Contestaţie la executare. Decizia nr. 284/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 284/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 284/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 284/2015
Ședința publică de la 22 aprilie 2015
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE I. D.
Judecător C. T.
Grefier M. R.
Pe rol, soluționarea apelului civil declarat de apelanta contestatoare Agenția Județeană a Finanțelor Publice O. în numele și pentru Direcția Regională a Finanțelor Publice C., cu sediul în Slatina,s tr. Arcului nr. 2A, județul O., împotriva sentinței civile nr. 7015 din data de 14 iulie 2014, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul C. L. C., domiciliat în Slatina, .. 11, ., ., având ca obiect- contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că prin motivele de apel s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Instanța procedând la verificarea competenței în temeiul art. 131 c.p.c., constată în conformitate cu prevederile art. 95 c.p.c. și 466 alin. 1 c.p.c. că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, instanța reține dosarul pentru soluționarea apelului promovat.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 7015/2014 Judecătoria Slatina a respins contestația la executare formulată de contestatoarea A.J.F.P. O. în numele și pentru Direcția Regională a Finanțelor Publice C. in contradictoriu cu intimatul C. L. C., privind anularea actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 32/_ al B. V. C. (înștiințare din 10.03.2014, încheierea nr. 32/10.03.2014 și somația din data de 10.03.2014) ca neîntemeiată.
A respins contestația la executare conexată, înregistrată sub nr._, formulată de aceeași contestatoare în contradictoriu cu intimatul C. L. C. privind anularea actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 32/_ al B. V. C. (adresa de înființare poprire din data de 04.04.2014, somația din data de 10.03.2014, înștiințare din 10.03.2014, încheierea nr. 32/10.03.2014) ca neîntemeiată.
A obligat-o pe contestatoare la plata către intimat a sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că în cele doua contestații la executare conexate s-a invocat, in principiu, de către contestatoare faptul ca nu s-a urmat de către creditor procedura stabilita prin lege privind restituirea unor sume de bani de la bugetul statului, prin Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1.899/2004, publicat în Monitorul Oficial nr. 13 din 5 ianuarie 2005, s-a reglementat o procedură legală de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal (procedura ce a fost reiterata și în cuprinsul Legii nr. 9/2012), această procedură prevede că restituirea se efectuează la cere contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, cererea de restituire trebuind să fie depusă în cadrul termenului legal de prescripție a dreptului de a cere restituirea, sa cuprindă codul de înregistrare fiscală a contribuabilului, suma și natura creanței solicitate a fi restituită, precum și documentele necesare din care să rezulte ca aceasta nu este datorată la buget si că primul act de executare emis de către executorul judecătoresc B. V. C. îl reprezintă somația din 10.03.2014, act de executare ce a fost emis după apariția OUG nr. 8/2014, fiind incidente dispozițiile art. XV din aceasta ordonanța.
În ceea ce privește faptul ca nu s-a urmat de către creditor procedura stabilita prin lege privind restituirea unor sume de bani de la bugetul statului prima instanță a reținut din motivarea sentinței nr. 2616/01.10.2013 a Tribunalului O. că anterior declanșării procedurii judiciare intimatul creditor C. L. C. s-a adresat organului fiscal competent cu cerere de restituire a taxei pe poluare, care nu a fost soluționata favorabil, conform adresei înregistrate sub nr. 5926/07.02.2013.
Așa fiind, la organul fiscal competent exista deja o cerere de restituire a sumei reprezentând taxa pe poluare formulata de intimatul-creditor, s-au pronunțat doua hotărâri judecătorești asupra taxei pe poluare si au fost obligate pârâtele Administrația Finanțelor Publice Slatina si Administrația Fondului pentru Mediu să plătească reclamantului nu doar suma de 3646 lei taxă pe poluare, dar si dobânda fiscala calculata conform art. 124 C. fiscal până la data efectuării plătii, sentința civila nr. 2616/01.10.2013 a Tribunalului O. reprezentând titlu executoriu împotriva contestatoarei.
A apreciat astfel instanța de fond că susținerile contestatoarei privind necesitatea formulării de către creditor a unei noi cererii de restituire a taxei de poluare, ulterior obținerii titlului executoriu sunt neîntemeiate, contestatoarea prevalându-se de dispozițiile art. 2 si 3 alin. 1 si 2 din Ordinul nr. 1899/2004 printr-o interpretare extensiva a acestora, de natura a condiționa îndeplinirea obligațiilor stabilite prin titlul executoriu de un formalism procedural excesiv (adică de o a doua cerere de restituire) și cu nesocotirea dispozițiilor art. 622 alin1 NCpc, întrucât obligația de plata a fost stabilita direct în sarcina contestatoarei, aceasta fiind parte in proces, decizia nr. 953/06.02.2014 a Curții de Apel C., definitivă, i s-a comunicat contestatoarei, fiind redactata la data de 17.02.2014, iar somația a fost emisa la data de 10.03.2014, contestatoarea având obligația de aduce la îndeplinire dispozițiile titlului executoriu de bunăvoie în acest interval de timp.
Au fost avute în vedere și dispozițiile art. XV din OUG nr. 8/2014 și art. 663 alin. 1 Ncpc.
La data intrării în vigoare a OUG n. 8/2014 (01.03.2014) în dosarul de executare silita nr. 32/2014 se înregistrase cererea de executare silită, se înregistrase la data de 19.02.2014 si cererea executorului judecătoresc V. C. de încuviințare a executării silite si se soluționase prin încheierea nr.1839/25.02.2014 cererea executorului judecătoresc, cu încuviințarea executării silite a celor 2 titluri executorii si a autorizării creditorului C. L. C. să treacă la executarea silita în toate formele prevăzute de lege în vederea recuperării creanței de 4085,30 lei reprezentând debit restant, cheltuieli de judecata, precum si a cheltuielilor de executare silita.
Prin urmare, instanța de fond a reținut că asupra executării silite a celor 2 titluri executorii nu sunt incidente dispozițiile OUG nr. 8/2014 privind suspendarea procedurii executării silite si, implicit, de anulare a actelor de executare silita, considerente pentru care va respinge contestațiile la executare ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea Agenția Județeană a Finanțelor Publice O. în numele și pentru Direcția Regională a Finanțelor Publice C., considerând-o netemeinică și nelegală întrucât instanța de fond a interpretat greșit probele de la dosar.
Astfel, titlul executoriu îl reprezintă sentința 2616/01.10.2013 pronunțată de Tribunalul O. iar primul act de executare emis de executorul judecătoresc este somația din 10.03.2014, act de executare care a fost emis după apariția OUG 8/2014 ce a intrat în vigoare la 01.03.2014.
Așa fiind, prima instanță trebuia să facă aplicarea art. XV din OUG 8/2014.
O altă critică se referă la faptul că nu s-a ținut cont de prevederile art. 2 și 3 din OG 22/2002. Termenul de șase luni în care instituția debitoare este obligată să facă demersuri pentru îndeplinirea obligației fixate prin titlu executoriu curge de la data emiterii somației de plată.
Apreciază apelanta că poprirea a fost înființată pe conturile instituției fără a se respecta termenul de 6 luni de la data emiterii somației.
S-a solicitat suspendarea executării până la soluționarea irevocabilă a prezentei contestații, iar prin încheierea din 07.07.2014 a fost respinsă cererea. Împotriva acestei încheieri s-a declarat apel, însă instituția nu a primit nicio citație.
Actele de executare emise de biroul executorului judecătoresc sunt nelegale. Solicitarea creditoarei este neîntemeiată întrucât aceasta avea obligația, fiind vorba despre o instituție bugetară, să solicite plata voluntară a sumei de 3646 lei, taxă de poluare, procedură ce nu a fost urmată. Dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. f și alin 9 din OG 92/2003 Cod fiscal arată că se restituite la cerere debitorului sumele stabilite prin hotărâri. Restituirea se efectuează la 45 de zile de la data depunerii și înregistrării cererii.
Plata sumelor ce reprezintă taxa de poluare se face voluntar în baza procedurii menționate în cererea de apel, la simpla solicitare a creditorilor, fără a fi necesară procedura execuțională prin executor judecătoresc.
A solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței și pe fond admiterea contestației la executare.
Legal citat, intimatul C. L. C. nu a formulat întâmpinare.
Verificând în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de prima instanță, tribunalul urmează să constate că apelul nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Astfel, în ceea ce privește prima critică prin care se susține că în mod greșit Judecătoria Slatina nu a aplicat dispozițiile art. XV din OUG 8/2014, tribunalul constată că în cauză aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile, astfel alineatul 7 din textul normativ sus-citat statuează că prevederile ordonanței sunt aplicabile doar plăților restante la sumele aferente titlurilor executorii emise până la data intrării sale în vigoare și pentru care nu a fost demarată procedura executării silite.
Or, în speță procedura de executare silită a fost demarată anterior astfel cum corect reține prima instanță.
Apelanta reclamantă confundă actul de executare emis de executorul judecătoresc la 10.03.2014 cu demararea procedurii de executare, procedură care a fost declanșată în luna februarie, deci înainte de . ordonanței, prin cererea formulată de creditoare și încuviințarea executării silite de instanța de executare.
Nici cea de a doua critică, prin care se susține că s-au încălcat prevederile art. 2 și 3 din OG 22/2002 nu poate fi primită, ea nefiind fondată.
Ordonanța de Guvern 22/2002 reglementează executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii.
Astfel, creanțele stabilite în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele lor sau după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă, iar în măsura în care executarea creanței stabilite prin titluri executării nu începe sau nu continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca în termen de 6 luni să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată, termenul curgând de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Art. 3 al actului invocat de apelantă prevede că în cazul în care instituțiile publice nu-și îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut mai sus, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă.
Tribunalul constată că termenul de 6 luni în care poate fi îndestulată creanța creditorului este instituit de legiuitor exclusiv pentru ipoteza în care executarea creanței nu începe sau nu continuă din cauza lipsei de fonduri.
Cu alte cuvinte, pentru a putea fi aplicat apelanta debitoare ar fi trebuit să dovedească, ei revenindu-i sarcina probei, lipsa de fonduri, ceea ce în speță nu a fost dovedit, mai ales că raportat la veniturile debitoarei creanța este foarte mică.
Cu privire la suspendarea executării silite, tribunalul constată că prin încheierea din 07.07.2014 prima instanță a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare și contrar susținerilor apelantei la dosarul cauzei nu există dovezi că s-ar fi formulat apel împotriva încheierii.
Nici ultima critică potrivit căreia intimatul avea obligația să urmeze pentru a obține pe calea executării voluntare executarea creanței procedura reglementată de OG nr. 92/2003 și Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 1899/2004, cu alte cuvinte să ceară restituirea sumelor stabilite prin hotărârea judecătorească.
Procedură care prevede că restituirea se efectuează la cererea contribuabilului în n termen de 45 de la data depunerii acesteia la organul fiscal.
Or, astfel cum în mod corect se subliniază și în consideratele sentinței apelate, din conținutul sentinței nr. 2616/01.10.2013 a Tribunalului O. rezultă că anterior declanșării procedurii judiciare intimatul creditor s-a adresat la data de 17.02.2013 cu o cerere de restituire a taxei de poluare înregistrată la organul fiscal competent sub nr. 5926.
Or, este excesiv și absurd să se impute creditorului faptul că nu a solicitat încă o dată plata voluntară a debitului când este cert că apelanta debitoare refuză și la această dată executarea titlului, iar CEDO s-a pronunțat în nenumărate spețe printre care menționând cauza C. împotriva României, referitor la caracterul excesiv al procedurii.
Formularea unei noi cereri de restituire a taxei de poluare, ulterior obținerii titlului executoriu, este în fapt o interpretare extensivă a dispozițiilor art. 2 și 3 din Ordinul 1899/2004 de natură a condiționa îndeplinirea unor obligații stabilite prin titlu executoriu, nu doare de un formalism procedural excesiv dar și nu nesocotirea dispozițiilor art. 622 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de apelanta contestatoare Agenția Județeană a Finanțelor Publice O. în numele și pentru Direcția Regională a Finanțelor Publice C., cu sediul în Slatina,s tr. Arcului nr. 2A, județul O., împotriva sentinței civile nr. 7015 din data de 14 iulie 2014, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul C. L. C., domiciliat în Slatina, .. 11, ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 aprilie 2015, la Tribunalul O..
Președinte, I. D. | Judecător, C. T. | |
Grefier, M. R. |
Red. ID
Jf. M.M.B.
4 ex./ 22.05.2015
| ← Partaj judiciar. Hotărâre din 22-04-2015, Tribunalul OLT | Acţiune în constatare. Sentința nr. 10/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
