Pretenţii. Sentința nr. 445/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 445/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 28-05-2013 în dosarul nr. 3211/184/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 121/2013
Ședința publică de la 28 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M.
Judecător S. O.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelantul pârât C. D., domiciliat în B., ..150, ., ., împotriva sentinței civile nr. 445/05.03.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. V. G., domiciliat în C., ., ., . și cu intimatul pârât O. L., domiciliat în B., ..134, ., ., având ca obiect - pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat avocat S. I., reprezentând pe apelantul pârât C. D. și avocat Geoancă G., reprezentând pe intimatul reclamant S. V. G., lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, avocat Geoancă G., apărător al intimatului reclamant, depune la dosar concluzii scrise și chitanța reprezentând onorariul pentru avocat.
Instanța, din oficiu, verificând conform art. 1591 C.proc.civ., prin raportare la dispozițiile art. 2 pct. 2 C.proc.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat S. I., având cuvântul pentru apelantul C. D., solicită admiterea apelului, anularea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În subsidiar, solicită admiterea apelului, anularea sentinței și pe fond să fie obligați atât cei doi pârâți cât și reclamantul la suportarea prejudiciului.
Motivând, arată că prima instanță nu a apreciat în mod corect probatoriul administrat în cauză întrucât nu s-a stabilit cu certitudine cauza incendiului și nici culpa apelantului cu privire la producerea incendiului și nu poate fi răspunzător pentru prejudiciul produs, ci reclamantul, care, nu și-a îndeplinit obligațiile legale și pârâtul O. L., care, având acordul reclamantului, nu a efectuat corespunzător lucrarea de racordare la energia electrică.
Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat Geoancă G., având cuvântul pentru intimatul reclamant S. V. G., solicită respingerea apelului, ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, cu obligarea apelantului pârât la plata cheltuielilor de judecată.
Motivând, arată că vinovat de producerea incendiului și de crearea prejudiciului, este apelantului pârât C. D., acesta fiind singurul dintre chiriași care efectua activitate în spațiul închiriat, respectiv activități de tâmplărie.
Într-o teză subsidiară, arată că este de acord cu admiterea apelului, anulare sentinței și pe fond să se constate vinovăția ambilor pârâți și ca urmare, să fie obligați la plata contravalorii prejudiciului.
Solicită a se avea în vedere concluziile scrise depuse la dosar.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 445/05.03.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de către pârâtul C. D., ca neîntemeiată.
S-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul S. V. G., împotriva pârâților C. D. și O. L..
A fost obligat pârâtul C. D. să plătească reclamantului suma de 104.184 lei, pretenții, astfel cum au fost majorate la data de 15.01.2013.
S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului O. L. la plata despăgubirilor de 104.184 lei, ca neîntemeiată.
A fost obligat pârâtul C. D. să plătească reclamantului suma de 7.210 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond de a reținut că reclamantul are calitate procesuală activă, având în vedere că a făcut dovada că este proprietarul spațiului închiriat pârâților cu T. P. nr. 1133/29.08.2008, fișa cu date pentru titlul de proprietate din 16.07.2008, plan de amplasament și delimitare, schiță imobil, releveu, contractul de vânzare-cumpărare din 01.06.2009, contractul de racordare nr. 939/12.08.2009, aviz tehnic de racordare, nr. 1343/11.08.2009, certificatul fiscal nr. 9949/21.09.2011, chitanța din 21.09.2011, certificat de nomenclatură stradală nr._/03.11.2011 și facturi privind achitarea consumului de energie electrică.
De asemenea, reclamantul a făcut dovada raporturilor contractuale cu pârâții, conform contractelor de închiriere, precum și faptul că a suferit un prejudiciu ca urmare a incendiului produs la imobilul închiriat.
Față de aceste considerente instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de către pârâtul C. D., ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a apreciat că cererea formulată de reclamant este întemeiată, în parte, numai cu privire la pârâtul C. D..
Reclamantul a făcut dovada că este proprietarul imobilului situat în oraș B., ., județul O., calitate în care a încheiat contract de închiriere în data de 22.04.2011 cu fiecare pârât în parte, pe o perioada de 1 an pentru 2 încăperi, una de 44,6 mp. si cealaltă de 20,4 mp., situate în interiorul acestui imobil.
De asemenea, a făcut dovada că imobilul proprietatea sa și în care se găseau cele două spații închiriate pârâților a fost distrus ca urmare a unui incendiu, situație ce a fost constatată de către Pompierii oraș B., care au întocmit în acest sens procesul-verbal nr. 5/60 din 11.09.2011 în care se consemnează că sursa incendiului este un scurt circuit electric, iar mijlocul care putea produce aprinderea fiind tabloul de distribuție care era neizolat corespunzător de către chiriașul C. D., tablou ce era amplasat în atelierul de tâmplărie al acestuia.
Valoarea prejudiciului a fost stabilită prin expertiza efectuată de către expert D. N. la suma de 104.184 lei.
Expertiza de specialitate, în domeniul-energetică, efectuată de către expertul P. D. a stabilit drept cauză a incendiului – scurt circuit la tabloul de distribuție amplasat pe peretele din dreapta, primul material care a ars (s-a aprins) fiind materialul de izolație din cablu, în condițiile supraîncălzirii urmare a scurtcircuitului, fiind semnalate de către pompieri urme de topire, în împrejurarea unor izolații necorespunzătoare și stare tehnică necorespunzătoare a tabloului de distribuție.
De asemenea, expertul a concluzionat că scurtcircuitul la tabloul electric din spațiul de 44,6 mp., închiriat numitului C. D. era posibil numai în ipoteza unuia sau mai multor consumatori în stare de funcțiune în spațiile (încăperile) închiriate și utilizate de către pârâți.
Cauza producerii incendiului a fost stabilită și de către Inspectoratul pentru Situații de Urgență, conform procesului-verbal nr. 5/60/11.09.2011, din care rezultă că sursa portabilă de aprindere a fost scurtcircuit electric, mijlocul care putea produce aprinderea a fost tabloul electric, materialul care s-a aprins a fost din mase plastice (izolație cabluri) și împrejurarea determinantă a fost tabloul de distribuție neizolat corespunzător, chiriaș C. D..
Instanța a constatat că pârâtul C. D. se face vinovat de producerea incendiului și implicit de crearea prejudiciului, ca urmare a neglijenței sale în realizarea unei instalații electrice necorespunzătoare din punct de vedere tehnic și ca urmare a exploatării necorespunzătoare a instalației electrice.
Potrivit art. 998 Cod civil, în vigoare la data producerii prejudiciului, orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, iar în conformitate cu dispozițiile art. 999 Cod civil, în vigoare la data producerii prejudiciului, omul este responsabil nu numai de prejudiciul cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa.
Pentru a interveni răspunderea sunt necesare următoarele condiții: fapta ilicită, prejudiciu, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și vinovăție.
Reclamantul a făcut dovada faptei ilicite a pârâtului C. D., respectiv realizarea unei instalații electrice necorespunzătoare din punct de vedere tehnic și exploatarea necorespunzătoare a instalației electrice și a prejudiciului constând în contravaloarea imobilului incendiat, în sumă de 104.184 lei.
Intre faptă și prejudiciu există legătura de cauzalitate, deoarece este consecința faptei neglijente a pârâtului C. D., care a realizat o instalație electrică necorespunzătoare, fără încheierea unui contract cu firmă de specialitate autorizată și fără a asigura garanții, urmarea fiind scurt circuit la tabloul de distribuție amplasat pe peretele din dreapta.
S-a făcut dovada că pârâtul C. D. a acționat în mod neglijent, deși avea obligația, conform art. 14, lit. c din contractul de închiriere din data de 02.04.2011 ,,să exploateze bunurile închiriate ca un proprietar, evitând degradrea lor”.
Instanța a înlăturat apărările reclamantului și pârâtului C. D. cu privire la faptul că incendiul a fost provocat de faptul că pârâtul O. L. a realizat, defectuos, instalația electrică în spațiul închiriat pârâtului C. D. pentru că nu s-a făcut dovada că pârâtul O. L. ar fi realizat instalația electrică și chiar dacă pârâtul O. L. ar fi realizat instalația electrică, nu există nici un contract încheiat între cei doi pârâți.
S-a dovedit că pârâtul C. D. a executat lucrări de tâmplărie, stupi și mobilier.
De asemenea, s-a constatat existența unui fier de călcat, care ar fi putut fi folosit la unele lucrări de tâmplărie, precum și faptul că, deși de la tabloul electric aflat în spațiul închiriat de pârâtul C. D., s-a tras un cablu de alimentare cu energie electrică în spațiul închiriat de pârâtul O. L., acel cablu a fost montat în condiții corecte, fiind cu manta tablă ignifug și subteran.
Deși, și pârâtul O. L. deținea scule și aparate electrice și desfășura activitate în spațiul închiriat, activitate ce presupunea alimentarea la sursă de energie electrică, nu s-a făcut dovada că incendiul a fost provocat, ca urmare a activității desfășurare de către acesta.
Este evident că pârâtul C. D. nu și-a respectat obligațiile, conform art. 14, lit. c din contractul de închiriere din data de 02.04.2011 “să exploateze bunurile închiriate ca un proprietar, evitând degradrea lor”, prin fapta sa neglijentă cauzând prejudiciu reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul pârât C. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Un prim motiv constă în faptul că, în raport de valoarea litigiului stabilită la suma de 104.184 lei, calea de atac este apelul și nu recursul, așa cum a calificat instanța de fond fond, având în vedere dispozițiile art. 281 ind.1 cod procedură civilă, așa cum a fost modificat prin Legea 202/25.10.2010.
Prima instanță nu a apreciat în mod corect probatoriul administrat în cauză, întrucât nu s-a stabilit cu certitudine cauza incendiului și nici culpa apelantului cu privire la producerea incendiului și nu poate fi răspunzător pentru prejudiciul produs, ci reclamantul care nu și-a îndeplinit obligațiile legale și pârâtul O. L., care, având acordul reclamantului, nu a efectuat corespunzător lucrarea de racordare la energia electrică.
Susține că deși a închiriat spațiul cu destinație de atelier de tâmplărie, până la data producerii incendiului, nu a desfășurat activitate, depozitând numai sculele de tâmplărie și a unor resturi de materiale.
Nu s-a avut în vedere că reclamantul avea obligația să-i predea spațiul într-o stare corespunzătoare destinației pentru care a fost închiriat, așa cum rezultă din contractul încheiat între părți.
Lucrarea de racordare a spațiului la rețeaua de energie electrică a fost efectuată de pârâtul O. L., așa cum rezultă din depozițiile martorilor audiați în cauză, iar faptul că nu există un contract încheiat în acest sens, nu este de natură a-l absolvi de răspunderea civilă.
De altfel, instanța de fond nu a ținut seama de constatările expertului în raportul de expertiză.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 298-316 cod procedură civilă.
Apelul este fondat.
Reclamantul a chemat în judecată pârâții, solicitând obligarea în solidar la plata sumei de 20.000 lei reprezentând contravaloarea distrugerilor provocate la imobilul situat în orașul B. ., cu motivarea că este proprietarul acestui imobil și a încheiat contracte de închiriere cu ceilalți doi pârâți.
La data de 11.09.2011 a avut loc un incendiu la atelierul de tâmplărie, în urma căruia s-a distrus în totalitate acoperișul clădirii realizat din structură metalică și acoperit cu plăci de azbociment.
În urma probelor administrate în cauză, instanța de fond a apreciat că vinovat de incendiul produs se face apelantul, dispunând obligarea acestuia la plata despăgubirilor stabilite în raportul de expertiză.
Instanța de apel apreciază că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 998 cod civil (art.1349 Noul Cod Civil) atunci când a apreciat cuantumul despăgubirilor ce se cuvin reclamantului, doar prin raportare la culpa pârâtului apelant, întrucât, deși stabilirea culpei este un element care atrage aplicabilitatea dispozițiilor ce reglementează răspunderea civilă delictuală, acest element este de natură a stabili persoana vinovată delictual, neprezentând relevanță sub aspectul despăgubirilor solicitate.
În speță, reclamantul a închiriat către pârât conform contractelor de închiriere, spațiul denumit magazie în suprafață de 44,6 mp. pentru apelant și în suprafață de 20,4 mp. pentru pârâtul O. L..
La art.6 din contractele de închiriere este prevăzută obligația chiriașilor să plătească lunar consumul de energie electrică.
În contractul de racordare nr.939/2009 s-a prevăzut obligația utilizatorului de a realiza instalația de utilizare prin finanțare directă, înainte de finalizarea instalației de alimentare care se va executa de către o persoană fizică sau juridică autorizată.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că până la data efectuării acestei probe, această obligație nu a fost îndeplinită de către utilizator, respectiv reclamantul.
Instalația electrică de distribuție în spațiile închiriate a fost efectuată de către pârâtul O. L., care era autorizat pentru efectuarea unor asemenea lucrări, iar de efectuarea acestor lucrări avea cunoștință și reclamantul care a acceptat în mod tacit.
Art.998 cod civil, prevede că, orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara.
Omul este responsabil nu numai de prejudiciul cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa, potrivit art. 999 cod civil.
Pentru răspunderea delictuală sunt necesare întrunirea condițiilor, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, culpa și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
În cauză, se poate reține vinovăția apelantului la producerea incendiului pentru nerespectarea art.14 din contract în sensul exploatării bunurilor închiriate ca un bun proprietar, evitându-se degradarea acestora, efectuarea unei instalații de distribuție, fără la bază un proiect întocmit de o persoană sau firmă autorizată, instalație efectuată din materiale recuperabile.
Se apreciază că și reclamantul are culpă în producerea prejudiciului, întrucât nu a respectat obligațiile prevăzute în contractul de racordare nr.939 din 12.08.2009, menționate la pct.10 lit.b și, de asemenea, avea cunoștință de lucrarea privind instalația de distribuție efectuată de către chiriaș, acceptând tacit această situație.
Raportat la probele administrate, se reține și culpa pârâtului O. L. în producerea prejudiciului, fiind cel care a efectuat instalația electrică de distribuție.
Cu probele administrate în cauză, s-a făcut dovada prejudiciului cauzat ca urmare a incendiului, în valoare de 104.184 lei.
De asemene,a instanța de apel apreciază că atât reclamantul cât și pârâții au culpă în producerea prejudiciului, apelantul prin neexploatarea corectă a bunului închiriat, reclamantul prin nerespectarea contractului de racordare și acceptarea tacită a lucrărilor privind efectuarea instalației electrice de distribuție și a pârâtului O. L. în efectuarea acestei instalații electrice, existând legătură de cauzalitate între culpă și prejudiciu.
Întrucât instanța de apel a apreciat că din probe rezultă culpa celor trei în producerea prejudiciului, urmează ca în baza art. 296 cod procedură civilă, să se admită apelul, să se schimbe sentința și să se dispună obligarea fiecărui pârât la câte 34.728 lei despăgubiri către reclamant.
Apelantul învederează că nu se solicită cheltuieli de judecată, urmând a se lua act în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul pârât C. D., domiciliat în B., ..150, ., ., împotriva sentinței civile nr. 445/05.03.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. V. G., domiciliat în C., ., ., . și cu intimatul pârât O. L., domiciliat în B., ..134, ., ., schimbă sentința în sensul că obligă pârâții la câte 34.728 lei despăgubiri către reclamant.
Se ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai 2013 la Tribunalul O..
Președinte, I. M. | Judecător, S. O. | |
Grefier, M. T. |
Red.IM/SM
JF.N.R.
Ex.5/5 iunie 2013
| ← Succesiune. Decizia nr. 273/2013. Tribunalul OLT | Restituire metale preţioase. Sentința nr. 5836/2013.... → |
|---|
