Contestaţie la executare. Decizia nr. 848/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 848/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 52/207/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE NR. 848/2013
Ședința de la 25 septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. D.
Judecător M. I. S.
Judecător A. C. Tițoiu
Grefier M. R.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului civil declarat de recurenta contestatore B. Miladora A., cu domiciliul în localitatea Drăgănești O., .. 311, județul O., împotriva sentinței civile nr. 1697 din 28.03.2013 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații P. Orașului Drăgănești-O., cu sediul în localitatea Drăgănești O., județul O. și B. M., cu domiciliul în ., având ca obiect - contestație la executare.
Instanța, constatând că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 18 septembrie 2013, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, deliberând în secret a pronunțat următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 04.01.2013 sub nr._ pe rolul Judecătoriei Caracal, contestatoarea B. Miladora A. a formulat contestație la executare împotriva somației și a titlului executoriu trimise prin poștă într-un singur exemplar atât pentru contestatoare cât și pentru B. M., la aceeași adresă, cu toate că B. M. avea adresa în Drăgănești-O., nr.313.
În motivarea contestației la executare, contestatoarea a arătat că din 27.08.2011 numitul B. M. nu mai are adresa sus menționată, având adresa în localitatea Vîlcele, județul O..
A mai arătat contestatoarea că până în 27 august 2011 a locuit doar în curtea de la 311 nu și în imobil, fiind ocupat abuziv de B. M. și de membrii familiei acestuia.
S-a menționat de către contestatoare că din 1999 de când impozitul este restant al lui B. I. P. (defunct), tatăl contestatoarei și al lui B. M., acesta nu a vrut să plătească impozit deși îi ridica de la poștaș pensia.
Contestatoarea a susținut că din 2002 de când a avut partajul succesoral, știind B. M. că acesta are 313 nr. însă locuind la nr.311, a refuzat să plătească impozitul, pe deasupra și la rolul de la Primărie a declarat total eronat, cu toate că știa pentru ce avea un titlu de proprietate emis tot eronat de P. Drăgănești-O..
A solicitat contestatoarea obligarea la plata totală a sumei pe numitul B. M., care a folosit imobilul abuziv, iar P. știind situația nu i-a trimis acestuia nici somația și nici titlu executoriu.
Contestatoarea a fost citată pentru termenul din data de 24.01.2013 cu mențiunea de a preciza în fapt și în drept contestația și să depună la dosar actele pe care înțelege să le conteste (somația și titlu executoriu).
La data de 24.01.2013, contestatoarea B. Miladora A. a depus prin Serviciul Registratură, precizare la contestația formulată pe care a motivat-o tot în fapt, relatând aceeași situație, fără să o motiveze și în drept.
Alăturat precizării contestației la executare, s-au anexat în copii următoarele înscrisuri: titlu executoriu nr.6126 din 22.11.2012, somația nr.5948 din 22.11.2012, întocmite de P. Drăgănești-O. – Serviciul Buget Finanțe Impozite și Taxe Locale; sentința civilă nr.1895 din 21.06.2005 pronunțată de Judecătoria Caracal; încheierea din 26.11.2010 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._ ; adresa nr._ din 09.01.2013 a Primăriei orașului Drăgănești-O.; cererea formulată de contestatoare și înregistrată la P. Drăgănești-O. sub nr._ din 14.12.2012.
Prin încheierea din 24 ianuarie 2013, instanța a luat act de susținerea contestatoarei, potrivit căreia prin contestația formulată înțelege să conteste suma de 3.451,42 lei potrivit titlului executoriu și somației emise de P. orașului Drăgănești-O..
În ședința publică din 24 ianuarie 2013, ca de altfel și prin precizarea contestației la executare, contestatoarea a solicitat introducerea și citarea în cauză a numitului B. M., care nu are cunoștință de titlu executoriu emis de către P. orașului Drăgănești-O..
La data de 15.02.2013 și 21.02.2013, intimata P. Drăgănești-O. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației formulată de către contestatoarea B. Miladora A., ca neîntemeiată.
În motivarea în fapt a întâmpinării, intimata prin reprezentantul legal a arătat că, contestatoarea a formulat contestație împotriva somației cu nr. de înregistrare 5948 și a titlului executoriu nr.6126 ,,prin care i s-a impus să plătească împreună cu fratele său B. M., suma ce reprezintă impozitul după defunctul B. I. P.”.
S-a mai arătat prin întâmpinare că, se menționează de către contestatoare că, deși prin sentința civilă nr.1895/2005 a primit imobilul de la nr.311, fratele său nu a vrut să elibereze imobilul până în anul 2011 când s-a mutat cu familia în ., solicitând în aceste condiții ca intimatul B. M. să plătească tot impozitul restant deoarece a locuit abuziv în imobilul de la nr.311, iar contestatoarea a locuit în curte sub o umbrelă și solicită plata din anul 2011, când a intrat în posesia acestui imobil.
A menționat intimata prin reprezentantul legal că din situația anexată de la C. taxe și impozite, din sentința civilă nr.1895/2005 și, chiar din contestația formulată de către contestatoare, reiese faptul că aceștia, în urma dezbaterii succesiunii după defunctul I. P., au rămas ca moștenitori, cu cote egale de câte ½ din bunurile reținute în IAP, iar în urma lotizării făcute, contestatoarea a primit imobilul cu 3 camere de la nr.311, motivat și de faptul că B. M., deținea imobilul de la nr.313.
Intimata prin reprezentantul legal a precizat că, sentința civilă nr.1895/21.05.2005 a devenit irevocabilă abia în anul 2009 prin decizia nr.296/2009 a ICCJ, după care în anul 2010, contestatoarea a solicitat instanței lămurirea dispozitivului sentinței civile nr.1895/2005 cu privire la imobilul atribuit acesteia și abia în anul 2011 a fost adusă sentința civilă la compartimentul taxe și impozite locale din cadrul Primăriei orașului Drăgănești-O..
S-a mai menționat de către intimată prin reprezentantul legal că înțelege să depună alăturat întâmpinării desfășurătorul calcul solduri pe numele celor doi care apar în evidențele registrului agricol și compartimentului taxe și impozite cu cote egale de ½ la lotul nr.1944, ..311, pe ultimii 5 ani, plus majorările calculate conform prevederilor Ordonanței nr.92/2003, R..
A mai precizat intimata prin reprezentantul legal că, potrivit prevederilor art.254 alin.1 ,,în cazul unei clădiri care a fost dobândită sau construită de o persoană în cursul anului, impozitul pe clădire se datorează de către persoana respectivă cu începere de la data întâi a lunii următoare celei în care clădirea a fost dobândită sau construită”, iar conform prevederilor art.254 alin.3 în cazul prevăzut mai sus, impozitul pe clădiri se recalculează pentru a reflecta perioada din an în care impozitul se aplică acelei persoane.
Prin întâmpinare, intimata prin reprezentantul legal a susținut că orice persoană care dobândește o clădire are obligația de a depune o declarație fiscală, la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale în a cărei rază de competență se află clădirea, în termen de 30 de zile de la data dobândirii (5*) și impozitul pe teren se stabilește luând în calcul numărul de metri pătrați de teren și zona și/sau categoria de folosință a terenului conform încadrării făcute de Consiliul Local.
Intimata prin reprezentantul legal consideră că această contestație este neîntemeiată pentru că somația nr.5948 emisă de P. Drăgănești-O. – Serviciul Buget Finanțe Impozite și Taxe Locale, pentru achitarea impozitului restant pe ultimii 5 ani, plus majorările calculate conform prevederilor OG nr.92/2003, R., întrunește toate condițiile de validitate prevăzute de art.145 Cod procedură fiscală, cuprinzând atât elementele prevăzute la art.43 alin.2 Cod procedură fiscală, dar și numărul dosarului de executare, suma pentru care se începe executarea silită, termenul în care cel somat urmează să plătească suma prevăzută în titlu executoriu, precum și indicarea consecințelor nerespectării acesteia.
În drept, intimata P. Drăgănești-O. prin reprezentantul legal a invocat dispozițiile art.115-118 C.pr.civ. și a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform prevederilor art 242 alin.2 C.pr.civ..
La termenul din data de 21.02.2013, instanța a dispus emiterea unei adrese către P. orașului Drăgănești-O., prin care a solicitta a se înainta la dosar copii certificate de pe toate actele întocmite în dosarul de executare privind pe contestatoarea B. Miladora A. și intimatul B. M..
Urmare a adresei dispusă de către instanță, la data de 06.03.2013, intimata P. orașului Drăgănești-O. a înaintat următoarele înscrisuri în copii: titlu executoriu nr.6126 din 22.11.2012 și somația nr.5948 din data de 22.11.2012.
Contestatoarea B. Miladora A. a depus la dosar în ședința publică din 7 martie 2012, răspuns la întâmpinarea formulată de către intimata P. orașului Drăgănești-O..
Instanța la termenul din data de 07.03.2013, a admis contestatoarei B. Miladora A., administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul intimatului B. M. și a unui martor pentru dovedirea situației de fapt, respectiv pentru a dovedi cine efectiv folosea imobilul pentru care P. orașului Drăgănești-O., a solicitat achitarea impozitului.
La același termen de judecată s-a pus în vedere contestatoarei să facă dovada formulării în termen a contestației la executare, respectiv să facă dovada când i-au fost comunicate somația și titlu executoriu contestate și să prezinte martorul încuviințat.
Contestatoarea B. Miladora A. a depus la dosar în ședința publică din 21 martie 2013, în copii cererea formulată de către contestatoare și înregistrată sub nr._ din 1.03.2013 la P. orașului Drăgănești-O., un număr de șase planșe foto, plicul cu care i-a fost comunicat titlu executoriu și interogatoriul încuviințat a se lua intimatului B. M..
În ședința publică din 21 martie 2013 a fost audiată martora R. N., încuviințată contestatoarei.
Prin sentința civilă nr. 1697 din 28.03.2013 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosar nr._, s-a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată, precizată și completată de contestatoarea Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin somația nr. 5948 din data de 22.11.2012 emisă de P. Drăgănești-O. – Serviciul Buget Finanțe Impozite și Taxe Locale, contestatoarea B. Miladora A. și intimatul B. M., în baza art.145 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicat în 2007, cu modificările și completările ulterioare, au fost înștiințați că figurează în evidența fiscală cu suma totală de 1883,42 lei, reprezentând impozit clădiri – N. T. 311, impozit terenuri intravilan - N. T. 311, impozit teren extravilan și taxă SPPC, pentru care s-a început executarea silită în temeiul titlului executoriu nr. 6126 din 22.11.2012.
Contestatoarea B. Miladora A. și intimatul B. M. nu numai că au calitatea de moștenitori ai autorilor B. S. și B. I. P., însă au și acceptat succesiunea, iar prin sentința civilă nr.1895 din 21.06.2005 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr.2559/2002, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.1509 din 29.11.2005 pronunțată de Tribunalul O. și decizia nr.1240 din 2007 pronunțată de Curtea de Apel C., s-a admis în parte acțiunea reclamantei B. Miladora A., împotriva pârâtului B. M., s-au constatat deschise succesiunile defuncților B. S. și B. I. P., au fost omologate rapoartele de expertiză și atribuite loturile părților.
Prin aceeași sentință civilă s-a constatat că pârâtul B. M. este proprietarul imobilului situat în Drăgănești-O., ..313 cu terenul aferent în suprafață de 0,0557 ha conform titlului de proprietate nr.6765/18 din 21.02.1994 emis de Comisia județeană O. pe numele pârâtului, și s-a respins capătul de cerere formulat de reclamantă privind anularea titlului de proprietate nr.6765/18 din 21.02.1994 emis pe numele pârâtului, conform art.1201 C.civ..
Mai mult, prin încheierea din 26.11.2010 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă prin decizia nr.80 din 24.03.2011 pronunțată de Tribunalul O. și decizia nr.905 din 14.06.2011 pronunțată de Curtea de Apel C., s-a admis cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr.1895 din 21.06.2005 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr.2559/2002, formulată de reclamanta B. Miladora A., împotriva pârâtului B. M. și s-a lămurit dispozitivul sentinței civile în sensul că imobilul atribuit reclamantei B. Miladora A. este situat în Drăgănești-O., ..311 și este compus din 3 camere, sală și beci, însă și prin sentința civilă nr.1895 din 21.06.2005 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr.2559/2002 s-a constatat că pârâtul B. M. este proprietarul imobilului situat în Drăgănești-O., ..313.
Rezultă astfel că proprietarul imobilului situat în orașul Drăgănești-O., ..311, județul O., este contestatoarea, căreia i s-a atribuit în lot imobilul bun succesoral prin sentința civilă nr.1895 din 21.06.2005 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr.2559/2002.
Că, între contestatoare și fratele său intimatul B. M. au existat neînțelegeri, purtându-se chiar procese iar din cauza acestora contestatoarea, așa cum a susținut, fiind confirmate aceste susțineri de depoziția martorei R. N., nu a locuit în imobil o perioadă îndelungată de timp, respectiv 3 ani cu aproximație, fiind astfel nevoită să-și improvizeze un spațiu de locuit (o umbrelă – conform celor menționate de contestatoare și confirmate de martoră) în curtea aceleiași locuințe, nu are relevanță juridică și, cu atât mai mult nu reprezintă un temei legal pentru a nu se achita impozitul pe clădiri și teren, în suma totală fiind inclusă și contravaloarea impozitului pentru terenul extravilan.
În art.2 din Codul Fiscal sunt precizate impozitele și taxele reglementate de acesta, printre acestea regăsindu-se și impozitele și taxele locale, la litera h.
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.571/2003, privind Codul Fiscal “prezentul cod stabilește cadrul legal pentru impozitele și taxele prevăzute la art.2, care constituie venituri la bugetul de stat și bugetele locale, precizează contribuabilii care trebuie să plătească aceste impozite și taxe, precum și modul de calcul și de plată al acestora”.
Art.1 alin.3 și 4 din Legea nr.571/2003 prevăd că “ în materie fiscală dispozițiile prezentului cod prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea aplicându-se dispozițiile Codului Fiscal. Dacă orice prevedere a prezentului cod contravine unei prevederi a unui tratat la care România este parte, se aplică prevederile acelui tratat”, iar aceste dispoziții se regăsesc și în art.148 alin.2 din Constituția României.
În capitolul 11 din OG nr. 92/2004 există norme care reglementează contestația la executare împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.
S-a mai reținut de către instanță că, în alineatul 3 al articolului 172 din actul normativ menționat se arată că obiectul contestației poate fi și analizarea titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege, iar în alineatul 4 se menționează că acțiunea având ca obiect contestația la executare se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.
În acord cu dispozițiile art.400 alin 1 din codul de procedură civilă contestația la executare se introduce la instanța de executare și, în ceea ce privește contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea care se execută.
Conform dispozițiilor art. 373 alin 2 din Codul d e procedură civilă instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Instanța a constatat că în speța de față se contestă titlul de creanță sau alte acte administrative fiscale, împotriva acestora din urmă persoana interesată având la dispoziție contestația formulată potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac. În acord cu dispozițiile art. 218 alin 2 din OG nr. 92/2004 deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.
Prin urmare, doar în situațiile mai sus menționate competența de soluționare a cauzelor aparține instanței de contencios administrativ. În speța de față, care are ca obiect anularea unui titlu executoriu și a unui act de executare și anume somația emisă în temeiul titlului executoriu se aplică dispozițiile de la contestația la executare, inclusiv cele care reglementează competența de soluționare a unor astfel de acțiuni. Din interpretarea prevederilor art. 137 alin. 2 și art. 175 din OG nr.92/2004 rezultă că un act administrativ fiscal a cărui creanță fiscală a ajuns scadentă, cum este situația de față, dobândește statutul unui titlu executoriu având un regim juridic distinct de cel al actului administrativ fiscal.
Dacă, potrivit art. 2 alin.1 lit. h din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, printre impozitele și taxele reglementate prin prezentul cod sunt și impozitele și taxele locale, conform art. 44 alin.1din aceeași lege, perioada impozabilă este anul fiscal care corespunde anului calendaristic.
Conform art. 77/1 alin.1 din Legea nr.571/2003, la transferul dreptului de proprietate și al dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii asupra construcțiilor de orice fel și a terenurilor aferente acestora, precum și asupra terenurilor de orice fel fără construcții, contribuabilii datorează un impozit, iar potrivit art. 85 din același act normativ, venitul net obținut din exploatarea bunurilor și drepturilor de orice fel, deținute în comun, este considerat ca fiind obținut de proprietari, uzufructuari sau de alți deținători legali, înscriși într-un document oficial, și se atribuie proporțional cu cotele-părți pe care aceștia le dețin în acea proprietate sau în mod egal, în situația în care acestea nu se cunosc.
Totodată, potrivit art. 249 alin.1 din Legea nr.571/2003, orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pentru acea clădire, exceptând cazul în care în prezentul titlu se prevede diferit, iar conform alin.2, impozitul prevăzut la alin. (1), denumit în continuare impozit pe clădiri, precum și taxa pe clădiri prevăzută la alin. (3) se datorează către bugetul local al comunei, al orașului sau al municipiului în care este amplasată clădirea.
La art. 250 alin.1 din Legea nr.571/2003 sunt prevăzute clădirile pentru care nu se datorează impozit, prin efectul legii și conform alin.2, nu intră sub incidența impozitului pe clădiri construcțiile care nu au elementele constitutive ale unei clădiri.
Potrivit art. 251 alin.1 din Legea nr.571/2003, în cazul persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei de impozitare de 0,1% la valoarea impozabilă a clădirii.
De asemenea, în conformitate cu art. 256 alin.1 din Legea nr.571/2003, orice persoană care are în proprietate teren situat în România datorează pentru acesta un impozit anual, exceptând cazurile în care în prezentul titlu se prevede altfel și potrivit alin.2, impozitul prevăzut la alin. (1), denumit în continuare impozit pe teren, precum și taxa pe teren prevăzută la alin. (3) se datorează către bugetul local al comunei, al orașului sau al municipiului în care este amplasat terenul, fiind prevăzute la art.257 situațiile în care impozitul pe teren nu se datorează pentru:
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea Buruiana Miladora A., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii a arătat că prin contestația formulată a solicitat să fie obligat numitul B. M., la plata creanțelor pentru care s-a început executarea silită împotriva sa, având în vedere că deși exista sentința 1895/2005 definitivă și irevocabilă, lămurită prin sentința 1906/2010, nu a înțeles să-i elibereze imobilul, care i-a fost atribuit în lot.
A mai învederat că acesta nu a înțeles să se prezinte la instanță deși a fost citat și a semnat de primire acest act de procedură, pentru a fi administrată proba cu interogatoriu.
Recurenta a mai precizat că deși i s-a admis proba testimonială cu un martor, grefiera de ședință nu a consemnat corect declarația acestuia, care a menționat că după decesul tatălui, nu i-a fost eliberată casa de numitul B. M., deși exista o hotărârea prin care i-a fost atribuită, având suspiciuni în legătură cu acest grefier, în sensul că a influențat rezultatul procesului.
A mai invocat și faptul că are suspiciuni în ceea ce privește funcționarea corectă a instalației de înregistrare de la judecătoria Caracal, unde unii mandatari avocați, influențează soluțiile pronunțate de magistrații acestei instanțe.
La data de 25.06.2013 intimatul Primarul Orașului Drăgănești O. a formulat întâmpinare prin care a solicita respingerea recursului ca nefundat.
În motivarea cererii a arătat că motivele invocate de recurentă nu se încadrează în motivele de casare reglementate prin dispozițiile art.304.
S-a mai învederat că instanța a precizat în mod corect conform legii că la transferul dreptului de proprietate, contribuabilii datorează un impozit, iar în conformitate cu prevederilor art.85 din același act normativ venitul net obținut din exploatarea bunurilor și drepturilor de orice fel deținute în comun se atribuie proporțional cotelor părți deținute.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Esența problemei de drept care trebuie lămurită de instanța de control judiciar este aceea a datei de la care recurenta contestatoare datorează impozitul stabilit pentru imobilul compus din teren intravilan și extravilan, precum și casă situat în .. 311, Drăgănești O., față de care reține următoarele:
Potrivit art. 771 alin. 3 din Legea nr. 57/2003 pentru transmiterea dreptului de proprietate cu titlu de moștenire, nu se datorează impozitul prevăzut la alin. 1 dacă moștenirea este dezbătută și finalizată în termen de 2 ani de la data decesului autorului succesiunii. În cazul nefinalizării procedurii în termenul prevăzut moștenitorii datorează un impozit calculat la 1% la valoarea masei succesorale.
Potrivit art. 1514 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal în cazul în care procedura succesorală se finalizează prin hotărâre judecătorească se aplică dispozițiile pct. 1517 paragraful 6 din prezentele norme metodologice.
Din înscrisurile depuse la dosar se constată că recurenta contestatoare împreună cu fratele său intimatul B. M. au dobândit prin succesiune de la autorul B. I., al cărui drept la moștenitoare s-a reținut și în privința recurentei prin încheierea de admitere în principiu pronunțată la data de 26.11.2002, în cote egale de ½, un imobil care prin sentința nr.1895/21.06.2005 de partaj pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. 2559/2003 rămasă irevocabilă prin respingerea recursului de Curtea de Apel C., la data de 15.11.2007 și nu la data respingerii recursului de Înalta Curte de Casație și Justiție în anul 2009, s-a atribuit în lotul recurentei contestatoare.
Acest imobilul este compus din 3 camere, bucătărie, suprafața de 110 m.p. curți construcții compus din 3 camere, sală, beci, bucătărie, situat în localitatea Drăgănești O., .. 311, județul O., T 73 P1815, 168,5 m.p., vii – intravilan în T 37 P 1814, suprafața de 200 m.p. situată în extravilan în T 85 P 25 și 8300 m.p. extravilan în T 99 P 30.
Prin aceeași sentință s-a mai constatat că intimatul B. M. este proprietarul imobilului situat în Drăgănești O., .. 313, și a terenului aferent acestuia.
Ulterior rămânerii irevocabile a sentinței mai sus menționate contestatoarea recurentă B. Miladora a solicitat la data de 26.10.2010 lămurirea dispozitivului acesteia, cererea admisă în sensul că s-a statuat că imobilul atribuit contestatoarei este situat în .. 311, hotărâre rămasă irevocabilă prin respingerea recursului de la Curtea de Apel la data de 24.03.2011.
Analizând normele metodologice de punere în aplicarea a Codului fiscal de la data rămânerii irevocabile a hotărârii de partaj (15.11.2007) se constată că data dobândirii în proprietate a imobilului transmis prin succesiune este aceea a rămânerii irevocabile a hotărârii.
Pe de altă parte atât Codul fiscal cât și normele metodologice (art. 771 alin. 3 Cod fiscal 1517 paragraful 6 Norme metodologice de punere în aplicare stabilesc în sarcina instanței care pronunță hotărârea irevocabilă de a comunica organului fiscal din raza de competență teritorială a hotărârii și documentația aferentă în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile, iar în situația în care instanțele nu-și îndeplinesc această obligație, organul fiscal stabilește obligația fiscală la solicitarea contribuabilului, pe baza documentației prezentate de acesta.
Din cele mai sus expuse și cum din actele dosarului nu rezultă că instanța a comunicat hotărârea în termenul stabilit de legiuitor, revenea recurentei contestatoare obligația de a solicita organului fiscal înscrierea, începând cu a 31 zi de la data rămânerii irevocabile a hotărârii de partaj, prin care i s-a atribuit contestatoarei în proprietate exclusivă imobilul situat în intravilanul localității Drăgănești O., .. 311, și a terenului a cărui individualizare reieșea cu claritate din sentința mei sus evocată.
Concluzionând tribunalul statuează că începând cu data de 15.11.2007 (data pronunțării deciziei de Curtea de Apel C.) și nu data când s-a pronunța Înalta Curte de Casație și Justiție, sau data când a rămas irevocabilă încheierea prin care s-a lămurit sentința, întrucât aceasta face parte integrantă din sentința pe care a lămurit-o, și nu s-a confirmat decât faptul că imobilul casă și teren aferent este situat în Drăgănești O., .. 311, aspect care putea fi dedus cu ușurință atât din încheierea de admitere în principiu cât și din considerentele sentinței.
De atfel neindividualizarea imobilului casă + teren aferent în opinia instanței de recurs nu este o cauză exoneratoare pentru contestatoarea recurentă de a declara organului fiscal dobândirea acestei proprietăți, revenind acestuia din urmă competența de a aprecia dacă hotărârea cuprinde elemente suficiente pentru a se admite cererea de impunere fiscală.
Având în vedere rațiunile expuse se constată că până la data dobândirii în proprietate exclusivă a imobilului asupra căruia s-a realizat impunerea, obligația de plată a impozitului incumbă potrivit art. 249 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal fiecărui proprietar în comun, care datorează o parte egală din impozitul pentru clădire și teren atunci când nu se pot stabili părțile individuale ale proprietarilor, situație care s-a regăsit și în speță până la data rămânerii revocabile a hotărârii de partaj (15.11.2007).
Analizând înscrisurile depuse la dosar respectiv desfășurătorul calcului sold (aflat la filele 34-51) din dosarul de fond se reține că în conformitate cu dispozițiile OG nr. 92/2003 Cod procedură fiscală calculul impozitului și al penalităților s-a stabilit pentru o perioadă de 5 ani în urmă (calculat la data depunerii hotărârii de recurenta contestatoare respectiv pe perioada 30.01._12.
Cum debitul și penalități sunt datorate pe perioada deținerii în proprietate comună a imobilului partajat compus din casă + teren intravilan situat în Drăgănești O., .. 311, instanța constată că actele de executare au fost emise în mod corect pe numele ambilor coproprietari B. Miladora și B. M..
Susținerea recurentei privind exonerarea sa de la plata impozitului pentru faptul că a fost împiedicată să locuiască în imobilul casă până în anul 2011 de intimatul pârât nu are relevanță în stabilirea obligației de plată a impozitului în cotă de ½ din valoarea acestuia și care a făcut obiectul partajului soluționat irevocabil în anul 2007, legiuitorul stabilind prin Codul fiscal și Normele metodologice categoria persoanelor și bunurilor scutite de plata acestui impozit pe clădiri și teren, astfel concluzionând obligația de plată a acestui impozit incumbă în sarcina coproprietarului independent de folosirea sau nu a bunului succesoral aflat în coproprietate.
Critica recurentei privind neprezentarea intimatului B. M. pe parcursul derulării litigiului în fața instanței de fond nu constituie un motiv de nelegalitate a sentinței recurate, având în vedere că legiuitorul în sistemul actual al procesului civil nu a instituit obligativitatea prezentării părților în fața instanței, ci numai aceea a citării acestora, citare care a fost legal îndeplinită în fața instanței de fond,iar pe de altă parte nelegala citare a unei dintre părți, nu ar putea fi invocată decât de partea care ar fi fost nelegal citată.
Alte critici aduse sentinței constau în nemulțumiri de ordin personal aduse grefierului de ședință care a intrat la instanța de fond în dosarul mai sus rubricat, la termenul din data de 12.03.2013, față de care reține următoarele:
Susținerile în legătură cu implicarea personală a acesteia în soluționarea litigiului în favoarea intimatului pârât nu sunt fondate cu atât mai mult cu cât din analiza actelor dosarului de fond rezultă că recurenta nu a formulat cerere de recuzare împotriva grefierului, acesta fiind mijlocul procedural prin care oricare dintre părțile litigante poate obține înlocuirea grefierului din compunerea completului atunci când există suspiciuni asupra imparțialității acestuia, situație în care aceste suspiciuni nu pot fi deduse judecății direct instanței de control judiciar.
Alte considerații ale recurentei privind conduita mandatarilor avocați, la Judecătoria Caracal care a pronunțat sentința, sau relațiile acestora cu unii dintre judecătorii instanței, precum și nefuncționarea aparaturii de înregistrare de la aceeași instanță, nu pot fi analizate de instanța de control judiciar acestea depășind sfera de incidențe a motivelor pentru care se poate solicita casarea sau modificarea sentinței recurate.
Având în vedere cele mai sus expuse tribunalul constată că instanța d fond a pronunțat o soluție legală și temeinică și în conformitate cu dispozițiile art.312 C.p.c urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta contestatore B. Miladora A., cu domiciliul în localitatea Drăgănești O., .. 311, județul O., împotriva sentinței civile nr. 1697 din 28.03.2013 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații P. Orașului Drăgănești-O., cu sediul în localitatea Drăgănești O., județul O. și B. M., cu domiciliul în ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 septembrie 2013 la Tribunalul O..
Președinte, I. D. | Judecător, M. I. S. | Judecător, A. C. Tițoiu |
Grefier, M. R. |
Red.ACT
Tehnored.BA
J.f. D.S.
Ex. 2/23.12.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 425/2013. Tribunalul OLT | Conflict de competenţă. Sentința nr. 920/2013. Tribunalul OLT → |
|---|
