Obligaţie de a face. Decizia nr. 1107/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1107/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 194/311/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1107/2013
Ședința publică de la 27 noiembrie 2013
Completul compus din:
Președinte A. C. Tițoiu
Judecător M. I. S.
Judecător C. C.
Grefier M. R.
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă ., cu sediul în Pitești, ., ., împotriva sentinței civile nr. 8894 din data de 17 septembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă N. I., domiciliată D., ., județul V., având ca obiect- obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat C. M. pentru recurenta reclamantă ., lipsă intimata pârâtă N. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța procedând la verificarea competenței în temeiul art. 159 ind.1 alin. 4 c.p.c., constată în conformitate cu prevederile art. 2 alin. 3 c.p.c. că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Avocat C. M. depune la dosar împuternicire avocațială de reprezentare nr._/2013 și chitanța nr._/2013 cu suma de 4 lei ce reprezintă taxa judiciară de timbru, timbru judiciar de 1,50 lei.
Arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Așa fiind, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului promovat.
Avocat C. M., având cuvântul pentru recurenta reclamantă ., solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond.
În motivare, arată că se impune această măsură întrucât instanța de fond nu a răspuns obiectului cererii cu care a fost sesizată, respectiv obligarea pârâtei să respecte clauzele contractului de arendare și a constatat că nu a intervenit vreo clauză de reziliere. Rezilierea contractului de arendă se face prin acordul părților sau pe cale judecătorească, nicidecum prin voința uneia dintre părți.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 09.01.2012 sub nr._ , reclamanta . SRL a chemat in judecată pe pârâta N. I., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să respecte prevederile contractelor de arendare nr. 2/03.02.2011, nr. 37/11.02.2008 și nr. 57/11.02.2009.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta contractele menționate pentru suprafețele de 4,23 ha, 0,48 ha și 1,56 ha care aparțin în proprietate pârâtei, însă în luna octombrie 2011 pârâta a solicitat rezilierea contractelor pentru nerespectarea unor obligații prevăzute de lege, dar nu a menționat care anume.
A învederat reclamanta că obligațiile de arendare sunt prevăzute în contracte și au fost respectate de către societatea reclamantă, efectuând toate lucrările de înființare a culturilor agricole, de folosință a terenului conform destinației, precum și obligațiile de plată asumate prin contracte. Chiar la data solicitării pârâtei lucrările fuseseră efectuate pe terenurile aparținând acesteia, culturile fiind înființate.
Potrivit dispozițiilor contractuale, arendatorul este obligat să anunțe intenția sa de desființare a contractelor cu un an înainte, reclamanta considerând că pârâta este cea care nu a respectat contractele. Terenurile pârâtei fac parte dintr-o suprafață de peste 500 ha, pentru care reclamanta face demersuri pentru obținerea unor fonduri nerambursabile de investiții, întreaga suprafață fiind cuprinsă în proiectul depus în acest sens. Prin retragerea acestor suprafețe și nerespectarea obligațiilor contractuale de către pârâtă, reclamantei i s-ar produce prejudicii.
Pârâta a depus întâmpinare la data de 21.02.2012, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, cu motivarea că nu i-au fost livrate produsele recoltate de pe terenurile care fac obiectul contractelor, a solicitat rezilierea acestora deoarece a constatat că nu îndeplinesc condițiile prevăzute de Legea arendei nr. 16/1994.
La data de 11.05.2012 reclamanta a depus precizare a temeiului de drept al acțiunii ca fiind art. 8 din Legea nr. 16/1994, Codului civil, respectiv obligarea pârâtei la executarea obligațiilor ce-i revin din contractul de arendă, rezilierea neputându-se produce pe altă cale decât prin convenția părților sau pe cale judecătorească. Denunțarea unilaterală nu este aplicabilă arendării, deoarece ea se încheie pe o durată determinată.
La data de 06.06.2012 pârâta a depus completare la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei și pe fond să se constate că respectivele contracte sunt reziliate de drept conform prevederilor legale.
Prin sentința civilă nr. 9439 din data de 10 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, s-a respins ca neîntemeiată cererea precizată formulată de reclamanta . SRL, în contradictoriu cu pârâta N. I..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta . SRL, solicitând admiterea recursului, desființarea sentinței Judecătoriei Slatina și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivare, reclamanta a arătat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, deoarece a schimbat obiectul cauzei, motivându-și soluția pe dispozițiile art.1020-1021 cod civil.
În speță, precizează reclamanta că obiectul cauzei este obligația de a face care își are temeiul în dispozițiile art. 8 din Legea 16/1994, în sensul ca pârâta să-și îndeplinească obligația de a preda bunurile arendate și de a-l garanta pe arendaș în evicțiune.
Arată reclamanta că, potrivit art. 12 din aceeași lege(aplicabilă contractelor de arendare care fac obiectul speței) rezilierea poate opera doar prin acordul părților atunci când nu a expirat termenul pentru care a fost încheiat sau pe cale judecătorească.
Cererea de reziliere prezentată de către intimată poate fi calificată ca o denunțare unilaterală, lucru nepermis de lege,deoarece contractul de arendă se încheie pe o perioadă determinată.
Intimata pârâtă N. I. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, deoarece sentința instanței de fond respectă toate prevederile legale în materia contractelor de arendă.
Arată intimata pârâtă că la pronunțarea sentinței, instanța de fond a avut în vedere actele și probele depuse de părți, făcându-se dovada că, în speță, societatea reclamantă nu și-a respectat prevederile contractuale și, drept urmare, este dreptul său de a solicita rezilierea acestor contracte de arendă.
Prin decizia civilă nr. 105 pronunțată la data de 06.02.2013 s-a admis recursul declarat de recurenta reclamantă . SRL prin reprezentant legal R. M., împotriva sentinței civile nr. 9439 din data de 10 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă N. I., s-a casat sentința și s-a trimis cauza la instanța de fond, pentru rejudecare, cu indicația ca, în rejudecare, prima instanță să stabilească măsura in care pârâta a înțeles sa formuleze in cauză cerere reconvențională, iar in caz afirmativ – sa indice in concret obiectul acesteia (nulitate/constatare reziliere contracte de arendare), temeiul de drept si sa satisfacă timbrajul aferent, iar pe fondul cauzei, să se cerceteze atât temeinicia cererii principale, prin prisma temeiului de drept invocat, cu respectarea principiului disponibilității, urmând a analiza, în măsura in care se va formula - si cererea reconvențională.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr._ .
Soluția instanței de fond:
Prin sentința civilă 8894 din data de 17 septembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._ , s-a respins acțiunea având ca obiect obligație de a face cu precizarea din data de 11.05.2012 formulată de reclamanta . SRL împotriva pârâtei N. I., ca fiind neîntemeiată.
Motivarea instanței de fond:
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că între părțile în cauză, societatea-reclamantă, în calitate de arendaș și pârâta N. I., în calitate de arendator, au fost încheiate contractele de arendare înregistrate sub nr. 37/11.02.2009, nr. 57/11.02.2009 și 02/03.02.2011, având ca obiect trei suprafețe de teren agricol proprietatea pârâtei, situate pe raza comunei Oporelu, județul O..
Valoarea arendei a fost stabilită de părți inițial la suma de 25, respectiv 30 Euro/ha, și modificată ulterior, la data de 02.10.2011, prin act adițional, la 400 kg grâu/ha sau echivalentul în lei.
Contractul de arendare este un contract sinalagmatic, numit, cu titlu oneros, încheiat între proprietar, uzufructuar sau alt deținător legal de bunuri agricole, denumit arendator, și arendaș, cu privire la exploatarea bunurilor agricole pe o durată determinată și la un preț stabilite de părți.
În acest sens instanța a reținut dispozițiile legii speciale nr. 16/1994R aplicabilă raporturilor juridice născute între părți sub imperiul său, potrivit cărora - art. 8 - arendatorul este obligat să predea bunurile arendate în termenul și în condițiile stabilite, să garanteze pe arendaș de evicțiune totală sau parțială și să execute toate celelalte obligații asumate prin contract.
Arendașul are obligația de a folosi bunurile arendate ca un bun proprietar, în condițiile stabilite în contract, de a menține potențialul productiv al bunurilor arendate, de a le restitui la încetarea contractului, de a cere acordul arendatorului pentru efectuarea eventualelor investiții pe teren, de a plăti arenda la termenele și în modalitățile stabilite, precum și de a executa toate obligațiile contractuale.
Arendatorul are dreptul de a controla oricând modul în care arendașul administrează bunurile arendate.
Art. 12 - Contractul de arendare poate fi reînnoit potrivit înțelegerii părților și cu respectarea prevederilor prezentei legi.
Fiecare parte contractantă este obligată să înștiințeze în scris cealaltă parte, cu cel puțin 3 luni înainte de expirarea contractului, despre intenția sa de a reînnoi sau de a nu reînnoi contractul de arendare.
Prin acordul părților, contractul de arendare poate să înceteze și înainte de a ajunge la termen.
Art. 24 - Contractele de arendare încheiate cu încălcarea prevederilor prezentei legi sunt nule sau anulabile.
Oricare dintre părțile contractante poate cere în justiție rezilierea contractului de arendare pentru cauze de neîndeplinire a obligațiilor de către cealaltă parte, în condițiile legii.
Litigiile sunt de competența instanțelor judecătorești sau pot fi soluționate, cu acordul părților, și prin arbitraj.
Părțile contractante au la dispoziție toate mijloacele juridice pentru apărarea drepturilor și intereselor lor legitime contractuale, în legătură cu bunurile arendate.
Concluzionând, a reținut instanța că neîndeplinirea obligațiilor asumate de părți determină rezoluțiunea contractului încheiat, potrivit art.1020-1021 C.civ. .
Rezoluțiuna contractului este o sancțiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic, constând în desființarea retroactivă a acestuia și repunerea părților în situația avută anterior încheierii contractului.
Cum în speță este vorba despre contracte a căror executare presupune mai multe prestații în timp, nefiind o executare uno ictu, se pune problema rezilierii acestora, adică a desființării numai pentru viitor, lucrările deja executate și plățile efectuate rămânând valabile.
Pentru a se pronunța rezilierea contractului trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: una din părți să nu-și fi executat obligațiile ce-i revin; neexecutarea să-i fi fost imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația; debitorul obligației neexecutate să fi fost pus în întârziere în condițiile prevăzute de lege.
Potrivit art. 1169 Cod civil, sarcina probei în ceea ce privește existența obligațiilor contractuale revine reclamantului, iar sarcina probei executării acestora revine pârâtei.
În cauză însă, deși s-a făcut dovada existenței convenției – contractele de arendare înregistrate sub nr. 37/11.02.2009, nr. 57/11.02.2009 și 02/03.02.2011 - reclamanta însăși a susținut atât prin cererea introductivă, cât și prin precizările ulterioare, că solicită generic doar obligarea pârâtei la respectarea clauzelor contractuale (adică executarea, nicidecum desființarea contractului), iar aceasta (pârâta) la rândul său se apără prin întâmpinare în sensul că a intervenit rezilierea contractelor pentru nerespectarea clauzelor, fără însă a indica și a proba instanței care dintre obligațiile asumate de arendaș au fost neexecutate.
Având în vedere această situație de fapt și de drept, rezultată din probele administrate, instanța a constatat că nu s-a făcut dovada incidenței în cauză a dispozițiilor art. 1020-1021 Cod civil, coroborat cu art. 24 alin. 2 din Legea nr. 16/1994R, nefiind îndeplinite astfel condițiile pentru angajarea răspunderii contractuale a vreuneia dintre părți, în condițiile în care în prezent, până la proba contrară, fiecare dintre părțile contractante își respectă obligațiile asumate, a respins cererea de chemare în judecată precizată, ca neîntemeiată.
Calea de atac exercitată:
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În fapt, recurenta arată că instanța a pronunțat o soluție nelegală, deoarece a schimbat sensul acțiunii.
Astfel, instanța a constatat că nu a intervenit nicio cauză de reziliere, însă trebuia să răspundă obiectului cererii, în sensul de a obliga pârâta să respecte contractele de arendă.
Aceasta cu atât mai mult cu cât se constata faptul că există notificare, deci intenția pârâtei de a nu respecta contractele de arendă, precum și faptul că pârâta a rămas în pasivitate, neprecizând cererea reconvențională depusă în primul ciclu procesual, deși era indicația instanței de control judiciar.
Se considera ca judecătoria nu s-a pronunțat asupra fondului pricinii si se solicita admiterea recursului, casarea sentintei si trimiterea cauzei la instanta de fond, pentru rejudecare.
Recursul nu a fost motivat in drept, fiind legal timbrat.
Intimata pârâtă nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, raportat la dispozitiile legale incidente in cauză, Tribunalul constată următoarele:
Instanța de fond nu s-a conformat in totalitate indicațiilor instanței de control judiciar.
Astfel, prin decizia civilă nr. 105 pronunțată la data de 06.02.2013 s-a admis recursul declarat de recurenta reclamantă . SRL, împotriva sentinței civile nr. 9439 din data de 10 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă N. I., s-a casat sentința și s-a trimis cauza la instanța de fond, pentru rejudecare, cu indicația ca, în rejudecare, prima instanță să stabilească măsura in care pârâta a înțeles sa formuleze cerere reconvențională, iar in caz afirmativ – sa indice in concret obiectul acesteia (nulitate/constatare reziliere contracte de arendare), temeiul de drept si sa satisfacă timbrajul aferent, iar pe fondul cauzei, să se cerceteze temeinicia cererii principale, prin prisma temeiului de drept invocat, cu respectarea principiului disponibilității, urmând a analiza, în măsura in care se va formula - si cererea reconvențională.
In rejudecare instanța de fond s-a conformat numai indicației privind stabilirea măsurii in care intimata pârâtă a inteles a formula cerere reconvenționala pentru constatarea nulității sau rezilierii contractelor de arendare.
Insă in analiza cererii principale judecătoria nu s-a raportat strict la obiectul acesteia asa cum a fost formulat si la temeiul de drept invocat de recurenta reclamantă, aspect de nelegalitate retinut si cu ocazia primei casări, ce s-a intemeiat pe necercetarea fondului pricinii de catre prima instanță. In soluționarea cererii de chemare in judecata instanta de fond a reluat in mod identic motivarea primei instanțe, fără a proceda la o examinare proprie a apărărilor si susținerilor părtilor si fără a-si exprima propriul punct de vedere cu privire la speța dedusa judecătii.
Încalcând dispozitiile art.315 al.1 si 3 C.pr.civ., instanța de fond a pronunțat o hotărâre ce nu a respectat întrutotul dispozitiile instantei de casare, cu consecința nedezlegării fondului pricinii cu respectarea principiului disponibilității.
In consecință, în temeiul dispoz art. 312 al.5 C.pr.civ., se va admite recursul declarat de recurenta reclamantă ., împotriva sentinței civile nr. 8894 din data de 17 septembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă N. I., va fi casată și trimisă cauza spre rejudecare la instanța de fond.
In rejudecare, se va cerceta cauza, prin raportare la temeiul de drept invocat de recurenta reclamantă, cu respectarea principiului disponibilității, ce guverneaza procesul civil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta reclamantă ., cu sediul în Pitești, ., ., județul Argeș, împotriva sentinței civile nr. 8894 din data de 17 septembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă N. I., domiciliată D., ., județul V., casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 noiembrie 2013, Tribunalul O..
Președinte, A. C. Tițoiu | Judecător, M. I. S. | Judecător, C. C. |
Grefier, M. R. |
Red./Tehnored.M.I.S.
JF.N.B.
Ex.2
| ← Fond funciar. Decizia nr. 717/2013. Tribunalul OLT | Contestaţie la executare. Decizia nr. 850/2013. Tribunalul OLT → |
|---|
