Obligaţie de a face. Decizia nr. 307/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 307/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 307/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 307/2015
Ședința de la 29 aprilie 2015
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE I. D.
Judecător C. T.
Grefier M. R.
Pe rol, pronunțarea asupra apelului civil declarat de apelanții pârâți L. C. C. și L. M., ambii domiciliați în ., județul O., împotriva sentinței civile nr._ din data de 16 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă M. M., domiciliată în Slatina, ., ., ., județul O., având ca obiect- grănițuire.
Instanța, constatând că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 22 aprilie 2015, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, deliberând în secret a pronunțat următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr._/2013 Judecătoria Slatina a admis cererea formulată de reclamanta M. M. în contradictoriu cu pârâții L. C. C. și L. M. și a dispus grănițuirea terenurilor învecinate situate în ., primul situat în T 46, P 86-97-88-89-90 (proprietate a reclamanților), iar al doilea situat în T 46, P 91-92 (proprietate a reclamanților), stabilind linia de hotar ca fiind aliniamentul punctelor 38-36-5-7-37-9-10-11-12-13-14-15-16, astfel cum acesta este indicat în schița anexată raportului de expertiză efectuat în cauză de expert M. E., în varianta 2 (anexa 3 – fila 76).
A compensat cheltuielile de judecată și obligă pârâții să plătească reclamantei suma de 634,50 lei.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că reclamanta este proprietarul unei suprafețe scriptice totale de 1559 mp teren intravilan iar pârâții sunt proprietarii unei suprafețe scriptice totale de 1597 mp teren intravilan. Terenul reclamantei se învecinează pe latura de sud cu terenul pârâților, aspect necontestat de părți și constat și de expertul topograf M. E..
Judecătoria Slatina a constatat că expertul a făcut două propuneri de grănițuire, fiecare dintre ele fiind în realitate expresia voinței uneia dintre părțile litigante, respectiv prima propunere reprezintă propunerea agreată de pârâți, iar cea de-a doua propunere reprezintă propunerea agreată de reclamantă.
Așa fiind, a constat că propunerea care respectă cel mai bine întinderea drepturilor celor două părți, hotarul vechi stabilit între părți și dispozițiile legale în materie este cea de-a doua propunere a expertului, respectiv cea în care linia de hotar va urma aliniamentul punctelor 38-36-5-7-37-9-10-11-12-13-14-15-16, astfel cum acesta este indicat în schița anexată raportului de expertiză efectuat în cauză de expert M. E., în varianta 2. A apreciat astfel, în condițiile în care niciuna dintre părți nu posedă în realitate suprafața înscrisă în acte, diferența dintre suprafața din acte și cea stăpânită în fapt este aproximativ egală, respectiv reclamanta deține în fapt mai puțin cu 63,47 mp, iar pârâții dețin în fapt mai puțin cu 65,91 mp.
În varianta contrară, reclamantei i s-ar diminua în mod nejustificat suprafața de teren cu 80,92 mp, de vreme ce pârâții ar fi privați numai de 40,36 mp, în condițiile în care situația de la fața locului este mai apropiată de cea de-a doua variantă de grănițuire (reclamanta având în prezent mai puțin cu 67,45 mp, iar pârâții mai puțin cu 61,93 mp) și nici reclamanții, nici pârâții nu au formulat cerere de revendicare.
Pe de altă parte, varianta a doua de lotizare, în care o parte din hotar este reprezentat chiar de imobilul pârâților este hotarul care a existat între părți fără a fi contestat o vreme foarte îndelungată încă de pe vremea autorilor părților, aspect arătat chiar de pârâți în întâmpinare (unde se arată că situația actuală se perpetuează de 30 de ani) și care se poate observa și din planșele foto depuse la dosar (fila 60).
Având în vedere că nici amplasarea conductelor și nici construirea gardului nu existau la momentul la care părțile au intrat în proprietatea bunurilor instanța de fond nu a putut ține cont de susținerile pârâților potrivită cărora se impune adoptarea primei variante de grănițuire motivat de faptul că pe terenul din spatele casei lor ar fi amplasate niște conducte, iar gardul de ulucă ar cădea pe terenul reclamantei. Împrejurarea că pârâții au ales să construiască un gard sau să instaleze conducte pe un anumit hotar nu obligă reclamanta să se conformeze acestui hotar, dacă prin aceasta se încalcă în mod nejustificat dreptul său de proprietate (care s-ar diminua mai mult decât cel al pârâților fără vreo justificare legală).
Susținerile că varianta a doua de grănițuire ar avea ca efect trasarea graniței prin interiorul construcțiilor pârâților le-a apreciat prima instanță ca fiind neîntemeiate, deoarece linia de hotar trece parțial ) chiar pe limita exterioară a construcției, fără a fi deci nevoie ca aceasta să fie demolată.
Cu privire la cheltuielile de judecată, au fost avute în vedere dispozițiile art. 584 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții L. C. Cristine și L. M. considerând-o netemeinică și nelegală întrucât instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 612 c.p.c.care reglementează ca distanța minimă dintre construcții și hotarul despărțitor să fie de minim 90 cm, dar și de Legea 50/1991, a construcțiilor, car reglementează o distanță de minim 60 cm între construcții și hotarul despărțitor.
Instanța a omologat raportul de expertiză în varianta doi, care este de fapt propunerea făcută de intimată și nu cea propusă de raportul de expertiză. Linia de hotar stabilită încalcă dispozițiile menționate mai sus.
Au fost ignorate de instanță actele de proprietate ale apelanților, respectiv contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, documentația cadastrală și cartea funciară, care a fost întocmită de o persoană fizică autorizată și de acord cu intimata s-a stabilit că lățimea terenului acesteia la stradă să fie de 9,50 m iar a apelanților de 9,60 m.
Motivarea instanței în legătură cu omologarea raportului de expertiză în varianta doi nu poate fi reținută întrucât nu a fost învestită cu o acțiune în revendicare.
Se critică soluția primei instanțe și cu privire la faptul că raportul de expertiză nu a fost avizat de OCPI.
Legal citată, intimata M. M. a formulat la 30 ianuarie 2014 întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat întrucât au fost invocate dispozițiile art. 612 din Codul civil ce nu au fost încălcate de prima instanță și nici Legea 50/1991, fiind de notorietate faptul că imobilul apelanților (dobândit prin contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere) are o vechime de peste 30 de ani.
Greșit susțin apelanții că instanța de fond a omologat raportul de expertiză în varianta doi, care în opinia lor este propusă de intimată. Se observă însă în lucrarea de întocmită că expertul a propus două variante, una solicitată de apelanți și una de intimată prin care se solicita restabilirea situației anterioare încheierii contractului de întreținere.
Instanța de fond nu a încălcat nicio dispoziție legală și a avut în vedere respectarea dreptului de proprietate deținut de toate părțile.
În calea de atac s-a dispus completarea probatoriilor, punându-se în discuția părților necesitatea administrării probei testimoniale pentru a se afla dacă sau când s-a modificat hotarul despărțitor dintre părți precum și cercetare la fața locului dar și o expertiză de specialitate.
Verificând în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de prima instanță, în conformitate cu dispozițiile art. 295 Cod procedură civilă, tribunalul urmează să constate că apelul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Deși prin obiectivele dispune de instanță pentru soluționarea litigiului dintre părți se regăsea la punctul 3 stabilirea liniei de hotar dintre fondurile învecinate raportat la suprafața vecinătățile și amplasamentul care rezultă din actele de proprietate, din conținutul raportului de expertiză reiese că expertul numit a întocmit două variante pentru linia de hotar în funcție de solicitările celor două părți! Iar instanța a omologat una dintre cele două variante ale liniei de hotar înlăturând obiecțiunile pârâților.
Or, tribunalul constată că în cauzele având ca obiect grănițuire nu există posibilitatea stabilirii liniei de hotar în funcție de propunerile părților ci ținându-se seama de actele de proprietate, de o eventuală schimbare a amplasamentului gardurilor generată de una din părți sau de . dintre proprietari pe terenul celeilalte.
În apel, au fost audiați martorii G. C., I. N., B. C. și Z. V..
Din probele testimoniale administrate în cauză și îndeosebi din depozițiile martorilor G. C., care a construit gardul existent și în prezent, pe anumite porțiuni și I. N. care a confirmat susținerile constructorului gardului, rezultă că porțiunile de gard existent între cele două proprietăți limitrofe au fost realizate cu peste 20 de ani în urmă de autorii părților și nu au mai suferit modificări, după dobândirea dreptului de proprietate de părțile aflate în litigiu iar între autorii părților nu au existat discuții.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că ambele părți dețin în realitate suprafețe mai mici de teren decât cele înscrise în titlurile de proprietate, reclamanta cu 73 mp mai puțin, iar pârâții cu 68 mp mai puțin, la întocmirea lucrării s-au avut în vedere vechile semne de hotar identificate la fața locului precum și punctele asupra cărora nu există divergențe.
Coroborând concluziile raportului de expertiză cu depozițiile martorilor audiați în cauză instanța va înlătura susținerile reclamantei intimate care nu recunoaște aliniamentul existent ținând seama că martorii audiați au arătat că după dobândirea dreptului de proprietate de către părți, amplasamentul gardului nu a fost schimbat de pârât, astfel că va fi omologat raportul de expertiză și în temeiul art. 296 Cod procedură civilă admițând apelul va schimba hotărârea în sensul că va stabili hotarul dintre cele două proprietăți pe vechile semne de hotar pornind de la nord către sud de la Dc41, din punctul 2 în care proprietatea reclamantei are la stradă lățimea de 9,18 m iar proprietatea pârâților 9,39 m potrivit anexei 2 întocmită la raport.
Văzând și dispozițiile art. 274 c.p.c.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil declarat de apelanții pârâți L. C. C. și L. M., ambii domiciliați în ., județul O., împotriva sentinței civile nr._ din data de 16 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă M. M., domiciliată în Slatina, ., ., ., județul O.
Schimbă sentința apelată în sensul că stabilește hotarul dintre cele două proprietăți limitrofe pe vechile semne de hotar, pornind de la N către S, de la Dc41, din punctul 2 în care proprietatea reclamantei are la stradă lățimea de 9,18 m iar proprietatea pârâților 9,39 m. Hotarul merge către S, până la punctul 42, identificabil pe teren pe o lungime de 35,71 m, între punctul 42 și 46, pe o lungime de 9,26 m, între punctul 46 și 55 pe o lungime de 9,48 m, între punctul 55 și 53 pe o lungime de 10,93 m, între punctul 53 și 52 pe o lungime de 3,11 m, între punctul 52 - 51 pe o lungime de 4,56 m, între punctul 51-72 (reprezentând ultimul punct identificabil pe teren) pe o lungime de 23,36 m, între punctul 72-75 pe o lungime de 39,85 m, iar între punctul 75-77 pe o lungime de 31,84 m (conform anexei 2 de la fila 115 dosar apel).
Admite cererea privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în apel și obligă intimata la 1121,5 lei cheltuieli de judecată.
Menține dispozițiile sentinței privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 29 aprilie 2015, la Tribunalul O..
Președinte, I. D. | Judecător, C. T. | |
Grefier, M. R. |
Red. ID
Jf. D.L.
5 ex./29.05.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 10/2015. Tribunalul OLT | Fond funciar. Decizia nr. 574/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
