procedează la distribuirea sumei.
Tribunalul, fata de dispozitiile legale precitate, constata ca in dosarul de executare depus de B. D. D. M. la instanta de fond, nu exista dovada efectuarii cheltuielilor legate de evaluarea imobilelor supuse executarii silite, de intocmirea actului de adjudecare si a proceslui-verbal de distribuire sume.
Chiar daca, in final, cheltuielile de executare sunt suportate de debitor, in considerarea dispozitiilor art.3717 alin.2 din Codul de Procedura Civila, din dispozitiile art. 3717 alin.1 din Codul de Procedura Civila, instanta retine ca, partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu cheltuielile se avansează de către creditor.
Or, in dosarul de executare nu exista actele de executare despre care face vorbire executorul judecatoresc in cuprinsul procesului-verbal de cheltuieli si nici dovada avansarii cheltuielilor necesare efectuarii lor de catre creditor, concret, nu exista procesul-verbal de licitatie publica si nici actul de adjudecare, nu exista un raport de expertiza care sa stabileasca valoarea imobilelor scoase la licitatie publica si nici procesul verbal de distribuire sume, cu atat mai mult cu cat nu exista vreo dovada cum ca executare silita ar fi fost pornita de mai multi creditori.
Pe cale de consecinta, nici retinerea acestor cheltuieli in cuprinsul procesului-verbal de cheltuieli nu are suport legal, motiv pentru care instanta, in temeiul art.312 alin.2 si 3 din Codul de Procedura Civila, urmeaza sa admita recursul, sa modifice hotărârea în sensul admiterii în parte a contestației la executare si anularii în parte a procesului verbal privind cheltuielile de executare în ceea ce privește suma de 996 lei, reprezentată de 500 lei evaluare imobil, 372 lei act de adjudecare, 124 lei proces verbal de distribuire sume.
Vor fi metinute celelalte dispozitii ale sentintei recurate.
Avand in vedere faptul ca recursul va fi admis, in temeiul art274 din Codul de Procedura Civila, instanta urmeaza sa respinga cererea intimatei de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite recursul declarat de recurentul contestator B. I., cu domiciliul ales la Cabinet Individual de Avocatură Av. I. P., cu sediul în B., ..22, județul O., împotriva sentinței civile nr.827/14.05.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații ., cu sediul în B., ..208, județul O. și B. D. D. M., cu sediul în Slatina, ..
Modifică hotărârea în sensul că admite în parte contestația la executare. Anulează în parte procesul verbal privind cheltuielile de executare în ceea ce privește suma de 996 lei, reprezentată de 500 lei evaluare imobil, 372 lei act de adjudecare, 124 lei proces verbal de distribuire sume.
Respinge cererea intim. de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
Menține dispozițiile instanței de fond referitoare la excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. D. D. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din data de 30.09.2013.
Președinte, M. V. | Judecător, C. C. | Judecător, O. M. P. |
Grefier, D. S. |
Red.CC
Tehnored.CC/IM
Jf: L.D.P.
Ex.2/23.11.2013
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1107/2013. Tribunalul OLT | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 162/2013. Tribunalul OLT → |
|---|
