Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 862/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 862/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 05-11-2015 în dosarul nr. 862/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 862/2015
Ședința publică de la 05 Noiembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. C.
Judecător M. I. D.
Grefier C. C. I.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelantul reclamant C. S., cu domiciliul în localitatea Slatina, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 5102/19.06.2015 pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._ 72014, în contradictoriu cu intimații pârâți C. R., domiciliat în ., ., județul O., C. A., domiciliat în ., ., județul O. și C. I., domiciliat în localitatea Slatina, ., ., ., județul O., având ca obiect - hotărâre care sa tina loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat C. D. pentru apelantul reclamant C. S., lipsind intimații pârâți C. R., C. A. și C. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită, că este primul termen de judecată, că apelul este declarat în termen, motivat și timbrat, că intimații pârâți nu au formulat întâmpinare și că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Avocat C. D. pentru apelantul reclamant, depune la dosar împuternicirea avocațială nr._ din 05.11.2015.
La interpelarea instanței, apărătorul apelantului reclamant învederează că nu are cereri prealabile de formulat și nici probe noi de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, în temeiul dispozițiilor art. 482 raportat la art. 392 C.p.c., instanța declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului promovat.
Avocat C. D. având cuvântul pentru apelantul reclamant C. S., solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, în vederea administrării probatoriului solicitat prin cererea de chemare în judecată.
Consideră că instanța de fond a făcut o apreciere greșită a dispozițiilor legale incidente în cauză, invocând din oficiu excepția inadmisibilității cererii, în condițiile în care înscrisul sub semnătură privată ce a făcut obiectul acestei cauze a fost încheiat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 17/2014, astfel că în cauză erau incidente dispozițiile Codului civil în vigoare la data încheierii actului sub semnătură privată.
Referitor la respectarea dreptului de preemțiune, consideră că s-a făcut o apreciere greșită a dispozițiilor incidente în cauză, în sensul că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că Legea nr. 17/2014 a fost modificată prin Legea nr. 68/2014 și potrivit art.16 înstrăinarea prin vânzare cumpărare a terenurilor agricole situate în extravilan fără respectarea dreptului de preemțiune sau fără obținerea avizelor prevăzute la art. 3 și 9 se sancționează cu nulitatea relativă și nu cu nulitate absolută.
Nulitatea relativă nu poate fi invocată din oficiu de către instanță, deoarece această nulitate intervine ca urmare a nerespectării unor dispoziții ce ocrotesc un interes particular.
În temeiul dispozițiilor art. 482 C.p.c. raportat la art. 394 C.p.c., instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5102/19.06.2015 pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._ 72014, s-a admis excepția inadmisibilității cererii, invocată de instanță din oficiu.
S-a respins cererea privind pe reclamantul C. S., în contradictoriu cu pârâții C. R., C. A. și C. I., ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cerereade chemare în judecată inregistrata pe rolul Judecatoriei Slatina la data de 20.10.2014, sub nr._, reclamantul C. S., în contradictoriu cu pârâții C. R., C. A. și C. I. a solicitat instantei ca, prin hotarârea ce se va pronunta, să se constate intervenită vânzarea-cumpărarea urmatoarelor suprafete: suprafața de_ mp teren extravilan arabil situat în T 31, P 18, cu următoarele vecinătăți: N - P. N. ; E - D e 362 ; S - C. D.; V - De 47, suprafața de 7000 mp teren extravilan arabil situat în T 14, P 8, cu următoarele vecinătăți: N - P. R. ; E - De 89 ; S - T. V. ; V - Del 80. Terenurile mai sus amintite sunt cuprinse în titlul de proprietate nr._/37/11.07.1995 si sa se constate calitatea de mostenitori a paratilor.
In fapt, s-a aratat ca prin actul sub semnătură privată intitulat „Act de vânzare-cumpărare" încheiat la data de 22.09.2011, pârâții i-au vândut suprafețele de teren mai sus menționate.
Prețul vânzării a fost plătit în sumă de 3400 lei, bani pe care vânzătorii i-au primit în prezența martorilor C. V. și V. G., care au fost de față la semnarea actului, dată la care reclamantul a intrat în posesia suprafețelor de teren vândute.
Părțile s-au înțeles totodată ca în termen de 60 de zile să se prezinte în fața notarului public în vederea încheierii în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare.
Cu toate că le-a solicitat pârâților în nenumărate rânduri să se prezinte în fața notarului public, aceștia au refuzat de fiecare dată în mod nejustificat.
In drept, s-au invocat dispozițiile art 1669 Cod civil.
In dovedire, a depus inscrisuri (f. 4-12)
Desi legal citati, paratii nu au depus întâmpinare.
Instanta a invocat, din oficiu, la termenul din 19.06.2015, excepția inadmisibilității cererii față de dispozițiile Legii nr. 17/2014 privind exercitarea dreptului de preempțiune.
Analizând, cu prioritate, în condițiile art. 248 NCPC, excepția inadmisibilității cererii față de dispozițiile Legii nr. 17/2014 privind exercitarea dreptului de preempțiune, invocată de instanță din oficiu, a reținut următoarele:
Conform înscrisului sub semnatura privata intitulat „Act de vânzare-cumpărare", încheiat la data de 22.09.2011, pârâții i-au vândut reclamantului următoarele suprafete: suprafața de_ mp teren extravilan arabil situat în T 31, P 18, cu următoarele vecinătăți: N - P. N. ; E - D e 362 ; S - C. D.; V - De 47, suprafața de 7000 mp teren extravilan arabil situat în T 14, P 8, cu următoarele vecinătăți: N - P. R. ; E - De 89; S - T. V. ; V - Del 80.
Sunt incidente prevederile Legii nr. 17/2014:
“Art. 5: (1) În toate cazurile în care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de contract de vânzare-cumpărare, acțiunea este admisibilă numai dacă antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, și ale legislației în materie, precum și dacă sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 3, 4 și 9 din prezenta lege, iar imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal și în cartea funciară”. Întrucât reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii acestor condiții legale, se apreciază că excepția invocată este întemeiată.
S-a avut în vedere Decizia CCR nr. 755 din 16 decembrie 2014 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. (1) teza privitoare la antecontracte din Legea nr. 17/2014 privind unele masuri de reglementare a vanzarii-cumpararii terenurilor agricole situate in extravilan si de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societatilor comerciale ce detin in administrare terenuri proprietate publica si privata a statului cu destinatie agricola si infiintarea Agentiei Domeniilor Statului a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015.
Curtea a constatat ca exceptia instituita de legiuitor de la principiul aplicarii imediate a legii noi, reprezentata de regimul juridic diferit aplicabil efectelor generate de antecontracte in forma autentica, incheiate anterior intrarii in vigoare a legii noi, este de natura a genera o situatie privilegiata in privinta dreptului de creanta al persoanelor care au incheiate astfel de antecontracte in forma autentica, contrara exigentelor principiului constitutional al egalitatii in fata legii in componenta sa referitoare la interzicerea privilegiilor, coroborat cu cel al garantarii si ocrotirii egale a dreptului de proprietate privata.
Prin urmare, a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca prevederile art. 20 alin. (1) d in Legea nr. 17/2014 privind unele masuri de reglementare a vanzarii-cumpararii terenurilor agricole situate in extravilan si de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societatilor comerciale ce detin in administrare terenuri proprietate publica si privata a statului cu destinatie agricola si infiintarea Agentiei Domeniilor Statului referitoare la exceptarea de la aplicarea Legii nr. 17/2014 a antecontractelor autentificate la notariat anterior intrarii in vigoare a acesteia sunt neconstitutionale.
De la data publicării se aplică în mod obligatoriu, potrivit disp. 517 alin. 4 NCPC, indiferent de data începerii procesului.
Față de conținutul acestei Decizii, nu sunt relevante susținerile reclamantului în sensul că înscrisul sub semnătură privată a fost încheiat anterior apariției Legii 17/2014, și chiar anterior perioadei martie 2014-mai 2015, când a apărut Legea 68 și nu sunt aplicabile dispozițiile acestei legi.
Totodată, având în vedere dispozițiile legale și Decizia CCR, s-a apreciat că nu sunt întemeiate nici susținerile reclamantului în sensul că nu a fost încălcat un interes general, ci un interes particular, neputând fi invocată de către instanță din oficiu o astfel de excepție. Instanța este obligată să verifice îndeplinirea condițiilor legale, prevăzute imperativ, la data soluționării cauzei iar interesul nu este doar unul particular, ci este un interes general, al societății, pentru ca terenurile situate în extravilan să fie vândute cu respectarea prevederilor legale.
Pentru toate aceste considerente, s-a admis excepția inadmisibilității cererii, invocată de instanță din oficiu și s-a respins cererea, ca inadmisibilă.
Calea de atac exercitată:
Împotriva sentinței a declarat apel apelantul reclamant C. S., considerând-o netemeinică și nelegală.
Instanța de fond în mod nelegal a invocat din oficiu excepția inadmisibilității cererii față de dispozițiile Legii nr. 17/2014 privind exercitarea dreptului de preemțiune, excepție pe care a și admis-o și, drept urmare, a respins cererea de chemare în judecată a pârâților ca inadmisibilă.
Consideră că instanța de fond a făcut o apreciere greșită a dispozițiilor legale în vigoare, deoarece având în vedere data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, respectiv 22.09.2011, dispozițiile legale incidente în cauză se raportează la prevederile art. 6 alin. 1 și 2 din Noul Cod Civil, aplicarea legii civile – art. 6 – aplicarea în timp a legii civile conform cărora „Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă. Actele și faptele juridice încheiate, ori după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor”, întrucât promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare este act juridic, convenție sinalagmatică intervenită între părțile cauzei.
Așadar, raportat la art. 6 alin. 1 și 2 cod civil, se vor avea în vedere actele normative în vigoare la data încheierii acestora – 22.09.2011, dând eficiență art. 6 alin. 2 cod civil, dar și principiului de drept „tempus regit actum”.
De asemenea, potrivit art. 102 al. 1 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a noului cod civil, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executare ași încetarea sa.
Referitor la respectarea dreptului de preemțiune, consideră că s-a făcut o apreciere greșită a dispozițiilor incidente în cauză, în sensul că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că Legea nr. 17/2014 a fost modificată prin Legea nr. 68/2014 și potrivit art.16 înstrăinarea prin vânzare cumpărare a terenurilor agricole situate în extravilan fără respectarea dreptului de preemțiune sau fără obținerea avizelor prevăzute la art. 3 și 9 se sancționează cu nulitatea relativă și nu cu nulitate absolută.
Nulitatea relativă nu poate fi invocată din oficiu de către instanță, deoarece această nulitate intervine ca urmare a nerespectării unor dispoziții ce ocrotesc un interes particular.
Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, în vederea administrării probatoriului solicitat prin cererea de chemare în judecată.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 466 și urm. cod pr civilă.
Apelul a fost legal timbrat.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor legale incidente in cauza, Tribunalul constata ca acesta este nefondat si va fi respins pentru urmatoarele considerente:
Prin sentința apelata Judecatoria Slatina a admis excepția inadmisibilității cererii față de dispozițiile Legii nr. 17/2014 privind exercitarea dreptului de preempțiune, invocată de instanță din oficiu.
S-a respins cererea privind pe reclamantul C. S., în contradictoriu cu pârâții C. R., C. A. și C. I., ca inadmisibilă.
Tribunalul retine că potrivit art. 5 din Legea nr. 17/2014, privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, „(1) În toate cazurile în care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de contract de vânzare-cumpărare, acțiunea este admisibilă numai dacă antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, și ale legislației în materie, precum și dacă sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 3, 4 și 9 din prezenta lege, iar imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal și în cartea funciară.
(2) Cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate se respinge dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta lege.”(subl.n.).
Aceste condiții, prevăzute de art. 3,4,9 din Legea nr. 17/2014 trebuie verificate în cauza de față, atât timp cât prin Decizia CCR nr. 755/2014 s-a constatat că prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 17/2014, referitoare la exceptarea de la aplicarea Legii nr. 17/2014 a antecontractelor autentificate la notariat anterior intrării în vigoare a acesteia, sunt neconstituționale.
S-a reținut în considerentele deciziei sus-menționate că instanța de judecată învestită în temeiul art. 1.169 din Codul civil trebuie să verifice îndeplinirea tuturor condițiilor de validitate la data pronunțării hotărârii care ține loc de contract de vânzare, reprezentate, în speță, de normele legale referitoare la exercitarea dreptului de preempțiune, în vigoare la data pronunțării hotărârii judecătorești. Așadar, îndeplinirea condițiilor legale pentru încheierea contractului de vânzare, respectiv pentru pronunțarea hotărârii judecătorești care să țină loc de contract, nu poate fi raportată la un moment anterior, reprezentat de acela al încheierii antecontractului de vânzare (22.09.2011), având în vedere că acesta din urmă nu este translativ de proprietate, ci la momentul realizării transferului dreptului de proprietate, moment care este supus legii în vigoare, potrivit principiului tempus regit actum.
Este considerentul pentru care, contrar sustinerilor apelantului, aplicarea prevederilor legale referitoare la respectarea dreptului de preemtiune in vigoare la data realizarii transferului dreptului de proprietate nu echivalează cu incalcarea principiului neretroactivității legii civile, instituit de art.6 al.1 din Codul civil, ci este in concordanță cu principiul activității legii, potrivit caruia orice act normativ actioneaza cat timp este in vigoare, fiind aplicabil tuturor actelor, faptelor si situațiilor juridice nascute după acest moment.
Nu pot fi primite in cauza nici sustinerile apelantului instanța de fond ar fi sanctionat cu nulitatea absoluta antecontractul incheiat de părti, invocand din oficiu aceasta exceptie, in conditiile in care art.16 din legea nr.68/2014 stabileste ca instrainarea prin vanzare a terenurilor agricole situate in extravilan fără respectarea dreptului de preemtiune sau fără obtinerea avizelor prevazute la art.3 si 9 se sanctioneaza cu nulitatea relativa.
In acest sens se retine că instanța de fond nu a ,,sanctionat cu nulitatea absoluta antecontractul” părtilor, care rămâne valabil, ci a făcut aplicarea unei obligatii legale si anume aceea instituita de art.5 din Legea nr.17/2014.
In speță părtile nu au putut proceda la valorificarea antecontractului (rămas valabil), pe calea pronuntarii de catre instanța a unei hotărâri care sa tină loc de act de vânzare cumpărare a terenului, ceea ce înseamnă ca după efectuarea procedurilor privind exercitarea dreptului de preempțiune o astfel de cerere se poate reformula.
Față de cele ce preced, vazând si dispozitiile art.480 al.1 C.pr.civ., Tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul reclamant C. S., CNP_, cu domiciliul în localitatea Slatina, ., ., împotriva sentinței civile nr. 5102/19.06.2015 pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._ 72014, în contradictoriu cu intimații pârâți C. R., CNP_, domiciliat în ., ., județul O., C. A., CNP_, domiciliat în ., ., județul O. și C. I., CNP_, domiciliat în localitatea Slatina, ., ., ., județul O., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 05.11.2015.
Președinte, C. C. | Judecător, M. I. D. | |
Grefier, C. C. I. |
Red. M.I.D.
Tehnored. C.M.
J.F. V.M.D.
6 ex. /07.12.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 860/2015. Tribunalul OLT | Anulare act. Decizia nr. 117/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
