Grăniţuire. Decizia nr. 79/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 79/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 18-04-2013 în dosarul nr. 7994/311/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 79/2013
Ședința publică de la 18 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. B.
Judecător S. O.
Grefier A. D.
Pe rol pronunțarea apelului civil declarat de apelanții reclamanți D. F. C.,domiciliat în Slatina, ., ., ., Județul O. și N. I., domiciliat în Slatina, ., Județul O. și de apelanta intervenientă în nume propriu D. A. C., domiciliată în Slatina, . împotriva sentinței civile nr. 8629 din 24.10.2012 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât Mitruța T., domiciliat în Slatina, ., Județul O., având ca obiect grănițuire.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 11 aprilie 2013 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizia când Tribunalul mai având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor de la dosar a amânat pronunțarea la data de 18 aprilie 2013, când deliberând în secret a pronunțat următoarea soluție.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8629/24.10.2012, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Slatina a admis în parte cererea principală formulată de reclamanții D. F. C. și N. I. în contradictoriu cu pârâtul M. T. și intervenienta D. A. C. și a admis în parate cererea de chemare în judecată a numitei D. A. C., în calitate de persoană care ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul.
A admis capătul de cerere având ca obiect grănițuire și a dispus grănițuirea terenurilor învecinate situate în Slatina, . și nr. 30, proprietate a părților, stabilind linia de hotar ca fiind aliniamentul punctelor 22-21-20-19-18-17-16-15-14-13-12-11-10-9-8-7, astfel cum acestea sunt identificate în Anexa 1 la raportul de expertiză întocmit în cauză (fila 203).
A respins capătul de cerere având ca obiect revendicarea ca neîntemeiat.
A compensat cheltuielile de judecată și a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 309,50 lei.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 28.07.2010 sub nr._ reclamanții D. F. C. și N. I., în contradictoriu cu pârâtul M. P., au solicitat să se dispună stabilirea liniei de hotar (grănițuire) pe latura de Mz, linie ce desparte proprietățile părtilor vecine, pe o lungime de 125 ml. cu respectarea semnelor de hotar și obligarea pârâtului să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie circa 500 mp ocupați ilegal prin construirea gardului despărțitor de latura de Mz, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că se învecinează cu pârâtul pe latura de Mz, cu terenurile proprietate situate în mun. Slatina, .. Pârâtul fără să respecte semnele de hotar pe această latură a construit un gard și a pătruns în interiorul proprietății acestora, ocupându-le ilegal circa 500 mp teren.
În drept au fost invocate dispozițiile art.480 și 584 Cod Civil.
La termenul din 10.11.2010 apărătorul reclamanților a învederat că numele corect al pârâtului este M. T. și s-a dispus introducerea în cauză în calitate de intervenient în interes propriu a numitei D. A. C. - soția reclamantului D. F. C..
Pârâtul M. T. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiată.
In motivarea întâmpinării pârâtul a arătat că este adevărat că este vecin cu reclamanții însă nu pe o lungime de 125 ml cu pe o lungime de 67,43 ml, conform planului de amplasament
Pârâtul a mentionat că gardul despărtitor ce desparte proprietățile părtilor a fost edificat de către părinții săi încă din anul 1975 și de atunci până în prezent nu a suferit nicio modificare.
S-a mai arătat că în anul 1990 reclamantul a construit un alt imobil în locul casei bătrânești însă acest hotar despărtitor nu a fost modificat.
În cursul procedurii, pentru soluționarea cererii a fost administrată proba cu înscrisuri (sens în care au fost depuse la dosar contract de vânzare cumpărare aut sub nr. 594/28 mai 2002 de BNP C. A. I., contract de vânzare cumpărare aut sub nr.3561/26.09.2000 de BNP R. B., plan de amplasament și delimitarea bunului imobil, sentinta civilă nr. 2288/15.04.2005 pronuntată de Judecătoria Slatina în dos., nr. 2609/2005, extras de carte funciară, încheierea nr.,_ emisă de OCPI O., titlul de proprietate nr. 7853/19/20.02.1997, titlul de proprietate nr. 4502/08.10.2008, ), proba cu expertiza de specialitate topometrie-cadastru întocmită în cauză de expert M. A. D..
Părtile au formulat obiectiuni la raportul de expertiză pe care instanta le-a admis și a dispus refacerea raportului de expertiză cu obiectivele mentionate prin încheierea de sedință din 16.06.2012.
Analizând cererea formulată prin prisma materialului probator existent la dosarul cauzei și a dispozițiilor normative incidente în speță, prima instanță a reținut, din măsurătorile efectuate în cadrul expertizei topografice, că reclamanții dețin în fapt 12.177 mp, deși suprafața rezultată din actele de proprietate ale părților este de 10.030 mp, astfel că dețin în plus o suprafață de 1.877 mp.
În egală măsură, s-a constatat că și pârâtul deține în fapt suprafața de 1.864 mp, deși în actul de proprietate suprafața este de 1.273 mp, având astfel un surplus de 591 mp.
În aceste condiții, dat fiind faptul că reclamanții nu dețin teren mai puțin decât în actele de proprietate (având chiar un surplus de 1.877 mp), chiar dacă și pârâtul are teren mai mult în fapt decât în actul de proprietate, s-a apreciat că petitul în revendicare nu poate fi primit, deoarece reclamanții nu fac dovada că suprafața de teren ocupată de pârât este parte din proprietatea acestora.
Deoarece atât timp cât reclamantul nu își demonstrează propriul drept de proprietate pentru terenul revendicat, acțiunea în revendicare urmează să fie respinsă ca neîntemeiată (deoarece pârâtul, fiind posesor, are câștig de cauză, conform principiului de drept in pari causa, melior est causa possidentis, niciuna dintre părți neavând un titlu de proprietate pentru terenul deținut în plus față de actele de proprietate).
Mai mult decât atât, în ceea ce privește suprafața de teren pe care pârâtul o posedă,prima instanță a constatat că aceasta este împrejmuită și neschimbată încă din 1975, fapt arătat chiar de reclamant cu ocazia soluționării dosarului nr. 2609/2005 al Judecătoriei Slatina, când acesta, în calitate de martor, a declarat că „locuiește cu reclamantul (M. T. – n.ns. DL) încă din 1975” și că are cunoștință despre: „faptul că reclamantul are un teren de aproximativ 2.000 mp care este închis cu gard”.
În aceste condiții, în ceea ce privește limita de hotar dintre terenurile părților, prima instanță a constatat că nu se impun modificări ale acesteia, deoarece părțile dețin în fapt atât suprafața de teren pentru care au titluri de proprietate, cât și suprafețe suplimentare de teren asupra cărora exercită acte materiale de posesie fără a deține un titlu de proprietate (reclamanții 1.877 mp, iar pârâtul 591 mp).
În lipsa unor titluri de proprietate, pentru aceste suprafețe de teren, urmează să aibă câștig de cauză posesorul fiecăreia dintre ele, motiv pentru care granița existentă nu poate fi mutată (cu atât mai mult cu cât ea a fost stabilită în 1975, prin bună vecinătate, conform declarațiilor reclamantului citate anterior).
În același sens, prima instanță a reținut și faptul că, așa cum s-a arătat în raportul de expertiză, amplasamentul terenului reclamantului N. I. este deviat în prezent cu cca. 1000 m. vest față de documentația cadastrală.
D. consecință, s-a dat eficiență măsurătorilor topografice efectuate expert în lucrarea sa, stabilind linia de hotar ca fiind aliniamentul punctelor 22-21-20-19-18-17-16-15-14-13-12-11-10-9-8-7, astfel cum acestea sunt identificate în Anexa 1 la raportul de expertiză întocmit în cauză (fila 203).
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în conformitate cu dispozițiile normative în materie:
Art. 584 C.civ – Orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa; cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate.
Față de prevederile legale citate, având în vedere că părțile au proprietăți învecinate, cererea a fost admisă cu consecința stabilirii liniei de hotar între proprietățile limitrofe astfel cum s-a arătat anterior.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, s-a reținut că reclamantul a învestit instanța cu două capete de cerere, respectiv revendicare și grănițuire. Prin urmare cheltuielile de judecată se împart la rândul lor în două categorii aferente celor două capete de cerere, respectiv taxa de timbru distinctă pentru fiecare capăt de cerere și onorariile (de avocat și de expert) care se împart în două părți egale și se adaugă la taxa de timbru.
Din dovezile de la dosar a rezultat că reclamantul a suportat pe lângă cheltuielile cu taxele de timbru și cheltuielile cu onorariul de expert (800 lei – fila 44 și 400 lei – fila 209). Prin urmare la fiecare dintre cele două taxe de timbru aferente celor două capete de cerere se adaugă 1/2 din onorariile de avocat și expert, respectiv 330,33 lei.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect revendicarea, dat fiind faptul că acesta a fost respins, în conformitate cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ., cheltuielile au rămas în sarcina reclamantului (deoarece acesta a căzut în pretenții).
În ceea ce privește grănițuirea, având în vedere dispozițiile art. 584 C. civ., conform cărora cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate, s-a stabilit ca sumele aferente capătului de cerere să fie suportate de cele două părți în mod egal.
Așa fiind, cum cheltuielile aferente acestui capăt de cerere însumează 619 lei (600 lei reprezentând 1/2 din onorariile de expert + 19 lei reprezentând taxă timbru), fiecare dintre părți trebuie să suporte câte 309,50 lei.
În consecință, dat fiind faptul că reclamantul a suportat integral cheltuielile de judecată aferente capătului de cerere privind grănițuirea, instanța l-a obligat pe pârât la plata către reclamant a sumei 309,50 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
D. fiind faptul că cererea principală a fost admisă în parte, s-a admis în aceeași măsură și cererea de chemare în judecată a intervenientei în interes propriu D. A. C., în calitate de persoană care ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul, conform dispozițiilor art. 57-59 C. proc. civ.
Împotriva sentinței, în termen legal, au declarat apel apelanții reclamanți D. F. C. și N. I. și apelanta intervenientă în nume propriu D. A. C., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Arată că nu au solicitat proba cu martori la instanța de fond, apreciind că expertiza topografie cadastru va stabili fără dubiu că pârâtul ocupă fără drept suprafața de cca 500 mp.
Susțin că prima instanță a apreciat eronat raportul de expertiză și suplimentul la raport, în condițiile în care în ambele variante rezultă că pârâtul le ocupă din teren o porțiune apropiată ca suprafață de cea menționată în cerere.
Arată că suprafața pe care o dețin în plus față de titlul de proprietate și în raport de care s-a apreciat că nu se impune modificarea actualei linii de hotar, se află la limita inferioară a proprietății și oricând poate fi atribuită altor persoane.
În raportul de expertiză refăcut s-au întocmit două variante de linie de hotar, în prima stabilindu-se că pârâtul ocupă 693,25 mp, iar în cea de-a doua că ocupă 641,90 mp, însă instanța de fond a apreciat că nu se impune modificarea actualului amplasament al gardului și a liniei de hotar.
Solicită administrarea de probe noi, respectiv proba cu martori.
Prin întâmpinarea formulată la data de 07.03.2013, intimatul pârât a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Cu privire la proba cu martori solicitată, arată că admiterea acesteia ar încălca dispozițiile art. 292 alin. 1 C.proc.civ., întrucât această probă nu a fost solicitată instanței de fond.
Referitor la concluziile raportului de expertiză în sensul că ocupă din terenul reclamanților, intimatul arată că acestea nu pot fi primite, întrucât există identitate între suprafața din actul său de proprietate și suprafața din documentația cadastrală; omologându-se una din cele două variante nu s-ar mai respecta dimensiunea de 31,50 m prevăzută în planul cadastral anexa 5 pentru latura de vest a terenului reclamanților, lățimea acestui teren fiind doar de 31,14 m; ambele părți dețin în fapt mai mult teren decât în actele de proprietate iar reclamanții nu au făcut dovada că suprafața pe care o dețin în plus face parte din proprietatea lor.
Analizând sentința prin prisma motivelor de apel, în considerarea dispozițiilor legale incidente în cauză și prin raportare la probele de la dosar, tribunalul constată că apelul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Contrar celor susținute în declarația de apel, apelanții reclamanți și apelanta intervenientă nu pot solicita la momentul actual încuviințarea probei cu martori, în condițiile în care nu au solicitat această probă în fața primei instanțe.
Nu este de omis faptul că, potrivit art. 112 pct 5 C.proc.civ., apelanții reclamanți aveau obligația de a arăta numele și locuința martorilor în cererea de chemare în judecată, în situația în care voiau să-și dovedească pretențiile cu dovada cu martori.
În condițiile în care apelanții nu au înțeles să solicite instanței încuviințarea probelor pe care le considera pertinente și concludente în speță, în raport de dispozițiile art. 129 alin. 51 C.proc.civ., introdus prin art. I pct. 14 din Legea nr. 202/2010, nu mai pot invoca în calea de atac eventuala omisiune a instanței de a ordona probe pe care el nu le-a propus ori administrat în condițiile legii.
Cu privire la critica privind soluția adoptată pe fond, tribunalul constată că aceasta este fondată, impunându-se schimbarea sentinței.
În acest sens, se reține că argumentul principal pentru care prima instanță a apreciat că este necesară păstrarea liniei de hotar existentă în fapt l-a reprezentat împrejurarea că ambele părți dețin în fapt suprafețe de teren mai mari decât cele din titlurile de proprietate.
Într-adevăr, pe baza măsurătorilor efectuate cu ocazia deplasării la fața locului, expertul a concluzionat că, față de suprafața totală de 10.300 mp, apelanții reclamanți stăpânesc în fapt un teren în suprafață totală de 12.177 mp, individualizat prin S2 în planul anexă 1.
La rândul său, pârâtul deține în fapt suprafața de 1864 mp, deși în sentința civilă nr. 2288/2005, care constituie titlul său de proprietate, este menționată suprafața de 1273 mp.
Dintre titlurile înfățișate de părți, tribunalul apreciază că cele în raport de care trebuie stabilită linia de hotar dintre proprietățile părților sunt cele ale reclamanților.
Se are în vedere pentru a se concluziona astfel faptul că apelanții reclamanți tind la a-și dovedi pretențiile prin titluri de proprietate emise în baza Legii nr. 18/1991 și contracte de vânzare-cumpărare autentificare, pe când intimatul pârât se întemeiază pe dispozițiile sentinței civile nr. 2288/15.04.2005, pronunțată într-un dosar având ca obiect acțiune în constatare.
Ori, astfel cum rezultă din considerentele sentinței în cauză, la baza pronunțării acestei hotărâri au stat depozițiile unor martori, fără ca, printr-un raport de expertiză să fie identificat în fapt, prin vecinătăți, terenul în litigiu. Se menționează în dispozitivul sentinței că reclamantul M. T. (intimat pârât în prezenta procedură judiciară) este proprietarul suprafeței de 1273 mp, situată în intravilanul loc. Slatina, ., jud. O., fără alte elemente de identificare.
Astfel fiind, este necesar a se stabili linia de hotar în raport de titlurile de proprietate care identifică imobilele în litigiu, fiind lipsită de relevanță documentația cadastrală întocmită în baza sentinței civile nr. 2288/2005.
Nu poate primi eficiența probatorie dată de prima instanță depoziția de martor dată de reclamant într-un alt dosar, pentru simplul motiv că se opune principiul nemijlocirii, principiu fundamental al procesului civil, această depoziție neputând fi echivalată cu o recunoaștere a pretențiilor pârâtului.
Dintre variantele propuse de expert în raportul de expertiză refăcut, tribunalul apreciază că linia de hotar trebuie stabilită în varianta II, întrucât are ca referință actualul front stradal al terenului reclamanților, astfel că hotarul dintre terenurile reclamanților și cel al pârâtului va fi format din trei linii drepte, astfel: F-Q=33,21 m, Q-P=145,16 m și P-O-N-M=299,83 m., situație în care pârâtul ocupă din terenul reclamanților suprafața de 0,90 mp, delimitată între punctele F-22-21-211-F, și suprafața de 641 mp, delimitată între punctele 151-15-14-13-12-11-10-9-8-7-41-M-N-O-P-151, din anexa nr. 24.
Raportat la aceste considerente, în temeiul art. 296 C.proc.civ., tribunalul va admite apelul, va schimba în parte sentința în sensul că va stabili linia de hotar dintre proprietățile părților conform variantei II din raportul de expertiză refăcut și va obliga pârâtul să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 641,90mp, păstrând restul dispozițiilor din sentință.
În temeiul art. 274 C.proc.civ. și la cererea apelanților, tribunalul va obliga pe intimat să plătească apelanților suma de 547,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanții reclamanți D. F. C., domiciliat în Slatina, ., ., ., Județul O., și N. I., domiciliat în Slatina, ., Județul O., și de apelanta intervenientă în nume propriu D. A. C., domiciliată în Slatina, ..GA8D, .,., împotriva sentinței civile nr. 8629 din 24.10.2012, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât Mitruța T., domiciliat în Slatina, ., Județul O..
Schimbă în parte sentința în sensul că va stabilește linia de hotar dintre proprietățile părților conform variantei II din raportul de expertiză refăcut, astfel că hotarul dintre terenurile reclamanților și cel al pârâtului va fi format din trei linii drepte, astfel: F-Q=33,21 m, Q-P=145,16 m și P-O-N-M=299,83 m.
Obligă pârâtul să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 641,90 mp, compusă din suprafața de 0,90 mp, delimitată între punctele F-22-21-211-F, și suprafața de 641 mp, delimitată între punctele 151-15-14-13-12-11-10-9-8-7-41-M-N-O-P-151, din anexa nr. 24
Păstrează restul dispozițiilor din sentință.
Obligă pe intimat să plătească apelanților suma de 547,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Aprilie 2013.
Pentru președinte I. B. aflat în C.O., semnează Președinte Tribunal, I. D. | Judecător, S. O. | |
Grefier, A. D. |
Red./tehnored.S.O.
Ex.6/15.07.2013
Judecător fond D. L.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 1769/2013. Tribunalul OLT | Pretenţii. Hotărâre din 28-05-2013, Tribunalul OLT → |
|---|
