Partaj judiciar. Decizia nr. 694/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 694/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 05-10-2015 în dosarul nr. 694/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 694/2015
Ședința publică de la 05 Octombrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE D. S.
Judecător O. M. P.
Grefier R. I. T.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul pârât S. G., domiciliat în comuna Slătioara, ., împotriva sentinței civile nr. 1569/19.02.2015 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă B. M., cu domiciliul în comuna Găneasa, ., județul O., având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul pârât S. G. personal și intimata reclamantă B. M. personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că a fost achitată taxa judiciară de timbru pentru cererea de repunere pe rol, după care,
Instanța pune în discuție cererea de repunere pe rol.
Părțile prezente solicită repunerea cauzei pe rol.
Instanța, constatând îndeplinite cerințele prevăzute de lege, văzând că s-a achitat taxa judiciară de timbru pentru cererea de repunere pe rol, repune cauza pe rol și dispune continuarea judecării.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului declarat.
Apelantul pârât S. G., solicită admiterea apelului, modificarea sentinței atacate în sensul de a nu se împărți pământul întrucât sora sa a primit anterior o altă suprafață de teren.
Intimata reclamantă B. M., solicită respingerea apelului, menținerea hotărârii pronunțată de judecătorie arătând că dorește dreptul cuvenit de la părinții săi.
Dezbaterile fiind închise,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1569/19.02.2015 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._ s-a respins ca neîntemeiată excepția neacceptării succesiunii în termen de către reclamantă, invocată prin întâmpinare de pârât.
S-a admis acțiunea având ca obiect „partaj judiciar„ formulată de reclamanta B. M. (CNP_), domiciliata in loc Ganeasa, ., Jud. O. în contradictoriu cu pârâtul S. G. (CNP-_), domiciliat în Comuna Slatioara, ..
S-a omologat raportul de expertiză topografie cadastru, întocmit de expert Ț. D., ce face parte integrantă din prezenta.
Lichidează starea de indiviziune în care se află părțile.
S-a atribuit în lotul reclamantei B. M. următoarele: suprafața de 4.200 mp teren extravilan arabil, în T 56, P 154, înscrisă în titlul de proprietate nr._/46 emis la data de 31.05.1995, identificată prin punctele 5-4-1-6-5 în Anexa la raportul de expertiză topografie cadastru, întocmit de expert Ț. D. și suprafața de 2.300 mp teren extravilan pășune, în T 92, P 26, înscrisă în titlul de proprietate nr.2061 emis la data de 28.11.2003, identificată prin punctele 6-5-1-7-6 în Anexa la raportul de expertiză topografie cadastru, întocmit de expert Ț. D., în valoare de 1280 lei.
S-a atribuit în lotul pârâtului S. G. următoarele: suprafața de 4.200 mp teren extravilan arabil, în T 56, P 154, înscrisă în titlul de proprietate nr._/46 emis la data de 31.05.1995, identificată prin punctele 4-3-2-1-4 în Anexa la raportul de expertiză topografie cadastru, întocmit de expert Ț. D. și suprafața de 2.300 mp teren extravilan pășune, în T 92, P 26, înscrisă în titlul de proprietate nr.2061 emis la data de 28.11.2003, identificată prin punctele 5-4-3-2-1-5 în Anexa la raportul de expertiză topografie cadastru, întocmit de expert Ț. D., în valoare de 1280 lei
S-au compensat în parte cheltuielile de judecată pe care le-au efectuat părțile în prezenta și obligă pârâtul către reclamantă la plata sumei de 888,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 02.04.2014 sub nr._, reclamanta B. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S. G. să se dispună ieșirea din indiviziune cu privire la următoarele suprafețe de teren:
-suprafața de 2300 mp teren pasune, situat in extravilanul localității Ganeasa, Jud O., în T 92, .: N-HC1574/1 E-T. V T. S-T101 V-STANICA V I., conform titlului de proprietate nr 2061 din 28.11.2003
-suprafața de 8400 mp teren arabil extravilan situat in extravilanul loc Ganeasa Jud O. in tarlaua 56, .: N-HCN 727 E-G. GHE S-De 718 V-D. I M., conform titlului de proprietate nr_/46 din 31 05_, suprafețe care au aparținut autorului comun S. ST I..
De asemenea reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că atât ea cat si paratul sunt moștenitorii autorului decedat S. ST I., iar după decesul autorului au rămas ca bunuri suprafețele de teren de 2300 mp si 8400 mp cuprinse in titlurile de proprietate nr 2061 si_ pe care le-a anexat in copie.
Susține reclamanta că aceste terenuri sunt stăpânite de mai mulți ani de către paratul S. G., care le lucrează singur si care niciodată nu i-a permis accesul pe aceste suprafețe, astfel ca este nevoita sa solicite ieșirea din indiviziune pentru a putea beneficia si ea de partea sa si pentru a lucra partea care i se cuvine.
Reclamanta afirmă că a incercat sa discute cu paratul si sa găsească o soluție pentru a partaja aceste suprafețe, dar acesta refuza categoric orice discuții, astfel ca nu exista posibilitatea de a soluționa pe cale amiabila acest litigiu.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1443 cod civil
In sustinerea cererii reclamanta a depus la dosar înscrisuri( f.5-10, 20-36).
Fiindu-i comunicată cererea de chemare în judecată, în termenul prevăzut de art. 201 C.pr.civ., pârâtul a depus întâmpinare la dosar solicitând respingerea acțiunii în ceea ce privește suprafața de 8400 m.p. teren extravilan, situată în localitatea Găneasa, T. 56, P. 154, cu vecinătățile menționate în T.P. nr._/46/31.05.1995; cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată
In motivarea întâmpinării pârâtul a arătat că autorul S. ST. I. a decedat la data de 21.08.1978 și s-a dezbătut succesiunea conform certificatului de moștenitor nr. 4/1979, iar autoarea S. D. - soția autorului S. St. I. a decedat la data de 27.mai.1986, iar succesiunea a fost dezbătută conform certificatului de moștenitor nr. 857/24.10.1986.
De pe urma autorului S. ST. I., singura moștenitoare acceptanta a fost S. D., iar de pe urma autoarei S. D. singurul moștenitor legal acceptant potrivit certificatului de moștenitor nr.857/24/10.1986 este pârâtul, în cotă de 1/1, iar reclamanta B. M. a fost renunțătoare.
Pentru a dovedi reaua-credință a reclamantei, pârâtul descrie o situație de fapt în ceea ce privește suprafața de 8400 m.p. teren extravilan potrivit T.P. nr._/46/31.05.1995, arătând că în anul 1996, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Slatina dosarul nr. 2139/1996, pârâtul judecându-se cu reclamantul V. N.. Prin decizia nr. 3155 a Curții de Apel C. din 9 iunie 1998, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a respins recursul declarat de numitul V. N. în ceea ce privește suprafața de 8400 m.p. teren extravilan situat pe raza comunei Găneasa din T. 56, P. 154, suprafață pe care o revendica acesta, iar Curtea de Apel în motivarea deciziei mai sus arătate menționează expres: „B. M. a recunoscut că i s-a acordat teren în satul Corniș, astfel că nu mai era îndreptățită și la terenul în litigiu".
Față de această situație, pârâtul consideră că reclamanta din această cauză este străină de succesiune, fiind renunțătoare potrivit certificatului de moștenitor nr. 857/24.10.1986 și cu atât mai mult în ceea ce privește suprafața de 8400 m.p. teren extravilan, situat pe raza corn. Găneasa din T.56, P. 154, menționând expres instanței de judecată că aceasta nu mai este îndreptățită în ceea ce privește acest teren pentru că i s-a acordat teren în satul Cornis.
Pârâtul susține că este singurul proprietar de fapt și de drept a suprafeței de 8400 m.p. teren extravilan situat pe raza ..56, P. 154, pe care o lucrează și stăpânește de 24 de ani netulburat de nimeni, iar în ceea ce privește suprafața de 2300 m.p. teren extravilan pășune, situat pe raza ., P. 26, solicită să-i fie repartizat reclamantei B. M., întrucât el nu o deține, nu lucrează și nu cunoaste nimic despre acest teren decât după ce a văzut copia T.P. nr. 2061/28.11.2003.
Reclamanta nu a revendicat și nu a avut nici o pretenție până în momentul de față în ceea ce privește suprafața de 8400 m.p. și nici în momentul de față nu aceasta a promovat și este interesată de acest teren, motiv pentru care pârâtul solicită respingerea acțiunii reclamantei pentru suprafața de 8400 m.p. teren extravilan situat pe raza corn. Găneasa din T.56, P. 154, potrivit T.P. nr._/46/31.05.1995.
În drept, au fost invocate dispoz. art. 205 și urm. C.pr.civ.
In sustinerea întâmpinării au fost depuse la dosar înscrisuri ( f. 42-47)
In cursul cercetării judecătoresti a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu expertiză de specialitate topografie, întocmită de expert Tenescu D.. (f. 73-90).
Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 C.pr.civ., excepția neacceptării succesiunii în termen de către reclamantă, invocată prin întâmpinare de pârât, în considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente, instanța de fond a constatat următoarele:
Potrivit certificatului de deces . nr._, (f.21), instanța constată la data de 21.08.1978 s-a deschis succesiunea autorului S. I., cu ultimul domiciliu în ..
Coroborând actele de stare civilă aflate la dosar (f. 26, 57, 62), instanța reține că moștenitori cu vocație succesorală la succesiunea autorului comun au rămas reclamanta B. M., în concurs cu pârâtul S. G..
În drept, instanța constată că potrivit art. 91 din Legea nr. 71/2011 moștenirile deschise înainte de . Codului civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii succesiunii.
Ori, potrivit art. 651 c.civ., succesiunile se deschid prin moarte, reglementare care de altfel se regăsește și în Noul Cod Civil, care la art. 954 alin. 1 prevede că moștenirea unei persoane se deschide în momentul decesului acesteia.
Raportând dispozițiile legale precitate la data decesului autorului S. I. - 21.08.1978, instanța constată că în cauză sunt incidente dispozițiile din Codul Civil în vigoare până la data de 01.10.2011, conform Legii nr. 71/2011 de punere în aplicare a Noului Cod Civil.
Contrar susținerilor pârâtului, în sensul că reclamanta ar fi străină de succesiunea autorului comun prin renunțare, instanța constată că prin titlu de proprietate nr. 2061/28.11.2003 (f.7-8) a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2300 mp teren pășuni, de pe urma autorului S. I., moștenitorilor B. M. și S. G., iar prin titlu de proprietate nr._/46/31.05.1995 (f.9-10) a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 8400 mp teren arabil, de pe urma autorului S. I. în favoarea acelorași moștenitori.
Ori, în speță, instanța reține că terenurile incluse in titlurile de proprietate emise in temeiul legii 18/1991 fac parte dintr-o masa succesorala cu regim juridic distinct, fiind o excepție de la principiul indivizibilității actului de opțiune succesorala.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 13 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, în cadrul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, "calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moștenirii" (2) Moștenitorii care nu-și pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor. Ei sunt considerați că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei. (3) Titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun.
S-a apreciat că aceasta dispoziție a legiuitorului trebuie interpretata in sensul ca titlul de proprietate se emite pe numele tuturor moștenitorilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, aceasta concluzie se impunându-se prin interpretarea semantica a textului de lege menționat mai sus, care completează dispoziția prevăzuta la art. 8 alin (3) din același act normativ, in care se precizează că "stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere”.
Rațiunea textului menționat, privind emiterea titlului pe numele tuturor moștenitorilor, nu este aceea de a-i cuprinde in titlu pe toți succesorii, indiferent daca au cerut sau nu reconstituirea dreptului de proprietate, ci numai de a se dispune prin aceeași procedura de reconstituire si o individualizare a loturilor cuvenite tuturor moștenitorilor ("suprafața de teren determinata"), urmând ca ieșirea din indiviziune sa se facă potrivit dreptului comun.
S-a reținut astfel, ca o condiție esențiala a includerii unui moștenitor in cuprinsul titlului de proprietate emis pe numele autorului sau, ca acesta sa fi formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate către comisia de fond funciar.
Așadar, în acord cu susținerile reclamantei, instanța a constatat că titlurile de proprietate nr. 2061/28.11.2003 și nr._/46/31.05.1995 au fost emis urmare a cererilor de reconstituire formulată de ambele părți, în timp ce pârâtul nu a reușit să anuleze respectivele acte de proprietate.
În atare situație, instanța a reținut că dreptul stabilit in procedura legii fondului funciar se stabilește direct in patrimoniul persoanelor înscrise in titlul de proprietate, fiind fără relevanta opțiunea anterioara a acestora privind succesiunea autorului, actul de proprietate fiind prezumat ca legal.
Mai mult, instanța a constatat că prin decizia nr. 3155/09.06.1998, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr. 2936/1998 având ca obiect „ revendicare” (f. 43-45) – invocată chiar de pârât în susținerea excepției neacceptării succesiunii în termen de către reclamantă, respingându-se recursul împotriva deciziei nr. 2823/23.11.1997 a Tribunalului O., s-a reținut că reclamanților B. M. și S. G. le-fost reconstituit dreptul de proprietate prin eliberarea titlului de proprietate nr._/46/31.05.1995, în procedura prevăzută de Legea 18/1991.
Instanța a înlăturat ca neîntemeiate susținerile pârâtului, cu privire la considerentele prin care Curtea de Apel C. ar fi reținut că reclamanta a recunoscut că i s-a acordat teren în altă localitatea și astfel nu mai era îndreptățită și la terenul în litigiu, întrucât respectiva afirmație reprezintă în realitate un motiv de recurs invocat împotriva deciziei dată în apel de Tribunalul O., motiv neînsușit de instanța de control judiciar.
În fine, instanța a reținut că deși pârâtul a susținut că reclamanta este străină de succesiunea autorului S. I. în raport de certificatul de moștenitor nr. 857/24.10.1986 (f.42), în concret, prin certificatul de moștenitor precitat s-a dezbătut succesiunea autoarei S. M..
Prin urmare, în raport de considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța a respins ca neîntemeiată excepția neacceptării succesiunii în termen de către reclamantă, invocată prin întâmpinare de pârât, constatând că de pe urma autorului comun au rămas ca moștenitori cu vocație succesorală concretă și acceptanți ai succesiunii autorului comun reclamanta în concurs cu pârâtul, în calitate de descendenți de gradul I.
Pe fondul cauzei, în raport de materialul probator administrat în cauză și văzând dispozițiile legale aplicabile, instanța de fond a constatat următoarele:
Coroborând titlu de proprietate nr. 2061/28.11.2003 cu titlu de proprietate nr._/46/31.05.1995 instanța a reținut că masa succesorală rămasă de pe urma autorului comun S. I. se compune din suprafața de 2300 mp teren pășuni, înscrisă în titlul de proprietate nr.2061 și suprafața de 8400 mp teren arabil, înscrisă în titlul de proprietate nr._/46.
Potrivit art.669 cod civil „ copiii sau descendenții lor succed în părți egale când se găsesc toți în gradul dintâi și sunt chemați după propriul lor drept; ei succed pe tulpină când sunt chemați toți sau unul din ei prin reprezentare, astfel că instanța reține că reclamantei și pârâtului, descendenți de gradul I ai autorului comun, le revine o cotă ideală de 1/2 din această masă succesorală.
Pe baza expertizei de la dosar, față de care părțile nu au avut de formulat obiecțiuni, instanța a omologat raportul de expertiză topografie cadastru, întocmit de expert Ț. D., ce va face parte integrantă din prezenta și a dispus lichidarea stării de indiviziune dintre părți în conformitate cu prev. art. 987 C.p.c., urmând a împărți bunurile din masa partajabilă într-o modalitate cât mai echitabilă.
Astfel, potrivit art. 987 C.pr.civ, la formarea și atribuirea loturilor, instanța a ținut seama, după caz, de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, posesia de fapt a bunurilor, evitarea sultelor exagerate, cu respectarea principiului care guvernează partajul judiciar, acela al atribuirii în natură, urmând a se repartiza fiecăruia dintre coindivizari bunuri de valoare apropiată, astfel încât să se realizeze o partajare echitabilă.
În raport de opțiunea exprimată de părți și pentru a rezulta o sultă cât mai mică de plătit, instanța a atribuit în lotul reclamantei B. M. următoarele: suprafața de 4.200 mp teren extravilan arabil, în T 56, P 154, înscrisă în titlul de proprietate nr._/46 emis la data de 31.05.1995, identificată prin punctele 5-4-1-6-5 în Anexa la raportul de expertiză topografie cadastru, întocmit de expert Ț. D. și suprafața de 2.300 mp teren extravilan pășune, în T 92, P 26, înscrisă în titlul de proprietate nr.2061 emis la data de 28.11.2003, identificată prin punctele 6-5-1-7-6 în Anexa la raportul de expertiză topografie cadastru, întocmit de expert Ț. D., în valoare de 1280 lei; iar în lotul pârâtului a atribuit suprafața de 4.200 mp teren extravilan arabil, în T 56, P 154, înscrisă în titlul de proprietate nr._/46 emis la data de 31.05.1995, identificată prin punctele 4-3-2-1-4 în Anexa la raportul de expertiză topografie cadastru, întocmit de expert Ț. D. și suprafața de 2.300 mp teren extravilan pășune, în T 92, P 26, înscrisă în titlul de proprietate nr.2061 emis la data de 28.11.2003, identificată prin punctele 5-4-3-2-1-5 în Anexa la raportul de expertiză topografie cadastru, întocmit de expert Ț. D., în valoare de 1280 lei.
În consecință, pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 728, art. 651, ar. 652, ar. 669, C.civ., art. 987 C.proc.civ., instanța a admis prezenta acțiune, potrivit celor enunțate mai sus.
Cu aplicarea art. 453 C.pr.civ., instanța a compensat în parte cheltuielile de judecată pe care le-au efectuat părțile în prezenta și a obligat pârâtul către reclamantă la plata sumei de 888,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a declarat apel apelantul pârât S. G., considerând-o nelegală și netemeinică, susținând că în mod cu totul nelegal s-a pronunțat sentința susmenționată, fără să fie citat la nici un termen de judecată. Este adevărat că a depus întâmpinarea prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantă, aceasta recunoscând faptul că i s-a acordat teren în satul Corniș, nemaifiind îndreptățită și la terenul din litigiu (8400 mp).
Face precizarea că este singurul proprietar de fapt și de drept a suprafeței de 9400 mp teren extravilan, situat pe raza comunei Găneasa jud. O..
Susține că hotărârea a fost dată în mod cu totul nelegal, fără să se țină cont de aceste dovezi destul de concludente.
Solicită admiterea apelului așa cum l-a formulat.
Intimata reclamantă B. M. a depus la dosar întâmpinare, solicitând ca în baza probelor ce au fost administrate și având în vedere documentele din dosar să se respingă apelul ca neîntemeiat.
Arată intimata reclamantă că atât ea cât și pârâtul sunt moștenitorii autorului decedat S. St. I., iar după decesul acestuia au rămas ca bunuri suprafețele de teren de 2300 mp și 8400 mp cuprinse în titlurile de proprietate nr. 2061 și_ pe care le anexează în copie.
Aceste terenuri sunt stăpânite de mai mulți ani de către pârâtul S. G., care le lucrează singur și care niciodată nu i-a permis accesul pe aceste suprafețe ,astfel că a fost nevoită să solicite ieșirea din indiviziune pentru a putea beneficia de acest teren.
În mod corect instanța de fond i-a admis acțiunea și a dispus partajarea averii succesorale în cote de ½ pentru fiecare moștenitor, deoarece la fel ca și pârâtul, aceasta are calitatea de moștenitor al autorului.
Motivul invocat de pârât în apel, cum că nu ar fi fost citat și că nu a avut cunoștință de proces nu are nicio legătură cu realitatea, deoarece acesta chiar a depus întâmpinare ceea ce denotă că nu era străin de existența a cestui proces și a și fost citat legal la fiecare termen de judecată.
Faptul că nu s-a prezentat, că nu a fost nimic pentru a-li formula apărare și nici nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit în această cauză.
În mod corect instanța de fond a omologat raportul de expertiză în tocmit în această cauză, deoarece partajarea propusă de expert este echitabilă și evită plata unor sulte împovărătoare pentru părți.
Susținerile pârâtului cum că intimata ar fi renunțat la succesiune, sunt total nefondate, deoarece nu au nicio acoperire legală.
Solicită respingerea apelului ca nefondat.
La data de 18 mai 2015, pârâtul S. G. a depus la dosar răspuns la întâmpinare, solicitând admiterea cererii așa cum a fost formulată.
Arată pârâtul că în anul 1960, odată cu colectivizarea s-a mutat în . s-a dat o adeverință din partea comunei Găneasa care cuprindea suprafața de 1,50 ha de teren arabil, acest teren este de fapt terenul arabil care-i aparține soției sale S. A., dat zestre de părinții ei la căsătoria cu el și care a fost trecut în registrul agricol al comunei Găneasa. Tot atunci a mai primit suprafața de 0,50 ha teren arabil din partea tatălui său, în total fiind suprafața de 2 ha teren arabil cu care s-a în scris apoi, în registrul agricol al comunei Slătioara jud. O.. După primirea acestor acte se poate observa că a primit zestre de la tatăl lor și că nu mai are dreptul la suprafața din litigiu de 8400 mp.
Procesul la instanța de fond s-a judecat prin intermediari, acesta neavând cunoștință de prezența dosarului la judecătorie, având cunoștință de faptul că a fost pe rol procesul la primirea hotărârii primite acasă și împotriva căreia a declarat apel.
Anexează copie de pe registrul agricol al anilor 1959 – 1961.
La data de 29 iunie 2015, apelantul pârât a depus la dosar precizări, arătând că a plătit impozitele pe terenul agricol și pentru gospodărie. La momentul decesului părinților săi, acesta le-a cumpărat loc de veci, le-a construit cavou din cărămidă, i-a înmormântat și le-a făcut pomenile după obicei până la 7 ani de zile.
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate, în temeiul dispoz.art. 480 cod pr civilă, raportat la actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că acesta este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
În primul rând, apelantul pârât a invocat ca prim motiv de apel faptul că sentința s-a pronunțat fără ca el să fie citat la nici un termen de judecată.
Aceste critici nu sunt întemeiate deoarece, așa cum se reține din actele dosarului de fond, apelantul pârât a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii cu privire la suprafața de 8400 m.p. teren extravilan situat în localitatea Găneasa, jud. O. T56 P154, invocând excepția neacceptării succesiunii în termen de către reclamantă – fila 40 dosar fond iar la termenul de judecată din data de 02.10.2014 acesta a fost prezent în instanță și identificat, punându-i-se în vedere să depună la dosarul cauzei certificatul său de naștere.
De la această dată nu a mai fost citat, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 229 alin. 1 din C.p.c. care prevăd că „… partea care a fost prezentă la un termen de judecată, personal sau printr-un reprezentant legal sau convențional … nu va mai fi citată în tot cursul judecății la acea instanță, considerându-se că ea cunoaște termenele de judecată ulterioare”.
Prin urmare, acest motiv de apel nefiind întemeiat, urmează a fi respins.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel invocat, respectiv că intimata reclamantă, sora sa nu este îndreptățită la terenul în suprafață de 8400 m.p. deoarece a primit teren în satul Corniș și că a primit zestre de la părinți teren atunci când s-a căsătorit și mai mult că, de-a lungul vieții părinților aceasta nu a contribuit la întreținerea lor, apelantul fiind cel care s-a ocupat de ei, tribunalul apreciază că nu este întemeiat față de următoarele considerente:
În cauza de față, având ca obiect „partaj judiciar”, în mod legal și temeinic prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 651 din C. civ. vechi, aplicabil în speță, care prevede că succesiunile se deschid prin moarte și analizând titlurile de proprietate emise pentru autorul comun al părților, a respins excepția neacceptării succesiunii prin renunțare de către reclamanta-intimată.
Într-adevăr, terenurile înscrise în titlurile de proprietate emise în temeiul Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar, fac parte dintr-o masă succesorală ce are un regim juridic distinct, fiind exceptate de la principiul indivizibilității acțiunii de opțiune succesorală.
În concret, în titlul de proprietate se emite conform dispozițiilor art. 13 din lege pe numele tuturor moștenitorilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pe numele autorului, urmând ca ulterior ei să procedeze potrivit dreptului comun în ceea ce privește partajarea terenurilor.
Față de cele expuse, reținând corect că apelantul pârât, după emiterea celor două titluri de proprietate pe numele lui și al intimatei reclamante în calitate de moștenitori ai defunctului autor S. Ș. I., nu a anulat, prin acțiunile întreprinse, aceste titluri, instanța de fond a respins excepția neacceptării succesiunii ca fiind neîntemeiată.
Cu privire la fond, prima instanță a aplicat corect dispozițiile art. 728 din C.civ. și dispozițiile art. 651 și urm. din C.civ. în atribuirea bunurilor de împărțit, respectiv a terenurilor înscrise în titlul de proprietate nr. 2061/28.11.2003 și titlul de proprietate nr._/46/31.05.1995, a cotelor ce se cuvin fiecăruia și a dispus ieșirea din indiviziune a părților prin omologarea raportului de expertiză efectuat în cauză, împotriva căruia părțile nu au formulat obiecțiuni, în conformitate cu dispozițiile art. 987 C.p.c.
În concluzie, față de considerentele de fapt și de drept arătate, apreciind că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din C.p.c., tribunalul va respinge apelul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul pârât S. G., domiciliat în comuna Slătioara, ., împotriva sentinței civile nr. 1569/19.02.2015 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă B. M., cu domiciliul în comuna Găneasa, ., județul O., având ca obiect partaj judiciar, ca fiind nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Octombrie 2015.
Președinte, D. S. | Judecător, O. M. P. | |
Grefier, R. I. T. |
Red. DS
Tehnored.CM
Jf: C.O.
Ex.4/02.11.2015
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 690/2015. Tribunalul OLT | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 702/2015.... → |
|---|
