Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 99/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 99/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 99/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 99/2015
Ședința publică de la 09 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE D. S.
Judecător O. M. P.
Grefier R. I. T.
Pe rol soluționarea apelului civil declarat de apelantul reclamant M. C. împotriva sentinței civile nr. 2386/17.09.2014 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât M. G., având ca obiect hotărâre care sa tina loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile nu se prezintă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată, apel declarat în termen, motivat, timbrat, nu a fost formulată întâmpinare, apelantul reclamant, prin serviciul registratură la data de 09.02.2015 a depus concluzii scrise solicitând și judecarea în lipsă, după care,
Instanța, văzând că s-a solicitat judecarea în lipsă, în temeiul art. 223 C.pc., reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 2386/17.09.2014 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._ s-a respins acțiunea formulată de reclamantul M. C., în contradictoriu cu pârâtul M. G., ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că la data de 16.01.2014 reclamantul M. C. și pârâtul M. G. au încheiat un înscris sub semnătură privată, prin care pârâtul i-a vândut reclamantului suprafața de 1.000 m.p. teren arabil, situat în intravilanul comunei Fărcașele, județul O. în T.44/1, P.32 cu vecinii: N – . M., S – M. Ghe., V – M. C. și suprafața de 500 mp teren arabil în extravilanul comunei Fărcașele, județul O., în T.83/1 P.17 cu vecinii: N – M. Ghe., E – M. M., S – G. M., V – M. C., cu prețul de 1.700 lei.
Potrivit disp. art. 5 alin. 1 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan, modificata prin Legea nr. 68/12.05.2014, în toate cazurile în care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de contract de vânzare-cumpărare, acțiunea este admisibilă numai dacă antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Legii 278/2009 republicată, cu modificările ulterioare, și ale legislației în materie, precum și dacă sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 3, 4 și 9 din prezenta lege, iar imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal și în cartea funciară.
Dispozițiile alin. 2 prevăd ca cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate se respinge dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta lege.
În urma verificărilor efectuate instanța a constatat ca în sentința civilă nr.1931 din data de 23 iunie 2005 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. 2719/2005 suprafața de teren ce a făcut obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare situata in T 44/1 P 32 – 1000 mp și T.83/1 P.17 se află în extravilanul comunei Fărcașele, Jud. O.. În speță, reclamantul nu a făcut dovada existenței avizului final privind exercitarea dreptului de preempțiune emis de structura teritoriala, conf. disp. art. 9 din Legea nr. 17/2014 care prevăd ca avizul final necesar încheierii contractului de vânzare în formă autentică de către notarul public sau pronunțării de către instanță a unei hotărâri judecătorești care ține loc de contract de vânzare se emite de către structurile teritoriale pentru terenurile cu suprafața de până la 30 de hectare inclusiv, iar pentru terenurile cu suprafața de peste 30 de hectare, de către structura centrală.
De asemenea, reclamantul nu a făcut dovada existenței cărții funciare pentru suprafața ce a făcut obiectului promisiunii de vânzare-cumpărare. De altfel din certificatul emis de OCPI O. ( f. 16) rezultă că terenul extravilan nu are deschisă carte funciară.
Prin urmare față de considerentele expuse, instanța a respins acțiunea formulată de reclamant, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul M. C., susținând că instanța de fond a greșit respingând acțiunea, drept pentru care solicită admiterea apelului, anularea hotărârii și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare cumpărare.
În motivare, a pretins că nu era obligat să facă dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de Legea nr. 17/2014, care nu era aplicabilă în speță, întrucât acțiunea a fost introdusă anterior intrării în vigoare a normelor metodologice de aplicare a acestei legi.
De asemenea, a susținut că cel puțin pentru suprafața de teren intravilan instanța trebuia să admită acțiunea, întrucât în privința terenurilor intravilane Legea nr. 17/2014 este inoperantă.
La data de 9.02.2015 reclamantul M. C. a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat solicită admiterea apelului, anularea hotărârii și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare cumpărare.
Examinând sentința apelată în raport cu actele dosarului și dispoz. art 476 și urm. NC.p.c., Tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 16.01.2014 și intitulat „Chitanță” părțile au convenit asupra vânzării a două suprafețe de teren: 1.000 m.p. teren arabil, situat în intravilanul comunei Fărcașele, județul O. în T.44/1, P.32, cu vecinii: N – . M., S – M. Ghe., V – M. C. și 500 mp teren arabil situat în extravilanul comunei Fărcașele, județul O., în T.83/1 P.17, cu vecinii: N – M. Ghe., E – M. M., S – G. M., V – M. C., în schimbul prețului de 1.700 lei.
Raportat la primul motiv de apel, prin care se invocă inaplicabilitatea în speță a dispozițiilor Legii nr. 17/2014, pe motiv că acțiunea a fost introdusă anterior intrării în vigoare a normelor metodologice de aplicare a acestei legi tribunalul arată, cu titlu preliminar, că Legea nr. 17/2014 a intrat în vigoare la data de 11.04.2014, anterior înregistrării prezentei acțiuni pe rolul instanței (29.05.2014). Această lege instituie o procedură derogatorie de la cea de drept comun (art. 1730 și urm. C.civ.) cu privire la exercitarea dreptului de preempțiune în cazul vânzării unui teren agricol situat în extravilan.
Tribunalul apreciază că Legea nr. 17/2014 este aplicabilă în speță în temeiul principiului aplicării imediate a legii noi, care prevede că de la data intrării sale în vigoare legea nouă se aplică tuturor actelor, faptelor și situațiilor juridice viitoare (facta futura), actelor, faptelor și situațiilor juridice în curs de constituire, modificare sau stingere, precum și efectelor viitoare ale unor situații juridice anterior născute, dar neconsumate la data intrării în vigoare a legii noi (facta pendentia). Cu alte cuvinte, aplicarea imediată a legii noi semnifică faptul că o situație juridică produce acele efecte juridice care sunt prevăzute de legea în vigoare la data constituirii ei (tempus regit actum).
Or, promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare, prin care părțile se obligă să încheie în viitor, la prețul stabilit, contractul de vânzare-cumpărare, este un contract distinct de cel din urmă și nu produce efectele vânzării, respectiv nu transferă dreptul de proprietate, ci dă naștere unor obligații cu caracter personal pentru ambele părți contractante, anume obligația de a vinde și corelativ de a cumpăra un bun determinat. Altfel spus, promitenții cumpărători sunt doar titularii unui drept de creanță (dreptul de a încheia la un moment viitor contractul de vânzare-cumpărare), iar nu titularii unui drept de proprietate.
Cum transferul dreptului de proprietate nu s-a realizat în momentul perfectării antecontractului, ci se va realiza în viitor, fie la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, fie la cel al pronunțării hotărârii judecătorești care să țină loc de act autentic, acesta este momentul care determină legea aplicabilă.
Așadar, îndeplinirea condițiilor legale pentru pronunțarea hotărârii care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare nu poate fi raportată nici la momentul încheierii antecontractului (având în vedere că acesta nu este translativ de proprietate), nici la cel al învestirii instanței cu cererea de chemare în judecată având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, nici la cel al publicării normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 17/2014 (astfel cum susține apelantul), ci la cel al realizării transferului de proprietate.
În speță, la data pronunțării sentinței apelate era în vigoare Legea nr. 17/2014 (mai mult, erau publicate în Monitorul Oficial al României nr. 401/30.05.2014 și normele metodologice de aplicare a acesteia). Art. 5 din Legea nr. 17/2014 prevede că în toate cazurile în care se solicită pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare, acțiunea este admisibilă numai dacă sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 3, 4 (dreptul de preempțiune) și 9 (avizul final, sau, după caz, adeverința eliberată de primărie privind respectarea dreptului de preempțiune, potrivit art. 10 alin. 1 teza finală) din această lege, iar imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal și în cartea funciară.
Prin urmare, instanța de judecată învestită cu o acțiune având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic trebuie să verifice îndeplinirea tuturor condițiilor de admisibilitate a unei asemenea acțiuni prevăzute de legea în vigoare la data pronunțării hotărârii, condiții care la momentul pronunțării sentinței apelate erau prevăzute de art. 5 din Legea nr. 17/2014.
Aplicarea prevederilor Legii nr. 17/2014, în vigoare la data realizării transferului dreptului de proprietate, nu echivalează cu o încălcare a principiului neretroactivității legii civile (principiu constituțional prevăzut de art. 15 alin. 2 din Constituție), ci este în concordanță cu principiul activității legii, potrivit căruia orice act normativ acționează cât timp este în vigoare, fiind aplicabil tuturor actelor, faptelor și situațiilor juridice născute în acest interval de timp.
În acest sens este și jurisprudența Curții Constituționale, potrivit căreia legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situațiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după ., precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi (Decizia nr. 287/01.07.2004, publicată în M.O. nr. 729/12.08.2004, Decizia nr. 755/16.12.2014, publicată în M.O. nr. 101/09.02.2015).
Prin urmare, în mod corect a respins prima instanță acțiunea privind suprafața de de 500 mp amplasată în extravilanul ., P17, constatând atât lipsa avizului final prevăzut de art. 9 din Legea nr. 17/2014, cât și lipsa înscrierii acestui teren în cartea funciară, condiție prevăzută expres de art. 5 din Legea nr. 17/2014.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel, privind suprafața de 1000 mp teren arabil, situat în intravilanul comunei Fărcașele, județul O. în T44/1, P32, tribunalul reține că este adevărat că atât din sentința civilă nr. 1931/23.06.2005 pronunțată în dosarul nr. 2719/2005, definitivă prin neapelare, cât și din certificatul de atestare fiscală nr. 4193/02.05.2014 rezultă că doar suprafața de 500 mp este amplasată în extravilanul ., P17, iar în privința terenurilor intravilane Legea nr. 17/2014 este inoperantă.
Totuși, din antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 16.01.2014 și având ca obiect două suprafețe de teren, dintre care unul intravilan și celălalt extravilan, rezultă că prețul convenit de părți este unul global, neexistând un preț individual determinat pentru fiecare suprafață de teren în parte.
Potrivit art. 1.660 NCC în contractele de vânzare-cumpărare una din condițiile esențiale de valabilitate este aceea ca prețul să fie stabilit în bani, să fie serios și determinat sau cel puțin determinabil.
Având în vedere aceste dispoziții legale, instanța nu putea admite acțiunea nici în parte, respectiv numai pentru suprafața de 1000 mp teren arabil, situat în intravilanul comunei Fărcașele, județul O. în T44/1, P32, întrucât prețul pentru această suprafață de teren nu este unul determinat în antecontractul de vânzare-cumpărare și nici nu este determinabil de către instanță, deoarece mențiunile antecontractului încheiat de părți nu oferă elemente în acest sens, prețul fiind indicat numai global, pentru ambele suprafețe de teren asupra cărora s-a convenit.
Pe cale de consecință, în baza art 480 alin. 1 NC.p.c., Tribunalul urmează să respingă apelul declarat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul reclamant M. C. domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 2386/17.09.2014 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât M. G., domiciliat in Caracal, ., . ., având ca obiect hotărâre care sa tina loc de act autentic.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Februarie 2015.
Președinte, D. S. | Judecător, O. M. P. | |
Grefier, R. I. T. |
Red OMP
Tehnored MS
Ex 4/ 17.04.2015
Jud. Fond: C.C.M.
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Fond funciar. Decizia nr. 131/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
