Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 774/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 774/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 10-09-2013 în dosarul nr. 1017/311/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 774/2013
Ședința publică de la 10 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. B.
Judecător I. M.
Judecător S. O.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea recursului civil declarat de recurentul reclamant O. M., domiciliat în comuna Perieți ., județul O., împotriva sentinței civile nr. 4844/24.04.2013, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S. I., domiciliată în ., având ca obiect - hotarâre care sa tina loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat avocat P. S., reprezentând pe recurentul reclamant O. M., lipsă fiind intimata pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, avocat P. S., pentru recurentul reclamant, depune la dosar împuternicirea avocațială și dovada achitării taxei judiciare de timbru, pentru suma de 170 lei și timbrul judiciar în valoare de 3 lei.
Instanța, din oficiu, verificând conform art. 1591 C.proc.civ., prin raportare la dispozițiile art. 2 pct. 3 C.proc.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat P. S., având cuvântul pentru recurentul reclamant O. M., solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond, în vederea administrării probelor solicitate, cu motivarea că au fost încălcate dispozițiile art. 129 alin.5 cod procedură civilă, prima instanță nedând dovadă de rol activ și respingând cererile de probatoriu formulate de apărătorul reclamantului în dovedirea acțiunii.
INSTANȚA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4844/24.04.2013, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Slatina a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul O. M. în contradictoriu cu pârâta S. I..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 29.01.2013 sub nr._, reclamantul O. M. a chemat în judecată pe pârâta S. ilinca, solicitând să se constate intervenită vânzarea-cumpărarea suprafețelor de 0,6397 ha și 1,00 ha teren arabil extravilan situat în ., și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
În fapt, reclamantul a arătat că la datele de 25.07.2011, respectiv 22.11.2011, a convenit cu pârâta să-i vândă suprafețele de teren sus menționate, convenții consemnate prin două înscrisuri sub semnătură privată denumite de părți „act de vânzare-cumpărare”.
Terenurile au fost identificate în titlul de proprietate nr. 0787/21 din 16.09.2002, pârâta fiind unicul proprietar al acestora.
La încheierea actelor reclamantul a achitat prețurile convenite de 1300 lei, respectiv 2400 lei, în prezența martorilor R. M. și M. A. și a intrat în posesia terenurilor, convenind cu pârâta să se prezinte în termen de 30 de zile pentru încheierea actului autentic.
Întrucât pârâta nu și-a îndeplinit obligația asumată, deși reclamantul i-a solicitat atât verbal, cât și prin notificare, a fost nevoit să formuleze prezenta cerere.
În drept s-au invocat dispoz. art. 1969 C.civ., art. 5 alin. 2 titlul X din Legea nr. 247/2005, art. 111 C.proc.civ.
În dovedirea cererii, s-a propus de către reclamant și s-a administrat proba cu înscrisuri, depunându-se la dosar în copie următoarele: certificat de atestare fiscală nr. 3306/2012 eliberat de Primăria Comunei Perieți, certificat de sarcini nr._/2012 eliberat de OCPI O., „act de vânzare-cumpărare” din 25.07.2011 și din 22.11.2011, titlu de proprietate nr. 0787/21 din 16.09.2002, act de identitate al pârâtei.
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâta legal citată nu a depus întâmpinare.
Analizând cererea reclamantului prin prisma probatoriului administrat, raportat la dispozițiile legale incidente, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 25.07.2011, respectiv 22.11.2011, s-au incheiat două inscrisuri sub semnatura privata intitulate fiecare „act de vânzare-cumpărare” între pârâtă, în calitate de promitentă-vânzătoare și reclamant, în calitate de promitent-cumpărător, avand ca obiect două suprafețe de teren arabil extravilan, situate pe raza comunei Perieți, jud. O., respectiv 6397 mp. în T 63, P 6 și 1 ha în T 82, P 17.
Conform art. 969 C.civ., conventiile incheiate intre părți produc efectele juridice urmărite și conforme cu legea, iar în cazul in care se refuza executarea de bunăvoie, creditorul are dreptul să obțină îndeplinirea întocmai a obligației debitorului.
Validarea unui antecontract, prin suplinirea consimțământului debitorului obligației, de către instanța de judecată, era posibilă, în condițiile art. 1073-1077 C.civ. coroborate cu dispozitiile art. 2 alin. 1 si art. 5 alin. 2 Titlul X din Legea nr. 247/2005 care prevedeau că terenurile cu sau fără construcții, situate în intravilan și extravilan, indiferent de destinația sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute iar in situația în care, după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract.
După . data de 01.10.2011 a legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, această posibilitate este reglementată de legiuitor în cuprinsul art. 1669 NCCiv. .
În consecință, în virtutea principiului conversiunii, convenția intervenită între părți ar constitui un antecontract de vânzare-cumpărare, care ar da naștere unei obligații de a face, potrivit căreia, oricare dintre părți ar putea cere instanței ca, în temeiul textelor de lege anterior mentionate, să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare și care ar avea un caracter constitutiv de drept.
Însă, pentru admisibilitatea unei astfel de acțiuni, antecontractul trebuie să fie valabil încheiat, îndeplinind toate condițiile prevăzute de art. 948 C.civ., respectiv art. 1179 NCCiv., una dintre părți să refuze autentificarea actului, reclamantul să-și fi îndeplinit obligațiile, respectiv plata prețului, iar promitentul-vânzător să fie proprietar al bunului.
Analizând înscrisurile sub semnătură privată invocate de reclamant ca fiind antecontractele de vanzare-cumparare incheiat intre parti, instanța de fond a constatat că acestea nu îndeplinesc condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții, respectiv capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții ce se obligă, un obiect determinat și o cauză licită.
Astfel, în privința consimțământului valabil exprimat al promitentei S. I. la data încheierii antecontractelor, instanța de fond a reținut din analiza înscrisurilor depuse în original la filele 17-18 din dosar, că acestea nu a fost însușite prin semnătură, ci prin aplicarea unei amprente papilare.
Prin urmare, cum instanța nu poate în această situație să verifice identitatea persoanei care și-a însușit înscrisurile sub semnătură privată și nici reprezentarea asupra realității avută de parte la data încheierii convențiilor, în condițiile în care aceasta, neștiind să scrie și să citească, nu a putut lua cunoștință de conținutul actelor decât prin intermediul unor terțe persoane sau al reclamantului, nici nu poate verifica valabilitatea consimțământului exprimat de promitenta-vânzătoare în aceste împrejurări.
De asemenea, cu privire la condițiile speciale cerute pentru ca acțiunea să poată fi admisă, instanța de fond a constatat că reclamantul nu a facut nici dovada refuzului nejustificat al pârâtei de a incheia actul de vanzare-cumparare, câtă vreme, pârâta neștiind carte, orice notificare scrisă a acesteia pentru a se prezenta la notar este lipsită de consecințe juridice.
Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat recurs recurentul reclamant, considerând-o netemeinică și nelegală și solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond, în vederea administrării probelor solicitate.
Susține că instanța de fond nu a avut rol activ în soluționarea cauzei, fiind încălcate dispozițiile art. 129 alin.5 Cod procedură civilă.
Arată că instanța de fond, în afara înscrisurilor pe care le-a depus la dosar, fără ca să îi încuviințeze și alte probe, a considerat că în ceea ce privește cele două promisiuni de vânzare, încheiate la 25.07.2011 și 22.22.2012, lipsește consimțământul valabil exprimat al părții care se obligă, și astfel înscrisurile prin care au fost consemnate convențiile de vânzare nu îndeplinesc condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții.
Apreciază că hotărârea instanței de fond este nelegală, deoarece nu i s-a dat posibilitatea de a dovedi faptul că promitenta-vânzătoare a exprimat un consimțământ valabil, câtă vreme nu a fost audiat martorul care a contrasemnat înscrisul și nici nu a fost administrată proba cu interogatoriul pârâtei, probe pe care le-a solicitat însă i-au fost respinse de către instanță ca fiind neutile cauzei.
A reținut instanța de fond că nu poate verifica identitatea persoanei care și-a însușit înscrisurile sub semnătură privată și nici reprezentarea avută asupra realității la datele încheierii convențiilor, întrucât intimata pârâtă neștiind carte nu a putut lua cunoștință de conținutul acestora decât prin intermediul unor terțe persoane, însă instanța de fond nu a analizat în întregime înscrisurile sub semnătură privată, din care rezultă faptul că acestea au fost încheiate în cadrul primăriei din localitate și au fost contrasemnate de către primarul localității.
Mai susține că înscrisurile depuse au dată certă, aplicată de chiar autoritatea locală, pe aceste înscrisuri fiind făcută mențiunea „dat în fața noastră” și cuprind ștampila primăriei și semnătura primarului iar în conținutul înscrisului se face mențiunea „prezentul act de vânzare-cumpărare s-a încheiat la sediul Primăriei Perieți, jud. O. în prezența domnului primar și a martorilor…”.
De asemenea, arată că, în ceea ce privește consimțământul valabil exprimat al persoanelor care se obligă, înscrisurile sub semnătură privată pe care le-a depus au valoare juridică a unui început de dovadă scrisă, conținutul lor urmând a fi verificat de către instanță prin administrarea de alte probe: declarații de martori și interogarea pârâtei, probe pe care le-a solicitat însă au fost respinse în mod nejustificat de către instanța de fond.
In drept, s-a întemeiat recursul pe dispoz. art. 304/1 C.p.civ.
Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs, în considerarea dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Din actele de procedură de la dosar, în speță practicaua sentinței, rezultă că, în probațiune, recurentul reclamant a solicitat instanței de fond încuviințarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu și un martor.
Apreciind neutile cele din urmă două probe, instanța de fond a admis doar proba cu înscrisuri, respingând solicitarea privind interogatoriul și martorul.
Soluționând pricina, instanța de fond a apreciat că în speță lipsește consimțământul valabil exprimat al pârâtei, întrucât înscrisurile sub semnătură privată încheiate la datele de 25.07.2011 și 22.11.2011 nu au fost însușite prin semnătură, aceasta neștiind să scrie și să citească.
Ori, tocmai împrejurarea esențială, privitoare la existența sau inexistența consimțământului pârâtei, putea fi dovedită de recurentul reclamant prin proba cu interogatoriu și proba cu martori.
Întrucât nu a încuviințat probele solicitate, instanța de fond a încălcat dreptul fundamental la un proces echitabil al reclamantului, întrucât a respins administrarea unei probe care se dovedește esențială pentru reclamant, încălcând astfel dreptul său la apărare, în măsura în care cererea sa a fost respinsă cu argumentul că nu a făcut dovada exact a faptului pe care pretindea să îl dovedească cu proba care nu a fost administrată: și anume, existența sau inexistența consimțământului valabil al părții care se obligă, alături de celelalte condiții esențiale pentru valabilitatea unei convenții, precum și existența refuzului nejustificat al pârâtei de a se prezenta la notar.
Din această perspectivă, tribunalul constată incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C.proc.civ., motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1 teza I C.proc.civ., recursul declarat de recurentul reclamant urmează a fi admis, sentința casată, iar cauza trimisă spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul reclamant O. M., domiciliat în comuna Perieți ., județul O., împotriva sentinței civile nr. 4844/24.04.2013, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S. I., domiciliată în ..
Casează sentința civilă nr. 4844/24.04.2013și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Septembrie 2013.
Președinte, I. B. | Judecător, I. M. | Judecător, S. O. |
Grefier, M. T. |
Red./tehnored.S.O.
Ex.2/17.09.2013
Judecător fond C. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1011/2013. Tribunalul OLT | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Hotărâre din... → |
|---|
