Pretenţii. Decizia nr. 46/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 46/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 46/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 46/2015
Ședința publică de la 10 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. O.
Judecător I. B.
Judecător I. M.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea recursurilor civile declarate de recurentul reclamant B. G., domiciliat în comuna Crușeț, . și de recurenta pârâtă S.C. G. P. S.R.L., cu sediul în Slatina, ., Județul O., împotriva sentinței civile nr._/17.11.2014, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul reclamant B. G. personal și avocat P. V. reprezentând pe recurenta pârâtă S.C. G. P. S.R.L.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-au depus, prin serviciul registratură, întâmpinări, din partea recurentului reclamant B. G. și a recurentei pârâte S.C. G. P. S.R.L., în dublu exemplar.
Instanța, din oficiu, verificând conform art. 1591 C.proc.civ., prin raportare la dispozițiile art. 2 pct. 3 C.proc.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Copii de pe întâmpinări se înmânează, în ședință publică, atât avocatului P. V. cât și recurentului reclamant, ambele părți arătând că nu solicită termen pentru a le studia.
Recurentul reclamant B. G. depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 189,5 lei și timbrul judiciar în valoare de 3 lei, aferentă căii de atac.
Avocat P. V. pentru recurenta pârâtă, depune la dosar de asemenea dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 193,5 lei și timbrul judiciar în valoare de 3 lei, aferentă căii de atac.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul reclamant B. G., având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul obligării recurentei pârâte la pretențiile solicitate, constând în contravaloarea energiei electrice consumată, conform facturilor existente la dosar, la plata chiriei și a cheltuielilor de judecată constând în cuantumul taxei judiciare de timbru și a cheltuielilor de transport ce au fost greșit calculate.
Solicită și în recurs, obligarea recurentei pârâte, la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu ocazia deplasării la instanță și a taxei judiciare de timbru.
Avocat P. V., având cuvântul pentru recurenta pârâtă ., solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii reconvenționale și respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
Motivând, arată că prima instanță a încălcat principiul contradictorialității, dreptului la apărare și la un proces echitabil, sentința fiind pronunțată fără a se ține cont de probele administrate de pârâtă.
Arată că sentința recurată este nelegală și în ceea ce privește anularea cererii reconvenționale ca insuficient timbrată, instanța având obligația de a o admite în limita timbrajului.
Reclamantul a refuzat efectuarea unei expertize de specialitate și, totuși instanța a admis în parte acțiunea, deși, era necesară, în mod absolut, pentru dovedirea temeiniciei celor pretinse de reclamant.
Fapta ilicită trebuia demonstrată și precizat corect în ce a constat aceasta, de asemenea și forma de vinovăție, existența prejudiciului actual, cert și determinat precum și legătura de cauzalitate.
Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Față de recursul declarat de recurentul reclamant, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul reclamant B. G., cu privire la recursul declarat de recurenta pârâtă, solicită respingerea recursului ca nefondat.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgu Cărbunești la data de 8.02.2013 sub nr._ reclamantul B. G. a chemat în judecată pârâta S.C. G. P. S.R.L., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora să-i plătească suma de 4600 lei RON, și cheltuielile de judecată ocazionate cu acest proces.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în urma înțelegerii cu primarul comunei Crușet a găzduit în locuința sa personală 10 persoane angajați ai pârâtei, urmând să se achite contravaloarea chiriei și a curentului electric consumat.
S-a precizat că la data eliberării imobilului au fost constatate deteriorări ale locuinței.
Având în vedere dispozițiile art. 5 Cod procedură civilă potrivit cu care „ cererea se face la instanța domiciliului pârâtului” în baza art. 137 alin.1 Cod procedură civilă prin sentința civilă nr. 520/13.02.2013 pronunțată de Judecătoria Târgu Cărbunești în dosarul nr._ instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 01.04.2013 sub nr._ .
La data de 03.10.2013 pârâta a depus cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea pârâtului-reclamant B. G. la plata sumei de 1276 lei reprezentând contravaloarea celor 11 saltele rămase în posesia pârâtului-reclamant, saltele menționate în întâmpinarea formulată la termenul din data de 13.02.2013.
În dovedirea cererii, pârâta a arătat că înțelege să se folosească de probele cu interogatoriu, înscrisuri și martori.
În drept a invocat dispozițiile art. 209 Cod procedură civilă.
Cererea reconvențională a fost legal timbrată.
La data de 03.10.2013 reclamantul B. G. a depus note de ședință, solicujtând respingerea cererii reconvenționale cu motivarea că saltele invocate de către pârâtă urmează să și le ridice, acestea exstând în imobilul folosit și au fost abandonate, și.a făcut demersul în acest sens la societatea pârâtă.
În urma probelor administrate în cauză, instanța de fond prin sentința sentința civilă nr._/17.11.2014, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, s-a admis in parte cererea principala formulată de reclamantul-parat B. G. și s-a anulat cererea reconventionala formulata de pârâta-reclamantă S.C. G. P. S.R.L.
A fost obligată pârâta-reclamantă la plata catre reclamantul-pârât a sumei de 2190 lei, cu titlu de despagubiri civile pentru prejudiciul material suferit.
S-a admis in parte solicitarea reclamantului-pârât privind cheltuielile de judecata ocazionate de prezentul proces, in conditiile art. 274 alin. 2 teza finala cod procedură civilă de la 1865, sens in care a fost obligată pârâta-reclamantă să plătească reclamantului-pârât cu acest titlu suma de 721,25 lei, compusa din: 380 lei cuantum taxa de timbru si timbru judiciar mobil si 341,25 lei cheltuieli de transport (reclamant-pârât si martorii propuși de acesta – 101,25 lei), precum si cheltuielile ocazionate de îndeletnicirea martorilor (240 lei).
S-a respins, ca neintemeiata, cererea pârâtei-reclamantă privind obligarea reclamantului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanta de fond a retinut că intre cele doua parti litigante, in cursul anului 2011 s-a incheiat o conventie verbala prin care reclamantul punea la dispozitia lucratorilor paratei un spatiu pentru cazarea acestora pe perioada necesara desfasurarii unor lucrari de reabilitare la drumul public din localitatea Crușeț, județul Gorj.
Astfel, intre parti s-a incheiat o conventie verbala prin care reclamantul a pus la dispozitia paratei spatiul detinut in . fostul magazin satesc, parata nu a negat acest aspect.
Din probele testimoniale administrata în cauză rezultă că lucrătorii pârâtei au produs unele daune la spațiul reprezentat de fostul magazin sătesc, proprietatea reclamantului, care a fost nevoit să repare și să înlocuiască defecțiunile pentru a putea fi folosit conform destinației.
Răspunderea civilă delictuală este reglementată de art. 998 - 1003 VCod civil iar pentru existența acesteia sunt necesare întrunirea condițiilor generale, respectiv existența unui prejudiciu, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită și culpa.
În speță, instanța a considerat ca sunt întrunite cumulativ aceste condiții prevăzute de lege pentru a se antrena o astfel de răspundere în sarcina pârâtei.
Dispozițiile art. 1000 alin. (3) VC.civ., referitoare la răspunderea comitetului pentru faptele prepușilor, instituie un caz de răspundere pentru fapta altuia si o solidaritate specifică între comitent și prepus, stabilite exclusiv în beneficiul victimei.
Pentru angajarea răspunderii comitentului, în temeiul art. 1000 alin. 3 din Codul civil, este necesar ca, în persoana prepusului, să fie întrunite condițiile răspunderii pentru faptă proprie prevăzute de art. 998 și 999 din Cod civil, precum și condițiile speciale privind existența raportului de prepușenie și cea a săvârșirii faptei "în funcțiile încredințate".
Comitentul este obligat la despăgubiri în temeiul răspunderii sale proprii, instituindu-se o responsabilitate directă pe calea de prezumție absolută, comitentul jucând rolul de asigurător al terțului lezat.
Fundamentul răspunderii întemeiate pe dispozițiile art. 1000 alin. 3 din Codul civil de la 1864 îl reprezintă o prezumție legală absolută de culpă în sarcina comitentului, însă, în același timp, pentru ca răspunderea comitentului să fie angajată, sunt necesare anumite condiții.
Răspunderea comitentului se va angaja atunci când prepusul acționează în cadrul normal al funcțiilor încredințate, fiind astfel necesar ca fapta ilicită să se fi produs în timpul serviciului.
Astfel, in ceea ce priveste existența unui prejudiciu, din actele dosarului si din probele legal administrate in cauza rezulta ca reclamantul a suferit un prejudiciu patrimonial.
Referitor la condiția existentei unei fapte ilicite, din actele dosarului, respectiv probele administrate, rezultă ca prepusii paratului au savarsit o fapta ilicita prin faptul ca au produs stricaciuni la imobilul in care au fost cazati si care era detinut in drept de reclamant.
Raportul de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită exista si a fost dovedit, respectiv avariile produse imobilului reclamantului au fost cauzate (in parte fiind dovedite) de fapta ilicita savarsita de prepusii paratei, asa cum rezulta din cele expuse anterior.
In ceea ce priveste culpa, instanta a constatat ca prepusii paratei se fac culpabili de producerea avariilor la imobilul apartinand reclamantului, intrucat, conform probelor administrate, a rezultat ca acestia au folosit spatiul de locuit in conditii neconforme intelegerii si uzului obisnuit.
F. de aceste imprejurari, instanta a apreciat ca indeplinirea de catre reclamant a sarcinii impuse de art. 1169 cod civil respectiv de a-si dovedi pretentiile, insa numai in parte, constituie un motiv legal si pertinent in admiterea actiunii, motiv pentru care a admis-o in parte, retinand ca prejudiciul este dovedit numai partial prin inscrisurile depuse la dosar, acestea fiind mentionate mai sus, din acestea instanta efectuand calculul final reiesit in urma deliberarii, respectiv suma de 2190 lei, rezultata din manopera si reparatiile efectuate la spatiul respectiv (fila 47-48 dosar) si a contravalorii scarii si tablei (conform filei 49 dosar).
Raportat la actele depuse în baza art. 274 alin. 2 Cod de procedură civilă, s-a admis în parte solicitarea reclamantului-pârât privind cheltuielile de judecata, sens in care a fost obligată pârâta-reclamantă să plătească reclamantului-pârât cu acest titlu suma de 721,25 lei.
In ceea ce priveste cererea reconventionala, a fost anulată ca insuficient timbrată având în vedere încheierea de ședința din 14.11.2013 prin care s-a respins și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă prin întâmpinarea depusă la Judecătoria Tg. Cărbunești.
Impotriva sentinței au declarat recurs reclamantul B. G. și pârâta S.C. G. P. S.R.L Slatina, criticând-o ca netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
Prin recursul declarat de reclamant se critică sentința ca netemeinică și nelegală în sensul interpretării greșite a probelor administrate în cauză în sensul că deși rezultă prejudiciul cauzat ca urmare a folosirii imobilului proprietatea sa, nu s-a dispus obligarea și la plata contravalorii energiei și a contravalorii chiriei pe 4 luni și a contravalorii manoperei privind înlocuirea geamurilor sparte.
De asemenea, a fost criticată sentința sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată susținând că deși au fost depuse acte justificative pentru suma de 992 lei, fără nicio motivare instanța de fond a acordat numai suma de 721,25 lei reprezentând 386 lei timbru judiciar, 341 lei transport reclamant și martori 101,25 lei.
Impotriva aceleași sentințe a formulat recurs și S.C. G. P. S.R.L Slatina, criticând-o ca netemeinică și nelegală în sensul încălcării principiului contradictorialității dreptului la apărare și la un proces echitabil, fiind pronunțată și motivată în mod unilateral, făcându-se abstracție de apărările și probele administrate de aceasta.
In mod greșit s-a anulat cererea reconvențională ca insuficient timbrată, instanța având obligația să o admită în parte și să se pronunțe în limita timbrajului asupra cererii formulate.
Analizând sentința recurată, se constată următoarele:
Prin cererea promovată pe rolul Judecătoriei Tg. Cărbunești, declinată în favoarea Judecătoriei Slatina și înregistrată sub nr._, reclamantul B. G. a solicitat obligarea pârâtei . la plata prejudiciului în cuantum de 4600 lei și cheltuieli de judecată, ca urmare a închirierii locuinței sale în favoarea angajaților pârâtei.
După închirierea imobilului muncitorii angajați ai pârâtei au părăsit imobilul fără să achite contravaloarea curentului electric consumat, să predea bunurile existente în imobil și să repare defecțiunile cauzate.
Pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 1.276 lei contravaloarea a 11 saltele rămase în posesia reclamantului.
Din probele administrate rezultă că între cele două părți s-a încheiat o convenție verbală în cursul anului 2011, prin care reclamantul punea la dispoziția lucrătorilor pârâtei un spațiu pentru cazarea acestora în vederea desfășurării unor lucrări de reabilitare la drumul public din localitatea Crușet, jud. Gorj.
In urma acestei înțelegeri pârâta urma să achite contravaloarea chiriei.
Recursul declarat de reclamant este întemeiat în parte din următoarele considerente:
Din probele administrate s-a făcut dovada existenței convenției dintre părți privind închirierea spațiului, urmând ca pârâta să achite chiria și contravaloarea energiei electrice.
Deși a solicitat și obligarea contravalorii energiei electrice, instanța de fond nu a admis și acest capăt de cerere fără să aibă în vedere răspunsul la interogatoriu al pârâtei prin care a consimțit și la achitarea acestuia.
In cauză sunt îndeplinite dispozițiile art. 998 – 1003 Cod civil în sensul că s-a făcut dovada existenței prejudiciului a faptei ilicite și a raportului de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicită.
Prejudiciul constă printre altele în contravaloarea chiriei și a energiei electrice neachitate, fapta ilicită prin neachitarea la termenele stabilite, existând raport de cauzalitate în acest sens.
Există răspunderea pârâtei fiind îndeplinite dispozițiile art. 1000 alin. 3 cod de procedură civilă, angajații fiind prepușii acesteia.
Față de aceste considerente, se va admite recursul numai cu privire la cuantumul contravalorii energiei electrice raportat și la recunoașterea la interogatoriu, fiind nefondate motivele de recurs privind obligarea la contravaloarea chiriei pe 4 luni și a înlocuirii geamurilor sparte, nefiind administrate probe în acest sens.
In baza art., 312 cod procedură civilă se va admite recursul, se va modifica sentința sub aspectul obligării pârâtei și la plata sumei de 500 lei contravaloarea energiei electrice.
Cu privire la recursul declarat de pârâtă, se constată că este nefondat întrucât deși a formulat cerere reconvențională privind obligarea reclamantului la plata contravalorii a 11 saltele, nu a achitat taxa corespunzătoare, fiind incidente dispozițiile art. 20 alin. 3 din legea 146/1997, urmând ca în baza art. 312 cod procedură civilă să se respingă recursul, ca nefondat.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței civile.
Văzând și dispozițiile art. 274 cod procedură civilă
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul reclamantului B. G., domiciliat în comuna Crușeț, ., împotriva sentinței civile nr._/17.11.2014, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, modifică sentința în sensul că obligă pârâta S.C. G. P. S.R.L Slatina la plata sumei de 500 lei contravaloare energie electrică.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge recursul pârâtei S.C. G. P. S.R.L., cu sediul în Slatina, ., Județul O., împotriva aceleași sentințe, ca nefondat.
Obligă apelanta pârâtă la 283,11 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 10.02.2015.
Președinte, S. O. | Judecător, I. B. | Judecător, I. M. |
Grefier, M. T. |
Red.IN
Tehnored.
Jf:L.C.M.
Ex.2/18.02.2015.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 41/2015.... | Acţiune în constatare. Hotărâre din 11-02-2015, Tribunalul OLT → |
|---|
