Pretenţii. Decizia nr. 994/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 994/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 11720/311/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 994/2013
Ședința publică de la 28.Octombrie.2013
Completul constituit din:
Președinte: C. C.
Judecător: V. M.
Judecător: O. S.
Grefier: D. A. G.
Pe rol judecarea recursului civil privind pe recurentul reclamant T. V., cu domiciliul în comuna Topana, ., împotriva sentinței civile nr.5022/29.04.2013, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât G. F., cu domiciliul în ., având ca obiect pretenții -repunere pe rol.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul reclamant T. V., asistat de avocat G. M., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimatul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Verificând, din oficiu la prima zi de înfățișare, în raport de dispozițiile art. 159 ind. 1 alin. 4 coroborat cu art. 2 pct. 3 și art. 299 C.p.c., constată că este competentă general, teritorial și material să soluționeze prezenta cauză.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau probe noi de administrat, instanța în conformitate cu prevederile art. 305 raportate la art. 167 cod de procedură civilă încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile de la dosar ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei și constată pricina în stare de judecată acordând părților cuvântul cu privire la cererea de recurs.
Avocat G. M. pentru recurentul reclamant T. V. solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii introductive astfel cum a fost formulată, să se dispună obligarea intimatului pârât la plata sumei de 20.000 lei reprezentând daune morale. Arată că s-a făcut dovada faptei ilicite constând în afectarea imaginii și prestigiului reclamantului. Nu solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 5022 din 29.04.2013, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, s-a respins cererea formulată de reclamantul T. V., cu domiciliul în comuna Topana, ., în contradictoriu cu pârâtul G. F., cu domiciliul în . având ca obiect pretenții.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 28.11.2012 sub număr de dosar_, reclamantul T. V. a chemat in judecată pârâtul G. F., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 20.000 lei reprezentând daune morale și la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând cererea formulată prin prisma probelor administrate în cauză și prin raportare la dispozițiile normative în materie, Judecătoria o găsește neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Pârâtul G. F. a formulat mai multe petiții la diverse instituții publice prin care sesiza o . fapte legate de activitatea profesională a reclamantului T. V. ca pădurar.
Din actele depuse la dosar rezultă că:
- din adresa nr. 567/21.03.2000 a Direcției Silvice Rm. V. reiese că în urma sesizării pârâtului s-au găsit un nr. de 97 de arbori tăiați în delict, iar pădurarului i s-a imputat suma de 405 lei;
- din adresa nr. 5694/24.07.2000 a Direcției Silvice Rm. V. reiese că în urma sesizării pârâtului s-au constatat pagube produse prin tăieri în delict nejustificat și s-au luat măsurile administrative de recuperare a prejudiciului;
- prin actul de control nr. 65/2001 al OS Vulturesti rezultă că există o paguba produsa prin taiere de material lemnos de 36 lei,
- prin actul de control nr. 2/2007 al OS Vulturesti rezultă că există o paguba produsa prin taiere de material lemnos de 160 lei,
- prin adresa nr. 3906/19.11.2012 O.S. Vulturești precizează că în urma sesizării pârâtului s-a constatat că au fost tăiați arbori în delict, că sunt depozitate gunoaiele în fondul forestier și că nu sunt amplasate bariere la căile de acces în pădure.
De asemenea, la dosar au fost depuse rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul O. din data de 21.01.2013 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de T. V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență
Pe fondul cauzei, instanța reținut că acțiunea este neîntemeiată pentru neîndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale. Astfel, pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală a unei persoane, trebuie îndeplinite următoarele condiții: să existe o faptă a persoanei (fapta); să se fi produs un prejudiciu (prejudiciul); prejudiciul trebuie să fie consecința faptei (legătura de cauzalitate); persoana trebuie să fie vinovată de săvârșirea faptei (vinovăția).
Instanța a reținut că în prezenta cauză condiția existenței unei fapte ilicite nu este îndeplinită. Fapta ilicită – reprezintă acțiunea sau inacțiunea care are ca rezultat încălcarea drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane.
Daunele morale sunt consecințe de natura nepatrimoniala cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile, constând în atingerile aduse personalității sale fizice, psihice si sociale, prin lezarea unui drept sau interes nepatrimonial a căror reparare urmează regulile răspunderii civile delictuale.
Dauna morala a fost denumită pe rând în doctrina dreptului “orice atingere adusa uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane” sau “prejudiciul care rezulta dintr-o atingere adusa intereselor personale si care se manifesta prin suferința fizica sau morale pe care le resimte victima”.
Pentru ca instanta sa poata aplica aceste criterii apare însa necesar ca cel ce pretinde daunele morale sa producă un minimum de argumente si indicii din care sa rezulte în ce măsura drepturile personale nepatrimoniale, ocrotite prin Constitutie, i-au fost afectate prin petițiile adresate Direcției Silvice Rm. V. și OS Vulturesti si pe cale de consecinta sa se poata proceda la o evaluare a despagubirilor ce urmeaza sa compenseze prejudiciul.
In speta, reclamantul nu a făcut dovada unor fapte ilicite ale pârâtului, ci dimpotrivă acesta are dreptul la petiționare conform art. 51 din Constituția României, în perioada 2000-2012 existând un nr de 5 petiții la dosarul cauzei si o rezoluție a Parchetului de pe lângă Tribunalul O. din data de 21.01.2013 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de T. V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență.
Pentru considerentele expuse, instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul T. V. în contradictoriu cu pârâtul G. F., având ca obiect pretenții.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul reclamant T. V., considerând-o netemeinică și nelegală.
Instanța de fond a apreciat că în prezenta cauză condiția existenței unei fapte ilicite nu este îndeplinită, recurentul apreciază că faptele ilicite sunt explicite și dovedite prin materialul probator administrat la dosarul cauzei, respectiv înscrisuri, martori, interogatoriu luat pârâtului, fiind săvârșite cu vinovăție certă, prejudiciul constând în afectarea imaginii publice, a prestigiului și reputației recurentului, afectându-l în plan profesional și familial și fiind evidentă legătura de cauzalitate între faptele ilicite și prejudiciu.
Mai mult decât atât, se apreciază că în această situație, prejudiciul moral trebuie reparat între funcțiile răspunderii civile delictuale fiind și funcția reparatorie, întrucât răspunderea civilă delictuală se concretizează într-o obligație de dezdăunare care se stabilește în sarcina autorului prejudiciului, sub acest aspect, răspunderea civilă delictuală poate fi considerată un mijloc de apărare a drepturilor subiective.
Se mai arată că cel care exercită prerogativele pe care legea la recunoaște dreptului său subiectiv, nu poarte fi considerat că acționează ilicit, însă consideră că în situația de față este vorba de un abuz de drept. Punctul de vedere al doctrinei juridice românești este acela că, exercitarea unui drept va fi considerată abuzivă doar atunci când, dreptul nu este utilizat în vederea realizării finalității sale, ci în intenția de a păgubi o altă persoană. O astfel de exercitare a drepturilor civile va da întotdeauna naștere obligației de dezdăunare potrivit legislației în vigoare.
Așadar folosirea abuzivă, în scop șicanator, a dreptului de petiționare în justiție ori a altui drept procedural, angajează răspunderea civilă a făptuitorului. În practica judecătorească abuzul de drept atrage după sine răspunderea pentru prejudiciile cauzate prin acest mod de exercitare.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii introductive astfel cum a fost formulată, să se dispună obligarea intimatului pârât la plata sumei de 20.000 lei reprezentând daune morale și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 299 – 316 cod pr civilă, art. 304/1 cod pr civilă.
Analizând hotărârea prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale nu este suficient să existe o faptă prejudiciabilă; ci fapta cauzatoare de prejudiciu, dacă este conduită umană, trebuie să fie ilicită. Prin urmare, în acele ipoteze în care fapta prejudiciabilă nu are caracter ilicit, răspunderea civilă reparatorie nu există.
Astfel, sunt anumite împrejurări în prezența cărora, deși fapta umană săvârșită cauzează un prejudiciu altei persoane, răspunderea civilă nu se angajează, caracterul ilicit al faptei respective fiind înlăturat.
O astfel de împrejurare constă și în săvârșirea faptei prejudiciabile în exercitarea drepturilor subiective ale autorului său.
Tribunalul reține că, în exercitarea dreptului său la petiție (prevăzut de art. 51 din Constituția României și art. 2 din L 233/2002), intimatul pârât a formulat sesizări către divese instituții publice, prin care a sesizat anumite fapte legate de activitatea profesională a recurentului.
Toate aceste sesizări au fost urmate de verificări, în urma cărora s-au concluzionat următoarele:
Ca urmare a sesizării nr. 3608/05.11.2012, adresată Direcției Silvice O., s-a efectuat un control de fond în cantonul gestionat de recurent, ocazie cu care s-au constatat arbori tăiați în delict și nejustificat, depozitarea de gunoaie în fond forestier și neamplasarea de bariere la căile de acces în pădure.
Ca urmare a verificărilor efectuate în urma sesizării nr. 5694 din 24.07.200, s-au luat măsuri administrative de recuperare a prejudiciului creat de recurent și de schimbare a acestuia din canton.
La sesizarea nr. 567 din 21.03.200, intimatului s-a comunicat faptul că în perioada 13.03._00, în cantonul recurentului reclamant s-a efectuat un control de fond ocazie cu care s-a constatat un număr de 97 de arbori tăiați în delict.
Urmare a sesizării 4144/28.11.2012, s-a comunicat faptul că aspectele semnalate privind furtul lemnos de către recurentul reclamant fac obiectul cercetărilor penale.
Față de aceste aspecte, se reține că fapta intimatului pârât nu are caracter ilicit, acesta exercitându-și un drept prevăzut de lege.
Referitor la abuzul de drept invocat, tribunalul reține că intimatul și-a exercitat dreptul în condiții normale, exercitarea putând fi considerată abuzivă doar atunci când dreptul nu este utilizat în vederea realizării finalității sale, ci cu intenția de a păgubi o alta persoană.
Or, așa cum s-a arătat mai sus, sesizările formulate de intimat nu au fost efectuate cu rea-credință, faptele semnalate fiind identificate și sancționate.
Potrivit considerentelor expuse, tribunalul apreciază că în mod judicios instanța de fond a constatat că în cauză nu este îndeplinită condiția existenței faptei ilicite și, pe cale de consecință nu poate fi angajată răspunderea civilă delictuală, motiv pentru care, în temeiul art. 312 Cod proc.civ, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant T. V. domiciliat în Comuna Topana, ., în contradictoriu cu intimatul pârât G. F., domiciliat în Comuna Topana ., împotriva sentinței civile nr. 5022 din 29.04.2013 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 28.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. C. M. V. S. O.
GREFIER
D. A. G.
Red.MV
Tehnored. CM
Jf: AM L.
Ex.2/25.11.2013
| ← Uzucapiune. Hotărâre din 28-10-2013, Tribunalul OLT | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
