Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 41/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 41/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 41/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 41/2015
Ședința publică de la 09 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE V. V.
Judecător D. S.
Judecător O. M. P.
Grefier R. I. T.
Pe rol judecarea recursului civil privind pe recurenta pârâtă L. Ș., cu domiciliul în ., . nr.3, județul O., împotriva sentinței civile nr.2730/16.10. 2014, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. F. A., cu domiciliul în comuna Deveselu, . și intimații pârâți P. L. și P. M., cu domiciliul în comuna Deveselu, ., având ca obiect hotărâre care sa tina loc de act autentic
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta pârâtă L. Ș. asistată de avocat R. M. care depune împuternicire avocațială nr._/2014, avocat D. E., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2015, pentru intimatul reclamant P. F. A. și intimata pârâtă P. M., lipsă fiind intimata pârâtă P. L..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că a fost admisă cererea de ajutor public judiciar formulată de recurenta pârâtă, după care,
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra probatoriilor.
Avocat R. M. pentru recurenta pârâtă L. Ș., solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând la dosar Extras ECRIS dar și practică judiciară.
Avocat D. E. pentru intimatul reclamant P. F. A., solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 305 C.pc.c. încuviințează pentru cele două părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra dezbaterilor în recurs.
Avocat R. M. pentru recurenta pârâtă L. Ș., solicită admiterea recursului, apreciind că toate motivele recurentei sunt susținute de lucrările cauzei și consideră că în mod nelegal a fost admisă acțiunea reclamantului având în vedere temeiurile juridice precum și modul administrării probelor în fața instanței de fond.
Astfel, arată că instanța a făcut confuzie între cele două instituții juridice și deși a constatat că este vorba despre o promisiune bilaterală de vânzare cumpărare, au fost ignorate dispozițiile referitoare la promisiunea de vânzare.
De altfel, arată că în mod greșit instanța a suplinit consimțământul soțului care nu a fost parte în promisiunea de vânzare, întrucât bunul era comun și apreciază că era nevoie de consimțământul expres al fiecăruia dintre soți.
Mai arată că s-a solicitat la instanța de fond o verificare de scripte referitoare la chitanță întrucât consideră că este falsificată, cerere respinsă de instanță cu toate că la interogatoriu reclamantul a răspuns că deține înscrisuri de comparație care poartă semnătura autorului.
De asemenea, precizează că instanța a inclus în motivarea hotărârii atât temeiuri de drept prevăzute de vechiul cod civil cât și din noul cod civil.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului în principal dacă sunt motive de casare întrucât nu a fost suficient material probator administrat și casarea cu trimitere în subsidiar. Cu cheltuieli de judecată atât la fond cât și în recurs.
Avocat D. E. pentru intimatul reclamant P. F. A., depune la dosar concluzii scrise și arată, în ceea ce privește prima critică referitoare la temeiurile de drept invocate de instanță, că acțiunea a fost pronunțată înainte de . noului cod civil iar faptul că instanța nu a pus în discuție temeiul de drept al acțiunii, nu era obligație și nici nu atrage sancțiunea nulității.
Astfel, apreciază că instanța a pronunțat o soluție legală și temeinică din felul formulării cererii, motivele invocate și întreg materialul probator rezultă că obiectul acțiunii este acțiunea de a constata existența unui act autentic.
Cu privire la al treilea motiv de recurs, arată că la data la care instanța trebuia să se pronunțe nu a fost făcută dovada valabilității antecontractului însă apreciază că a făcut dovada că au fost îndeplinite condițiile prevăzute de lege privind exprimarea consimțământului valabil.
Mai arată că nu suntem în situația unei vânzări de succesiuni iar cu privire la verificarea de scripte arată că recurentul nu a mai insistat în această cerere iar instanța a trecut mai departe.
Invocă două decizii ale Curții Supreme prin care s-a stabilit că deși doi soți nu semnează nu se apreciază lipsa consimțământului, acesta fiind dovedit cu alte mijloace de probă.
În ceea ce privește încălcările procedurale invocate de recurent la soluționarea cauzei de fond, consideră că acestea nu sunt de natură să atragă nulitatea hotărârii, nefăcându-se dovada vreunei vătămări suferite.
Solicită obligarea recurentei la cheltuieli de judecată.
Intimata pârâtă P. M., având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii de la Judecătoria Caracal.
Dezbaterile fiind închise,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2730/16.10. 2014, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul civil nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul P. F. A. din comuna Deveselu ., împotriva pârâților P. L., P. M., L. Ș., toți cu domiciliul în ..P. M..
S-a constatat intervenită vânzarea cumpărarea imobilului casă de locuit compus din 5 camere, hol, anexe gospodărești împreună cu suprafața de 2800 ha teren intravilan amplasat în T 41 P 1239, 1240, 1241 și 1,28 ha teren extravilan amplasat în T 126 P 21 - 0,78 ha și T 129 P 6 – 0,50 ha, pe teritoriul ., intre reclamantul P. F. A. în calitate de cumpărător și F. A., in prezent decedat, ai cărui moștenitori sunt pârâții, în calitate de vânzători.
Sentința ține loc de act autentic de vânzare cumpărare .
A fost obligat reclamantul la plata sumei de 1775 lei cheltuieli de judecată către stat.
Au fost obligați pârâții al 1200 lei cheltuieli de judecată către reclamant reprezentând taxa de timbru achitată de acesta și onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință, in stanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Caracal la data de 22.11.2012 reclamantul P. F. A. a chemat în judecată pe pârâții F. C., F. P., P. L., P. M. și L. Ș., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului - casă de locuit compusă din 5 camere, hol, anexe gospodărești împreună cu suprafața de 2800 m.p. teren intravilan, 1,28 ha teren extravilan, suprafața de 0,78 ha amplasată în T.126, P.21, și suprafața de 0,50 ha în T.129, P.4, situate pe raza comunei Deveselu, . și să se pronunțe o hotărâre judecătorească care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
În motivarea acțiunii a arătat că, în fapt, în data de 1.10.2007 a încheiat cu pârâții un antecontract de vânzare-cumpărare, privind imobilul - casă de locuit compusă din 5 camere, hol, anexe gospodărești împreună cu suprafața de 2800 m.p. teren intravilan, 1,28 ha teren extravilan, suprafața de 0,78 ha amplasată în T.126, P.21, și suprafața de 0,50 ha în T.129, P.4, situate pe raza comunei Deveselu, ., achitând totodată integral prețul de 5000 lei .
A intrat în posesia bunurilor imediat după întocmirea actului iar prețul a fost achitat integral, s-a comportat ca adevărat proprietar și nu a fost tulburat de nimeni în exercitarea posesiei.
Pârâții F. C., F. P., P. L., P. M. și L. Ș., au refuzat ulterior sa se prezinte la notar în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată.
Deși legal citați pârâții nu s-au prezentat în instanță și nu au formulat întâmpinare.
În susținerea acțiunii instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru reclamant depunând la dosarul cauzei copie de pe antecontractul de vânzare –cumpărare, chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru, certificat de deces F. A., sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale, titlu de proprietate nr._/69 din 20.04.1995 acte de stare civilă, copiile C.I. ale părților din proces, copia sentinței civile nr.1030 din 7.03.2013 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._, certificat fiscal nr.4445 din 4.12.2012 emis de Primăria comunei Deveselu, sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale nr.29 din 4.12.2012 emisă de Primăria comunei Deveselu, certificat deces F. C. E., certificat fiscal nr.1743 din 1.08.2011 emis de Primăria comunei Deveselu, certificat deces F. P., certificat de sarcini nr.1342 din 11.01.2013 emis de OCPI O., sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale nr.19 din 2.08.2011 emisă de Primăria comunei Deveselu, jud. O., sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale nr.3 din 4.02.2013 emisă de Primăria comunei Deveselu, jud. O., interogatoriu pârâților, certificat fiscal nr.942 din 4.02.2013 emis de Primăria comunei Deveselu, adeverințe emise în data de 18.02.2013, adeverința nr.1776 din 18.03.2013 emisă de Primăria comunei Deveselu jud. O..
La termenul din data de 13.02.2013 reclamantul și-a precizat acțiunea sub aspectul părților, în sensul de a se judeca cu pârâții P. L., P. M. și L. Ș..
În baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța a admis acțiunea dispunând ca hotărârea să țină loc de contract de vânzare cumpărare intre reclamant in calitate de cumpărător și pârâți in calitate de vânzători cu privire la casă, teren intravilan și terenul extravilan, imobile situate pe teritoriul com. Deveselu, ., prin sentința civilă nr. 1590/20.03.2013.
Pentru a se pronunța astfel, a reținut că la data de 01.10.2007 intre autorul F. A. și reclamant a intervenit un antecontract de vânzare cumpărare prin care primul se obliga să vândă celui de al doilea, imobilul - casă de locuit compusă din 5 camere, hol, anexe gospodărești împreună cu suprafața de 2800 m.p. teren intravilan, 1,28 ha teren extravilan, suprafața de 0,78 ha amplasată în T.126, P.21, și suprafața de 0,50 ha în T.129, P.4, situate pe raza comunei Deveselu, ., achitând totodată integral prețul de 5000 lei .
Promitentul vânzător deținea imobilul ce a făcut obiectul convenției în baza titlului de proprietate_/69 emis în data de 20.04.1995 și adeverinței nr.1776 din 18.03.2013 emisă de Primăria comunei Deveselu, jud. O..
La data de 1.11.2007 a decedat autorul F. A., având ultimul domiciliu în ., iar ca moștenitori de pe urma acestuia au rămas F. C. E. în calitate de soție supraviețuitoare, F. P., P. L., P. M., L. Ș. în calitate de descendenți gr.I.
La data de 6.11.2012 a decedat autorul F. P., având ultimul domiciliu în ., iar de pe urma acesteia au rămas F. C. E. în calitate de mamă și P. L., P. M., L. S. în calitate de colaterali privilegiați.
Ulterior, la data de 4 iunie 2012 a decedat autoarea F. C. E. având ultimul domiciliu în ., iar ca moștenitori de pe urma acesteia au rămas P. L., P. M. și L. Ș., în calitate de descendenți gr.I.
Conform art.2 alin 1 din Legea nr. 247/2005, lege aplicabilă la data intervenirii convenției, terenurile cu sau fără construcții, situate în intravilan și extravilan, indiferent de destinația sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute.
În cauză, instanța constată că intenția părților nu a fost de a transmite imediat proprietatea asupra terenului în litigiu ci doar să încheie în viitor un contract prin care să opereze transferul proprietății din patrimoniul paratei în cel al reclamantului.
Promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare este un contract prin care părțile se obligă să încheie în viitor la prețul stabilit un contract de vânzare cumpărare.
Promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare este un antecontract care dă naștere unor drepturi de creanță și obligații reciproce în favoarea beneficiarilor promisiunii, proprietarul bunului având obligația de a se prezenta în vederea autentificării actului juridic încheiat. Fiind un act juridic bilateral trebuie să îndeplinească toate condițiile de validitate prevăzute de art. 948 Cod civil: consimțământul valabil exprimat al părților, capacitate deplină de exercițiu, obiect determinat și cauză licită.
Dacă promitentul vânzător nu-și respectă obligația asumată de a se prezenta în vederea încheierii în mod valabil a actului juridic atunci beneficiarul promisiunii are posibilitatea să solicite în lumina principiului executării în natură a obligațiilor și reparării în natura pagubelor să se pronunțe în baza art. 1073 și 1077 Cod civil o hotărâre judecătorească.
Acest act jurisdicțional va tine loc de act autentic de vânzare cumpărare și va avea caracter translativ de drepturi, operând transferul dreptului de proprietate de la data rămânerii irevocabile din patrimoniul promitentului vânzător în patrimoniul beneficiarului promisiunii în calitate de cumpărător.
Art. 5. alin 2 din Legea nr. 247/2005 dispune ca în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract.
Având în vedere dispozițiile art. 1073 Cod civil conform cărora creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și dispozițiile art. 1077 Cod civil conform cărora nefiind îndeplinită obligația de a face, creditorul poate să fie el autorizat de a o aduce la îndeplinire pe cheltuiala debitorului, instanța constată că în prezenta cauză sunt îndeplinite toate condițiile legale în vederea pronunțării unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună transferul dreptului de proprietate din patrimoniul pârâților vânzători în cel al reclamantei cumpărătoare.
Dispozițiile legale menționate își găsesc aplicabilitate și în cauză de față, pârâții refuzând să se prezinte ulterior în vederea perfectării actelor în formă autentică. Aceste aspecte rezultă din refuzul de a se prezenta în instanță și a răspunde la interogatoriu, instanța făcând aplicabile dispoz. art.225 C.p.c.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta L. Ș., recurs ce a fost admis de Tribunalul O. prin decizia civilă nr.169/8 aprilie 2014, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare cu motivarea că din dovezile de îndeplinirea procedurii de citare dosar fond reiese faptul că citațiile privind pe recurentă au fost semnate de mama reclamantului și chiar de către acesta.
Pe de altă parte, din copia cărții de identitate a pârâtei recurente se reține că domiciliul acesteia este în comuna Studian . și nu in comuna Deveselu ..
Cauza a fost reinregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal la nr._ 2013*, ocazie cu care au fost luate interogatorii la solicitarea părților, pârâtelor P. M., P. leonora, L. Ș. și reclamantului P. F. A..
Au fost audiați martorii N. P., G. E., I. N. și D. C..
Analizând susținerile părților și probele făcute în cauză, instanța urmează să constate că acțiunea este întemeiată pentru motivele mai jos expuse:
La data de 01.10.2007 între F. A. in prezent decedat și reclamant s-a încheiat un antecontract de vânzare cumpărare prin care primul se obliga să vândă celui de-al doilea imobilul casă de locuit compus din 5 camere, hol, anexe gospodărești împreună cu suprafața de 2800 m.p. teren intravilan și 1,28 ha teren extravilan, bunuri situate pe teritoriul comuna Deveselu ., prețul vânzării fiind de 5000 lei.
Bunurile ce fac obiectul convenției erau deținute de promitentul vânzător în baza titlului de proprietate_/69/29.04.1995 și adeverința 1776 /18.03.2013 emisă de Primăria ..
Ulterior încheierii antecontractului respectiv la 01.11.2007 a decedat F. A. iar la 4 iunie 2012 a decedat și soția acestuia F. C. E..
De reținut este intervalul scurt de timp scurs de la încheierea convenției și până la decesul promitentului vânzător, ceea ce explică faptul că nu a fost încheiat actul autentic reclamantul fiind nevoit să se adreseze instanței de judecată.
De la data întocmirii antecontractului reclamantul a intrat in stăpânirea imobilului locuind efectiv în casă și după decesul promitentului vânzător, fără a fi însă proprietar, legea impunând necesitatea formei autentice pe care trebuie să o îmbrace acordul de voință al părților, antecontractul nefiind un act translativ de proprietate.
Acest act conține doar consimțământul promitentului de a transmite dreptul de proprietate la data convenită și in forma prevăzută de lege.
Prin promovarea acțiunii reclamantul urmărește deci valorificarea unui drept de creanță în contradictoriu cu moștenitorii promitentului vânzător, care s-a obligat să vândă. Aceștia au dobândit de la data deschideri succesiunii toate drepturile și obligațiile pe care le cuprinde moștenirea – art.774 C.civ.
La decesul autorului F. A. din patrimoniul său făcea parte și obligația de a încheia contractul in formă autentică obligație asumată prin înscrisul sub semnătură privată încheiat la data de 02.10.2007.
Având în vedere disp. art. 1073 C.civ. conform cărora creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și dispoz.art.1077 C.civ. conform cărora nefiind îndeplinită obligația de a face, creditorul poate să fie el autorizat de a o aduce la îndeplinire pe cheltuiala debitorului, instanța constată că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile legale în vederea pronunțării unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună transferul dreptului de proprietate din patrimoniul pârâților vânzători in cel al reclamantului cumpărător.
Astfel, antecontractul încheiat intre reclamant și bunicul său îndeplinește cerințele generale de valabilitate a actelor juridice condiții stabilite de art. 948 C.civ. iar imobilul a cărei vânzare a fost promisă se afla în patrimoniul vânzătorului promitent.
Dispozițiile legale menționate își găsesc aplicabilitatea și în cauza de față, cel puțin unul din pârâți refuzând să se prezinte la notariat in vederea perfectării actului în formă autentică.
Nu poate fi reținută apărarea pârâtei L. Ș. conform căreia promitentul vânzător nu a avut consimțământul soției sale când a încheiat promisiunea de vânzare cumpărare casa fiind bun comun.
Din răspunsurile date la interogatoriu de către pârâtele P. M. și P. L. și declarația martorului G. E. rezultă că vânzarea s-a făcut și cu acordul lui F. C..
Pe de altă parte, terenul ce face obiectul promisiunii de vânzare cumpărare este proprietatea exclusivă a promitentului vânzător, convenția încheiată între F. A. și nepotul său reclamantul P. F. A., nu este o vânzare,iar faptul că reclamantul s-a mutat în casă este o dovadă a unui mandat tacit dat de bunica sa cu privire la vânzarea imobilelor.
Este de reținut de asemenea că din răspunsurile date la interogatoriu de aceleași pârâte P. M. și P. L. rezultă că și cel de-al patrulea moștenitor Flerancu P., in prezent decedat ,și-a dat acordul al promisiunea de vânzare făcută de tată lor iar din declarația martorei D. C., audiată al solicitarea pârâtei L. Ș. rezultă că aceasta s-a declarat de acord cu vânzarea numai cu condiția să-și scoată cheltuielile de înmormântare făcute cu F. A. și să i se dea din averea acestuia terenul extravilan.
În considerarea celor expuse având in vedere dispozițiile legale menționate care-și găsesc aplicabilitatea în cauză, instanța urmează să admită acțiunea și să constate intervenită vânzarea cumpărarea imobilului casă de locuit compus din 5 camere, hol, anexe gospodărești împreună cu suprafața de 2800 ha teren intravilan amplsat în T 41 P 1239, 1240, 1241 și 1,28 ha teren extravilan amplasat în T 126 P 21 0,78 ha și T 129 p 6 – 0,50 ha pe teritoriul . intre reclamantul P. F. A. în calitate de cumpărător și F. A., in prezent decedat, ai cărui moștenitori sunt pârâții, în calitate de vânzător.
Sentința va ține loc de act autentic de vânzare cumpărare.
Pentru că reclamantul a fost scutit de la plata taxei judiciare de timbru in cuantum de 1775 lei, prin încheierea din 27.02.2013 iar valoarea bunurilor dobândite depășește de 10 ori cuantumul acestei sume, conform disp. art. 50 /2 din OUG 51/2008, va fi obligat la plata către stat a contravalorii ajutorului public judiciar .
Conform disp.art.453 C.p.c. vor fi obligați pârâții la cheltuieli de judecată către reclamant constând în taxa judiciară de timbru achitată parțial de acesta și onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta L. Ș., considerând-o nelegală, deoarece, în cauză, sunt aplicabile disp. art. 304 pct. 9 Cod Procedura Civila, deoarece hotărârea a fost data cu incalcarea si aplicarea greșita a legii.
Instanța de judecata a inlaturat, fara o justificare legala, toate apărările formulate in cauza de către parata Lusca S. si a pronunțat o hotărâre care contravine dispozițiilor legale aplicabile in cauza si realității obiective.
Desi reclamantul nu si-a motivat in drept acțiunea sa iar in concluziile scrise depuse la dosarul cauzei pentru judecata in fond se invoca temeiuri de drept care nu au fost arătate si susținute pe parcursul judecații cauzei, in motivarea hotărârii instanța de judecata invoca in sprijinul admiterii acțiunii temeiuri de drept care nu au fost puse in discuția contradictorie a părților si care nu isi au aplicabilitate in cauza.
Astfel, desi instanța a constatat ca intre parti nu a avut loc decât o promisiune bilaterala de vânzare cumpărare in mod vădit sunt ignorate dispozițiile legale aplicabile in materia promisiunii de vânzare cumpărare.
Asa cum a arătat parata in concluziile scrise depuse la dosarul cauzei,, promisiunea de vânzare-cumpărare se deosebește de însuși contractul de vânzare-cumpărare prin conținutul și efectele sale.
Astfel, promisiunea dă naștere în sarcina părților obligației de a face(de a încheia în viitor contractul promis), în timp ce contractul de vânzare-cumpărare dă naștere obligației de a da (de a transmite dreptul).
De asemenea, promisiunea de vânzare-cumpărare nu este translativă de proprietate,adică promitentul-vânzător rămâne proprietarul bunului promis a fi vândut până la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
In schimb, contractul de vânzare-cumpărare este translativ de proprietate, adică bunul vândut trece în patrimoniul cumpărătorului.
De asemenea, ele se deosebesc și din punctul de vedere al condițiilor de fond și de formă ce trebuie îndeplinite în momentul încheierii lor:
Astfel, la încheierea promisiunii nu este necesar ca promitentul vânzător să fie proprietarul bunului sau titularul dreptului înstrăinat,deoarece promisiunea nu este translativă de drepturi, în timp ce vânzătorul trebuie să aibă calitatea de proprietar al bunului sau de titular al dreptului înstrăinat.
Obiectul promisiunii constă în încheierea în viitor a contractului promis, în timp ce obiectul vânzării constă în transmiterea dreptului de proprietate sau a altui drept, real ori de creanță; promisiunea se încheie consensual, în timp ce contractul de vânzare-cumpărare se încheie, adeseori, în formă solemnă (de exemplu, vânzarea terenurilor, cu sau fără construcții, trebuie încheiată ad validitatem, în formă autentică).
Reclamantul nu a făcut dovezi in prezenta cauza că a notificat-p pe parata sa se
prezinte la notar pentru încheierea contractului de vanzare-cumpărare in forma
autentica pentru transformarea pretinsei promisiuni de vânzare cumpărare . cu respectarea condițiilor imperative prevăzute de lege.
De altfel asa cum rezulta din răspunsurile la interogatoriul luat in ședința publica din 6 octombrie 2014, la întrebarea nr 19, acesta declara personal ca „este de acord ca actele de vânzare cumpărare sa se faca la notar dupa ce moștenitorii autorului isi vor recunoaște si stabili reciproc drepturile succesorale ce le revin,,.
Deoarece regula in materia întocmirii actelor de vânzare cumpărare referitoare la bunuri imobile este ca acestea sa se întocmească la notar, este evident ca instanța trebuia sa respingă acțiunea reclamantului si sa-1 îndrume pe acesta sa se adreseze unui birou notarial pentru întocmirea actelor de vânzare cumpărare in forma autentica.
Totodată, deoarece chiar reclamantul invoca in concluziile scrise ca prezentului litigiu ii sunt aplicabile regulile de drept material din Nou Cod Civil invocă sub acest aspect si incidența disp. art. 1 747 alin. 2 Cod Civil care prevăd ca „ sub sancțiunea nulității absolute a contractului, vânzarea unei moșteniri se incheie in forma autentica,,
Instanta nu a administrat in cauza toate probele absolut necesare care sa duca la pronunțarea unei hotărâri temeinice si legale, incalcand astfel obligația prevăzuta de art. 129 Cod Procedura Civila care arata ca „ judecătorii au îndatorirea sa stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeala privind aflarea adevărului, in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii,,
Desi, atat prin intampinarea depusa la dosarul cauzei cat și susținerile orale in ședința publica parata a cerut instanței sa se procedeze la o verificare de scripte in ceea ce, privește semnătura vânzătorului aflata pe înscrisul original intitulat „chitanța,, deoarece aceasta este in mod evident falsificata, instanța a respins fara nicio motivare aceasta cerere întemeiata, cu toate ca reclamantul in răspunsurile la interogator -întrebarea nr 5- a susținut ca „deține înscrisuri de comparație care poarta semnătura autorului,,.
Asazisa vânzare invocata de reclamant este cel puțin suspecta, date fiind condițiile in care se pretinde ca s-ar fi încheiat- cu numai o luna inainte de decesul autorului F. A., care era neștiutor de carte si semna prin punerea degetului, asa cum a declarat martora I. N. - fila 45 dosar.
Instanta a procedat si a motivat greșit hotărârea si in ceea ce privește suplinirea consimțământului soțului care nu a fost parte in promisiunea de vânzare cumpărare.
Cum perfectarea antecontractului de vânzare cumpărare prin hotărâre judecătoreasca presupune suplinirea consimțământului pârtii care s-a opus încheierii actului autentic de vânzare cumpărare si are drept consecința, transferul proprietății de la data rămânerii definitive a hotărârii, rezulta ca prin pronunțarea unei hotărâri care sa tina loc de act de vânzare cumpărare, s-ar suplini si consimțământul soțului promitentului vânzător.
Or, atâta timp cat soțul nu s-a obligat sa transmită in viitor,dreptul de proprietate, nefiind parte in antecontractul de vânzare cumpărare, este evident ca aceasta forma de reparare in natura a pagubei cauzate, nu poate fi admisa in instanța fara a fi incalcat art. 35 din Codul Familiei, privitor la necesitatea existentei consimțământului ambilor soti la instrainarea unui imobil bun comun.
Existenta consimțământului soțului coproprietar nu se poate deduce sau presupune din depoziții de martori sau susțineri ale pârtilor in proces ci ea trebuie sa rezulte din înscrisul translativ de proprietate si sa fie expresa si consemnata in scris.
In motivarea hotărârii instanța face susțineri nelegale in contradicție evidenta cu disp. art. 218 Cod Procedura Civila anterior care prevăd ca „ se va putea încuviința chemarea la interogator privitor la fapte personale,, aratandu-se ca acordul autoarei F. C. fata de vânzare rezulta din răspunsurile la interogator ale paratelor.
Apreciază de asemenea că hotararea instanței de judecata cuprinde grave erori si incalcari ale procedurii de soluționare a cauzei.
Astfel, desi motivul principal de casare a primei hotărâri pronunțate in cauza si de trimitere spre rejudecare a fost acela ca parata Lusca S. nu a fost legal citata la domiciliul sau real din ., cu ocazia rejudecarii, in dispozitivul Sentinței civile 2730 din 16 octombrie 2014 adresa paratei este din nou reținuta ca fiind in comuna Deveselu . P. M..
De asemenea, desi, asa cum rezulta din mențiunile din programul Ecris al instanței de judecata si din înregistrările audio, la termenul din 13 octombrie 2014 cand au avut loc dezbaterile asupra fondului amânarea pronunțării cauzei s-a făcut pentru termenul din 17 octombrie 2014 -vineri- pronunțarea hotărârii s-a făcut la termenul din 16 octombrie 2014, deci . decât cea stabilita inițial de instanța.
Este si motivul pentru care concluziile scrise, atat pentru reclamant cat si pentru parata, au ca data de primire data de 16 octombrie 2014, fara a putea stabili daca acestea au mai format sau nu obiectul analizei instanței de judecata sau daca au ajuns la dosar ulterior întocmirii minutei.
De asemenea, instanța a menționat in dispozitivul hotărârii, in mod greșit, calea de atac ca fiind apelul in termen de 30 de zile, desi este evident ca sunt aplicabile disp. art.3 din Legea 76/2012 de punere in aplicare a Legii 134/2010, prin care s-a stabilit_ca dispozițiile Noului Cod de Procedura Civila sunt aplicabile numai proceselor introduse dupa data intrării in vigoare a acestuia respectiv 15 februarie 2013.
Solicită sa se aprecieze ca motivele de recurs sunt legale si temeinice si in consecința, sa se admită recursul si sa se respingă acțiunea reclamantului ca nefondata cu cheltuieli de judecata ( in fond si recurs).
La data de 07 ianuarie 2015, intimatul reclamant P. F. A. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului recurentei pârâte L. Ș. ca nefondat, instanța de fond pronunțând o soluție legală și temeinică cu respectarea și aplicarea corectă a legii.
Oricum, din motivarea sentinței, rezultă în mod evident că instanța a analizat speța dedusă judecății prin prisma dispoz. art. 5 alin 2 din Lg. 247/2005 și a „obligației de a face" aspecte ce constituie temeiul de fapt și de drept ale acțiunii dedusă judecății.
Instanța de fond, în baza probelor administrate în cauză, constatând că a fost investită cu solicitarea de a pronunța o hotărâre care să țină locul actului autentic de vânzare-cumpărare în mod legal, a făcut trimitere la dispozițiile art. 1073-1077 C. civ care permit această soluție.
Apreciază că instanța de fond și-a îndeplinit rolul activ administrând în cauză, toate probele necesare.
Astfel au fost administrate proba cu înscrisuri, interogatoriul părților și proba testimonială.
Susținerea recurentei potrivit căreia acțiunea reclamantului trebuia respinsă cu îndrumarea părților să meargă la notariat este contrară evidenței ce rezultă din întreaga atitudine procesuală a recurentei, aceea de a refuza îndeplinirea obligației de a face „ care a fost transmisă către ea și către ceilalți pârâți ca urmare a decesului părinților săi.
Nu este fondată nici critica privind absența consimțământului soției promitentului - vânzător cu privire la înstrăinarea imobilelor construcții al căror coproprietar era și ea, fapt dovedit prin aceea că martorul prezent la încheierea tranzacției a declarat că aceasta și-a exprimat în mod expres consimțământul alături de soțul său cu privire la înstrăinarea acestor bunuri .
Dacă un asemenea consimțământ nu ar fi existat autoarea F. C., putea oricând din 2007 și până în 2012 când a decedat sa se manifeste în sensul negării sau anulării acestei vânzări.
Susținerea recurentei că chitanța este falsă, motivat de faptul că semnătura nu aparține autorului este și este contrazisă de probele administrate în cauză.
A dovedit că autorul F. Aexandru, deși nu știa carte ,știa să se semneze, cu răspunsul dat la interogatoriu de pârâți și cu înscrisul ce provine de la poștașul care îi aducea pensia autorului.
Este motivul pentru care recurenta nu a insistat în această susținere și nu și-a administrat propriile probe în susținerea afirmației făcute prin întâmpinare.
Consideră nefondate și ultimele două critici ce constituie motive de recurs deoarece recurenta nu face dovada prejudicierii intereselor sale în cauză, iar calea de atac este dată de lege și nu de instanță.
Solicită respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, potrivit dispoz. art. 304/1 cod pr civilă, instanța reține și constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2730/2014, Judecătoria Caracal a admis acțiunea formulată de reclamantul P. F. A. împotriva pârâților P. Leonodra, P. M. și L. S. și a constatat intervenită vânzarea-cumpărarea imobilului compus din casă de locuit, anexe gospodărești și teren aferent în suprafață de 2800 mp și 1,28 ha teren extravilan, sentința ținând loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că la data de 1.10.2007, între autorul F. A. și reclamant s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare a imobilului descris mai sus cu precizarea că vânzătorul a dobândit a ceste bunuri î n baza titlului de proprietate nr._/69/20.04.1995 și a adeverinței nr. 1776/18.03.2013 eliberată de Primăria Deveselu.
Promitentul vânzător a decedat la data de 1.11.2007, moștenitorii săi legali fiind F. C. E. – soție supraviețuitoare și F. P., P. L., P. M. și Lușă Ș. – descendenți de gradul I.
Ulterior a decedat și unul dintre moștenitori, respectiv: F. P., moștenitorii acestuia fiind F. C. a E. – mamă și P. L., L. Ș. și P. M. -. colaterali privilegiați.
La data de 4 iunie 2012, a decedat și F. C. E., moștenitorii săi fiind P. L., P. M. și L. Ș..
Instanța de fond a apreciat că din probele administrate în cauză, respectiv proba testimonială și proba cu înscrisuri, a rezultat cu certitudine faptul că obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare este proprietatea exclusivă a promitentului vânzător F. A. și că toți moștenitorii și-au dat acordul cu privire la promisiunea de vânzare-cumpărare făcută de tatăl lor, respectiv soțul supraviețuitor, F. C..
Procedând în acest mod, prima instanță nu s-a preocupat să administreze probele necesare iar reținerea din considerentele sentinței apelate cum că „cu certitudine” toți moștenitorii înstrăinătorului și-au dat consimțământul, nu este susținută.
În cauză, tribunalul constată că, într-adevăr prima instanță nu a analizat în concret dacă și soția promitentului vânzător – respectiv F. C. și-a dat consimțământul la înstrăinarea casei și a anexelor.
Potrivit dispozițiilor art. 35 alin. 1 din Codul Familiei aplicabile în cauză, soții administrează și folosesc împreună bunurile comune și tot împreună dispun de ele și chiar dacă unul dintre soți exercită singur aceste drepturi, între ei funcționând prezumția mandatului tacit reciproc, în cazul actelor de dispoziție cu privire la imobile această prezumție nu funcționează și deci, în mod obligatoriu este necesar consimțământul expres al ambilor soți.
Instanța de fond nu s-a preocupat să stabilească dacă a existat consimțământul expres al lui F. C. la înstrăinarea imobilului, doar răspunsul la interogatoriu al pârâtelor nefiind suficient pentru a putea afirma că aceasta și-a dat consimțământul în sensul arătat.
În concluzie, acest motiv de recurs este întemeiat și deci, în temeiul dispozițiilor art. 312 din C.p.c. recursul va fi admis și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, instanța de fond va administra probele necesare, respectiv proba cu martori pentru a verifica dacă la înstrăinarea casei și a anexelor a existat expres consimțământul soției promitentului vânzător, F. C. și numai după ce va stabili acest aspect, într-un sens sau altul, va soluționa cauza pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil formulat de recurenta pârâtă L. Ș., cu domiciliul în ., . nr.3, județul O., împotriva sentinței civile nr.2730/16.10. 2014, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. F. A., cu domiciliul în comuna Deveselu, . și intimații pârâți P. L. și P. M., cu domiciliul în comuna Deveselu, ., având ca obiect hotărâre care sa tina loc de act autentic.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Februarie 2015.
Președinte, V. V. | Judecător, D. S. | pentru Judecător, O. M. P., aflat în Concediu studii, semnează președinte instanță |
Grefier, R. I. T. |
Red. DS
Tehnored.CM
Jf: CC M.
Ex.4/18.03.2015
| ← Fond funciar. Decizia nr. 131/2015. Tribunalul OLT | Pretenţii. Decizia nr. 46/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
