Acţiune în constatare. Decizia nr. 733/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 733/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 08-10-2015 în dosarul nr. 733/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 733/2015
Ședința publică de la 08 Octombrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE S. O.
Judecător V. V.
Grefier A. D.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelantul reclamant P. S., cu domiciliul procesual ales la C.. AV. M. R., cu sediul în Slatina, .. 36, Județul O., împotriva sentinței civile nr. 381 din 27 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Corabia, în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât F. P., cu sediul în Brastavățu, Județul O., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: apelantul reclamant P. S. personal și asistat de avocat M. R. și intimatul pârât F. P..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța în conformitate cu prevederile 131 alin. 1 raportate la dispozițiile art. 95 alin. 2 privitoare la competența Tribunalului și art. 466 alin. 1 Cod proc. Civ. privitoare la calea de atac a apelului, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Avocat M. R. pentru apelantul reclamant P. S. depune la dosar împuternicire avocațială nr._/2015.
Părțile având pe rând cuvântul învederează instanței că nu mai au alte acte de depus la dosar sau probe de solicitat.
Constatându-se că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat, și procesul se află în stare de judecată, instanța acordă cuvântul părților cu privire la cererea de apel.
Avocat M. R. pentru apelantul reclamant P. S., având cuvântul, în temeiul dispoz. art. 48o alin.2 Cod procedură civilă, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și pe fond, admiterii acțiunii în sensul de a se constat intervenită vânzarea cumpărarea între părți, pentru terenul arabil în suprafață de 10.000 mp amplasat în T 123,P15 .
Intimatul pârât F. P. având cuvântul solicită respingerea apelului ca nefundat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Corabia la data de 31.10.2014, sub nr._, reclamantul P. S. a chemat în judecată pe pârâtul Fârdă P., solicitând instanței pronunțarea unei hotărârii prin care să se constate calitatea de moștenitor legal al pârâtului de pe urma autorului Fârdă D. și ca instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, privind antecontractul de vânzare-cumpărare privind suprafața de teren extravilan de 1,00 ha pe care pârâtul i-a vândut-o reclamantului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 08.05.2000 a încheiat cu pârâtul un antecontract de vânzare-cumpărare, autentificat prin încheierea nr.1759, privind o suprafață de 1,00 ha de teren extravilan, situat în ., care făcea parte, la data încheierii antecontractului din perimetru S.C Studias S.A, Studina, județul O., iar ulterior vânzării, tatălui pârâtului – autorului Fârdă D. i s-a eliberat titlul de proprietate nr.7908/26 din data de 04.12.2000 pentru suprafața de 3 ha și 5000 mp.
Pârâtul a declarat pe propria răspundere că suprafața de teren îi aparține în calitate de moștenitor al tatălui său și a primit pentru suprafața vândută suma de 470 lei, obligându-se ca ulterior să încheie contractul de vânzare – cumpărare în formă autentică după dezbaterea procedurii succesorale a tatălui său, însă numai târziu de data de 01.08.2000.
Reclamantul a mai arătat că după încheierea contractului mai sus menționat, a intrat în posesia suprafeței de teren, iar ulterior l-a notificat pe pârât ca la data de 20.10.2014 să se prezinte la notar în vederea perfectării contractului.
Pârâtul s-a prezentat la notar însă a refuzat să prezinte actul de identitate și să semneze contractul, motiv pentru care reclamantul a sesizat instanța cu prezenta acțiune.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.1073-1704 v.C.civ și disp. art.5 al.2 din titlul X din Legea nr.247/2005.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus următoarele înscrisuri, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr.1759/08.05.2000 (f.7,), titlul de proprietate nr.7908/26/04.12.2000 (f.8), notificarea nr.25 din 27.10.2014 (f.9), încheierea de certificare nr.12/20.10.2014 și confirmarea de primire (f.10,11), adeverința nr._/27.10.2014 eliberată de către OCPI (f.20, 32), certificat de deces (f.21, 33), adeverința nr.7962 din 17.11.2014 eliberată de Primăria comunei Brastavățu (f.25, 37), plan de amplasament (f.26,27, 38,39), act identitate reclamant (f.59), certificatul de atestare fiscală (60).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 184 lei (f.22,34).
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
La termenul din 27.04.2015, instanța de fond a luat act de renunțarea de către reclamant la capătul de cerere privind constatarea calității de moștenitor legal a pârâtului – promitent vânzător Fârdă P. față de autorul său Fârdă D..
Prin sentința civilă nr. 381/27.04.2015 Judecătoria Corabia a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul P. S..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin antecontractul de vânzare-umpărare autentificat sub nr.1759/08.05.2000 de BNP Ț. G. – Corabia, pârâtul Fârdă P., în calitate de promitent-vânzător, s-a obligat să transmită reclamantului P. S., în calitate de promitent-cumpărător, dreptul de proprietate asupra unei suprafețe 1,00 ha, de teren extravilan, situată în ., prețul fiind în cuantum de 470 lei.
La data încheierii antecontractului, promitentul-cumpărător a achitat prețul de 470 lei și a intrat în posesia bunului.
În art.644 și art.645 Vechiul C.civ., se arată că dreptul de proprietate se poate dobândi prin succesiune, prin legate, prin convenție, prin predare (tradițiune), prin accesiune sau încorporare, prin prescripție, prin lege și prin ocupare. La aceste moduri s-ar putea adăuga și hotărârea judecătorească.
Însă, instanța de fond a reținut că pentru pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare în primul rând, trebuie ca antecontractul de vânzare-cumpărare să îndeplinească toate condițiile de validitate ale contractului de vânzare-cumpărare prevăzute de art.948 Vechiul C.civ., art.1294 și următoarele Vechiul C.civ., cu excepția formei autentice prevăzută de art.2 din Legea nr. 247/2005.
În al doilea rând, conform art. 5 alin. 2 Titlul X din Legea nr.247/2005, în situația în care după încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare cu privire la un teren, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul în formă autentică, partea care și-a îndeplinit obligația poate sesiza instanța competentă pentru a pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare .
Așadar, dacă promitentul vânzător nu-și respectă obligația asumată de a se prezenta în vederea încheierii în mod valabil a actului juridic atunci beneficiarul promisiunii are posibilitatea ca în situația în care bunul se mai află în patrimoniul vânzătorului și nu există alte impedimente legale, să solicite instanței de judecată - în lumina principiului executării în natură a obligațiilor și reparării în natura pagubelor - să pronunțe în baza art. 1073 -1077 Vechiul C. Civ, o hotărâre judecătorească.
Instanța de fond a reținut că între părți la data de 08.05.2000, a intervenit un acord de voință, consemnat într-un înscris autentificat prin încheierea nr. 1759, intitulat „antecontract de vânzare-cumpărare”, care nu are efect translativ de proprietate, dând naștere unor drepturi de creanță, respectiv obligații de a face, adică obligația vânzătorului de a transmite dreptul de proprietate asupra imobilului menționat-obligație valabilă care poate fi executată în natură, și obligația corelativă a cumpărătorului de plată a prețului.
Totodată, potrivit disp. art. 5 alin. 1 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan, modificată prin Legea nr. 68/12.05.2014, în toate cazurile în care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de contract de vânzare-cumpărare, acțiunea este admisibilă numai dacă antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Legii 278/2009 republicată, cu modificările ulterioare, și ale legislației în materie, precum și dacă sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 3, 4 și 9 din prezenta lege, iar imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal și în cartea funciară.
Dispozițiile alin. 2 prevăd că cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate se respinge dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta lege.
Prin Decizia Curții Constituționale nr.755 din data de 16.12.2014, publicată în Monitorul Oficial nr.101 din 09.02.2015, a fost declarat neconstituțional art.20 alin.1 din Legea nr.17/2014 care scotea de sub incidența acestei legii antecontractele de vânzare-cumpărare autentificate.
Astfel, prin Decizia Curții Constituționale s-a statuat că „între persoanele care încheie antecontractele în formă autentică și persoanele care au încheiat antecontracte de vânzare sub forma unui înscris sub semnătură privată, având ca obiect terenuri agricole situate în extravilan, se află în aceeași situație juridică, întrucât natura juridică a actului — antecontract de vânzare, efectele produse de acesta — obligația de a încheia în viitor contractul de vânzare, precum și momentul încheierii antecontractelor – anterior intrării în vigoare a Legii nr.17/2014, sunt identice. Singura diferență ce poate fi reținută între aceste două categorii de persoane se referă la forma încheierii antecontractului, aspect care nu este de natură de a crea situații juridice diferite pentru părțile acestor două tipuri de antecontract având în vedere faptul că, indiferent de forma acestuia, efectele produse sunt aceleași. Astfel, atât antecontractul încheiat în formă autentică, cât și cel neautentificat nu realizau însuși transferul dreptului de proprietate, generând doar obligația părților de a încheia în viitor contractul de vânzare”.
Potrivit Deciziei Curții Constituționale „prevederile legale criticate (art.20 alin.1 din Legea nr.17/2014) fac parte din capitolul V — Dispoziții finale și tranzitorii, fiind norme tranzitorii, care, potrivit art.54 alin.(1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.260 din 21 aprilie 2010, reglementează „măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementări care urmează să fie înlocuită de noul act normativ”. [...]. „Desigur, este de principiu că legiuitorul poate institui derogări de la principiul aplicării imediate a legii noi, având în vedere faptul că, așa cum a statuat în mod constant Curtea Constituțională, principiul aplicării imediate a legii noi și, pentru identitate de rațiune, și principiul supraviețuirii legii vechi sunt de sorginte legală, iar nu constituțională, legiuitorul având posibilitatea de a deroga de la acestea, în anumite situații particulare”.
În concluzie, Curtea statuează că, de principiu, efectele generate de cele două tipuri de antecontracte (sub semnătură privată și autentificat), constând în obligația de a încheia în viitor contractul de vânzare, trebuie să fie guvernate de același act normativ, reprezentat de legea în vigoare la data realizării transferului dreptului de proprietate, și anume Legea nr.17/2014.
Prin Decizia în interesul legii a ÎCCJ, nr. 3 din 4 aprilie 2011 (publicată în M. Of. nr. 350/19 mai 2011), s-a statuat că "deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii, ceea ce înseamnă că trebuie aplicate întocmai, nu numai în ceea ce privește dispozitivul deciziei, dar și considerentele care îl explicitează.
Astfel, în prezenta cauză în urma verificărilor efectuate, instanța de fond a reținut din titlul de proprietate nr. 7908/26/04.12.2000 (f.8) emis de Comisia Județeană O. pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, că suprafața de teren ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare, se află în extravilanul comunei Brastavățu, județul O., iar din adeverința nr._/27.10.2014 eliberată de către OCPI (f.20, 32) rezultă că pentru suprafața de 1,00 ha, de teren extravilan, nu există deschisă carte funciară.
Totodată, instanța de fond a reținut din înscrisurile aflate la dosar că în cauză nu a fost respectată nici procedura privind exercitarea dreptului de preempțiune prevăzut de Legea nr.17/2014.
Față de cele expuse, instanța de fond, prin raportare la dispozițiile art.5 alin.1 și 2 din Legea nr. 17/2014, a respins cerere de chemare în judecată formulată de reclamantul P. S., ca inadmisibilă.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul P. S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, respectiv să se constate intervenită vânzarea cumpărarea între părți a terenului arabil extravilan în suprafață de 10.000 m.p amplasați în T 123, P 15, cu vecinii: N - Dc 131, E - P. A.., S-De. - V. C-tin, teren reconstituit tatălui pârâtului, autorului F. D., conform titlului de proprietate nr. 7908/26 din 4.12.2000 și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, cu obligarea intimatului pârât la plata cheltuielilor de judecată aferente soluționării cauzei, conform dispozițiilor art. 453 NCPC.
Se arată că, pentru pronunțarea sentinței, instanța de fond a motivat, în primul rând, că pentru pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, trebuie ca antecontractul să îndeplinească toate condițiile de validitate ale contractului de vânzare-cumpărare prevăzute de art. 948 VCC, art. 1294 și urm. VCC, cu excepția formei autentice prevăzute de art. 2 din Legea nr. 247/2005 iar, în al doilea rând, că potrivit art. 5 alin. 2 Titlul X din Legea 247/2005, în situația în care după încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare cu privire la un teren, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul în formă autentică, partea care și-a îndeplinit obligația poate sesiza instanța de judecată competentă, pentru a pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
După ce s-au invocat textele de lege citate, instanța de fond, in continuarea considerentelor sentinței apelate, a invocat dispozițiile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 7/2014 și a subliniat că în toate cazurile în care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, acțiunea este admisibilă numai dacă antecontractul este încheiat potrivii prevederilor Legii 278/2009 republicată, precum și dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 3, 4 și 9 din respectiva lege, iar imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal și în cartea funciară.
Instanța de fond mai motivează soluția pronunțată invocând Decizia Curții Constituționale nr. 755 din data de 16.12.2014, prin care a fost declarat neconstituțional art. 20 alin. 1 din Legea nr. 17/2014, concluzionând că în prezenta cauză, terenul extravilan ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nu este înscris în cartea funciară și nu a fost respectată procedura privind exercitarea dreptului de preempțiune prevăzută de Legea nr. 17/2014.
Consideră că această soluție este netemeinică și nelegală, arătându-se că în Constituția României se prevede la art. 15 alin. 2): Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile iar art. 6 din NCC, prevede că legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare, aceasta nu are putere retroactivă.
Precizează că Legea nr.17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate in extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin in administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea 1, nr. 178 din 12 martie 2014, instanța de fond invocând în mod nelegal dispozițiile Legii speciale, deoarece a încheiat cu pârâtul F. P. antecontractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, la BNP Ț. G. din Corabia, în anul 2000, antecontract autentificat sub nr. 1758/8 mai 2000.
Mai arată că din actele depuse la dosar rezultă că a depus diligente în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică; astfel, reclamantul l-a notificat pe pârât ca la data de 20 octombrie 2014, ora 12.00 să fie prezent la BNP Ț. G. din Corabia, .. 57. jud. O., în vederea încheierii contractul de vânzare cumpărare în formă autentică, pentru suprafața de 10.000 m.p. teren arabil, situat în extravilanul comunei Brastavățu, jud. O., amplasat în T 125 P 15, cu vecini: N –Dc 131, E - Predeteanu A.., S - De, V - V. C-tin.
Cu toate că pârâtul a fost prezent la notar, acesta a refuzat sa prezinte cartea de identitate și a declarat că nu semnează niciun act, așa cum rezulta din încheierea de certificare nr.11/20.10.2014 încheiată de I3NP Ț. G., depusă la dosar.
Susține că, la instanța de fond, la termenul din data de 9.02.2015, la interpelarea instanței, dacă pârâtul este de acord cu vânzarea cumpărarea, acesta a răspuns că „le va lua gâtul" atât reclamantului P. S., cât și martorului din dosar, G. I., dacă se duc pe terenul său.
Mai susține că, în această situație, nu are nicio soluție de a-l determina pe pârâtul F. P. să urmeze pașii prevăzuți de Legea nr. 17/201 în sensul de a înscrie suprafața de teren vândută reclamantului în Cartea funciară și la rolul fiscal, pârâtul fiind de rea credință, în condițiile în care acesta a încasat de la reclamant prețul terenului vândut la nivelul anului 2000, iar reclamantul s-a comportat ca un adevărat proprietar, achitând în fiecare an impozitele pentru teren și lucrându-l an de an.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând sentința prin prisma motivelor de apel, în considerarea dispozițiilor legale incidente în cauză și prin raportare la probele de la dosar, tribunalul constată că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Este adevărat că promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare a fost încheiată între apelantul reclamant și intimatul pârât la data de 08.05.2000. Această stare de fapt rezultă fără putință de tăgadă din înscrisul autentificat sub nr. 1759/08.05.2000, care materializează voința părților de a cumpăra, respectiv de a vinde, terenul în suprafață de 10.000 m.p., situat în T 123, P 15, cu vecinii: N - Dc 131, E - P. A.., S-De. - V. C-tin.
Este drept că Legea nr. 17/7 martie 2014, privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 178 din 12 martie 2014, deci ulterior încheierii antecontractului dintre apelantul reclamant și intimatul pârât.
Însă, astfel cum corect a reținut și instanța de fond, potrivit art. 5 din Legea nr. 17/2014, privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, „(1) În toate cazurile în care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de contract de vânzare-cumpărare, acțiunea este admisibilă numai dacă antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, și ale legislației în materie, precum și dacă sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 3, 4 și 9 din prezenta lege, iar imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal și în cartea funciară.
(2) Cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate se respinge dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta lege.”.
Aceste condiții, prevăzute de art. 3,4,9 din Legea nr. 17/2014 trebuie verificate în cauza de față, atât timp cât prin Decizia CCR nr. 755/2014 s-a constatat că prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului referitoare la exceptarea de la aplicarea Legii nr. 17/2014 a antecontractelor autentificate la notariat anterior intrării în vigoare a acesteia sunt neconstituționale.
S-a reținut în considerentele deciziei sus-menționate că instanța de judecată învestită în temeiul art. 1.169 din Codul civil trebuie să verifice îndeplinirea tuturor condițiilor de validitate la data pronunțării hotărârii care ține loc de contract de vânzare, reprezentate, în speță, de normele legale referitoare la exercitarea dreptului de preempțiune, în vigoare la data pronunțării hotărârii judecătorești. Așadar, îndeplinirea condițiilor legale pentru încheierea contractului de vânzare, respectiv pentru pronunțarea hotărârii judecătorești care să țină loc de contract, nu poate fi raportată la un moment anterior, reprezentat de acela al încheierii antecontractului de vânzare, având în vedere că acesta din urmă nu este translativ de proprietate, ci la momentul realizării transferului dreptului de proprietate, moment care este supus legii în vigoare, potrivit principiului tempus regit actum.
În raport de aceste considerente ale Deciziei CCR nr. 755/2014, instanța de fond a procedat legal atunci când a verificat îndeplinirea cerințelor conținute de Legea nr. 17/2014 în cauza de față. Nu se poate reține încălcarea principiului prevăzut de art. 15 alin. 2 din Constituția României, atât timp cât tocmai Curtea Constituțională a României a statuat, obligatoriu pentru toți subiecții de drept, obligativitatea respectării Legii nr. 17/2014, indiferent de momentul încheierii antecontractului dintre părți.
Raportat la aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. 1 C.proc.civ., tribunalul urmează să respingă ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul reclamant P. S. cu domiciliul procesual ales la C.. AV. M. R., cu sediul în Slatina, .. 36, Județul O., împotriva sentinței civile nr. 381 din 27 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât F. P., cu sediul în Brastavățu, Județul O., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 08.10.2015.
Președinte, S. O. | Judecător, V. V. | |
Grefier, A. D. |
Red.S.O.
Tehnored.S.O./I.M.
Jf:M.N.
Ex.4/16.10.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 730/2015. Tribunalul OLT | Acţiune în constatare. Decizia nr. 690/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
