Acţiune în constatare. Decizia nr. 122/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 122/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 6912/311/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 122
Ședința publică de la 11 Mai 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE O. M. P.
Judecător V. V.
Judecător D. S.
Grefier I. J. D.
Pe rol soluționarea recursurilor civile formulate de recurenții reclamanți V. Ș. și V. D., cu domiciliul în Slatina, ..16, ., ., județul O. și de recurenții pârâți N. C., cu domiciliul în comuna Curtișoara, ., județul O., N. G., cu domiciliul în Slatina, . 20, . și C. M. V., cu domiciliul în Chiajna, . nr.51i, județul Ilfov, împotriva sentinței civile nr._/28.10.2014, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr._, având ca obiect, acțiune în constatare.
Prezența părților și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 04.05.2015, care face parte integrantă din hotărârea ce se va pronunța, când instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la o dată ulterioară, respectiv 11.05.2015.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr._/28.10.2014, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr._ ,s-a admis în parte cererea formulată de reclamanții V. D. și V. Ș. în contradictoriu cu pârâții N. G., N. C. și C. M.-V. . S-a constituit în beneficiul reclamanților un drept de superficie asupra suprafeței de 53 de mp. și un drept de servitute asupra suprafeței de 64 de mp., identificate în cuprinsul raportului de expertiză întocmit de expert F. M. E., delimitat prin punctele B,C,D,E,F,G,H,I,J și K, respectiv, conform Anexei 2A din suplimentul la raportul de expertiză topografică depus la dosar .
S-a omologat parțial raportul de expertiză topografică întocmit de expert F. M. E. cu privire la Anexa 2A din suplimentul la raportul de expertiză topografică .
Au fost obligați reclamanții la plata sumei de 70,28 de lei / an reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului în suprafață de 117 mp., delimitat prin punctele B,C,D,E,F,G,H,I,J și K, respectiv, conform Anexei 2A din suplimentul la raportul de expertiză topografică depus la dosar.
S-a admis în parte cererea reconvențională a pârâților .
Au fost obligați reclamanții la plata sumei de 38,94 de lei/an reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului în suprafață de 53 de mp., pe care se află construcțiile reclamanților, începând cu luna iunie 2009 .
Au fost compensate în parte cheltuielile de judecată și obligă pârâții la 387 de lei cheltuieli de judecată către reclamanți .
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că după decesul autorului C. C. s-a dezbătut succesiunea acestuia, prin decizia civila nr.2591/10.12.2001, pronunțata de Tribunalul O., in dosarul nr.3237/2001, rămasa definitiva prin decizia civila nr. 1393/29.03.2002, pronunțata de Curtea de Apel C., in dosarul nr.l518/CIV/2002, fiindu-le atribuite in lotul lor bunurile imobile- o casă construită cu etaj și neterminată și magazia anexă din plăci de beton, având ca vecinătăți: la nord - N. C. - teren lot nr. 1, la sud-N. C. - teren lot nr.l, la est- teren arabil C. E., iar la vest- DS 98.
În condițiile în care terenul pe care se află edificate construcțiile a fost atribuit pârâților, prin decizia amintită instanța a dispus instituirea unui drept de superficie asupra terenului aferent construcțiilor cu privire la întinderea căruia părțile urmau să convină pe cale amiabilă, în măsura în care nu ajungeau la vreo înțelegere având la îndemână calea unei acțiuni în justiție, filele 12 .
Având în vedere că părțile nu s-au înțeles asupra contravalorii dreptului de folosință al reclamanților asupra terenului aferent construcțiilor, reclamanții au promovat prezenta acțiune prin care au solicitat să se dispună instituirea unui drept de superficie asupra suprafeței de 414 mp afectata construcțiilor .
În ceea ce privește dreptul de superficie, acesta este este un drept real, care consta in dreptul de proprietate pe care-l are o persoana, denumita superficiar, reclamanții în speță, asupra constructiilor, plantatiilor sau altor lucrari care se afla pe suprafata de teren ce apartine unei alte persoane, teren asupra caruia superficiarul capata un drept de folosinta.
Dreptul de superficie comporta asadar o suprapunere a 2 drepturi de proprietate apartinand simultan la 2 proprietari dar avand obiecte diferite: dreptul superficiarului, proprietar asupra constructiilor, plantatiilor si lucrarilor si dreptul proprietarului asupra terenului.
Dreptul de superficie constituie o derogare de la regula generala prevazuta de art.489 din C.C., potrivit caruia proprietatea asupra terenului cuprinde in sine proprietatea a tot ce se afla pe suprafata lui, cat si de la regula enuntata de art.482 C.C., potrivit careia proprietatea asupra unui lucru da dreptul asupra tot ce se uneste ca accesoriu la acest lucru.
Pentru identificarea terenului aferent construcțiilor a fost dispusă o expertiză topo în speță, din concluziile căruia instanța reține că suprafața aferentă construcțiilor reclamanților este de 53 de mp. identificată în raportul de expertiză între punctele D,E,F,G,H,I,J, filele 291, lipsa de folosință a terenului fiind de 38,94 de lei/an .
Cu privire la cererea reclamanților de instituire a dreptului de servitute de trecere pe terenul pârâților pentru folosința imobilului construcții aparținând reclamanților, instanța reține că potrivit art. 576 C.civ. „servitutea e o sarcină impusă asupra unui imobil pentru uzul și utilitatea unui imobil având un alt stăpân” iar potrivit art. 616 C.viv. proprietarul al cărui loc e înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului,
Potrivit disp.art.577 cod civil servituțile izvorăsc sau din situația naturală a locurilor, sau din obligația impusă de lege, sau din convenția dintre proprietari.
Servituțile pot fi continue sau necontinue aparente sau neaparente. În raport de definiția dată acestor servituți de disp.art.622 Cod civil, rezultă că servitutea de trecere este o servitute necontinuă și neaparentă care, potrivit disp.art.624 Cod civil, nu se poate stabili decât prin titlu.
Pe de altă parte la instituirea unei servituți trebuie să se aibă în vedere minima perturbare a dreptului de proprietate al pârâților asupra fondului aservit, trecerea urmând a fi stabilită pe calea cea mai scurtă.
Reclamanții au solicitat instituirea acestui drept așa cum a fost stabilit de către expert C. M., filele 26-27 .
În urma verificării cu aparatura de specialitate a coordonatelor propuse de expert prin raportul de expertiză pentru instituirea servituții de trecere, conform raportului de expertiză topo întocmit de expert F. M. E., filele 247, s-a constatat că limitele de acces stabilite de expert C. M. se suprapuneau cu anexe gospodărești și o fundație de beton din incinta gospodăriei pârâților, motiv pentru care cererea de stabilire a acestei servituți va fi respinsă .
Având în vedere condițiile de instituire a dreptului de servitute instanța constată că cea mai scurtă cale de acces la drumul public de la imobilul reclamanților este cea identificată în raportul de expertiză întocmit și depus la dosar de expert F. M. E., filele 288, de 64 de mp., prin punctele B,C,J,K, pentru care s-a stabilit contravaloarea lipsei de folosință la suma de 31,34 lei/an.
Nu poate fi reținută susținerea reclamanților că această drumul public la care este asigurat accesul lor- DS 97 – este impropriu, instanța constatând că nu este necesar ca accesul reclamanților să se facă de pe un drum în care circulația să se desfășoare pe ambele sensuri, în condițiile în care este evident că drumul este extrem de rar folosit pentru circulația autovehiculelor iar din fotografiile depuse la dosar chiar de către aceștia se constată că au fost efectuate pe DS 97, dintr-un autovehicul, drumul public fiind deschis deci accesului inclusiv cu mijloace auto .
Cu privire la cererea formulată de pârâți de despăgubire a reclamanților cu suma de 1000 de lei, instanța o ca respinge având în vedere caracterul neserios al prețului oferit în schimbul construcțiilor reclamanților, suma fiind mult inferioară valorii stabilite prin raportul de expertiză întocmit de expert D. N., filele 179 .
Va încuviința în schimb cererea sub aspectul obligării reclamanților la plata lipsei de folosință a terenului ocupat de construcții, așa cum a fost identificat în cuprinsul raportului de expertiză topo, începând cu luna iunie 2009, raportat la cererea reconvențională depusă de pârâții N. G. și C. M. V. la 19.06.2012, filele 140, până la această dată operând prescripția dreptului de a solicita acest lucru, așa cum a fost invocată de reclamanți.
Pe cale de consecință instanța a admis în parte atât cererea reclamanților cât și cererea reconvențională a pârâților, a constituit în beneficiul reclamanților un drept de superficie asupra suprafeței de 53 de mp. și un drept de servitute asupra suprafeței de 64 de mp., identificate în cuprinsul raportului de expertiză întocmit de expert F. M. E., delimitat prin punctele B,C,D,E,F,G,H,I,J și K, respectiv, conform Anexei 2A din suplimentul la raportul de expertiză topografică depus la dosar. Totodată a obligat reclamanții la plata sumei de 70,28 de lei / an reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului în suprafață de 117 mp., delimitat prin punctele B,C,D,E,F,G,H,I,J și K, respectiv, conform Anexei 2A din suplimentul la raportul de expertiză topografică depus la dosar precum și la plata sumei de 38,94 de lei / an reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului în suprafață de 53 de mp., pe care se află construcțiile reclamanților, începând cu luna iunie 2009
Având în vedere că pretențiile reclamanților au fost încuviințate doar în parte și atât reclamanții cât și pârâții au efectuat cheltuieli de judecată, conform înscrisurilor depuse la dosar, instanța a compensat în parte cheltuielile de judecată și a obligat pârâții la 387 de lei cheltuieli de judecată către reclamanți .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenții V. Ș. și V. D., criticând-o va nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului, arată recurenții că instanța de fond a constituit în beneficiul subsemnaților un drept de superficie asupra suprafeței de 53 mp și un drept de servitute asupra suprafeței de 64 mp, identificate în cuprinsul raportului de expertiză întocmit de expert F. M. E., delimitat prin punctele B-C-D-E-F-G-Í-J-K, conform anexei 2A din suplimentul ia raportul de expertiză topografică întocmit în cauză, pe care 1-a omologat parțial, respectiv în ceea ce privește această variantă.
1. Servitutea de trecere constituită cu drept de acces spre DS 97 în beneficiul nostru, nu reprezintă un acces spre calea publică^cu posibilități reale de utilizare.
Pentru a admite această variantă de servitute spre DS 97, instanța de fond a motivat astfel: „Nu poate fi reținută susținerea reclamanților că acest drum public la care este asigurat accesul lor - DS 97 — este impropriu, instanța constatând că nu este necesar ca accesul reclamanților să se facă de pe un drum pe care circulația se desfășoară pe ambele sensuri, în condițiile în care este evident că drumul este extrem de rar folosit pentru circulația autovehiculelor, iar din fotografiile depuse la dosar chiar de către aceștia, se constată că au fost efectuate pe DS 97, dintr-un autovehicul, drumul public fiind deschis deci accesului inclusiv cu mijloace auto. "
Din motivația instanței menționată, rezultă în mod evident că s-a făcut o confuzie între DS 95 și DS 97. Drumul public care are asigurat accesul doar pe un singur sens, îl reprezintă DS 95, iar DS 97 este un^ drum nepracticat de vehicule, este îngust de aproximativ 2 m, destinat doar pentru trecerea animalelor și a persoanelor și face legătura între . 95.
Servitutea de trecere ce ne-a fost admisă de către instanța de fond, cu ieșire la DS 97, nu poate fi realizată întrucât pe acest drum sătesc nu pot pătrunde nici un fel de vehicul sau autovehicul, ceea ce ne împiedică în mod real să putem a benefica concret de această facilitate la calea publică.
Fotografiile despre care se face vorbire în motivația instanței de fond, reprezintă în fapt DS 95, fiind realizate din autoturism pe acest drum sătesc, ci nu pe DS 97, întrucât nici un autovehicul nu poate pătrunde pe acesta.
Împrejurarea că DS 97 este în fapt un drum îngust de aproximativ 2 m, neamenajat, fiind destinat doar pentru trecerea animalelor și persoanelor este dovedită cu adresa nr.4510/15.09.2014 comunicată de Primăria comunei Curtișoara, precum și cu schița din planul de situație întocmită de expertul tehnic C. M., la suplimentul raportului de expertiză tehnică depus pentru termenul din data de 09.10.2012, din care reiese că la intersecția cu ., sau . de 2,35 m, ceea ce face imposibilă . autovehicul, iar servitutea acordată având o lățime de 3 m.
Arată de asemenea că accesul la calea publică nu poate fi utilizat de către recurenți prin nici un fel de mijloc de transport, întrucât servitutea acordată cu lățimea de 3 m nu poate fi utilizată pe calea publică, respectiv DS 97, care are o lățime între 2,35 m și 2,49 m maxim.
La fondul cauzei aceștia au susținut cererea și cu respectarea dispozițiilor H.G. nr 525/1996/R, pentru aprobarea Regulamentului general de urbanism, care reglementează regulile privind asigurarea acceselor obligatorii, la secțiunea nr.2 - anexa nr.4 „accese carosabile", la pet 4.11.1, respectiv: „Pentru locuințe unifamiliale cu acces și lot propriu, se vor asigura alei (semi) carosabile, în interiorul zonelor parcelate, cu o lungime de maxim 25 m, vor avea o lățime de minim 3,5 m, iar pentru cele cu lungimi mai mari de 25 m, vor fi prevăzute cu supralărgiri de depășire și suprafețe pentru manevre de întoarcere".
Solicită admiterea recursul formulat, modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și precizată ulterior, să se dispună omologarea suplimentului la raportul de expertiză tehnică întocmit de expert C. M., pentru termenul din data de 09.10.2012 și a planului de situație anexă a acestuia, să se constate în beneficul subsemnaților un drept de superficie asupra suprafeței de teren pe care sunt amplasate imobilele C2 - cu destinație clădire de locuit, în suprafață de 35-mp. și C3 - în suprafață de 9,4 m,.p.magazie), total suprafață la sol = 44,4 mp, teren intravilan intabulat pe numele pârâților reclamanți, precum și stabilirea unui drept de trecere pe terenul acestora, de la calea publică la construcțiile proprietate personală, prin formarea unei căi de acces pe calea cea mai scurtă și neîmpovărătoare pentru părți.
Observând și analizând variantele de acces la construcțiile C2 și C3, precum și crearea unui spațiu destinat exploatării construcțiilor pe lățimea de 1 m, paralel cu pereții exteriori (construirea de borduri, streașină, reparații curente, etc), se impune varianta dezmembrării a 197 mp din numărul cadastral 189 (potrivit raportului de expertiză tehnică și schiței anexa, întocmit de expert tehnic C. M., pentru termenul din 14.04.2012).
Suprafața de teren aferentă construcțiilor C2 și C3 (superficie) este în fapt de 88 mp, situată în perimetrul C-D-17-F-G-H-I-L-C.
Solicită să se stabilească accesul la imobilele construcții C2 și C3 pe drumul de servitute stabilit în suprafață de 122 m.p. situat în perimetrul 2-A-B-C-L-I-J-K-2, cu . situată între punctele 2-A, permițând folosirea cu mijloace de transport auto, având lățimi corespunzătoare.
Dreptul de superficie și calea de servitute sunt propuse în suplimentul la raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic C. M., pentru termenul de judecată din data de 09.10.2012. în situația în care această cale este afectată de anumite imobile, suntem de acord cu diminuarea servitutii pentru a nu afecta în folosință, pe pârâții reclamanți în exploatarea lor.
Solicită să se aprecieze că ambele variante propuse de expert F. Magdale E. nu pot fi utilizate și datorită existenței unui teren denivelat, foarte greu amenajat, mocirlos, în pantă, cu acces prin livada de pomi existentă între DS 95 construcțiile subsemnaților, cu posibilitate de circulație pe un singur sens (un singur vehicul), neexistând posibilitatea de a circula două vehicule unul pe lângă celălalt, așa cum este DS 95, având de fapt variantă ocolitoare față de drumul principal care este . sau . și aceeași.
In vederea edificării corespunzătoare asupra situației de fapt și pentru a, institui un drept de servitute care să reprezinte acces la calea publică, cât mai apropiat față de reglementările în vigoare, la instanța de fond am făcut dovada cu planșele foto înregistrarea pe suport magnetic a configurației din teren.
2. De asemenea, instanța de fond ne-a obligat pe subsemnații la plata sumei c 70,28 lei/an, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului în suprafață c 117 mp, delimitat prin punctele B-C-D-E-F-G-H-I-J-K, respectiv anexei 2A di suplimentul la raportul de expertiză întocmit de F. M., precum și la plata sumei de 38,94 lei/an reprezentând c/val lipsei de folosință a terenului în suprafață c 53 mp pe care se află construcțiile noastre, începând cu luna iunie 2009.
Solicită să se observe că suprafata construcțiilor de 53 mp pe care se afla construcțiile C2 și C3, în valoare de 38,94 lei, a fost inclusă în suprafața totală de 11 mp, respectiv în suma de 70,28 lei calculata la această suprafață totală, ceea c presupune că din momentul în care se achită anual suma de 70,28 lei, nu se mai justific achitarea sumei de 38,94 lei/an, aferentă terenului construcțiilor, întrucât în mod neîntemeiat ar fi achitată de două ori.
Consideră că în mod corect suma de 38,94 lei/an se impune a fi achitată achitat începând cu luna iunie 2009 stabilită limitativ doar până la data la care se începe plata sumei de 70,28 lei/an reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a suprafeței de 117 m.p intrucât în această sumă este inclusă și contravaloarea lipsei de folosință a terenului ocupat de C2 și C3.
Este evident că această critică nu se mai impune a fi analizată de către instanță, îi situația în care va fi schimbată varianta de servitute de trecere stabilită la fondul cauze și admisă varianta precizată în motivația prezentului recurs, întrucât vor fi incident calculele legate de varianta cu accesul către Ulița din V. (. . mai scurt către aceasta, stradă ce este asfaltată ș prezintă două sensuri de circulație.
Anexează la prezenta adresa nr.4510/15.09.2014 emisă de Primăria Comunei Curtișoara.
In drept și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art.299 - art. 316 VCPC.
În dovedire, solicită proba cu înscrisuri.
Împotriva aceleiași sentințe au declarat recurs și recurenții N. C., N. G. și C. M. V., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii formulate de intimații reclamanți, admiterea cererii reconvenționale în sensul admiterii cererii de despăgubire către reclamanți a contravalorii imobilului neterminat cu etaj la valoarea expertizată de D. N. în anul 2001 cu adăugarea sumei aferente inflației scăzând uzura legală, excluzând magazia pentru care s-a făcut dovada proprietății in persoana apelanților.
În motivare, arată că în cererea principala reclamanții au solicitat „ instituirea unui drept de superficie asupra suprafeței de 414 mp, aferenta construcțiilor proprietate personala" - reprezentând moștenire succesorala - o construcție cu etaj neterminata si o magazie anexa din placi de beton. Aceasta succesiune a fost pronunțata de Tribunalul O. dar a urmat apelul la Curtea de Apel C. in Dosarul nr. 1518/CIV/2002. Decizia nr. 1393 din dosarul 1518/2002 care a schimbat parțial textul.
Ulterior reclamanții au făcut o noua „Precizare si cerere de complinire" prin care au mai cerut „ 100 mp provizoriu, ca nu au cunoștințe pentru a stabili o suprafața exacta a unei folosințe nemărginite, eficienta si utila asupra construcției lor ", alei (semi) carosabile in interiorul zonelor parcelate cu o lungime de maximum 25 m, cu o latime de minim 3,5 m, iar pentru cele cu lungimi mai mari de 25 m, vor fi prevăzute cu supralargiri de depășire si suprafețe penau manevre de întoarcere " - Aceste parcele, sunt prin fata casei noastre la circa l,5m.
Precizează ca intimații/reclamanți au devenii moștenitori ai acestui imobil in anul 2002 si pana in anul 2006 nu au cerut nimănui si niciodată pe nicio cale (nici amiabila) sa intre la acest imobil. In 2006 au deschis un dosar prin care m cerut servitute, dar l-au abandonat, motivând si atunci ca nu au bani pentru experți. Ba mai mult din toamna anului 1997 nu au mai intrat in aceasta curte, desi nu le-a interzis nimeni, nu au participat (desi invitați la inceput) la niciun eveniment de parastas al tatălui nostru, nici in vizita la mama noastră chiar nici la înmormântare in 2007 si celelalte parastase.
Am făcut precizari cu privire la imobilul cu etaj neterminat ca sta in nelucrare din 1994, de cand a fost zidit si de cand tatăl nostru nu a mai putut lucra nimic la el - îmbolnăvindu-se .
Acest imobil este edificat prin coachizitie, spune reclamantul, este construit pe terenul „curți construcții" - iar „magazia" 9.4 mp a fost construita in același an, este lipita pe zidul din spate, nu au avut „proiect de amplasament" si nici „ autorizație de construcție ".
Precizează ca „ magazia "fiind construita pe terenul arabil din T88 -PI -au fost obligați sa o cumpăram in urma procesului de „ Revendicare " din 2002, impreuna cu multe alte bunuri, care au costat in acea vreme_ lei vechi - aceasta suma a fost achitata cu chitanța nr. 1303 din 10.02.2004 anexata in dosarul de fond, la fila 70.
Construcții (imobilul si magazia) au fost expertizate de același expert si in 2000 si in 2013. Cum poate socrească valoarea de 6-7 ori, construcție lăsata in nelucrare din 1994 si pana acum ? Expertul recunoaște in raportul din 2013, ca imobilul este nesatisfăcător, încăperile sunt sub limitele minimale, zidăria este efectuata de nespecialiști si totuși folosește in pornirea evaluării de la 358.065 lei, fora sa facă o comparație cu alta construcție.
Construcției ii lipsesc ziduri, Încăperile nu au nicio destinație nici la parter si nici la etaj, unde se poate ajunge escaladând prin niște fiare. Noi stim ca la inceput tata/bunicul, avea la parter cocina de porci si capre, iar la etaj ce este si acum (resturi din demolări). Acoperișul a fost inaltat din stâlpi si scânduri din șopronul vechi al bunicului, țigla de pe spate cade, dupa o furtuna au căzut câteva țigle.
Din raportul de evaluare a acestei construcții, nu se intelege nici un calcul, nu este explicat si detaliat niciun tip de valoare (valoare de piața, de utilizare, de investiție, de asigurare, de impozitare) sunt prezentate niște tabele care nu ne dau posibilitatea de a intelege si a urmării logica evaluatorului.
Am făcut nenumărate mențiuni cu privire la magazia pe care am cumparat-o de la intimații/reclamanți cu suma de 6.343.000 lei in 2004, dar acestia nu au vrut să recunoască faptul ca au luat banii, iar instanța de fond nu a luat in calcul înscrisurile pe care le-am depus in dovedirea faptului ca imobilul - magazie este in proprietatea noastră.
Pronunțarea instanței de fond se bazează pe Raportul de expertiza al doamnei expert F. M., cu care nu putem fi de acord. Valoarea chiriei este modica in comparație cu starea de încordare si tensiune ce va exista prin . curtea noastră.
Una din solicitările formulate in Cererile reconventionale, s-a intemeiat pe art.493-494 Cod Civil vechi care reglementează doua cazuri de accesiune imobiliara artificiala.
a) accesiunea construcțiilor, plantațiilor sau altor lucrări făcute de un proprietar pe terenul sau cu materialele aflate in proprietatea altei persoane (art.493 Cod Civil - proprietarul terenului devine si proprietar al construcției, plantației sau altei lucrări, prin accesiune. El este insa îndatorat in virtutea principiului îmbogățirii farà just temei, sa plătească valoarea materialelor celui căruia I-au aparținut. De asemenea, poate fi obligat si la plata de daune interese in condițiile răspunderii civile delictuale.
b) Accesiunea construcțiilor, plantațiilor sau altor lucrări făcute de o persoana cu materialele sale pe un teren, aflat in proprietatea altuia (art.494 Cod Civil) - de regula proprietarul terenului devine, prin accesiune, si proprietar al construcțiilor, plantațiilor si lucrărilor realizate, având insa obligația sa-1 despăgubească pe constructor tot pe temeiul principiului îmbogățirii farà justa cauza.
In cazul de fata, proprietatea clădirii este constatata printr-o hotărâre judecătoreasca, nefiind proprietar si pe terenul de sub clădire, concluzionează se poate pune problema unei accesiuni artificiale, supunând atenției instanței de judecata si posibilitatea, conform art.493-494 Cod Civil vechi, echivalent art. 577 - 597/C Civil nou, admiterii întinderii obligației de despăgubire printr-o soluție enumerata mai sus.
Contesta de asemenea si cuantumul si modalitatea de compensare a cheltuielilor, in condițiile in care, am achitat o suma foarte mare cu taxele de timbru si taxele pentru nenumăratele expertize efectuate .
F. de considerentele expuse mai sus, solicită admiterea recursului modificarea Sentinței Civile nr._/2014 in sensul respingerii acțiunii formulata de intimatii-reclamanti V. D. si V. Ș..
La data de 6.02.2015, recurenții V. Ș. și V. D., au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
În motivare, arată că asa cum rezulta din probatoriul administrat in cauza, soluția de admitere a acțiunii subsemnaților asa cum a fost ea precizata in sensul constituirii unui drept de superficie, precum si a unui drept de servitute, reprezintă aplicarea intocmai si in deplina corelație cu dispozițiile legale a cererii noastre raportat la imobilele construcție proprietate privata, potrivit deciziei civile nr. 1393/29.03.2002 pronunțata de Curtea de Apel C. in dosarul nr. 1518/civ/2002, imobile ce se găsesc pe un loc infundat fațade calea de acces.
Referitor la imobilul magazie, lipit de construcția din cărămida cu etaj, s-a stabilit in mod real prin răspunsul la obiectivul nr.2 din completarea raportului de expertiza tehnica topografica intocmit in cauza de expert F. M. E., pentru termenul din. data de 02,09.2014, care recunoaste eroarea produsa inițial, in expertiza sa si corelează identificarea imobilelor cu situația de fapt, indicând ca magazia este cea stabilita prin decizia civila nr.2591/10.12.2001 pronunțata de Tribunalul O. in dosarul nr.3237/2001, rămasa definitiva prin decizia civila nr. 1393/29.03.2002 pronunțata de Curtea de Apel C. in dosarul nr.l518/civ/2002.
De observat, ca asa cum rezulta din hotărârile judecătorești, corect s-a stabilit si prin expertiza, ca o alta magazie menționata in sentința civila nr.6605/09.10.2002, pronunțata de Judecătoria Slatina in dosarul nr.250/2D02, este un imobil situat pe un alt teren amplasat in T 22. P 21, pe raza localității Curtisoara, care nu are legătura cu terenul din prezenta cauza, deci sunt imobile diferite, situate pe terenuri diferite, iar recurenții parați incearca sa inducă aceiași confuzie cu care au insistat si la instanța de fond, insa in mod inconfundabil s-a stabilit corect situația reala de fapt.
Se desprinde in mod evident interpretarea de fapt, potrivit hotărârilor judecătorești, ca subsemnații nu puteam sa primim un drept de retentie asupra unui bun imobil care deja făcea parte din proprietatea noastră in exclusivitate, ci este vorba de hotărâri diferite, cu imobile diferite, in sensul ca in hotărârile invocate mai sus ( dec. civ. Nr. 1393/29.03.2002 pronunțata de Curtea de Apel C.), suntem proprietarii exclusivi asupra construcției din cărămida cu etaj (C2) si" magazia alipită de aceasta (C3), iar instituirea dreptului de retentie potrivit sentinței civile nr.6605/09.10.2002, a analizat bunuri imobile amplasate . ( T 22 P 21 ), cele doua locații diferite fiind identificate asa cum rezulta din completarea la raportul de expertiza tehnica la fond din 02.09.2014.
Desi prin recursul declarat se solicita respingerea acțiunii formulate de către subsemnații, pe același fond al cauzei si in același timp, se solicita admiterea cererii reconventionale a acestora in ceea ce privesc despăgubirile, adică noi sa nu avem in nici un fel constituit dreptul de superficie si dreptul de servitute asupra vreunui metru pătrat cu privire la construcțiile noastre situate pe terenul acestora, sa nu avem nici un fel de acces la imobile, dar sa le plătim o despăgubire mult majorata fata de cea legala identificata, pentru ca apoi in cuprinsul motivelor sa solicite ascensiunea imobiliara artificiala ( art.493„ 494 Cod Civil ), ignorând imprejurarea ca suntem proprietarii de drept ai construcțiilor C2 si C3 potrivit unei hotărâri judecătorești irevocabile, iar textele de lege in mod evident reglementează cu totul alte imprejurari juridice de fapt.
In drept, invoca dispozițiile art.308 alin.2 din Codul de procedura civila.
La data de 06.04.2015 recurenții N. C., N. G. și C. M. V., au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea acestuia, cu motivarea că reclamanții — recurenți considera ca instanța a făcut o confuzie intre DS 95 si DS 97 si corect era sa li-se acorde dreptul de servitute printr-o cale de acces cu doua benzi de circulație, respectiv accesul dinspre Ulița din V. (. principala.
In opinia noastră trecerea prin alta cale de acces decât din DS 95 sau DS97, nu poate fi acceptata, deoarece ar traversa prin toata curte, aceasta trecere însemnând si o modificare in structura de amplasare a unui gard, a unei grădinițe si escaladarea unor construcții de adăpost pentru pasării.
Instanța in mod real a stabilit accesul prin DS 97, deoarece este corect la acordarea unei cai de acces sa se tina cont de calea care încurcă cel mai puțin pe proprietarul terenului.
Expertizele efectuate au stabilit in mod corect singurele modalități de acces al recurenților, la imobilul C2.
In mod greșit insa, instanța a considerat imobilul C3 ca fiind al reclamanților/ recurenți, desi pe tot parcursul procesului am făcut dovada faptului ca am plătit prețul acesteia si ne aparține, in exclusivitate.
Reclamanții fac continuu vorbire despre superficia de sub cele doua imobile si servitutea spre C2 si C3 cand de fapt si de drept nu le aparține decât imobilul C2.
In ceea ce privește a doua motivație cu despăgubirile, acestea, in opinia acestora, se intelege foarte corect, respectiv faptul ca suma de 38,94 de lei/an reprezintă contravaloarea lipsei de folosință a terenului în suprafață de 53 de mp.- suprafața incorect calculata de altfel- (corect 35mp), pe care se află construcțiile reclamanților, începând cu luna iunie 2009 iar plata sumei de 70,28 de lei/an reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului în suprafață de 117 mp, este logic —de la data acordării drepturilor solicitate -.
In concluzie, solicita respingerea recursului, având in vedere cele expuse mai sus, iar in susținere depun imagini care demonstrează imposibilitatea ca trecerea sa se facă prin alt punct decât unul dintre cele doua ( DS95, DS97), stabilite de instanța de fond.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate în raport cu actele dosarului și dispoz. art 304 -304/l c.p.c. se constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Relativ la recursul declarat de recurenții reclamanți V. Ș. și V. D., tribunalul constată că acestia critică hotararea instantei de fond in primul motiv de recurs determinat de faptul că servitutea de trecere constituită cu drept de acces spre calea publică spre DS 97 nu reprezintă un acces spre calea publică, cu posibilitati reale de utilizare respectiv ca pe acest drum satesc nu pot pătrunde in nici un fel vehiculele sau autovehicule, fiind un drum ingust de aproximativ 2 m, neamenajat, fiind destinat pentru trecerea animalelor si persoanelor.
Contrar celor susținute de recurentii reclamanti instanța de fond a apreciat corect probele de la dosar, ajungând la concluzia argumentată de instituire în beneficiul recurenților reclamanți a unui drept de superficie asupra suprafeței de 53 de mp. și a unui drept de servitute asupra suprafeței de 64 de mp., astfel cum sunt identificate prin raportul de expertiză întocmit de expert F. M. E., delimitat prin punctele B,C,D,E,F,G,H,I,J și K, conform Anexei 2A din suplimentul la raportul de expertiză topografică aflat la dosarul de fond, deoarece din coroborarea rapoartelor de expertiza efectuate in cauză cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei tribunalul retine că o astfel de împrejurare care poate ar mai presupune oarecare efort chiar de natură financiară din partea recurenților reclamanți nu le da dreptul la un alt drum de trecere, cea mai scurta si mai neprejudiciabila este cea stabilită in mod just de instanța de fond .
Din analizarea rapoartelor de expertiza efectuate in cauza și a tuturor celorlalte probe administrate in cauză, rezulta ca susținerile recurenților reclamanți nu pot primi eficienta juridică atâta timp cat sunt contrazise de materialul probator administrat in cauză astfel recurenții urmărind doar asigurarea unui confort mai mare in exploatarea imobilului in detrimentul intimaților recurenti pentru care s-ar crea o sarcina excesiva si nejustificata, cu atat mai mult cu cat dreptul de proprietate privată este garantat tuturor proprietarilor prin art. 44 din Constituția și art. 1 din protocolul Adițional nr. 1 la CEDO,nefiind un drept absolut fiindu-i stabilite prin lege anumite limitări iar servitutea constituie o sarcină impusă asupra unui imobil pentru uzul și utilitatea altui imobil care are alt stăpân, ceea ce duce la concluzia că ea constituie un drept asupra lucrului latura deci un dezmembrământ al dreptului de proprietate.
Nefondat este și cel de-al doilea motiv de recurs privind greșita stabilire a contravalorii lipsei de folosință in cuantum de 70,28 de lei / an reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului în suprafață de 117 mp., delimitat prin punctele B,C,D,E,F,G,H,I,J și K, conform Anexei 2A din suplimentul la raportul de expertiză topografică depus la dosarul de fond și la plata sumei de 38,94 de lei/an reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului în suprafață de 53 de mp., pe care se află construcțiile reclamanților, începând cu luna iunie 2009, deoarece această din urmă sumă este evident că se referă la perioada anterioară pronunțării hotărârii pentru terenul in suprafața de 53 m.p. iar ulterior pronuntarii este stabilita suma de 70,28lei/an pentru intreaga suprafata de 117m.p, de altfel chiar recurenții intimati au expus in continutul recursului modalitatea de calcul și de plata a sumei datorate.
Referitor la recursul declarat de recurentii parati N. C., N. G. și C. M. V., tribunalul constată că aceștia sunt nemultumiti de faptul instanta de fond le-a respins cererea reconventională prin care au solicitat accesiunea artifificială ce le –a fot respinsă de instanta de fond pe motiv ca despăgubirea reclamantilor cu suma de 1000 lei, are caracter neserios al pretului oferit in scgimbul constructiilor, suma fiind mult inferioara valorii stabilita prin raportulș de expertiza intocmit de expert D. N. .
Procedând la analizarea inscrisurilor și a raportului de expertiza specialitatea constructii civile efect de expert D. N. in raport de dispozitiile art. 492 și urm. C.civil de la 1864, se retine ca in mod just a respins instanța de fond cererea privind accesiunea artificială dat fiind faptul că in cauza dedusă judecatii nu poate fi incidentă accesiunea deoarece recurenții pârâti nu au construit pe terenul intimaților reclamanți pentru că prin ipoteză distinct de cazul din speță, în cazul accesiunii constructorul nu are stabilit în baza unui titlu un drept de proprietate asupra construcției, caz în care, până la dovada contrară, operează prezumția prevăzută de art. 492 C.civ. potrivit caruia,,orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până ce se dovedește din contră” sau altfel spus existența dreptului de proprietate asupra construcției situate pe terenul altei persoane, dobândit cu orice titlu, reprezintă o excepție de la regula înscrisă în art. 492 C.civ. și exclude, prin ipoteză, intervenirea mecanismului accesiunii.
Astfel motivul de recurs invocat recurentii parati in sensul admiterii cererii de despăgubire catre recurentii reclamanti, a contravalorii imobilului neterminat cu etaj la valoarea expertizată de catre expertul D. Nicolaew efectuat in anul 2001 in dosarul nr. 3237/2001 și aflat la la filele 215-219 din dosarul de fond, este neintemeiat.
De asemenea, neîntemeiat este și motivul privind mica valoare a lipsei de folosință fata de starea de incordare și tensiune ce va exista intre părti, deoarece stabilirea lipsei de folosinta de catre instanta de fond s-a raportat la probele administrate in cauza cu referire la raportul de expertiza intocmit de expert Fălămas M. E. și nicidecum la starea de tensiune dintre părti ,de altfel nu există nici un temei legal care la stabilirea lipsei de folosinta a terenului sa se raporteze la starea de incordare dintre părti.
Avand in vedere dispozitiile art.274 c.pr.civ. de la 1865 raportat la art.276 din acelasi cod, tribunalul constată că in mod legal s-a dispus de catre instanta de fond compensarea in parte a cheltuielilor de judecată,astfel că si acest motiv de rercurs este neintemeiat.
F. de dispozitiile art.274 c.pr.civ, cererile privind cheltuielile de judecată efectuate in recurs de catre părti sunt neintemeiate.
Constatând că în cauză nu este incident vreunul din motivele de casare sau modificare a hotărârii prev. de art 304 și art 304/l c.p.c., urmează ca in baza art 3l2 alin l. c.p.c. recursurile declarate să fie respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții reclamanți V. Ș. și V. D., cu domiciliul în Slatina, ..16, ., ., județul O. și de recurenții pârâți N. C., cu domiciliul în comuna Curtișoara, ., județul O., N. G., cu domiciliul în Slatina, . 20, ., județul O. și C. M. V., cu domiciliul în Chiajna, . nr.51i, județul Ilfov, împotriva sentinței civile nr._/28.10.2014, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr._, având ca obiect, acțiune în constatare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 11 Mai 2015.
Președinte Judecător Judecător
O. M. P. V. V. D. S.
Grefier
I. J. D.
Red. V.V/TEHN.M.S
13.05.2015, 7 EX,
JUD FONDA.F.G
| ← Fond funciar. Decizia nr. 121/2015. Tribunalul OLT | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
