Pretenţii. Hotărâre din 21-12-2015, Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul OLT la data de 21-12-2015 în dosarul nr. 1069/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1069/2015
Ședința publică de la 21 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. V.
Judecător S. O.
Grefier A. D.
Pe rol, pronunțarea apelului civil declarat de apelantul pârât P. E., domiciliat în comuna Baldovinești, . împotriva sentinței civile nr. 930 din 09.06.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. D. cu dom ales C. Avocat I. P., cu sediul în B., .. 22, Județul O., având ca obiect pretenții .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.12.2015 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, când tribunalul la cererea doamnei avocat Bobașu C. apărător ales al apelantului pârât P. E. a amânat pronunțarea la data de 21.12.2015 pentru a depune concluzii scrise,dată la care deliberând în secret instanța pronunțat următoarea soluție.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 930 din 09.06.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, s-a admis cererea formulată de reclamanta C. D., în contradictoriu cu pârâtul P. E., în parte, fiind obligat pârâtul la plata sumei de 2.274,52 lei către reclamantă, reprezentând cheltuielile de reparație a autoturismului cu nr. de înmatriculare_ și la 185 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că la data de 10.11.2014, după ora 17.30, în jurul orei 18.00, reclamanta se deplasa cu autoturismul proprietate personală având nr. de înmatriculare_, pe drumul comunal dinspre O. spre P., iar în fața sa au apărut oile aparținând pârâtului, păzite de numitul B. D. L., oi pe care reclamanta le-a lovit. Instanța reține că drumul respectiv este în pantă, iar impactul s-a produs cam la jumătatea acesteia. De asemenea, din declarațiile martorilor instanța reține că afară era întuneric, aceasta fiind și o prezumție irefragabilă, respectiv faptul că în luna noiembrie, după ora 17.30, afară este întuneric. De asemenea, paznicul oilor nu purta vestă reflectorizantă și nici nu avea asupra sa felinar sau lanternă, așa cum a recunoscut în declarația dată la poliție .
În conformitate cu dispozițiile art.163 alin.3 din HG 1391/2006, deplasarea pe drumurile publice a unei turme se face cu respectarea următoarelor reguli: turma trebuie să aibă în față și în spate câte un conducător; pe timpul nopții sau în orice alte situații când vizibilitatea este redusă, conducătorul care se află în fața turmei trebuie să aibă un dispozitiv cu lumină de culoare albă, iar cel din spate un dispozitiv cu lumină de culoare roșie; conducătorii turmei trebuie să ia măsurile necesare ca, pe timpul deplasării pe drum, animalele să nu împiedice circulația celorlalți participanți la trafic; animalele trebuie conduse la pas, pe acostament sau, în lipsa acestuia, cât mai aproape de marginea părții carosabile, astfel încât să nu ocupe mai mult de jumătate din lățimea sensului de mers.
Conducătorul turmei a încălcat toate aceste reguli, condiții în care instanța apreciază că reclamanta nu are vreo culpă în producerea accidentului, culpa aparținându-i în exclusivitate conducătorului turmei.
Cu privire la constatarea făcută de expertul auto, potrivit căreia reclamanta se deplasa cu viteza de 109 km/h, instanța o va înlătura, deoarece această constatare a fost făcută pe baza unor fotografii prezentate de pârât, așa cum acesta a recunoscut, precum și pe baza urmelor de frânare măsurate de expert la data de 08.04.2015, după 5 luni de la producerea accidentului. În lipsa unor măsurători și constatări ale organelor de poliție, care să fi fost efectuate imediat după producerea impactului, constatările expertului nu pot fi apreciate de instanță ca fiind certe și pertinente.
De asemenea, instanța privește rezervat faptul că expertul a reușit să calculeze viteza de deplasare a oilor, precum și constatările în sensul că „înaintea ajungerii autoturismului în vârful pantei, grupul de oi intrase în totalitate pe drumul comunal, iar ultimele oi din acest grup se aflau în deplasare în mers liniștit spre grădinița satului P. la cca 14 m în aval de axa drumului de . deci la distanța de 183 m+14m=197 m de autoturismul din vârful pantei.” Instanța va înlătura și aceste constatări, deoarece exced competențelor expertului, stabilirea stării de fapt fiind atribuția instanței de judecată.
În urma impactului, autoturismul reclamantei a suferit o . avarii, respectiv: aripă dreapta față îndoită, capotă motor deformată, bară protecție față spartă, semnalizatoare dreapta față sparte, far dreapta față spart, evidențiate în autorizația de reparație . nr._.
Expertul auto a precizat că în plus au fost reținute în factura emisă de unitatea service 3 repere – far stânga, semnalizator stânga și dublură aripă dreaptă.
Solicitându-i-se prin obiecțiuni la raportul de expertiză, expertul a arătat că reclamanta i-a prezentat farul din dreapta, deteriorat, cât și farul din stânga, aflat în stare de funcțiune, conform verificării expertului; cu privire la semnalizatoare, reclamanta i-a prezentat un singur semnalizator defect. De asemenea, prin răspunsul la obiecțiuni expertul a arătat că în compartimentul motor s-a constatat că la dublura aripă dreaptă existentă pe autoturism, înaintea accidentului nu s-a efectuat nici o intervenție, nici chiar demontarea care ar fi necesitat desprinderea din sudură și reasamblarea tot prin sudură.
Concluzia expertului a fost că cele trei piese au fost introduse în deviz de către reparator întrucât la comanda efectuată, acestea i-au fost furnizate de către vânzător ca perechi de astfel de piese, aspect confirmat de reclamantă și prin însușirea răspunsului la obiecțiuni.
În cauză sunt aplicabile dispozițiile art.1375 Cod civil, potrivit cărora proprietarul unui animal sau cel care se servește de el răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub control; art.1377 Cod civil, potrivit cărora are paza animalului cel care, chiar numi în fapt, exercită în mod independent controlul și supravegherea asupra animalului, precum și dispozițiile art.1349 alin.3, conform cărora în cazurile anume prevăzute de lege o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de animalele aflate sub paza sa.
Analizând cauza și prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, instanța a reținut că prejudiciul produs în urma impactului dintre autoturismul condus de reclamantă și oile aparținând pârâtului îi este imputabil pârâtului, în calitate de proprietar al oilor, prejudiciul fiind în cuantum de 2274,52 lei, așa cum rezultă din raportul de expertiză.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul pârât P. E., considerând-o nelegală și netemeinică, solicitând admiterea apelului, pe cale de excepție respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului, se arată că la data de 10.11.2014, în jurul orelor 17,30 în timp numitul B. D. L., se întorcea de la pășunat cu turma de oi ce-mi aparține pentru a le duce la stână, și se deplasa pe D.C. 2, mergând în fața acestora, în aceiași direcție de mers se deplasa și autoturismul marca F., cu nr. de înmatriculare_, condus de intimata-reclamantă, care circula cu viteză foarte mare și a lovit cu partea dreaptă a autoturismului mai multe animale din turmă, din care 4 au murit pe loc, 2 la scurt timp, ș încă 5 rănite la picioare și corp, iar și din acestea 2 au murit a doua zi.
La fața locului a venit o patrulă de poliție, căreia deși i-am solicitat atât verbal cât scris să se facă măsurători la urmele de frânare ce se observau pe beton pe o lungime des de mare, însă au refuzat acest lucru și au constatat că vina aparține exclusiv numitului B. D. L., care a fost sancționat conform pvc .. nr._/10.11.2014, pe motiv că acesta nu a luat măsurile necesare pe timpul deplasării drumurile publice pentru ca animalele să nu împiedice circulația celorlalți participanți la trafic, încălcând astfel prevederile art. 163 pct. 3 lit. c din HG 1391/2006, menționând tc odată în procesul verbal și faptul că au găsit la fața locului un nr. de 6 oi.
In baza celor constatate de organele de poliție, reclamanta m-a acționat în judecată solicitând obligarea mea la plata sumei de 2570 lei reprezentând cheltuielile cu reparația autoturismului, cât și cheltuielile de judecată.
Prin Sentința Civilă nr. 930 din 09.06.2015, instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamantă și a dispus obligarea mea la plata sumelor de 2247,52 lei reprezentând cheltuielile de reparație a autoturismului și 185 lei reprezentând cheltuieli d judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, prin încheierea de ședință publică din data de 03.02.2015 a respins lipsa calității procesuale pasive, arătând că în raport de dispozițiile art. 1375 din Codul Civil, calitatea procesuală aparține persoanei care are paza juridică asupra animalelor.
Mai arată că prin întâmpinare a solicitat instanței de fond să dispună suspendarea prezentei cauze pînă la soluționarea plângerii contravenționale formulată de către numitul B. D. L. împotriva procesului verbal de contravenție prin care a fost sancționat, deoarece are legătură cu cauza și se bucură de prezumția de legalitate, însă instanța de fond prin aceiași încheiere de ședință din data de 03.02.2015 a respins și această cerere.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că nu au fost respectate de către conducătorul turmei de oi prevederile art. 163 alin 3 din H.G. 1391/2006, a înlăturat concluziile raportului de expertiză potrivit cărora autoturismul condus de către intimata - reclamantă circula cu o viteză de peste 109 km/h, și a ajuns la concluzia că prejudiciul ; cauzat ca urmare a impactului dintre autoturism și oile al căror proprietar sunt, i-mi este imputabil.
Instanța a mai reținut faptul că la data și ora producerii accidentului, respectiv 10.11.2014, orele 17,30, afară era întuneric, conducătorul turmei de oi nu purta vestă reflectorizantă și nici nu avea asupra sa felinar sau lanternă.
In acest sens apelantul critică hotărârea instanței de fond astfel:
1.In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive ridicată de către aceasta, apreciind că instanța de fond în mod nelegal a respins-o, invocând prevederile art.1375 din Codul Civil, fără a lua în considerare prevederile art. 1377 din Codul civil, in care se arată în mod explicit ce reprezintă noțiunea de pază ( deși în sentință se face vorbire de art. 1377 și este menționat ce prevede acest art.) De observat că potrivit art. 1377 din cod civil are paza animalului cel care numai în fapt, exercită în mod independent controlul și supravegherea asupra animalului.
In situația de față persoana care s-a servit de animale și le-a avut în fapt în pază acea dată a fost B. D. L., iar răspunderea îi revine exclusiv acestuia independent de orice culpă de prejudiciul cauzat, eu nefiind prezent la acea ora, față ce rezultă chiar din conținutul acțiunii, cât și din probele administrate Ia dosar.
2.Cu privire la cererea de suspendare a cauzei până la soluționarea plângerii contravenționale formulată de către numitul B. D.-L. împotriva procesului verbal de contravenție prin care a fost sancționat, consider că instanța de fond deoarece"; legătură cu cauza și se bucură de prezumția de legalitate, însă instanța de fond prin aceia: încheiere de ședință din data de 03.02.2015 a respins și această cerere.
3.Cu privire la fondul cauzei, apreciez că instanța de fond în mod nejustificat a înlătur concluziile raportului de expertiză potrivit cărora autoturismul condus de intimata-reclamantă circula cu o viteză de peste 109 km/h, pe motiv că această constatare a fost făcută pe baza unor fotografii prezentate de mine, atâta timp cât atât planșa foto a reprezentat și reprezintă probă la dosar, iar expertiză tehnică auto a fost încuviința de instanță prin încheierea de ședință din 03.02.2015, când a fost numit și expertul, au fost propuse și admise obiectivele, iar unul dintre obiective a fost „ să se stabilească dinamica producerii accidentului", obiectiv ce poate fi realizat numai de un specialist.
Menționează că această planșă foto a efectuat-o deoarece, așa cum am precizat am solicitat acest lucru organelor de poliție, atât verbal cât și scris în aceiași zi, să efectueze măsurători la fața locului însă au refuzat categoric acest lucru, deși pe beton se observau arme de frânare pe o lungime destul de mare.
Or, in situația de fața dacă planșa foto a constituit si constituie probă la dosar nefiind înlăturată in nici un mod, pe cale de consecință nu poate fi înlăturată expertiza tehnică to atâta timp cat planșa foto depusa si acceptată ca probă la dosar nu a fost respinsa, punctele surprinse de către mine prin fotografiere fiind întocmai cu realitatea. în aceste condiții instanța de fond a ignorat total faptul că intimata-reclamantă a încălcat în mod grav norme ale codului rutier atât in ceea ce privește conduita preventiv; conducere cat si regimul de viteza in anumite condiții.
În ceea ce privește conduita preventivă consider că intimata-reclamantă nu a adapta leza la condițiile de drum, pentru a putea frâna în condiții de siguranță, încălcat prevederile art. 48 din OUG 195/2002, privind circulația pe drumurile publice care prevede că: Conducătorul de autovehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză să adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță „
In ceea ce privește regimul de viteză consideră apelanta că intimata- reclamantă - a circulat cu o viteză mult mai mare decât ce prevăzută de lege atunci când trece pe lângă animale care sunt conduse pe partea carosabilă, respectiv peste 109 km/h, iar în acest sens a încălcat prevederile art. 123 lit. d din Hotărârea nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG 195/2002, privind circulația pe drumurile publice .
Referitor la aspectele reținute de instanță, respectiv, că nu au fost respectate de către conducătorul turmei de oi prevederile art. 163 alin 3 din H.G. 1391/2006, și că la data și a producerii accidentului, respectiv 10.11.2014, orele 17,30, afară era întuneric, iar conducătorul turmei de oi nu purta vestă reflectorizantă și nici nu avea asupra sa felinar sau lanternă, arăt faptul că evenimentul rutier a avut loc pe timp de zi, fapt ce rezultă din adresa nr.:_/30.04.2015, în care este menționat faptul că primul apel telefonic dat de intimata-reclamantă a avut loc la orele 17,49, iar coroborat cu declarația martorei, care a precizat că apelul telefonic a fost dat după aprox 30 min de la producerea accidentului cât și cu declarația numitului B. D. L., dată în fața organelor î poliție care a precizat faptul că „afară era puțin întuneric puțin lumină", dar și cu data care arată faptul că în data de 10.11.2014, soarele a apus la orele,16,44, iar întunericul nu se lasă odată cu apusul soarelui iar în aceste condiții legea nu impune ca, conducătorul turmei de oi să poarte veste reflectorizantă, și nici să aibă asupra sa felinar au lanternă, de altfel nici organele de poliție nu l-au sancționat pentru acest aspect.
In drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 460 și următoarele C.P.C.
La data de 28.09.2015 intimata C. D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală,cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată .
În susținerea întâmpinării arată că în mod corect prima instanța a apreciat că nu era necesară suspendarea prezentei cauze în măsura în care s-au putut administra toate probele care duceau la rezolvarea acesteia, neexistând dubii cu privire la cine se face vinovat de producerea accidentului devreme ce acesta nu a avut loc în câmp ci pe un drum public destinat traficului rutier. în fața oilor nu se afla nicio persoana care să le asigure înainte de a pătrunde pe șosea, așa cum ar fi fost normal pentru a se elimina orice risc.
Obligațiile conducătorilor de animale sunt prevăzute expres de H.G. 1391/2006 art. 163,alin. 3, însă contravenientul nu a luat niciuna din măsurile de siguranță care ar fi putut duce la evitarea impactului: Deplasarea pe drumurile publice a unei turme se face cu respectarea următoarelor reguli:a) turma trebuie să aibă în față și în spate câte un conducător;b)pe timpul nopții sau în orice alte situații când vizibilitatea este redusă, conducători care se află în fața turmei trebuie să aibă un dispozitiv cu lumină e culoare albă, iar cel din spate un dispozitiv cu lumină de culoare roșie; c) conducătorii turmei trebuie să ia măsurile necesare ca, pe timpul deplasării pe drum, animalele să nu împiedice circulația celorlalți participanți i trafic; d) animalele trebuie conduse la pas, pe acostament sau, în lipsa acestuia, ât mai aproape de marginea părții carosabile, astfel încât să nu ocupe mai mit de jumătate din lățimea sensului de mers; e) la intersecții, precum și atunci când traversează drumul, conducătorii turmei trebuie să acorde prioritate de trecere vehiculelor cu care se intersectează;f) în deplasarea pe drumurile pe care le este permis accesul, conducătorii turmei sunt obligați să nu lase animalele nesupravegheate,
In cauza dedusă judecății se observă că turma de oi era condusă doar din spate, nefiind nimeni în fața lor să le oprească în situația în care apărea un autoturism, contravenientul nu purta vestă reflectorizantă sau alte semne luminoase și nu a asigurat animalele înainte de a pătrunde pe drumul destinat traficului rutier, astfel că riscul producerii accidentului a fost foarte mare, iar Insele evitării impactului fiind minime.
Mai arată că în ceea ce privește fondul cauzei, instanța de judecată a apreciat în mod corect prea de fapt pe baza probelor administrate în cauză.
Instanța de fond a înlăturat constatarea expertului cu privire la faptul că viteza de deplasare a autoturismului era de circa 109 Km/h, deoarece această constatare a fost făcută pe baza unor fotografii tăcute de pârât, așa cum acesta a recunoscut, precum și pe baza urmelor de frânare măsurate de expert după cinci ani de la producerea accidentului.
Nu aș fi avut cum să circul cu o viteză de 109 km/h având în vedere că au ost avariate piesele care formează caroseria mașinii. La o viteză de 109km/h având în vedere că am condus o mașină cu o dimensiune foarte mică oile ar fi ost propulsate în parbriz și fiind de o siguranță redusă ar fi suferit vătămări fizice. Totodată menționează că în mașină se aflau și copiii mei care nu iu suferit vătămări fizice.
Susține de asemenea că prima instanță a reținut din declarațiile martorilor că afară era întuneric și că paznicul oilor nu purta vestă reflectorizantă și nici nu avea asupra sa felinar sau lanternă așa Cuma recunoscut ion declarația dată la poliție.
Pentru aceste motive solicită respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond.
La data de 13.l0.2015 apelantul P. E. a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, pe ca pe excepție să se respingă acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fară calitate procesuală pasivă, iar fond să fie respinsă acțiunea ca neîntemeiată și nelegală, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată .
Arată că în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive ridicată de către,consideră că instanța de fond în mod nelegal a respins-o, invocând prevederile art. lin Codul Civil, fară a lua în considerare prevederile art. 1377 din Codul civil.
Cu privire la cererea de suspendare a cauzei până la soluționarea plângerii contravenționale formulată de către numitul B. D.-L. împotriva procesului verbal de contravenție prin care a fost sancționat, consideră că instanța de fond prin încheierea de ședință din data de 03.02.2015 în mod greșit a respins și această cerere deoarece are legătură cu cauza, iar acel proces verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate, pârâta se folosește de acest aspect, chiar și în întâmpinarea depusă, prin care precizează faptul că „ accidentul nu a avut loc pe câmp ci pe un drum public destinat traficului rutier. In fața oilor nu se afla nici o persoană care să le asigure înainte de a pătrunde pe șosea, nu purta vestă reflectorizantă sau alte semne luminoase" In ceea ce privește cele menționate de reclamantă, drumul pe care a avut loc accidentul nu interzice circulația animalelor, iar în fața animalelor se afla chiar numitul B. D.-L., fapt ce rezultă atât din declarația acestuia dată în fața organelor de poliție, interogatoriu luat acestuia de instanța de judecată în dosarul prin care a solicitat anularea procesului verbal de contravenție, cât și din declarațiile martorilor R. A. și P. Marinei B., luate atât în acest dosar cât și în acel dosar.
Faptul că numitul B. D.-L. nu purta vestă reflectorizantă sau alt semnal luminos, consider că în această situație nu se impunea deoarece accidentul a avut loc pe i timp de zi,, fapt ce rezultă din adresa nr._/30.04.2015, în care este menționat faptul că primul apel telefonic dat de intimata-reclamantă a avut loc la orele 17,49, iar coroborat cu declarația martorei R. A., care a precizat că apelul telefonic a fost dat după aprox 30 min de la producerea accidentului cât și cu declarația numitului B. D. L., dată în fața organelor de poliție care a precizat faptul că „afară era puțin întuneric puțin lumină", dar și cu datele statistice care arată faptul că în data de 10.11.2014, soarele a apus la orele 16,44, iar întunericul nu se lasă odată cu apusul soarelui, iar în aceste condiții legea nu impune ca, conducătorul turmei de oi să poarte veste reflectorizantă, și nici să aibă asupra sa felinar sau lanternă, de altfel nici organele de poliție nu l-au sancționat pentru acest aspect.
Referitor la faptul că, conducătorul turmei de oi nu a luat măsurile necesare pentru ca animalele să nu împiedice circulația celorlalți participanți la trafic, consider că acesta a condus animalele pe partea dreaptă a carosabilului, aspect ce rezultă chiar din schița întocmită de intimata-reclamantă în fața organelor de poliție pe care și-a asumat-o pe bază de semnătură, iar coroborat cu planșa foto întocmită de mine, dar si cu concluziile din raportul de expertiză, rezultă faptul că animalele circulau pe partea dreaptă a carosabilului.
In aceste condiții consideră că instanța a reținut în mod eronat că vina aparține exclusiv conducătorului turmei de oi, aceasta aparținând exclusiv intimatei reclamante deoarece așa cum am arătat în apel reclamanta a încălcat în mod grav norme ale codului rutier atât in ceea ce privește conduita preventiva in conducere cat si regimul de viteza in anumite condiții, respectiv a încălcat prevederile art. 48 din OUG 195/2002, art. 123 lit. d din HG 1391/2006 și art. 121 din HG 1391/2006. în plus acest dosar a fost repus pe rol, având termen de judecată pe data de 27.10.2015.
Cu privire la fondul cauzei, apreciez că instanța de fond în mod nejustificat a înlăturat concluziile raportului de expertiză potrivit cărora autoturismul condus de intimata-reclamantă circula cu o viteză de peste 109 km/h, pe motiv că această constatare a fost făcută pe baza unor fotografii prezentate de mine, atâta timp cât atât planșa foto a reprezentat și reprezintă probă la dosar, iar expertiză tehnică auto a fost încuviința de instanță prin încheierea de ședință din 03.02.2015, când a fost numit și expertul, au fost propuse și admise obiectivele, iar unul dintre obiective a fost „ să se stabilească dinamica producerii accidentului", obiectiv ce poate fi realizat numai de un specialist.
Dacă reclamanta ar fi circulat cu viteza legală, nu ar fi omorât 6 oi pe loc, și ar fi rănit și altele, nu ar fi trecut cu mașina peste ele, fapt ce a dus la înlocuire și a altor piese decât cele menționate în autorizația de reparație auto, și ar fi reușit să oprească în condiții de siguranță.
În aceste condiții instanța de fond a ignorat total faptul că intimata-reclamantă a încălcat în mod grav norme ale codului rutier atât in ceea ce privește conduita preventiva in conducere cat si regimul de viteza in anumite condiții.
În ceea ce privește conduita preventivă consider că intimata-reclamantă nu a adaptat viteza la condițiile de drum, pentru a putea frâna în condiții de siguranță, încălcând prevederile art. 48 din OUG 195/2002, privind circulația pe drumurile publice care prevede că: Conducătorul de autovehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză ș să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță „
În ceea ce privește regimul de viteză consider că intimata- reclamantă - a circulat cu o viteză mult mai mare decât cea prevăzută de lege atunci când trece pe lângă animale care sunt conduse pe partea carosabilă, respectiv peste 109 km/h, iar în acest sens a încălcat prevederile art. 123 lit. d din Hotărârea nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG 195/2002, privind circulația pe drumurile publice care prevede că „ Conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/h în localități sau 50 km/h în afara localităților în următoarele situații:
- „la trecerea pe lângă animale care sunt conduse pe partea carosabilă sau pe acostament”
- nu a respectat viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circula, iar acest sens a încălcat prevederile art. 121 din HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG 195/2002, privind circulația pe drumurile publice care prevede că: „ Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare
Față de cele menționate mai sus, solicită admiterea apelul așa cum a fost formulat, pe cale de excepție să respingeți acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar fond să respingeți acțiunea ca neîntemeiată și nelegală cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată .
Examinând sentința apelată în raport cu actele dosarului și dispoz. art 476 și urm. din noul cod de procedură civilă, Tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Apelantul parat critica hotărârea instanței de fond sub un prim aspect că in mod nelegal i-a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive .
Tribunalul procedând la examinarea probelor pe fiecare in parte și pe toate in ansamblul lor, constată că susținerea apelantului este lipsita de fundament juridic, fata de dispozițiile art.36 alin.1 din C.pr.civ. potrivit cărora” Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății” coroborat cu dispozițiile art. 1377 alin.1 C.civil,care definește noțiunea de pază a lucrului astfel,, În înțelesul dispozițiilor art. 1.375 și 1.376, are paza animalului sau a lucrului proprietarul ori cel care, în temeiul unei dispoziții legale sau al unui contract ori chiar numai în fapt, exercită în mod independent controlul și supravegherea asupra animalului sau a lucrului și se servește de acesta în interes propriu”.
Temeiul pazei juridice constă, de regulă, .-i conferă păzitorului juridic autoritatea, adică puterea independenta de direcție, control și supraveghere asupra lucrului sau animalului, dar aceasta nu înseamnă că temeiul pazei juridice constă in exclusivitate in dreptul de control și supraveghere, deci nu este întotdeauna o autoritate de drept.
Textul art.1377 C.civil precizează ca paza juridica poate consta și in exercitarea” in fapt” in mod independent a controlului și supravegherii asupra lucrului sau animalului, dar pentru circumscrierea noțiunii de paza juridica a lucrului este necesară recurgerea la criteriul „direcției intelectuale”, potrivit căreia ea constă in simpla putere de fapt de a exercita, in mod independent, direcția, controlul și supravegherea lucrului sau animalului. Numai din aceasta perspectivă se justifică angajarea răspunderii ,in calitate de păzitor juridic, a acelei persoane care a dobândit in mod nelegitim autoritatea a supra lucrului sau animalului, adică puterea de direcție ,control și supraveghere, condiție neîndeplinită in speță, întrucât numitul B. D. L., a dobândit in mod legitim autoritatea asupra animalelor (oilor) și exercita paza materială a acestora, sub autoritatea apelantului.
Este adevărat ca si prin paza materială se înțelege tot o putere de direcție ,control și supraveghere pe care o persoana o exercita asupra unui lucru sau animal dar o exercită sub autoritatea păzitorului juridic și in interesul acestuia.
Nici critica privind respingerea cererii de suspendare a judecații cauzei de către instanța de fond pana la soluționarea plângerii contravenționale formulate de numitul B. D. L., nu poate fi eficace,deoarece fata de limitele investirii instanței nu sunt îndeplinite condițiile art.413 alin.1 pct.1 c.pr.civ.
Apelantul a susținut ca in cauza sunt incidente dispozițiile art.1380 C.civil, ca prejudiciul a fost cauzat in mod exclusiv de către intimată, prin faptul că ar fi circulat cu 109Km/h, astfel cum expertul tehnic desemnat in cauza sa efectueze expertiza tehnică, a stabilit pe baza fotografiilor puse la dispoziție de apelantul parat, tribunalul constată că susținerea apelantului este lipsită de suport probator, întrucât in mod corect a înlăturat instanța de fond constatarea expertului referitoare la viteza de deplasare a intimatei, atâta timp cat aceasta constatare s-a efectuat având la baza fotografiile apelantului parat, ca atare nu se poate retine cauza exoneratoare de răspundere referitoare la cauzarea prejudiciului exclusiv de fapta victimei înseși și fata de întreg ansamblu probator din care reiese ca intimata reclamanta a facut dovada prejudiciului și existentei raportului de cauzalitate dintre,,comportamentul”animalelor(oilor) și prejudiciu, apelul va fi respins ca nefondat.
Constatând ca apelantul se află in culpă procesuală, in temeiul art. 451,453 C.pr.civ, instanța va obliga apelantul la 400 lei cheltuieli de judecată către intimată.
În consecință, sentința instanței de fond este temeinică și legală, motiv pentru care, Tribunalul urmează ca in baza art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, să respingă apelul declarat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul pârât P. E., domiciliat în comuna Baldovinești, . împotriva sentinței civile nr. 930 din 09.06.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. D. cu dom ales C. Avocat I. P., cu sediul în B., .. 22, Județul O., ca nefondat.
Obligă apelantul la 400 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Decembrie 2015.
Președinte, V. V. | Judecător, S. O. | |
Grefier, A. D. |
Red.V.V/TEHN V.V/M.S
4EX, 28.12.2015
JUD.FOND D.L
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 702/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 908/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
