Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 907/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 907/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 08-10-2013 în dosarul nr. 10606/311/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 907/2013
Ședința publică de la 08 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M.
Judecător S. O.
Judecător I. B.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea recursului civil declarat de recurentul reclamant D. N., domiciliat în comuna Strejești, ., județul O., împotriva sentinței civile nr. 5212/07.05.2013, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți P. E. și P. S., domiciliați în comuna Strejești, ., județul O., având ca obiect - hotarâre care sa tina loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul reclamant D. N. personal și asistat de avocat C. D., lipsă fiind intimații pârâți P. E. și P. S..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, avocat C. D., pentru recurentul reclamant, depune la dosar împuternicire avocațială și dovada achitării în original a taxei judiciare de timbru, pentru suma de 55,5 lei și timbrul judiciar în valoare de 2 lei.
Instanța, din oficiu, verificând conform art. 1591 C.proc.civ., prin raportare la dispozițiile art. 2 pct. 3 C.proc.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului
Avocat C. D., având cuvântul pentru recurentul reclamant D. N., solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată în sensul de a se constat intervenită vânzarea cumpărarea suprafeței de teren de 5.000 m.p. teren arabil extravilan și pe cale de consecință să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic.
Motivând, arată că prima instanță a făcut o apreciere greșită a probatoriului administrat în cauză și a respins acțiunea formulată de reclamant, deși acesta a făcut dovada, cu martorul audiat, că pârâții au refuzat, în mod nejustificat, să se prezinte în fața notarului pentru încheierea actului de vânzare-cumpărare.
Arată că nu solicită obligarea intimaților pârâți la plata cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 5212/07.05.2013, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul D. N., în contradictoriu cu pârâții P. E. și P. S..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 24.07.2011 s-a încheiat un înscris sub semnătură privată intitulat „act de vânzare-cumpărare” între pârâți, în calitate de promitenți-vânzători și reclamant, în calitate de promitent-cumpărător, având ca obiect suprafața de 5000 mp teren arabil extravilan situat în comuna Strejești, ., jud. O., în T 11 P 74 cu vecinii: N – De 56/1, E – D. N., S – De 140/1, V – P. Ș. conform titlului de proprietate nr._/62/15.08.1995.
Conform art. 969 Cod civil, convențiile încheiate între părți produc efectele juridice urmărite și conforme cu legea, iar în cazul în care se refuză executarea de bunăvoie, creditorul are dreptul să obțină îndeplinirea întocmai a obligației debitorului.
Validarea unui antecontract, prin suplinirea consimțământului debitorului obligației, de către instanța de judecată, este posibilă, în condițiile art. 1073-1077 C.civ. coroborate cu dispozițiile art. 2 alin. 1 si art. 5 alin. 2 Titlul X din Legea nr. 247/2005 care prevăd că terenurile cu sau fără construcții, situate în intravilan și extravilan, indiferent de destinația sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute iar in situația în care, după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract.
În consecință, în virtutea principiului conversiunii, convenția intervenită între părți ar constitui un antecontract de vânzare-cumpărare, care ar da naștere unei obligații de a face, potrivit căreia, oricare dintre părți ar putea cere instanței ca, în temeiul textelor de lege anterior menționate, să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare și care ar avea un caracter constitutiv de drept.
Însă, pentru admisibilitatea unei astfel de acțiuni, antecontractul trebuie să fie valabil încheiat, îndeplinind toate condițiile prevăzute de art. 948 C.civ., una dintre părți să refuze autentificarea actului, reclamantul să-și fi îndeplinit obligațiile, respectiv plata prețului, iar promitentul-vânzător să fie proprietar al bunului.
Analizând înscrisul sub semnătură privată invocat de reclamant ca fiind antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți, instanța a constatat că acesta îndeplinește condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții, respectiv capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții ce se obligă, un obiect determinat și o cauză licită.
Însă, cu privire la condițiile speciale cerute pentru ca acțiunea să poată fi admisă, instanța a constatat că reclamantul nu a făcut dovada refuzului nejustificat al pârâților de a încheia actul de vânzare-cumpărare și nici că pârâții sunt singurii coproprietari în indiviziune ai bunului.
Astfel, prin reglementarea expresa din cuprinsul art. 5 alin. 2 Titlul X din Legea nr. 247/2005 a posibilității instanței de judecată de a suplini consimțământul părții ce refuza in mod nejustificat perfectarea contractului de vânzare-cumpărare, legiuitorul nu a intenționat să pună la dispoziția părților o alternativă la procedura notarială, la care acestea să apeleze ori de câte ori consideră că ar fi mult mai avantajos din punctul de vedere al costurilor materiale.
Procedura autentificării convențiilor pe cale judiciară este doar o excepție, o procedură extraordinară menită să înlăture consecințele negative injuste pe care partea care și-a îndeplinit deja obligațiile asumate ar trebui să le suporte și la care aceasta poate să recurgă exclusiv în situația în care cealaltă parte refuză însăși încheierea contractului de vânzare-cumpărare în forma cerută de lege.
In cauză, prin probatoriul administrat, reclamantul nu a făcut dovada refuzului perfectării convenției.
Mai mult, potrivit titlului de proprietate nr._/62/15.08.1995 pentru terenul înstrăinat în suprafață de 5000 mp., care a făcut obiectul convenției sub semnătură privată din 24.07.2011, a fost reconstituit dreptul de proprietate în temeiul legilor fondului funciar pentru titularul decedat P. P. D..
La data de 16.07.2012 a decedat și autorul pârâților, numitul P. C., conform certificatului de deces, acesta fiind fiul titularului înscris în cuprinsul titlului de proprietate, care la data încheierii convenției din 24.07.2011 era în viață și prin urmare, singurul în măsură să încheie un astfel de antecontract cu reclamantul, nicidecum pârâții.
De asemenea, s-a mai reținut că nici până în prezent nu a fost dezbătută succesiunea defunctului P. C. și, prin urmare, nici realizată ieșirea din indiviziune a moștenitorilor cu privire la bunurile ce compun masa succesorală, așa cum rezultă din sesizarea privind deschiderea procedurii succesorale.
În aceste condiții, încheierea actului de vânzare-cumpere de către reclamantul D. N. cu pârâții P. E. și P. S. la data de 24.07.2011 când autorul acestora P. C. era încă în viață, chiar dacă ulterior a survenit decesul acestuia la data de 16.07.2012, nu le conferă pârâților calitatea de coproprietari exclusivi ai bunului înstrăinat, câtă vreme în cauză nu s-a făcut dovada dezbaterii succesiunilor celor doi autori P. P. D. și P. C..
De asemenea, prin intermediul probei testimoniale, reclamantul nu a dovedit nici că le-a cerut în mod expres pârâților să se prezinte la un birou notarial pentru a încheia actul în formă autentică și nici că pârâții au refuzat categoric, din motive pertinente.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul reclamant D. N., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată în sensul de a se consta intervenită vânzarea cumpărarea suprafeței de teren de 5.000 m.p. teren arabil extravilan și pe cale de consecință să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic.
În motivare, recurentul arată că prima instanță a făcut o apreciere greșită a probatoriului administrat în cauză și a respins acțiunea formulată de reclamant, deși acesta a făcut dovada, cu martorul audiat, că pârâții au refuzat, în mod nejustificat, să se prezinte în fața notarului pentru încheierea actului de vânzare-cumpărare, în condițiile în care din cuprinsul sesizării pentru deschiderea procedurii succesorale nr.5038/18.10.2012 rezultă că pârâții sunt singurii moștenitori ai defunctului P. C..
În aceste condiții, motivarea instanței este total eronată, mai ales că reclamantul a fost cel care, pentru a perfecta actele de vânzare cumpărare, a solicitat efectuarea măsurătorilor topografice și certificatul de sarcini și nu pârâții, cum greșit a reținut instanța de fond.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299-316 cod procedură civilă.
Recursul este nefondat.
Recurentul a solicitat să se constate că pârâții i-au vândut suprafața de 5.000 mp. teren arabil extravilan pentru suma de 600 lei, iar de la încheierea antecontractului de vânzare cumpărare din data de 24.07.2011, aceștia au refuzat prezentarea la notariat în vederea încheierii actului în formă autentică.
În situația în care una dintre părți refuză încheierea contractului în formă autentică, partea care și-a îndeplinit obligația poate sesiza instanța competentă să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract.
Cu probele administrate în cauză, respectiv proba testimonială, recurenții nu au făcut dovada refuzului vânzătorilor de a se prezenta la notariat în vederea încheierii contractului de vânzare cumpărare în formă autentică.
Martorul audiat a relatat că știe de la reclamant că pârâții au refuzat și nu din constatări personale.
De asemenea, o condiție pentru constatarea valabilității vânzării este aceea ca vânzătorii să fie proprietarii bunului înstrăinat ori, din actele de dosar, rezultă că terenul ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare cumpărare este proprietatea lui P. P.D., iar moștenitorul acestuia P. C. a decedat la 17 iulie 2012, după încheierea antecontractului de vânzare cumpărare.
Întrucât nu s-a făcut dovada calității de proprietar a vânzătorilor asupra terenului, a refuzului acestora de a se prezenta la notariat în vederea încheierii contractului în formă autentică, urmează ca în baza art.312 cod procedură civilă, să se respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de recurentul reclamant D. N., domiciliat în comuna Strejești, ., județul O., împotriva sentinței civile nr. 5212/07.05.2013, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți P. E. și P. S., domiciliați în comuna Strejești, ., județul O..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08 Octombrie 2013 la Tribunalul O..
Președinte, I. M. | Judecător, S. O. | Judecător, I. B. |
Grefier, M. T. |
Red.IM/SM
JF;C.M.
Ex.2/16.10.2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 426/2013. Tribunalul OLT | Fond funciar. Decizia nr. 717/2013. Tribunalul OLT → |
|---|
