Obligaţie de a face. Sentința nr. 27/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 27/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 866/311/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 383/2015
Ședința publică de la 19 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M.
Judecător I. B.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelanta reclamantă N. M., domiciliată în ., împotriva sentinței civile nr._/27.11.2014, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă P. G., domiciliată în ., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat avocat J. E., reprezentând pe apelanta reclamantă N. M., lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, avocat J. E., pentru apelanta reclamantă, depune la dosar împuternicirea avocațială și dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei, aferentă căii de atac.
La interpelarea instanței, cu privire la recursul existent la filele 7-8, declarat împotriva sentinței civile nr. 1369/16.02.2015, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, avocat J. E., arată că reclamanta a înțeles să declare această cale de atac, împotriva sentinței prin care s-a soluționat cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr._/27.1.2014, după ce s-a formulat apelul de față.
Instanța, dispune scoaterea filelor 7-8 din dosar, ce reprezintă recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 1369/16.02.2015, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, care urmează a fi înaintate Secției I Civile, pentru repartizare aleatorie.
Instanța, din oficiu, verificând conform art. 1591 C.proc.civ., prin raportare la dispozițiile art. 2 pct. 2 C.proc.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat J. E., având cuvântul pentru apelanta reclamantă N. M., solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul respingerii cererii pârâtei privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Critică sentința primei instanțe, pentru nelegalitate, cu motivarea că soluționându-se cauza pe excepția lipsei de obiect, nu trebuia să examineze aceeași cauză pe fond sub aspectul temeiniciei acesteia.
Astfel, instanța trebuia să respingă cererea pârâtei privind acordarea cheltuielilor de judecată și să constate că reclamanta este cea care are dreptul la aceste cheltuieli, întrucât pârâta, care a recunoscut că și-a mutat gardurile, la termenul din data de 24.11.2014, a efectuat prestația care i s-a cerut prin acțiune, în cursul procesului, situație în care cererea de chemare în judecată, a rămas fără obiect, pârâta fiind de acord cu excepție lipsei de obiect invocată de reclamantă la același termen de judecată.
Solicită obligarea intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată efectuate de apelantă, în apel.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față
Prin sentința civilă nr. 322/15.01.2014 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, instanța a respins cererea ca neîntemeiată și a obligat reclamanta la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin decizia nr.1039/12.04.2005 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr. 6251/2004, s-a luat act de tranzacția încheiată între părți privind stabilirea hotarului despărțitor conform raportului de expertiză întocmit în cauză de expert M. E..
Întrucât tranzacția nu a fost executată de bunăvoie, la data de 04.04.2008, reclamanta s-a adresat executorului judecătoresc ca pe cale de executare silită, conform procesului verbal nr. 234/2008, întocmit de B. V. C. să se stabilească pe cale executării silite a liniei de hotar.
Rezultă din actele de la dosar că nu a fost posibilă stabilirea linie de hotar, motiv pentru care s-a pus în vedere pârâtei să taie pomii fructiferi ce se află în interiorul gardului de sârmă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, iar Tribunalul O. prin decizia nr. 265/11.06.2014 a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Cu ocazia rejudecării cauzei, instanța de fond urmează să se pronunțe pe cererea reclamantei astfel cum a fost întemeiată în drept și va analiza și măsura în care, în sarcina pârâtei s-a instituit obligația de a face și de a-și retrage gardul, urmând să se verifice temeinicia cererii raportat la faptul că reclamanta este titulara unui drept actual, condiție pentru executarea acțiunii civile.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 9.09.2014 sub nr._ .
În urma probelor administrate în cauză instanța de fond, prin sentința civilă nr._/27.11.2014, a admis excepția rămânerii fără obiect a acțiunii invocată de reclamantă, respingând acțiunea ca rămasă fără obiect.
În temeiul art. 274 Cod de procedură civilă a fost obligată reclamanta la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că reclamanta Naftica M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta P. G., să se încuviințeze ca pe cheltuiala pârâtei să se mute gardurile despărțitoare existente pe latura de nord și est a proprietății sale, astfel: pe latura de nord mutarea gardului din plasă de sârmă până la hotarul în linie dreaptă A-B= 22 metri; pe latura de est, mutarea gardului din plasă de sârmă către proprietatea pârâtei, pe aliniamentul B-C= 59 metri, astfel cum a fost stabilit prin decizia civilă nr. 1039/12.04.2005 a Curții de Apel C..
Reclamanta și pârâta personal, au învederat că acțiunea a rămas fără obiect întrucât pârâta și-a retras gardul conform solicitării reclamantei.
În acest sens instanța a reținut că acțiunea a rămas fără obiect, motiv pentru care a fost respinsă.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța de fond a apreciat că se impune obligarea reclamantei la plata acestora întrucât din analiza deciziei Curții de Apel C. nu rezultă instituirea în sarcina pârâtei obligarea de a-și retrage gardul,în cauză fiind îndeplinite dispoz. art. 274 Cod de procedură civilă, dispunându-se obligarea reclamantei la 1000 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o ca netemeinică și nelegală sub aspectul obligării la plata cheltuielilor de judecată fără să aibă în vedere că pârâta a efectuat prestația în cursul derulării cauzei civile, nu a executat de bunăvoie decizia Curții de Apel C. 1039/2005, prin care s-a luat act de tranzacția părților.
În drept în susținerea motivelor de apel a invocat dispozițiile deciziei de îndrumare nr. 618/1977, pronunțată de Tribunalul Suprem.
De asemenea instanța de fond soluționând cauza sub excepția lipsei de obiect, nu se impunea examinarea cauzei pe fond, sub aspectul temeiniciei.
Apelul este fondat din următoarele considerente.
Instanța de fond a fost sesizată cu acțiunea având ca obiect obligația de a face în sensul obligării pârâtei ca pe cheltuiala sa să fie obligată să mute gardurile despărțitoare existente pe latura de nor și est a proprietății reclamantei, avându-se în vedere decizia nr. 1039/2005 a Curții de Apel C..
În cursul soluționării cauzei,rezultă din încheierea de ședință din 24.11.2014, că pârâta și-a executat obligația stabilită și prin procesul verbal de executare silită.
Nu se poate reține motivarea instanței de fond că în decizia Curții de Apel C. nu s-a stabilit o obligație pentru pârâta de a-și ridica sau de a muta gradul, avându-se în vedere că prin procesul verbal de punere în executare al titlului executoriu s-a stabilit obligația în favoarea acesteia de a tăia pomii ce se află în interiorul gardului de sârmă, existente, tocmai în vedere respectării hotărârii judecătorești pronunțată de Curtea de Apel C..
Deși prin decizia Curții de Apel C. nr. 1039/2005 s-a luat act de tranzacția părților, această hotărâre de expedient nu a fost executată de bunăvoie de către părți, motiv pentru care reclamanta a solicitat executarea silită, aspect ce rezultă din actele de executare, respectiv procesul verbal nr. 234/18.04.2008, întocmit de executor judecătoresc V. C., în dosarul de executare nr. 234/2008.
Sa constatat de instanța de fond că pârâta a efectuat în cursul procesului obligația stabilită prin procesul verbal de executare, impunându-se obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată către aceasta.
Instanța de fond nu a avut în vedere faptul că deși pârâta a efectuat în cursul procesului prestația care i s-a cerut prin acțiune, dar prin comportarea sa de a nu executa de bunăvoie hotărâre de expedient stabilită prin decizia Curții de Apel C. 1039/2005 a puso pe reclamantă în situația de a proceda la executarea silită întocmindu-se dosarul de executare nr. 284/2008.
De asemenea instanța de fond nu a avut în vedere că pârâta nu a executat obligația de a tăia pomii stabiliți în procesul verbal de executare, în vederea punerii în executare a hotărârii de expedient.
Instanța de fond trebuia să aibă în vedere că pârâta a efectuat obligația stabilită prin procesul verbal de executare, cu ocazia rejudecării, și nu în fața primei instanțe sau înainte de executarea silită.
În acest sens nu se poate reține obligația reclamantei de a plăti cheltuielile de judecată, în cauză nefiind îndeplinite dispozițiile art. 274 Cod de procedură civilă întrucât pârâta este cea care a determinat sesizarea instanței de judecată ca urmarea a neexecutării de bunăvoie a dispozitivului deciziei nr. 1039/2004, până la data de 24.01.2013, respectiv 18.04.2008, când s-a promovat acțiune, pentru executarea acestuia titlu executoriu.
Raportat la aceste considerente se apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 274 Cod de procedură civilă, motiv pentru care în baza art. 296 cod de procedură civilă se va admite apelul, se va schimba sentința, în sensul înlăturării obligării reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței civil.
Văzând si dispozițiile art.274 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta reclamantă N. M., domiciliată în ., împotriva sentinței civile nr._/27.11.2014, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă P. G., domiciliată în ., schimbă sentința în sensul că înlătură obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile.
Obligă intimata pârât la 500 lei cheltuieli de judecată către apelanta reclamantă.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Mai 2015.
Președinte, I. M. | Judecător, I. B. | |
Grefier, M. T. |
Red.M.I.
Tehnodact J.D.
Ex.4/20.05.2015
J.fond.N.S.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 413/2015. Tribunalul OLT | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
