Pretenţii. Decizia nr. 271/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 271/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 25-11-2013 în dosarul nr. 2599/311/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 271/2013
Ședința publică de la 25 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C.
Judecător M. V.
Grefier C. B. M.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelantul reclamant S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ SLATINA, REPREZENTAT LEGAL PRIN MANAGER - DR. I. A. împotriva Sentinței civile nr. 7105/20.06.2013, pronunțată de Judecătoria Slatina în Dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât C. V.-M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
În temeiul art. 482 C.p.c raportat la art. 237 alin.2 punctul 2 și art. 255-258 C.p.c încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și rămâne în pronunțare asupra apelului.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 7105 din 20.06.2013, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de S. Județean de Urgență Slatina, cu sediul în Slatina, .-11, județul O., în contradictoriu cu pârâtul C. V.-M., cu domiciliul în Piatra-O., ., județul O., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecatoriei Slatina reclamantul S. Judetean de Urgență Slatina a chemat in judecata pe paratul C. V. M. solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 552,847 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare.
Analizând cererea formulată prin prisma materialului probator existent la dosarul cauzei și a dispozițiilor normative incidente în speță, Judecătoria a găsit-o neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Art. 313 din Lg. 95/2006 arată că persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Din interpretarea textului de lege mai sus arătat rezultă că obligația achitării serviciilor medicale nu incumbă beneficiarului acestora, ci autorilor faptelor care au determinat acordarea asistenței medicale.
Ori, pârâtul în cauză nu este autorul, ci victima agresiunii, astfel că în raport de actul normativ mai sus menționat și în raport de temeiul de drept invocat, nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de spitalizare.
Mai mult, deși reclamantul își întemeiază în drept cererea și pe dispozițiile art. 1345 C.civ., instanța reține că pârâtul C. V. M. nu poate fi obligată la plata contravalorii zilelor de spitalizare pe temeiul îmbogățirii fără justă cauză, întrucât, fiind victimă a unei agresiuni, nu se poate reține în sarcina sa că ar fi beneficiara unei creșteri patrimoniale de vreme ce reiese din cele de mai sus că nu acestuia îi incumbă obligația de acoperi cheltuielile de spitalizare, ci aceluia care i-a prejudiciat sănătatea. Mai mult decât atât, reclamantul nu a făcut dovada imposibilității de a uza de orice altă cale procesuală cu prioritate față de acțiunea întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză.
În ceea ce privește demersurile pentru stabilirea persoanei vinovate, instanța apreciază că dovada îndeplinirii acestora revine reclamantului care, are obligația de a justifica, atât calitatea sa procesuală, cât și pe cea a pârâtei.
Prin indicarea pretenției sale precum și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care se bazează această pretenție, reclamantul justifică îndreptățirea pe care o are de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât.
În speță instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii privind îmbogățirea fără justă cauză, astfel că instanța a respins cererea de chemare în judecată formulată de S. Județean de Urgență Slatina, în contradictoriu cu pârâtul C. V.-M., ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței a declarat apel S. Județean de Urgență Slatina, considerând-o nelegală și netemeinică.
Se arată că instanța de fond nu a ținut con t de documentele depuse de recurentă prin care a dovedit clar faptul că pârâtul C. V.-M. îi datora suma de 552,847 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare.
Recurenta arată că deși a depus toate diligențele, respectiv i-a trimis adresă prin carte a solicitat să-i comunice dacă a depus plângere împotriva persoanei care se face vinovată de vătămarea sa corporală, acesta nu i-a răspuns, ceea ce presupune că s-a împăcat cu persoana respectivă și că a încasat banii ce reprezintă contravaloarea cheltuielilor de spitalizare.
Solicită admiterea apelului și rejudecând cauza să se admită acțiunea așa cum a fost formulată.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 466 și urm. cod pr civilă.
Solicită judecarea în lipsă.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată cele ce se succed:
Intimatul a beneficiat de servicii medicale de urgenta, fiind internat la Secția chirurgie a Spitalului Județean Slatina în perioada 19.02._10, cu diagnosticul: leziune superficială a capului.
Caracterul serviciilor medicale rezultă din F. de observație clinica generală nr._ potrivit căreia intimatul a fost internat în secția chirurgie, în baza diagnosticului de trimitere a unității de primiri urgențe.
Cheltuielile de spitalizare, in suma de 552, 347 lei, au fost detaliate prin decontul de cheltuieli aflat la fila 9 din dosar.
Potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 " persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii si au obligația sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale."
Textul de lege este imperativ în privința obligației furnizorului de servicii medicale de a recupera cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistența medicală, însă de la persoanele care prin fapta lor aduc daune sănătății altei persoane și nicidecum de la persoanele agresate.
Potrivit art. 220 din Legea nr. 95/2006 " persoanele care nu fac dovada calității de asigurat beneficiază de servicii medicale numai in cazul urgentelor medico-chirurgicale".
Potrivit art. 92 alin. 1 din Legea nr. 95/2006: " acordarea asistentei medicale publice de urgenta, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului si un drept al cetățeanului ".
Potrivit art. 93 din Legea nr. 95/2006 " Finanțarea acordării asistentei medicale publice de urgență se face de la bugetul de stat ...din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, din bugetul autorităților publice locale, precum si din alte surse prevăzute prin lege, inclusiv donații si sponsorizări"
Tribunalul arată că nu exista nici o dispoziție legală care să oblige persoana vătămata de a formula plângere penala împotriva făptuitorului. Astfel, nu se poate retine nici faptul ca persoana vătămata, prin omisiune nu și-a îndeplinit o obligație prevăzuta de lege, astfel încât omisiunea sa-i fie imputabila si sa constituie temei al răspunderii civile.
Legiuitorul, prin instituirea prevederilor art. 313 a avut in vedere consacrarea cadrului legal de atragere a răspunderii civile a persoanei care a săvârșit . si nicidecum de îngrădire a drepturilor persoanei vătămate. Este absurd a considera ca persoana vatamata dintr-un fapt propriu beneficiază de asistenta medicala de urgenta gratuita, pe când persoana vatamata prin fapta unui tert sa fie obligata la plata acestui serviciu . Raționamentul este susținut si de argumentul potrivit caruia, in situația in care persoana vatamata ar fi avut calitatea de persoana asigurata, prin aplicarea prevederilor art. 313 s-ar realiza o plata nedatorata.
În considerarea argumentelor expuse și în temeiul art. 480 din NCPC, neexistând motive temeinice pentru modificarea hotărârii primei instanțe în sensul pretins de apelant, se va respinge, ca nefondat, apelul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de recurentul S. Județean de Urgență Slatina, cu sediul în Slatina, .-11, județul O., în contradictoriu cu pârâtul C. V.-M., cu domiciliul în Piatra-O., ., județul O., împotriva sentinței civile nr. 7105 din 20.06.2013, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 25.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. C. M. V.
GREFIER,
C. B. M.
Red. MV
Tehnored.MV/CM
Jf: AMLixandru
Ex.2/05.12.2013
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 920/2013. Tribunalul OLT | Contestaţie la executare. Decizia nr. 146/2013. Tribunalul OLT → |
|---|
