Acţiune în constatare. Hotărâre din 11-02-2015, Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul OLT la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 117/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 117/2015
Ședința publică de la 11 februarie 2015
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE C. T.
Judecător I. D.
Grefier M. R.
Pe rol, soluționarea apelului civil declarat de apelantul reclamant P. C., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 820 din data de 11 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Corabia, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți T. V., T. Anișoara, T. F., T. F., P. I., B. T., toți domiciliați în . și B. L. domiciliată în ., având ca obiect- acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat C. A. pentru apelantul reclamant P. C., lipsă intimații pârâți T. V., T. Anișoara, T. F., T. F., P. I., B. T. și B. L..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța procedând la verificarea competenței în temeiul art. 131 N.c.p.c., constată în conformitate cu prevederile art. 95 N.c.p.c. că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Avocat C. A. depune la dosar împuternicire avocațială nr._/2015 de reprezentare a apelantului reclamant și chitanța nr. 310-9-0019/09.01.2015 cu suma de 24 lei ce reprezintă taxa judiciară de timbru.
Arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare, și acordă cuvântul asupra apelului promovat.
Avocat C. A., având cuvântul pentru apelantul reclamant P. C., critică soluționa instanței de fond motivat de faptul că nu s-a dat eficiență probatoriului administrat. Deși se motivează că probele invocate de reclamant nu dovedesc faptul că pârâții au refuzat încheierea actului în formă autentică, în sensul că au refuzat să meargă la notariat, la dosar există înscrisuri din care rezultă contrariu.
Din actele aflate în dosar rezultă cu certitudine poziția terenului, individualizarea acestuia și moștenitorii îndreptățiți. Instanța de fond a reținut eronat că pârâții nu sunt proprietari exclusivi ai bunurilor promise spre vânzare, însă asta nu înseamnă că nu pot hotărî cu privire la averea pe care o pot moșteni.
Trebuiau reținute în cauză dispozițiile art. 642 c.p.c. conform cărora ,,actele juridice făcute cu nerespectarea regulilor prevăzute de art. 641 c.p.c. sunt inopozabile coproprietarului care nu a consimțit, expres ori tacit, la încheierea actului”.
În cauză, pârâții au avut cunoștință de existența pe rol a procesului însă au ales să rămână în pasivitate, consimțind tacit la încheierea actului.
În plus, au fost citați cu mențiunea personal la interogatoriu unde au înțeles să nu se prezinte, aspect interpretabil ca fiind un început de dovadă scrisă.
În consecință, solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Nu se solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 820 din data de 11 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Corabia, în dosar nr._ s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul P. C., domiciliat în ., în contradictoriu cu pârâții T. V., T. Anișoara, T. F., T. F., P. I., Babină T. cu toții domiciliați în . și Babină L., domiciliat în ., având ca obiect „hotărâre care sa tina loc de act autentic”, ca neîntemeiată.
Având în vedere că instanța a renunțat la proba cu expertiza topografică, a dispus retragerea onorariului în cuantum de 500 lei achitat la CEC Bank, în contul Biroului de Expertize de pe lîngă Tribunalul O. cu chitanța nr._/1/05.05.2014 și restituirea acestuia către reclamantul P. C..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr._ /30.09.2013 pe rolul Judecătoriei Corabia, reclamantul P. C. a chemat în judecată pe pârâții T. V., T. Anișoara, T. F., T. F., P. I., B. T. și B. L., solicitând instanței ca în baza probelor administrate să se pronunțe o hotărârea care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că la data de 10.02.2013, pârâtul T. V. i-a vândut printr-un act sub semnătură privată, imobilul constând în suprafața de 2461 mp teren arabil extravilan situat în . 34, . Titlul de proprietate nr._/56 din 15.11.1994 emis de pe urma autorului T. V.. Se arată totodată că de pe urma autorului T. V. nu a fost dezbătută succesiunea, fiind chemați în judecată în calitate de pârâți toți moștenitorii autorului.
Reclamantul a mai arătat că pârâții refuză să se prezinte la notarul public pentru autentificarea actelor.
Reclamantul a învederat instanței că suprafața de teren înstrăinată este în posesia sa și o folosește de la data semnării actului sub semnătură privată.
Reclamantul a motivat în drept acțiunea pe dispozițiile art.1669 C civ.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosar fotocopiile următoarelor înscrisuri: chitanța sub semnătură privată(f.5), Titlul de proprietate nr._/56 din 15.11.1994 (f.6), tabel cu moștenitorii fiecărui autor ce figurează pe titlul de proprietate (f.7), acte de deces (f. 8-11), acte de stare civilă (f.12-16), certificat de rol (f.22), sesizare privind deschiderea procedurii succesorale (f.30, 72-81), certificat de sarcini (f.32), certificat de atestare fiscală (f.33), adeverința nr. 277/13.02.2014 (f.69),
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâții nu au formulat întâmpinare.
Pentru a pronunța sentința apelată instanța a reținut următoarele:
Cu privire la situația de fapt: La data de 10.02.2013, pârâtul T. V. a vândut reclamantului P. C., printr-un act sub semnătură privată, imobilul constând în suprafața de 2461 mp teren arabil extravilan situat în . 34, . Titlul de proprietate nr._/56 din 15.11.1994 emis de pe numele autorilor T. N., B. A., T. Ș. și T. M., decedati la data încheierii înscrisului sub semnătură privată.
Conform sesizarilor privind deschiderea procedurii sucesorale depuse la dosarul cauzei (f.30, 72-81), moștenitorii autorilor T. N., B. A., T. Ș. și T. M. sunt pârâții T. V., T. Anișoara, T. F., T. F., P. I., B. T. și B. L..
În drept: Potrivit art. 1.178 C.civ intitulat Libertatea formei contractului de vânzare-cumpărare,contractul se încheie prin simplul acord de voință al părților dacă legea nu impune o anumită formalitate pentru încheierea sa valabilă.
Prin excepție de la principiul libertății de formă în privința contractului de vânzare- cumpărare, în unele cazuri special prevăzute de lege, vânzarea devine un contract solemn. Astfel: art 885 C civ.: drepturile reale asupra imobilelor cuprinse în cartea funciară se dobândesc, atât între părți, cât și față de terți, numai prin înscrierea lor în cartea funciară, pe baza actului sau faptului care a justificat înscrierea, art. 888 C. civ: Înscrierea în cartea funciară se efectuează în baza înscrisului autentic notarial, a hotărârii judecătorești rămase definitivă, a certificatului de moștenitor sau în baza unui alt act emis de autoritățile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta., art. 1244 C. civ: În afara altor cazuri prevăzute de lege, trebuie să fie încheiate prin înscris autentic, sub sancțiunea nulității absolute, convențiile care strămută sau constituie drepturi reale care urmează a fi înscrise în cartea funciară.
Din dispozițiile coroborate și indirecte ale articolelor sus-menționate rezultă că vânzarea terenurilor (cu și fără construcții) trebuie încheiată în formă autentică. Sancțiunea nerespectării formei autentice la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare ce au ca obiect terenuri de orice fel este nulitatea absolută a actului juridic (art. 1242 alin 1 C. civ ). Totuși, conform art. 1260 C.civ, un contract lovit de nulitate absolută va produce totuși efectele actului juridic pentru care sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă prevăzute de lege.
Așadar contractul de vânzare cumpărare lovit de nulitate absolută pentru nerespectarea formei autentice valorează, prin conversiune, promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare.
Astfel, conform art. 1669 C. civ, când una dintre părțile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare refuză, nejustificat, să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, dacă toate celelalte condiții de validitate sunt îndeplinite. Dreptul la acțiune se prescrie în termen de 6 luni de la data la care contractul trebuia încheiat. Conform art. 1.279 C. civ. (1) Promisiunea de a contracta trebuie să conțină toate acele clauze ale contractului promis, în lipsa cărora părțile nu ar putea executa promisiunea. (2) În caz de neexecutare a promisiunii, beneficiarul are dreptul la daune-interese. (3) De asemenea, dacă promitentul refuză să încheie contractul promis, instanța, la cererea părții care și-a îndeplinit propriile obligații, poate să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract, atunci când natura contractului o permite, iar cerințele legii pentru validitatea acestuia sunt îndeplinite. Prevederile prezentului alineat nu sunt aplicabile în cazul promisiunii de a încheia un contract real, dacă prin lege nu se prevede altfel.(4) Convenția prin care părțile se obligă să negocieze în vederea încheierii sau modificării unui contract nu constituie promisiune de a contracta.
Art. 641 C civ.*) - Actele de administrare și de dispoziție cu privire la un bun deținut în coproprietate: (4) Orice acte juridice de dispoziție cu privire la bunul comun, actele de folosință cu titlu gratuit, cesiunile de venituri imobiliare și locațiunile încheiate pe termen mai mare de 3 ani, precum și actele care urmăresc exclusiv înfrumusețarea bunului nu se pot încheia decât cu acordul tuturor coproprietarilor. Orice act juridic cu titlu gratuit va fi considerat act de dispoziție.
Aplicând dispozițiile legale menționate anterior la situația din prezenta cauză instanța de fond a constatat că titlul de proprietate nr._/56 din 15.11.1994 a fost emis de pe numele autorilor T. N., B. A., T. Ș. și T. M., decedați la data încheierii înscrisului sub semnătură privată dintre reclamant și pârâtul T. V.. Conform sesizarilor privind deschiderea procedurii sucesorale depuse la dosarul cauzei (f.30, 72-81), moștenitorii prezumtivi ai autorilor T. N., B. A., T. Ș. și T. M. sunt pârâții T. V., T. Anișoara, T. F., T. F., P. I., B. T. și B. L..
Dovada calității de proprietar exclusiv al bunurilor ramase ca urmare a decesului unei persoane nu se poate face decât în urma unei dezbateri succesorale finalizate prin eliberarea certificatului de moștenitor (dacă se face pe cale notarială) sau printr-o hotărâre judecătorească pronunțată în procedura succesorală (dacă se face pe cale judiciară). În lipsa dezbaterii succesiunii de pe urma celui pe numele căruia s-a eliberat titlul de proprietate, operațiune prin care să fie stabilite masa succesorală, persoanele care moștenesc și cotele care revin fiecăruia dintre moștenitorii, instanța nu poate constata calitatea de proprietar exclusiv a promitentului vânzător cu privire la bunul care face obiectul promisiunii, motiv pentru care nu poate să valideze transferul de proprietate. Stabilirea în concret a calității de moștenitor se face fie de către notarul public (în procedura grațioasă), fie de către instanța de judecată (în procedura contencioasă), după cum părțile înțeleg să dezbată pe cale amiabilă sau în contradictoriu succesiunea rămasă la decesul autorului lor. Numai în cadrul acestor proceduri se poate stabili cine are vocație succesorală concretă și moștenește efectiv, notarul sau instanța fiind singurele instituții abilitate de lege să verifice dacă sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru a moșteni (dacă toți succesibilii sunt chemați la dezbaterea succesorală, dacă printre aceștia nu se află nevrednici, renunțători sau străini de succesiune etc.).
În cauza de față instanța a constatat că promitentul vânzător T. V. deține bunul ce face obiectul cauzei în coproprietate împreună cu ceilalți pârâți.
Pentru ca un bun indiviz sa formeze obiectul vânzării este necesar consimțământul tuturor coproprietarilor (art. 641 C civ). Ei trebuie să aibă capacitatea de a înstrăina. Un singur coindivizar, fără acordul celorlalți coindivizari, nu poate vinde bunul indiviz ci numai cota sa parte ideala din bun; un coindivizar nu poate, fără consimțământul celorlalți, să facă acte de dispoziție (așa cum este vânzarea bunului) care să afecteze întregul bun sau o porțiune determinată a acestuia. Daca un coindivizar vinde întregul bun indiviz sau o parte din acesta fără sa aducă la cunoștința cumpărătorului starea de indiviziune, ne aflam, practic, în situația bunului altuia.
In cazul unui bun aflat în indiviziune, vânzarea lui de către un coindivizar unui terț nu atrage nulitatea actului de înstrăinare, ci supune dreptul dobândit de cumpărător unei condiții rezolutorii, a cărei îndeplinire are loc dacă bunul nu a fost atribuit, la ieșirea din indiviziune, coindivizarului care l-a înstrăinat.
Deși prin rezoluția dosarului instanța a pus în vedere reclamantului să facă dovada acordului coproprietarilor cu privire la vânzare, reclamantul nu s-a conformat.
Pentru aceste considerente, nefiind îndeplinită o condiție esențială a contractului de vânzare cumpărare, a respins acțiunea formulată de reclamantă ca neântemeiată.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul P. C., considerând-o nelegală și netemeinică, solicitând în baza art. 480 cod pr civilă, admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate, în sensul admiterii cererii.
În fapt, a arătat că prin cererea pe care a adresat-o instanței de fond, a solicitat să se pronunțe o hotărâre care să țin ă loc de contract de vânzare-cumpărare, motivat de faptul că pârâtul a refuzat să se prezinte la notariat pentru a încheia actul în formă autentică.
Se arată că soluția instanței de fond este greșită, aceasta nu a dat eficiență probatoriului administrat, greșind atunci când a respins cererea de neîntemeiată.
Deși se motivează de instanța de fond că probele invocate de către apelantă prin cererea de chemare în judecată și administrate, nu a dovedit că „pârâții” au refuzat încheierea actului în formă autentică în sensul că au refuzat să meargă la notariat, la dosarul cauzei se află înscrisurile din care reiese contrariul.
Documentele depuse la dosar, sunt înscrisuri care arată fără dubiu poziționarea terenului, individualizarea acestuia fiind cât se poate de clară, dar și moștenitorii îndreptățiți să decidă asupra acestui imobil.
A susținut că instanța de fond a reținut că pârâții nu sunt proprietari exclusivi ai bunurilor promise spre vânzare, fapt ce reiese din documentele depuse la dosar, dar că nu sunt proprietari exclusivi nu înseamnă că nu pot decide cu privire la bunurile moștenite .
S-au invocat dispoz. Art. 461 cod civil, dispoz. art. 642 cod civil .
A precizat că, prin comunicarea cererii de chemare în judecată, ceilalți pârâți au avut cunoștință de proces, înțelegând să rămână în pasivitate, în acest fel consimțind tacit la încheierea actului.
La dosarul cauzei au fost depuse interogatorii, pârâții fiind citați cu această mențiune, lipsa acestora fiind sancționată de lege, considerându-se ca fiind un început de dovada scrisă.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 466 cod pr civilă.
S-a timbrat legal apelul.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate instanța reține că acesta nu este fondat însă considerentele ce vor fi avute în vedere sunt următoarele:
Apelantul este beneficiarul unei promisiuni neexecutate de a vinde privind suprafața de 2.461 m.p teren arabil situată în extravilanul localității Gircov, județul O., conform promisiunii de vânzare cumpărare încheiată la data de 10.02.2013 cu intimatul T. V. .
Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011, reglementează promisiunea bilaterală de vânzare- cumpărare în art. 1.279 – Promisiunea de a contracta și art. 1669- Promisiunea de vânzare și promisiunea de cumpărare, prevăzând dreptul beneficiarului promisiunii de a cere pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de contract de vânzare sau de a cere daune-interese în caz de neexecutare a obligației promitentului.
Se reține că promisiunea bilaterală de vânzare, prin care părțile se obligă să încheie în viitor, la prețul stabilit, contractul de vânzare, este un contract distinct de acesta din urmă și nu produce efectele vânzării, ceea ce înseamnă că acesta nu transferă dreptul de proprietate, ci dă naștere doar unor obligații cu caracter personal pentru ambele părți, respectiv obligația de a vinde/cumpăra un obiect determinat.
În acest sens instanța de judecată investită în temeiul art. 1169 din codul civil trebuie să verifice îndeplinirea tuturor condițiilor de validitate la data pronunțării hotărârii care ține loc de contract de vânzare.
Apelantul susține că sentința civilă 820/11.09.2014 pronunțată de Judecătoria Corabia, este netemeinică și nelegală, instanța nedând eficiență probatoriului administrat.
Astfel, se susține că în mod greșit s-a reținut că nu s-a dovedit faptul că pârâții au refuzat să meargă la notariat și că pârâtul T. V. nu este proprietar exclusiv, deoarece avea consimțământul tuturor coproprietarilor.
Tribunalul reține că, prin reglementarea expresă din cuprinsul art. 1669 din Noul Cod Civil, a posibilității instanței de judecata de a suplini consimțământul părții ce refuză in mod nejustificat perfectarea contractului de vânzare-cumpărare, nu s-a urmărit de către legiuitor a se pune la dispoziția părților o alternativă la procedura notarială, la care acestea să apeleze ori de cate ori considera ca ar fi mult mai avantajos din punctul de vedere al costurilor materiale.
Procedura autentificării convențiilor pe cale judiciara are caracter de excepție, fiind o procedura extraordinară menita sa înlăture consecințele negative injuste pe care partea care si-a îndeplinit deja obligațiile asumate ar trebui sa le suporte si la care aceasta poate să recurgă exclusiv în situația în care cealaltă parte refuză însăși încheierea contractului de vânzare-cumpărare în forma cerută de lege.
In cauza, prin probatoriul administrat –apelantul reclamantul nu a făcut dovada refuzului perfectării convenției și nici a consimțământului celorlalți coproprietari la înstrăinarea bunului.
În același sens, instanța reține că apelantul reclamant nu a fost în măsură nici să demonstreze efectuarea unor demersuri efective, concrete în sensul convocării pârâților, în vederea autentificării contractului.
Conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei promitentul vânzător T. V. deține bunul ce formează obiectul cauzei în coproprietate împreună cu ceilalți pârâți și deși instanța a pus în vedere apelantului să facă dovada acordului coproprietarilor cu privire la vânzare, această dovadă nu a fost făcută în cauză.
În ceea ce privește interogatoriul pârâților, care nu s-a prezentat pentru a răspunde la întrebările ce le-au fost adresate de reclamant, instanța reține că lipsa răspunsului la interogatoriu nu poate fi asimilat unei recunoașteri necondiționate, întrucât acest refuz ar putea fi considerat cel mult un început de dovadă în folosul apelantului reclamant, care coroborat cu alte probe poate forma convingerea instanței privind îndeplinirea condițiilor de validitate ale convenției.
În speță se constată că nu reiese din nicio probă administrată în cauză refuzul pârâților de a se prezenta la notariat în vederea încheierii contractului de vânzare cumpărare. Cum nu a fost îndeplinită nici această condiție tribunalul constată că nu se poate pronunța o hotărâre care să suplinească consimțământul pârâtului promitent de a încheiat contractul de vânzare cumpărare, privind imobilul mai sus menționat, aspecte reținute și de instanța de fond, după o analiză judicioasă a materialului probator administrat în cauză.
În consecință, având în vedere dispozițiile art. 480 cod pr. Civilă, pentru considerentele mai sus expuse, se va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant P. C., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 820 din data de 11 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Corabia, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți T. V., T. Anișoara, T. F., T. F., P. I., B. T., toți domiciliați în . și B. L. domiciliată în ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 februarie 2015, la Tribunalul O..
Președinte, C. T. | Judecător, I. D. | |
Grefier, M. R. |
Red. CT
Tehnored.CM
Jf: A.P.
Ex.10/09.03.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 46/2015. Tribunalul OLT | Pretenţii. Decizia nr. 501/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
