Pretenţii. Decizia nr. 501/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 501/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 29-06-2015 în dosarul nr. 501/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 501/2015
Ședința publică de la 29 Iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE O. M. P.
Judecător D. S.
Grefier N. A. S.
Pe rol, soluționarea apelului civil formulat de apelantul reclamant S. C. Județean de Urgență C., împotriva sentinței civile nr. 538/25.02.2015 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât L. I., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelantul reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța reține cauza pentru soluționare.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 538/25.02.2015 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._ s-a respins actiunea in pretentii, formulata de reclamantul S. C. Judetean de Urgenta C.- in contradictoriu cu paratul L. I., pentru lipsa calității procesuale a pârâtului.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că S. C. Județean de Urgență C. solicită instanței ca victima să fie obligată să-i achite suma de 442,85 lei reprezentând cheltuielile cu spitalizarea sa, în perioada 01.11.-02.11.2011 apreciind că sunt îndeplinite condițiile atragerii răspunderii delictuale ale acestuia, conform dispozițiilor art. 998-999 V.c.civ. și art.313 din Legea nr.95/2006.
În realitate, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 998-999 V.c.civ. având în vedere că faptul ilicit, lovirea acestuia care a avut ca urmare cauzarea de leziuni implicând regiuni multiple ale corpului datorită căruia victima a fost internată în spital a fost urmare agresiunii unei alte persoane iar internarea pârâtului a avut loc in perioada 01.11.-02.11.2011, deci după . N.c.civ. care a avut loc la 01.10.2011.
Prin urmare, în speță nu sunt incidente prevederile art. 998, 999 C.civ./1864 ci prevederile art. 1349 și art. 1357 și urm. N.c.civ., în raport de dispozițiile art. 6 alin. 2 N.c.civ. și art.3 din Lg.71/2011.
Astfel, și Noul cod civil reglementează, cu valoarea de principiu, condițiile antrenării răspunderii civile delictuale, prevăzând expres în art.1349 că orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane iar cel care are discernământ și încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Pe de altă parte potrivit art. 1357 N.c.civ. cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție este obligat să-l repare.
Prin urmare, una dintre condițiile care atrage răspunderea delictuală a unei persoane este aceea de a săvârși o faptă ilicită.
Pe plan procesual, săvârșirea unei asemenea fapte atrage după sine existența calității sale procesuale pasive în procesul în care s-ar pune problema reparării pagubei cauzată printr-o asemenea faptă.
Dacă în Codul civil este reglementată răspunderea civilă delictuală a subiectului de drept civil, care intervine atunci când acesta a săvârșit orice faptă ilicită, cu vinovăție, cauzatoare de prejudiciu,în Legea nr.95/2006 este reglementată răspunderea civilă delictuală într-un caz specific și anume, în cazul în care printr-o faptă se aduce atingere sănătății altei persoane și de aceea în acest caz își găsește aplicarea numai reglementarea specială.
Astfel, potrivit art.313 din Legea nr.95/2006 persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Potrivit acestei reglementări specifice și particulare rezultă că numai persoana care printr-o faptă care aduce daune sănătății altei persoane, răspunde pentru prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, pentru că, prevederea legii este clară și limitativă.
De aceea, în cadrul răspunderii delictuale pentru cauzarea unui astfel de prejudiciu,ce formează obiectul unui litigiu civil, numai această persoană are calitate procesuală pasivă și nu victima pentru că, legea nu prevede o obligație din partea acesteia de a achita c/v cheltuielilor de spitalizare în nici o împrejurare.
Susținerea reclamantului că trebuie reținută culpa beneficiarului îngrijirilor medicale pentru că nu a fost stabilită persoana prin a cărei faptă ilicită s-a produs vătămarea acestuia este neîntemeiată, având în vedere că legea nu stabilește în sarcina persoanei vătămate obligația de a identifica agresorul.
Pentru aceste considerente, instanța a respins acțiunea pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtului.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul S. C. Județean de Urgență C., prin care solicită admiterea apelului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond și pe cale de consecință obligarea pârâtului la plata sumei de 442,85 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate acestuia.
În motivarea apelului, reclamantul arată că, având în vedere dispozițiile art.313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuieli efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.
Precizează apelantul că spitalul în calitate de furnizor de serviciu medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistența medicală acordată, întrucât pârâtul a fost victima unui accident de circulație/agresiune, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia, cheltuielile de spitalizare pentru agresiuni, accidente rutiere, accidente de muncă și boli profesionale, nu se suportă din fondul asigurărilor sociale de sănătate, astfel încât spitalul trebuie să deconteze casei de asigurări de sănătate cheltuielile de spitalizare de la persoanelor vinovate.
Apelantul consideră că cel obligat la repararea prejudiciului este persoana care prin fapta proprie a produs o vătămare sănătății altei persoane.
Având în vedere faptul că pârâtul a fost victima unui accident de circulație/agresiune, iar spitalul a efectuat cheltuieli și a asigurat asistență medicală pârâtului, este evident că S. C. Județean de Urgență C. a suferit o diminuare a patrimoniului, fără ca pentru aceasta să existe o justă cauză.
Astfel, la baza diminuării patrimoniului a stat atitudinea pârâtului care nu a făcut demersurile legale pentru a identifica persoana culpabilă și nu a înțeles să solicite tragerea la răspundere a celui care l-a accidentat/agresat, iar spitalul se află în imposibilitatea de a cunoaște făptuitorul.
Ținând cont de dispozițiile art.313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății,,pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale casei de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, iar spitalul în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistența medicală acordată, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din Fondul Național de Asigurări de Sănătate’’.
Menționează apelantul că sumele ocazionate de unitățile sanitare cu serviciile medicale acordate pacienților victime ale accidentelor de circulație/agresiunilor, trebuie recuperate de furnizorii de servicii medicale, în speță, S. C. Județean de Urgență C. și restituire către Casa de Asigurări de Sănătate D., de la persoanele care datorează debitul.
Concluzionând, apelantul reclamant arată că nu deține date sau documente privind persoanele care au produs fapta, decât evidența persoanelor spitalizate.
A menționat apelantul reclamant că în baza art. 30 din OUG nr. 80/2013, sunt scutiți de obligația achitării taxei de timbru, fiind instituție publică iar suma solicitată constituind venit public.
La dosar nu a fost depusă întâmpinare.
Examinând sentința apelată în raport cu actele dosarului și dispoz. art 476 și urm. din noul cod de procedură civilă, Tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Intimatul a beneficiat de servicii medicale de urgență în perioada 01.11. - 02.11.2011, ca urmare a unei agresiuni, cheltuielile de spitalizare în sumă de 442,85 lei fiind detaliate prin decontul de cheltuieli depus la fila 7.
1. Potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 " persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii si au obligația sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale."
Textul de lege este imperativ în privința obligației furnizorului de servicii medicale de a recupera cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistența medicală, însă de la persoanele care prin fapta lor aduc daune sănătății altei persoane și nicidecum de la persoanele agresate.
Pentru situația persoanelor cărora le este prejudiciată sănătatea prin faptele vătămătoare ale terților pentru recuperarea cheltuielilor de spitalizare art. 313 a reglementat o acțiune directă a furnizorului de servicii împotriva terțului ca sancțiune pentru comportamentul ilicit cauzator de prejudicii. Cu alte cuvinte, dispozițiile art. 313 din lege reglementează o acțiune în regres a celui ce suportă cheltuielile de spitalizare împotriva persoanei care prin fapta sa generat aceste cheltuieli.
În privința persoanelor asigurate dispozițiile art. 313 instituie o veritabilă acțiune în regres a asigurătorului împotriva persoanei care prin fapta sa a adus vătămări sănătății unei alte persoane dând însă posibilitatea furnizorului de servicii, respectiv caselor care au decontat valoarea cheltuielilor de spitalizare în regim de urgență a neasiguraților, de a recupera aceste sume de la persona vinovată de vătămarea sănătății.
Rezultă că apelantul nu poate obține, în temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006, recuperarea prejudiciului de la persoana vătămată, în speță, intimata pârâtă, ci doar de la persoana vinovată de producerea agresiunii.
2. Nu există nicio dispoziție legală care să oblige persoana vătămata de a formula plângere penală împotriva făptuitorului. Astfel, nu se poate retine nici faptul că persoana vătămată, prin omisiune nu și-a îndeplinit o obligație prevăzuta de lege, astfel încât omisiunea sa-i fie imputabila si sa constituie temei al răspunderii civile.
Legiuitorul, prin instituirea prevederilor art. 313 a avut in vedere consacrarea cadrului legal de atragere a răspunderii civile a persoanei care a săvârșit . si nicidecum de îngrădire a drepturilor persoanei vătămate. Este absurd a considera că persoana vătămată dintr-un fapt propriu beneficiază de asistenta medicala de urgenta gratuită, pe când persoana vătămată prin fapta unui terț să fie obligată la plata acestui serviciu. Raționamentul este susținut și de argumentul potrivit căruia, în situația în care persoana vătămată ar fi avut calitatea de persoană asigurată, prin aplicarea prevederilor art. 313 s-ar realiza o plata nedatorată.
În considerarea temeiului juridic invocat de către reclamant, respectiv prevederile art. 1349, art. 1357 și urm. Cod civil, condițiile ce trebuie întrunite cumulativ pentru angajarea răspunderii civile delictuale a unei persoane sunt: existenta unei fapte ilicite a unei persoane, prin care s-au adus prejudicii materiale sau morale unei alte persoane, existenta unei legături de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciul cauzat si vinovăția autorului faptei ilicite.
Fapta ilicită reprezintă o acțiune sau inacțiune a unei persoane prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv se aduc prejudicii dreptului subiectiv al unei alte persoane.
Prejudiciul produs în dauna persoanei vătămate reprezintă efectul negativ suferit de aceasta care trebuie sa se afle în legătura de cauzalitate cu fapta ilicita în sensul ca acest efect negativ trebuie sa fie rezultatul direct si nemijlocit al acțiunii autorului faptei ilicite.
Vinovăția reprezintă latura subiectivă a răspunderii civile delictuale si constă în atitudinea de voință si conștiință a autorului faptei ilicite față de aceasta și rezultatul socialmente periculos.
În speță, instanța constată că nu se poate reține în sarcina intimatului pârât existența faptei ilicite pretins a fi săvârșite, întrucât actele normative care reglementează sistemul de asigurări de sănătate nu instituie in sarcina pârâtei - victimă a unei agresiuni, obligația de a face dovada că a fost victima unei agresiuni pentru a beneficia de servicii medicale, obligație prin încălcarea căreia să fi provocat un prejudiciu în patrimoniul reclamantului.
Instanța nu poate reține susținerea apelantului reclamant în sensul că intimatul pârât avea obligația să efectueze demersurile legale pentru a stabili vinovăția agresorului, respectiv să solicite tragerea la răspundere penală a celui care l-a agresat (accidentat), întrucât legea penală conferă facultatea, iar nu obligația victimei unei agresiuni de a formula plângere prealabilă împotriva agresorului, lăsând deci la aprecierea persoanei vătămate să solicite tragerea la răspundere penală a agresorului, având în vedere gradul de pericol social relativ scăzut al acestor fapte.
În aceste condiții, este lipsit de relevanță în speță faptul că intimatul pârât nu a declarat numele făptuitorului și nu a achitat cheltuielile de spitalizare.
Având în vedere că nu există faptă ilicită, iar pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ condițiile prevăzute de lege, nu se mai impun a fi analizate celelalte condiții
În consecință, pentru considerentele expuse, nefiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, instanța constată ca în mod judicios prima instanță a respins cererea introdusa de reclamant ca neîntemeiată.
În considerarea argumentelor expuse și în temeiul art. 480 din NCPC, neexistând motive temeinice pentru modificarea hotărârii primei instanțe în sensul pretins de apelant, tribunalul va respinge apelul declarat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul reclamant S. C. Județean de Urgență C., cu sediul în C., ., județul D., împotriva sentinței civile nr. 538/25.02.2015 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât L. I., cu domiciliul în Caracal, ., județul O..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.06.2015.
Președinte, O. M. P. | Judecător, D. S. | |
Grefier, N. A. S. |
Red. OMP
Tehnored. MS
Ex 4/ 13.07.2015
Jud. fond: I.R.
| ← Acţiune în constatare. Hotărâre din 11-02-2015, Tribunalul OLT | Pretenţii. Decizia nr. 499/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
