Fond funciar. Decizia nr. 718/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 718/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 3986/311/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 718/2013
Ședința publică de la 26 Iunie 2013
Complet specializat în litigii de fond funciar compus din:
PREȘEDINTE A. C. Tițoiu
Judecător I. D.
Judecător M. I. S.
Grefier C. C. I.
Pe rol, pronunțarea recursului civil declarat de recurentul reclamant I. L.- primarul comunei Tătulești în calitate de președinte al Comisiei Locale Tătulești de aplicarea legilor fondului funciar, împotriva sentinței civile nr. 1652 din data de 13 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă T. E., domiciliată în comuna Tătulești, ., intimații pârâți C. Județeană O. și C. L. Tătulești ambele de aplicarea legilor fondului funciar, C. J., domiciliat în ., ., județul O., având ca obiect - litigiu de fond funciar.
Grefierul expune referatul cauzei, după care, constatând că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19 iunie 2013 și consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, instanța a amânat pronunțarea pentru concluzii scrise la data de 26.06.2013, dată la care s-a pronunțat următoarea soluție:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.1652 din 13 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria Slatina, s-a respins cererea formulată de Primarul comunei Tătulești județul O., în calitate de președinte al Comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar și s-a admis cererea care face obiectul cauzei conexe formulată de reclamanta T. E., în contradictoriu cu pârâții C. J., C. locală Tătulești și C. Județeană O. de aplicare a Legilor Fondului Funciar (dosar nr._ ).
S-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/95/05.11.1993 emis de C. Județeană O. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, în ceea ce privește suprafața de 1208 mp. teren pădure înscrisă pe titlul de proprietate în T 41, P 315.
A fost obligat reclamantul Primarul Comunei Tătulești la plata sumei de 1.000 lei către pârâta T. Eufimea cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a constatat în ceea ce privește cauza înregistrată sub nr._, că reclamantul Primarul Comunei
Tătulești, a susținut în mod neîntemeiat faptul că suprafața cuprinsă în titlul de proprietate nr. 6747/3/09.12.1993 al cărei beneficiar este pârâta, nu ar fi fost validată de C. Județeană O..
Conform dovezilor depuse la dosar, comisia județeană a validat pârâta cu această suprafață de teren forestier, alături de ceilalți beneficiari ai aceluiași tip de teren în tarlaua 41.
De asemenea, instanța a reținut din nota de constatare întocmită de C. L. Tătulești la data de 29.11.2011, faptul că pârâtei i-a fost recunoscut cu această ocazie dreptul pe care îl are asupra terenului forestier chiar de către reclamant (în calitatea sa de primar), care a confirmat faptul că din terenul de 3069 pe care aceasta îl deține în T 41 pădure, îi lipsește, conform măsurătorilor, suprafața de 346,50 mp.
Totodată, potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauza conexă dosar nr._ ), terenul din T 41, P 314, reprezintă vechiul amplasament al autorului pârâtei (P. I.), iar pădurea a fost plantată de bunicul acesteia, în același sens fiind și declarațiile extrajudiciare date de vecinii terenului în discuție.
În aceste condiții, faptul că pe registrul agricol, autorul reclamantei nu figurează cu teren forestier, nu constituie o cauză de nulitate a titlului de proprietate, atâta vreme cât terenul în cauză reprezintă vechiul amplasament stăpânit de antecesorii pârâtei, iar vegetația forestieră este rezultatul activității acestora, cu atât mai mult cu cât, reconstituirea suprafeței de 3090 mp pădure fără corespondent în registrul agricol s-a făcut în temeiul sentinței civile nr. 105/17.05.1993 pronunțate de Tribunalul O..
Pentru aceste motive, având în vedere și dispozițiile art. 11 alin. (21) din Legea nr. 18/1991 care consacră principiul reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor pe vechile amplasamente, cererea care face obiectul cauzei principale, a fost respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cauza înregistrată sub nr._, instanța a constatat că terenul în suprafață de 3069 mp existent în T 41, P 314 de care beneficiază intervenienta T. E., conform TP nr._, se suprapune cu terenul în suprafață de 1280 mp existent în T 41, P 315 de care beneficiază pârâtul C. J. conform TP nr._/95/1993, așa cum se concluzionează în raportul de expertiză întocmit în cauză.
În aceste condiții, instanța a constatat că în mod nelegal pârâtului i s-a atribuit în proprietate suprafața de 1208 teren pădure înscrisă pe titlul de proprietate în T 41, P 315, deoarece acest teren, așa cum s-a arătat anterior, reprezintă vechiul amplasament al autorilor reclamantei, având dreptul la reconstituirea pe acest amplasament a dreptului de proprietate, conform art. 11 alin. (21) din Legea nr. 18/1991.
Așa fiind și ,,interpretând în sens larg dispozițiile art. III lit. a) din Legea nr. 169/1997’’, instanța a constatat incident un caz de nulitate absolută parțială a titlului, respectiv cel care vizează emiterea titlului de proprietate pe numele unei persoane care nu era îndreptățită la astfel de reconstituiri, motiv pentru care cererea care face obiectul cauzei conexe a fost admis, cu consecința constatării nulității absolute a titlului de proprietate în ceea ce privește suprafața de 1208 mp teren pădure înscrisă pe titlul de proprietate în T 41, P 315.
Instanța a mai reținut că pârâtul C. J. a recunoscut dreptul de proprietate al reclamantei atât implicit, prin renunțarea la judecata cererii sale de anulare a titlului reclamantei, cât și explicit, prin cererea înregistrată formulată la Primăria Tătulești sub nr. 31/18.04.2012, prin care a solicitat anularea titlului său de proprietate în privința suprafeței de 1280 mp din T 41, P 315.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul I. L.- Primarul comunei Tătulești în calitate de președinte al Comisiei Locale Tătulești de aplicarea legilor fondului funciar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii formulată de C. L. de fond funciar Tătulești și respingerea acțiunii formulată de T. E..
În motivare, arată că instanța de fond a analizat cauza în mod unilateral și pe o situație străină de natura cauzei, înlăturând apărările formulate de către C. L. de Fond Funciar Tătulești, fiind astfel încălcat principiul contradictorialității, al dreptului la apărare și la un proces echitabil.
Precizează reclamantul că titlul de proprietate emis pe numele autorului C. M. V. pentru suprafața de 1280 mp pădure în T41, P315 a fost emis ca urmare a existenței în registrul agricol a acestei suprafețe cu destinația de pădure, acesta fiind actul în temeiul căruia s-a făcut reconstituirea dreptului de proprietate.
Această suprafață de pădure a fost preluată prin protocol și proces verbal de la Direcția Silvică O., în urma validării anexelor cu toate persoanele îndreptățite la această reconstituire, în temeiul Legii nr. 18/1991, reconstituire ce a vizat în mod strict doar cetățenii care figurau în registrul agricol cu pădure, iar amplasamentele pe care s-a făcut punerea în posesie au avut atât la data preluării, cât și la data predării, aceeași categorie de folosință, respectiv pădure, existând triplă identitate de categorie de folosință, amplasament și persoană îndreptățită.
Mai mult, suprafața de 3069 mp pădure reconstituită prin titlul de proprietate emis pe numele autorului P. I., nu figurează în registrul agricol, terenul având o altă destinație. Reconstituirea pentru această suprafață de pădure, fără corespondent în registrul agricol și în categoria de folosință preluată de stat, s-a făcut ca urmare a sentinței civile nr. 105/17.05.1993 prin care s-a apreciat că o suprafață de 32,95 ha din suprafața totală de 93,50 ha solicitată, având o categorie de folosință neutilizabilă sau pășune a devenit pădure, urmare a împăduririlor efectuate de către cetățeni.
Punerea în posesie pe această suprafață s-a făcut ulterior pe un teren care nu a fost preluat de către stat cu categoria de folosință pădure, proprietarii lui nefiind deposedați de pădure. Nefiind vorba de o suprafață de teren care la data preluării avea vegetație forestieră și nefiind inclus într-un amenajament silvic, reconstituirea nu se putea face pe terenuri care, atât la data preluării, cât și la data predării aveau vegetație forestieră și erau incluse în amenajamente silvice.
Astfel, rezultă un regim juridic diferit al celor două suprafețe de teren și anume: suprafața de teren 1280 mp cu pădure reconstituiți autorului C. M.V. reprezentând o reconstituire originară pe un teren preluat de stat cu pădure la data preluării, cât și la data predării, iar suprafața de 3069 mp, teren neproductiv, reprezentând o constituire pentru autorul P. I., care nu a avut pădure.
În aceste condiții, în mod evident, primează reconstituirea cu aceeași suprafață, amplasament și categorie de folosință pentru vechiul proprietar și nu constituirea în favoarea unei persoane care nu a avut aceeași categorie de folosință, amplasament și suprafață de pădure preluată de stat.
În ceea ce privește suprafețele cât și amplasamentul lor, reclamantul arată că trebuie să se aibă în vedere procesele verbale de predare-primire încheiate între Romsilva și C. locală de fond funciar Tătulești, procese verbale întocmite în mod distinct pe amenajamente silvice pentru suprafețele de pădure reconstituite și constituite.
Reclamantul învederează faptul că nu are un alt amplasament de pădure disponibil pentru suprafața de 1280 mp. și nici Romsilva - Direcția Silvică O. nu poate pune la dispoziție un alt amplasament, deoarece punerea la dispoziție se face în temeiul înscrisurilor care atestă preluarea pădurilor de către stat.
Recurentul nu și-a întemeiat în drept recursul.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art. 304 pct.9 cod procedură civilă, tribunalul urmează să constate că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Pentru constatarea nulității absolute și parțiale a titlului de proprietate nr._/95/5.11.1993, emis intimatului C. J. în calitate de moștenitor al autorului C. M.V., instanța de fond a reținut că pârâtului i-a fost atribuit în mod nelegal, un teren cu vegetație forestieră, întrucât terenul reprezintă vechiul amplasament al autorilor reclamantei care, în conformitate cu dispozițiile art.11 alin.2 ind.1 din Legea 18/1991, avea dreptul la reconstituirea pe acest amplasament.
Tribunalul constată că dispozițiile art.11 alin.2 ind.1 au fost introduse în Legea 18/1991 prin Legea nr.247/2005, iar titlurile de proprietate a căror anulare s-a solicitat prin cele două cauze conexate au fost emise părților din prezenta cauză în temeiul Legii 18/1991(ambele titluri au fost emise în anul 1993), iar legea civilă nu retroactivează.
Astfel, dispozițiile Legii 18/1991, prevedeau expres (art.14 alin.2) că atribuirea efectivă a terenurilor se face în zona colinară, de regulă pe vechile amplasamente, iar în zonele de câmpie pe sole stabilite de comisie.
Așa fiind, în speță, nu pot fi interpretate nici în sens larg, și nici în sens restrâns, dispozițiile art. III lit.a din Legea 169/1997.
De altfel, textul de lege reținut de instanța de fond ca fiind incident în cauză, precizează toate cazurile în care sunt lovite de nulitate absolută, actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite potrivit legii la astfel de reconstituiri sau constituiri, iar motivul de nulitate reținut de instanța de control judiciar, nu se regăsește printre cele șase cazuri enumerate de legiuitor.
În plus, tribunalul constată că intimatul era persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră, astfel că titlul emis acestuia este în deplină concordanță atât cu dispozițiile Legii 18/1991 care prevedea reconstituirea pe vechile amplasamente doar pentru terenurile situate în intravilanul localității, dar și cu evidențele agricole ale localității de la
data intrării terenurilor cu vegetație forestieră în proprietatea statului prin legea de expropriere din anul 1951.
Din aceste considerente, tribunalul va dispune în temeiul art.312 al.1 rap.la art.304 pct.9 cod procedură civilă, modificarea parțială a sentinței în ceea ce privește constatarea nulității absolute și parțiale a titlului de proprietate_/95/1993 pentru terenul cu vegetație forestieră înscris în T.41.P.315.
Va fi însă menținută sentința instanței de fond în ceea ce privește respingerea cererii principale având ca obiect anularea parțială a titlului de proprietate_ cu privire la suprafața de 3.069 mp. teren cu vegetație forestieră reconstituit pârâtei în calitate de moștenitoare a autorului P. I..
Va reține instanța de control judiciar ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond sub aspectul soluționării acestei cereri, având în vedere faptul că, deși pârâta nu a deținut teren cu vegetație forestieră, prin hotărârea din 4 februarie 1993, C. Județeană O. pentru aplicarea Legii 18/1991 a validat tabelele nominale Anexa 15 supliment cu foștii proprietari și moștenitorii acestora, cărora li se atribuie în proprietate terenuri cu vegetație forestieră, iar printre cei 138 de proprietari, la poziția nr.45 se regăsește și autorul pârâtei, numitul P. I., cu suprafața de 0,30 ha.
De altfel, potrivit înscrisului de la fila 21 dosar, în cererea de validare a Anexei nr.15 supliment, chiar C. locală de aplicare a legilor fondului funciar își fundamentează cererea de suplimentare a terenurilor cu vegetație forestieră, pe situația de fapt existentă la nivel local, în sensul că, după exproprierea pădurilor, cetățenii comunei au început să planteze salcâmi pe suprafețele ocupate cu pășuni și terenuri neproductive.
Pentru toate cele ce preced, tribunalul va reține că pentru niciunul din cele două titluri emise nu există temeiuri legale pentru constatarea nulității absolute la 20 de ani după emiterea lor, iar pentru suprafețele în minus față de cele înscrise în titlurile de proprietate, părțile au la dispoziție alte instrumente legale.
Având în vedere că ambelor părți li s-au respins cererile de chemare în judecată, tribunalul urmează să înlăture din dispozitivul sentinței judecătoriei și obligația primarului de plată a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 lei către intervenienta T. E..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul reclamant I. L.- Primarul comunei Tătulești în calitate de președinte al Comisiei Locale Tătulești de aplicarea legilor fondului funciar, împotriva sentinței civile nr. 1652 din data de 13 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă T. E., domiciliată în comuna Tătulești, ., intimații pârâți C. Județeană O. și C. L.
Tătulești ambele de aplicarea legilor fondului funciar, C. J., domiciliat în ., ., județul O..
Modifică sentința în sensul că respinge cererea formulată de intimata reclamantă T. E., în dosar nr._ .
Înlătură dispoziția privind obligarea Primarului comunei Tătulești la plata sumei de 1000 lei - cheltuieli de judecată, la fond, către T. E..
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Se ia act că recurentul nu solicită cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 Iunie 2013 la Tribunalul O..
Președinte, A. C. Tițoiu | Judecător, I. D. | Judecător, M. I. S. |
Grefier, C. C. I. |
Red.ID/SM
JF.D. L.
Ex.2
16 iulie 2013
| ← Restituire metale preţioase. Sentința nr. 5836/2013.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 462/2013. Tribunalul OLT → |
|---|
