Pretenţii. Decizia nr. 940/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 940/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 6104/311/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 940/2013
Ședința de la 15 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M.
Judecător S. O.
Judecător I. B.
Grefier M. T.
Pe rol amânarea pronunțării privind judecarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă A. A. TERITORIALĂ ., împotriva sentinței civile nr. 5144/30.04.2013, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți G. C., domiciliată în Slatina, ., ., . și S. G., domiciliat în comuna Teslui, ., având ca obiect - pretenții .
Constatându-se că dezbaterile ce au avut loc în ședința publică din data de 08.10.2013, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, instanța, deliberând în secret, a pronunțat următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5144/30.04.2013, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Slatina a admis în parte acțiunea civilă, cu precizarea din data de 29.01.2013, având ca obiect pretenții, formulată de reclamanții G. C. și S. G. în contradictoriu cu pârâta Unitatea A. Teritorială a comunei Teslui, jud. O., și a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 5532 cu titlu de despăgubiri civile pentru lipsa de folosință a suprafeței de teren arabil extravilan de 2945 mp, situată pe raza localității Teslui, jud. O..
S-a respins ca neîntemeiat capătul de cererea având ca obiect restabilirea situației anterioare și readucerea terenului la forma inițială.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 2514 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanți.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin cererea formulata la data de 20.06.2012 si înregistrata sub nr._, reclamanți G. C. și S. G. au chemat in judecata pe pârâta A. A. Teritorială a comunei Teslui, jud. O., solicitând sa se dispună obligarea acesteia plata sumei de 15.000 lei, reprezentând despăgubiri civile pentru lipsa capacității de folosință a suprafeței de teren arabil extravilan de 2945 mp, situată pe raza localități Teslui, jud. O., restabilirea situației anterioare și aducerea terenului la forma inițială,precum și la plata cheltuielilor de judecată.
In motivare, reclamanții au arătat că sunt proprietarii suprafeței de 2945 mp teren extravilan situată pe raza localități Teslui, jud. O.,in T71 . de proprietate nr._/58/28.11.1995, suprafață dobândită prin moștenire de la autorii S. T. și S. A..
In luna octombrie 2010, Primăria comunei Teslui in urma hotărârii Consiliului Local Teslui a ocupat in mod abuziv această suprafață, pe care a o platformă de beton pentru o stație de epurare.
S-a menționat de reclamanți că platforma de beton construită are amprenta la sol de 90 mp, iar pentru executarea lucrărilor de construcție a acestei platforme întreaga suprafață de 2945 mp a fost distrusă datorită faptului ca s-au executat săpături pentru a introduce conductele de racordare a stației, întreaga cultură agricolă fiind compromisă.
S-a arătat că începând cu luna octombrie 2010 și până în prezent această suprafață de teren nu a mai fost cultivată, ocuparea terenului cu platforma de beton și săpăturile executate în jurul acesteia au făcut practic imposibilă dezvoltarea vreunei culturi agricole,întreaga suprafață de teren devenind impracticabilă.
Anterior ocupări suprafeței de teren și a distrugeri acesteia pe acest teren a existat o cultură de lucerna, în ultimii trei ani anteriori anului 2010,valoarea anuală a recoltei de pe această suprafață de teren ridicându-se la suma de 4.500 lei.
În luna februarie 2011 a încheiat o promisiune bilaterală de vânzare printr-un înscris sub semnătură privată încheiat cu un cumpărător pentru această suprafață de teren în urma căreia am primit suma 2.500 de lei, reprezentând avans din suma totală de 15.000 lei în schimbul vânzări terenului.
Datorită ocupări abuzive a suprafeței de teren de către Primăria Teslui și a imposibilități de a ceda folosința și ulterior proprietatea cumpărătorului, au fost nevoiți să returneze avansul primit și puși în situația de a renunța la vânzarea terenului.
Având în vedere aceste aspecte reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei solicitate de 15.000 lei reprezentând despăgubiri civile precum și la restabilirea situației anterioare și aducerea terenului la forma inițială.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1349 cod civil și următoarele,art. 1381 C. Civ.,art. 1386 C. civ. și art. 112 Cod Procedură Civilă.
In susținerea cererii reclamanții au depus la dosar următoarele înscrisuri: copia titlului de proprietate nr._/58/28.11.1995, certificat de moștenitor nr. 17/11.02.2003, proces verbal din 08.04.2011, declarație, înscrisuri sub semnătură privată intitulate chitanță.
Pârâta Unitatea A. Teritorială a comunei Teslui, jud. O. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
In motivarea întâmpinării pârâta a arătat că cererea reclamanților este neîntemeiată întrucât pârâta nu a efectuat lucrări prin care să-i distrugă terenul aflat în proprietate și nici nu a împiedicat-o pe aceasta să-și cultive terenul după cum dorește.
În anul 2010, dintr-o greșeală de construcție, a fost efectuată o platformă betonată pe terenul reclamanților, platformă ce are o amprentă la sol de 50 mp (5m x 10 m).
Reclamanții nu au cultivat niciodată acest teren și nici după amplasarea acestei platforme de beton nu au fost împiedicați să-și cultive terenul arabil extravilan. Ca dovadă că în februarie 2011 chiar intenționau să-1 înstrăineze, suma de 15.000 lei fiind egală cu prețul pe care ar fi vrut să-1 obțină prin înstrăinarea aceluiași teren, ceea ce demonstrează că cererea acestora cuprinde o valoare exagerată.
În drept au fost invocate dispoz. art. 115 C.p.c.
In dovedirea cererii reclamantul a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei, proba cu martori și proba cu expertiză.
S-a reținut de instanța de fond că la data de 29.01.2013 reclamantul a formulat precizare la acțiune în sensul ca suma solicitata in cuantum de 15.000 lei reprezintă despăgubiri civile pentru lipsa capacității de folosința a terenului si totodată daune morale, despăgubiri pentru încălcarea dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren extravilan de 2945 mp.
Analizând probele de la dosar, instanța de fond a reținut că reclamanții sunt proprietarii suprafeței de 2945 mp teren extravilan situată pe raza localități Teslui, jud. O.,in T71 . de proprietate nr._/58 din data de 28.11.1995 emis de Comisia Județeană O. Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor, reluând în continuare în considerentele hotărârii, integral, susținerile din cererea introductivă formulată de reclamanți.
S-a reținut că situația de fapt rezultă din înscrisurile de la dosar, coroborat cu declarația martorului N. A. propus de reclamant precum și cu răspunsurile la interogatoriu ale pârâtei și cu concluziile raportului de expertiză, din care rezultă că estimarea terenului arabil extravilan în suprafață de 2945 mp conform metodologiei de calcul este de 1740 lei ,estimarea terenului arabil extravilan conform datelor furnizate de autoritatea locală este de 1325 lei valoarea despăgubirilor pentru lipsa de folosință a terenurilor raportată la cultura de grâu este de 611 lei ,valoarea despăgubirilor pentru lipsa de folosință a terenurilor raportată la cultura de porumb este de 645 lei ,iar valoarea despăgubirilor pentru lipsa de folosință a terenurilor raportat la cultura de lucernă este de 1211 lei rezultând un total de 5532 lei cu titlu de despăgubiri civile.
D. fiind că, potrivit art. art. 1349 Cod Civil și următoarele, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
În cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum și de ruina edificiului de asemenea răspunderea pentru prejudiciile cauzate de produsele cu defecte se stabilește prin lege specială.
Totodată potrivit art. 1.381 din Codul civil, orice prejudiciu dă dreptul la reparație. Dreptul la reparație se naște din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat. Dreptului la reparație îi sunt aplicabile, de la data nașterii sale, toate dispozițiile legale privind executarea, transmisiunea, transformarea și stingerea obligațiilor.
Așa fiind instanța de fond a dispus admiterea în parte a acțiunii civile, precizată la data de 29.01.2013, și a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 5532 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru lipsa de folosință a suprafeței de teren arabil extravilan de 2945 mp situată pe raza localității Teslui jud. O..
În ceea ce privește capătul de cererea având ca obiect restabilirea situației anterioare și readucerea terenului la forma inițială, s-a reținut că platforma a fost ridicată în primăvara anului 2012, astfel că din primăvara anului trecut reclamanții puteau să-și lucreze terenul, astfel că acest petit a fost apreciat neîntemeiat.
In baza art. 274 Cod procedură civilă, a fost obligată pârâta la plata sumei de 2514 lei cu titlu de cheltuieli de judecată .
Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat recurs recurenta pârâtă A. A. Teritorială . pentru nelegalitate și netemeinicie.
În temeiul art. 304/1 C.proc.civ. solicită să se examineze cauza sub toate aspectele iar în temeiul art. 312 C.proc.civ. solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței sub aspectul capătului de cerere privind pretențiile solicitate de intimații reclamanți, reprezentând despăgubiri civile pentru lipsa de folosință a terenului arabil extravilan în suprafață de 2945 m.p., situat pe raza comunei Teslui, și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Apreciază că în mod eronat instanța de fond a reținut și a acordat intimaților reclamanți contravaloarea lipsei de folosință pe întreaga suprafață de teren extravilan, respectiv 2945 mp situat pe raza comunei Teslui, jud.O..
Chiar dacă recurenta dintr-o eroare a efectuat platforma betonată de 50 mp pe una din laturile terenului reclamanților, terenul, în restul suprafeței sale de 2895 mp, a putut fi lucrat în fiecare an, numai că reclamanții nu s-au ocupat de exploatarea proprietății lor. Așa cum a menționat și expertul, pe latura de nord s-a extins chiar o vegetație de arbuști de pădure, ceea ce înseamnă că proprietarii terenului l-au lăsat în mod evident în nelucrare.
Apreciază că reclamanții s-au aflat în imposibilitatea exploatării numai a unei suprafețe de 50 mp, și numai pentru vara anului 2011, întrucât platforma a fost edificată de pârâți în octombrie 2010 și a fost ridicată în primăvara anului 2012. În această situație instanța de fond, în mod greșit le-a acordat intimaților contravaloarea lipsei de folosință pentru întregul teren extravilan.
Mai arată că, într-un mod total eronat instanța de fond a calculat contravaloarea lipsei de folosință nu numai pentru întreaga suprafață de teren, dar și pentru o perioadă de 3 ani, așa cum a fost solicitată de intimați, respectiv în anii 2010, 2011 și 2012, deși reține lipsa de folosință numai pentru anul agricol 2011.
Mai mult decât atât, dintr-o eroare evidentă, deși în concluziile expertize expertul precizase la pct. 5 „valoarea despăgubirilor pentru lipsa de folosință a terenurilor, raportat la cultura de lucernă = 1211 lei” și această valoare reprezenta despăgubirile pe cei 3 ani, în mod greșit instanța mai înmulțește încă o dată suma de 1211 lei cu cei trei ani, rezultând cuantumul eronat de 5532 lei, pe care instanța le-a acordat-o reclamanților.
De asemenea, mai arată că, dacă în motivarea sentinței se arată că intimații reclamanți au fost lipsiți de contravaloarea lipsei de folosință numai pentru anul 2011, atunci suma ce putea fi admisă de instanță este cea de 437 lei, respectiv venitul net ce ar fi fost obținut din lucernă în anul 2011.
Mai susține că au fost încălcate prevederile art. 276 C.p.civ. potrivit cărora când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța trebuie să aprecieze măsura în care le acordă.
Din aceste punct de vedere instanța a cordat intimaților reclamanți cheltuielile de judecată în totalitate lor, respectiv suma de 2514 lei.
Intimații reclamanți G. C. și S. G. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Susțin că pârâta recunoaște că a edificat începând cu luna octombrie 2010 o platformă de beton pe terenul lor, dar că această platformă a fost ridicată în primăvara anului 2012, fără a putea preciza data exactă și fără a face în vreun fel dovada afirmațiilor sale.
În fapt, arată că această platformă de beton a fost ridicată în luna decembrie 2012, la puțin timp după ce a fost promovată cererea de chemare în judecată.
Arată că pârâta încearcă să acrediteze ideea că suprafața de teren din jurul acestei platforme putea fi cultivată, aspecte neadevărate motivat de faptul că pârâta nu a ocupat doar suprafața de 90 mp sau de 50 mp așa cum susține, pentru că odată cu construirea acestei platforme și a stației de epurare pentru care a fost turnată această platformă, a fost defrișată întreaga suprafață de teren iar utilajele grele cu care s-a executat lucrarea au traversat terenul, l-au degradat, făcând impracticabilă întreaga suprafață și s-au efectuat săpături pe întreaga suprafață de teren pentru introducerea conductelor de racordare a stației de epurare.
Susțin că în mod corect instanța a apreciat că se impune acordarea contravalorii lipsei de folosință pentru întreaga suprafață de teren extravilan.
În mod corect instanța de fond a acordat contravaloarea lipsei de folosință pentru întreaga suprafața de teren și pentru perioada cuprinsă în intervalul 2010-2012, reținând că și în anul 2012 cultura agricol a fost compromisă.
La data expertizării și anume ianuarie 2013, expertul a concluzionat că nu există nici un impediment care să împiedice folosirea în totalitate a terenului.
Cu privire la cuantumul despăgubirilor civile acordate, arată că instanța de fond a avut în vedere estimarea terenului arabil extravilan care conform metodologiei de calcul este de 1740 lei, conform raportului de expertiză și valoarea despăgubirilor pentru lipsa de folosință a terenurilor raportat la diverse culturi agricole.
Susțin că instanța a avut în vedere că pe lângă îngrădirea dreptului de proprietate care este un drept fundamental, prin construirea platformei de beton, le-au fost încălcate cele 3 atribute ale dreptului de proprietate: posesia, dispoziția și folosința.
Cu privire la încălcarea prevederilor art. 276 C.p.civ. și acordarea cheltuielilor de judecată, susțin că în mod corect instanța de fond a apreciat acordarea cheltuielilor de judecată în totalitatea lor având în vedere că a fost admis capătul de cerere principal privind acordarea despăgubirilor civile.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 C.p.civ.
La data de 14.10.2013 intimații reclamanți au depus și concluzii scrise, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs, în considerarea dispozițiilor legale incidente în cauză și prin raportare la probele de la dosar, tribunalul constată că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
În cauza pendinte, reclamanții au chemat în judecată pe pârâtă A. A. Teritorială . acesteia din urmă la plata sumei de 15.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile pentru lipsa de folosință a terenului în suprafață de 2945 mp, situat în ..
Astfel cum rezultă din cuprinsul cererii introductive, în justificarea demersului lor judiciar, intimații reclamanți au invocat dispozițiile art. 1349 și urm., art. 1381 și art. 1386 C.civ., cuprinse în Capitolul IV. Răspunderea civilă.
Potrivit dispozițiilor generale cuprinse în art. 1349 C.civ., „(1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. (2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.”
De asemenea, potrivit art. 1357 C.civ., „(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.”
Din prevederile legale sus-menționate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu care trebuie să fie cert, adică sigur sub aspectul existenței sale și al posibilităților de evaluare și să nu fi fost reparat încă; existența unei fapte ilicite adică orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, se cauzează prejudicii dreptului subiectiv, aparținând unei persoane; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Sarcina probei, că sunt îndeplinite în speță toate aceste condiții cumulative pentru angajarea răspunderii civile delictuale revine victimei prejudiciului, potrivit art. 1169 C.civ. din 1865 care dispune că „cel ce face o propunere în fața judecății are obligația să o dovedească”, respectiv în cauză, această probă incumba reclamanților.
Mai întâi, este de observat că reclamanții nici măcar nu au dovedit că sunt proprietarii terenului în suprafață de 2945 mp, cu amplasamentul indicat în titlul de proprietate nr._/58(f. 7 dosar fond), în condițiile în care prin acesta s-a reconstituit dreptul de proprietate pe numele S. A..
Singurii moștenitori legali sau testamentari ai acestei persoane sunt, conform certificatului de moștenitor nr. 17/11.02.2003 (f. 8, 9 dosar fond), cei trei descendenți de gradul I, S. T., C. I. și N. D., în urma partajului voluntar încheiat de cei trei terenul în discuție intrând în lotul lui S. T..
Trecând peste această chestiune prealabilă, în condițiile în care recurenta nu a înțeles să critice constatarea instanței de fond cu privire la calitatea intimaților reclamanți de proprietari asupra terenului din T71, P 7, tribunalul constată că în mod nelegal instanța de fond a admis în totalitate primul petit, referitor la acordarea despăgubirilor civile pentru trei ani anterior formulării cererii.
Critica recurentei privind îndreptățirea intimaților la despăgubiri doar pentru suprafața de 50 mp nu poate fi primită, având în vedere constatările expertului din cuprinsul raportului de expertiză efectuată la fond.
Potrivit celor reținute în conținutul raportului, la suprafața terenului, pe toată lungimea acestuia se observau încă urme care indicau locul unde au fost amplasate țevi de racordare la stația de epurare, ceea ce înseamnă că întreaga suprafață de 2945 mp a fost afectată de edificarea platformei betonate în suprafață de 50 mp.
Pe de altă parte însă, tribunalul constată că reclamanții nu au făcut dovada existenței unui prejudiciu cert pentru anii agricoli 2010 și 2012.
Din chiar cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că edificarea platformei betonate de către Unitatea A. Teritorială . loc în luna octombrie 2010.
În condițiile în care martorul N. A., audiat la solicitarea reclamanților, a menționat că în anii anteriori (respectiv în anii 2008 și 2009) a cultivat terenul în litigiu cu lucernă, este evident că nimic nu a împiedicat reclamanții să se folosească de prerogativele dreptului de proprietate, utilizând conform destinației, întreaga suprafață până în luna octombrie 2010, moment până la care aveau posibilitatea neîngrădită în vreun fel să cultive și să recolteze producția de lucernă aferentă anului 2010.
Eronată este și acordarea despăgubirilor aferente anului 2012, instanța de fond stabilind că terenul a fost eliberat de recurentă în primăvara anului 2012. Cu toate acestea, deși concluzia care se desprinde este în sensul inexistenței unui prejudiciu cert, aferent anului 2012, în mod netemeinic se dispune obligarea recurentei la plata despăgubirilor civile și pentru acest an.
Din această perspectivă, soluția adoptată de instanța de fond se impune a fi modificată, reclamanții justificând îndreptățirea lor la despăgubiri civile doar pentru anul 2011, contravaloarea producției de lucernă fiind stabilită de expert la suma de 437 lei.
Nu se mai impune a fi analizată, dat fiind soluția ce urmează a se pronunța pe fondul pricinii, critica privind nelegala stabilire a despăgubirilor la suma de 5532 lei, reprezentând într-adevăr triplul sumei stabilite de expert pe perioada 2010-2012.
În condițiile în care acțiunea reclamanților este întemeiată doar în parte, în raport de dispozițiile art. 276 C.proc.civ., cuantumul cheltuielilor de judecată pe care pârâta trebuie să le suporte este de doar 1544,70 lei, compus din 44,70 lei taxa judiciară de timbru aferentă pretențiilor admise, 1000 lei onorariu avocat și 500 lei onorariu expert, iar nu 2514 lei, cât a stabilit instanța de fond.
Raportat la aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 teza I C.proc.civ., constatând incidența motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., tribunalul va admite recursului,va modifica în parte sentința în sensul obligării pârâtei la 437 lei, despăgubiri civile, și 1544,70 lei, cheltuieli de judecată, menținând restul dispozițiilor din sentință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă A. A. TERITORIALĂ ., împotriva sentinței civile nr. 5144/30.04.2013, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți G. C., domiciliată în Slatina, ., ., . și S. G., domiciliat în comuna Teslui, ..
Modifică sentința în sensul că obligă pârâta să plătească reclamanților suma de 437 lei, cu titlu de despăgubiri civile, și suma de 1544 ,70 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Octombrie 2013.
Președinte, I. M. | Judecător, S. O. | Judecător, I. B. |
Grefier, M. T. |
Red./tehnored.S.O.
Ex.2/15.11.2013
Judecător fond N. B.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1033/2013. Tribunalul OLT | Fond funciar. Decizia nr. 425/2013. Tribunalul OLT → |
|---|
