Anulare act. Decizia nr. 117/2015. Tribunalul OLT

Cauza s-a înregistrat la această secție la data de 22.05.2014.

U. A. Teritorială . și C. L. al Comunei R. jud. O., critică sentința ca fiind nelegală și netemeinică, considerentele sentinței fiind contradictorii, raportat la aceeași situație de fapt și de drept existentă în cauză.

A solicitat să se observe contradicțiile evidente existente între argumentele prin care instanța de fond a respins excepțiile vizând lipsa calității procesuale active și excepția lipsei de interes, excepții invocate de către intimata . și argumentele folosite în respingerea pe fond a acțiunii.

Instanța de fond nu a fost consecventă în motivare, prin soluția pronunțată intrând în contradicție cu propriile argumente avute în vedere la respingerea excepțiilor menționate. Instanța de fond a constatat că obiectul actului juridic este licit fiind determinat așa cum reiese din art. 2 a contractului de arendă depus la dosarul cauzei.

Totodată instanța de fond a observat că imobilul teren ce făcea obiectul contractului de arendă era situat la data de 12.10.2004 pe raza comunei R., fiind respectate dispozițiile art. 6 alin. 1 din legea nr. 16/1994.

Emiterea ulterioară a unui nou titlu de proprietate arendatorului I. N. la data de 31.07.2007 nu este de natură a conduce la reținerea unui motiv de nulitate a contractului de arendă.

Se mai arată că instanța de fond a stabilit că în cauză este vorba de rezilierea și ocrotirea unui interes public, după ce a enumerat motivele de nulitate, aceeași instanță, ulterior a analizat contractul de arendă din perspectiva unui interes privat, raportându-se la condițiile de validitate necesar a fi îndeplinite de către părți, astfel că, sentința pronunțată este motivată în mod nelegal, contradictoriu, raționamentul juridic avut în vedere nefiind unitar.

Sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică fondată pe o greșită stare de fapt, stare pe care instanța de fond a refuzat să o clarifice și să o coroboreze cu atele aflate la dosarul cauzei, acte din care rezultă că amplasamentul suprafeței de 0,75 ha T 47/1 și P 8 menționate în titlul de proprietate nr. 0771/69 se află pe raza Unității A. - Teritoriale Municipiul Caracal și nu pe raza Comunei R., din sentință nu rezultă că instanța a analizat acest amplasament.

S-a solicitat să se analizeze motivul pentru care ulterior a fost emis un alt titlu de proprietate cu un alt amplasament.

În ceea ce privește motivarea instanței, constând în faptul că acest teren, bun imobil, s-ar fi aflat la data încheierii contractului pe un anumit amplasament în ., pe un amplasament din Municipiul Caracal, aceasta nu necesită prea multe comentarii, având în vedere dispoz. art. 463 cod civil – „Fondurile de pământ și clădirile sunt imobile prin natura lor”.

Așadar, motivul de nulitate al contractului există încă de la data încheierii lui, sancțiunea operând retroactiv.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 pct.7 și 9 c.p.c., art. 5,6 și art. 24 din legea nr. 16/1994, art. 948 cod civil și decizia Curții Constituționale nr. 740/2006.

. a criticat sentința instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică în ceea ce privește respingerea excepției lipsei de interes, solicitând admiterea recursului și, pe cale de consecință, modificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei de interes, cu consecința respingerii acțiunii ca lipsită de interes.

Interesul este definit drept folosul practic carte se obține ca urmare a admiterii unei cereri de chemare în judecată. Or, în speța de față un astfel de folos practic nu există. Mai mult, nu doar că reclamanții nu justifică nici un fel de interes în promovarea acțiunii, dar consecința unei eventuale constatări a nulității absolute a contractului de arendă din prezenta cauză, este aceea că în sarcina Primăriei R. se va naște obligația de a vira către Primăria Caracal toate taxele și impozitele pe care le-a încasat de-a lungul timpului de la arendașul proprietar, pentru suprafața care face obiectul contractului de arendă.

Prin decizia civila nr. 308/01.09.2014 Tribunalul O. a admis recursul declarat de recurenții reclamanți C. L. AL COMUNEI R. și U. A. - TERITORIALĂ . civile nr.425/05.02.2014, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți . și I. N., a casat sentinta civila nr. 34/09.01.2014 pronunțată de Judecătoria Caracal și a trimis cauza spre rejudecare.

Pentru a pronunța aceasta decizie, instanța de recurs a reținut că instanța de fond nu a cercetat în mod corespunzător fondul pricinii dedusă judecății ceea ce face incidente în cauză dispozițiile art. 312 alin. 5 cod pr civilă.

Astfel, prin sentința civilă nr. 34 din 09.01.2014 pronunțată de Judecătoria Caracal s-a respins acțiunea civilă având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de arendă nr. 474/12.10.2004 înregistrat în Registrul Contractelor de Arendă al Consiliului L. R. limitându-se doar la analizarea strict teoretică și de principiu a dispozițiilor legale incidente în cauză anume Legea Arendării nr. 16/1994 și art. 969, art. 948, art. 961 – 964 din codul civil.

Procedând în acest mod, in stanța de fond a stabilit că în cauză sunt îndeplinite condițiile cerute de lege în ceea ce privește validitatea convenției, de asemenea, și dispozițiile Legii nr. 16/1994 în legătură cu contractul de arendare încheiat la data de 12.10.2004 ,având ca obiect terenul în suprafață de 0,75 ha în condițiile în care reclamanta a invocat expres motivul de nulitate constând în faptul că terenul, obiect al contractului de arendare nu se afla pe raza administrativ teritorială a comunei R., el aflându-se pe raza administrativ teritorială a Municip. Caracal jud. O..

Este adevăr că în contractul de arendă nr. 474/12.10.2004 încheiat între I. N. în calitate de arendator și . în calitate de arendaș se prevede la rubrica „obiectul contractului” că se dă în arendă suprafața de 0,75 ha teren echivalent arabil situat în Sola P.8 T. 47/1 în extravilanul comunei R. conform titlului de proprietate nr. 0771/89.

Instanța de fond nu a solicitat intimaților pârâți să indice amplasamentul terenului ce face obiectul contractului de arendare pentru a se verifica dacă acesta la data înregistrării contractului în Registrul Contractelor de Arendă al Consiliului L. R. se afla pe teritoriul comunei R. jud. O. ceea ce dovedea faptul că înscrierea s-a făcut în conformitate cu legea sau dacă terenul se afla pe raza Municip. Caracal jud. O. caz în care înscrierea nu s-a făcut conform dispozițiilor Legii nr. 16/1994, deoarece trebuia să fie înscris în Registrul Contractelor de Arendă al Municipiului Caracal .

Art. 6 din Legea nr. 16/1994 prevede că „ contractul se întocmește în scris câte un exemplar pentru fiecare parte și un exemplar care se va depune la C. L. în a cărei rază teritorială se află bunurile arendate în termen de 10 zile. Acestea se înregistrează într-un registru special ținut de secretarul consiliului local”.

De asemenea, nu s-a verificat regimul juridic al terenului în discuție, mai exact dacă la data înregistrării contractului de arendă pentru acest teren situat în P.8, T.47/1 s-au eliberat alte titluri de proprietate.

S-a constatat astfel că recursul este fondat fiind admis în temeiul dispoz. art. 312 alin.5 din cod. pr civilă, tribunalul casând sentința civilă nr. 34/09.01.2014 pronunțată de Judecătoria Caracal în dos. nr._ și trimițând cauza la instanța de fond pentru rejudecare.

Instanța de recurs a stabilit și limitele rejudecării, respectiv ca instanța de fond sa solicite relații la comisia locală R. și la comisia locală Caracal pentru a verifica unde era amplasat terenul în suprafață de 0,75 ha ce face obiectul contractului de arendă nr. 474/12.10.2004 înregistrat în Registrul Contractelor de Arendă al Consiliului L. R. la data de 12.10.2004, pe raza comunei R. sau pe raza municipiului Caracal.

S-a stabilit că vor fi avute în vedere și relațiile comunicate în adeverința nr._/04.10.2012 – fila 11, nr. 2381/08.02.2013 – fila 27, adresa OCPI O. nr. 3772/02.08.2013 – fila 61, prin raportare la titlul de proprietate nr. 0771/69/31.08.2002 eliberat pe numele intimatului pârât I. N., urmând a fi administrate în cadrul cercetării judecătorești toate probele necesare, inclusiv o expertiză specialitatea topografie, geodezie și cadastru pentru a stabili cu certitudine unde se afla terenul la momentul încheierii contractului de arendare și se vor avea în vedere și motivele de recurs formulate de ..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal la data de 10.10.2014, sub nr. de dosar_, fixându-se termen de judecata la data de 24.10.2014.

Prin încheierea de ședință din data de 07.11.2014, instanța a încuviințat cererea de probatorii a apărătorului reclamanților, care este in concordanta cu limitele rejudecării stabilite de către instanța de recurs prin decizia civila nr. 308/01.09.2014 a Tribunalului O. si, in consecința, a dispus emiterea unor adrese Comisiei Locale R. și la Comisiei Locale Caracal, pentru a se verifica unde era amplasat terenul in suprafață de 0,75 ha –ce face obiectul contractului de arendă nr. 474/12.10.2004, la data înregistrării în Registrul Contractelor de Arendă al Consiliului L. R. la data de 12.10.2004, pe raza comunei R. sau pe raza municipiului Caracal, situat in Tarlaua 47/1, . de arenda.

În acest sens, s-a înaintat la dosar de Comisia Locala de fond funciar a comunei R., adresa nr. 6278/18.11.2014.

În vederea efectuării expertizei tehnice în specialitatea topografie, geodezie și cadastru, instanța a desemnat, prin tragere la sorți, ca expert pe dl. M. I., care a efectuat și depus la dosar raportul de expertiza, față de care . a formulat obiecțiuni respinse de instanță ca neîntemeiate.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 137 alin.1 VCPC, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, urmând a fi respinsă excepția lipsei calității procesual active a reclamantului B. D. invocata de către pârâta .. prin întâmpinare ca rămasă fără obiect întrucât cererea introductivă de instanță este formulată conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei de către C. L. al comunei R. și U. A. Teritorială a . B. D..

A fost respinsă si excepția lipsei de interes a reclamanților invocată de către pârâta .. prin întâmpinare, ca neîntemeiată, având in vedere că aceștia au un folos practic imediat în promovarea prezentei acțiuni, întrucât obținând o soluție favorabilă în sensul celor solicitate, s-ar clarifica situația înregistrărilor corecte a contractelor de arendă după criteriul situării terenurilor în litigiu.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că din adresele emise de Primăria și C. L. R. jud. O., respectiv Primăria Mun. Caracal, terenul se afla la data de 12.10.2004 in raza Mun. Caracal jud. O..

De asemenea, din concluziile raportului de expertiza tehnică specialitatea cadastru, geodezie si topografie efectuată în cauza de expertul M. I. rezultă același lucru, respectiv că terenul in litigiu se afla la data de 12.10.2004 in raza Mun. Caracal jud. O..

Așa cum rezultă din înscrisul depus la dosarul cauzei, fila 4 din dosar, între părți s-a încheiat la data de 12.10.2004 un contract de arendă, înregistrat la data de 12.09.2007 la U. A. Teritorială R., contract ce are ca obiect un teren în suprafață de 0,75 ha, în speță fiind incidente următoarele dispoziții legale: Legea arendării nr. 16/1994, art. 969, art. 948, art. 961-964 din Codul civil.

Instanța a apreciat ca fiind aplicabile aceste dispoziții legale deoarece pentru actul juridic este aplicabilă legea în vigoare la data încheierii acestuia atât în ceea ce privește condițiile de validitate cât și în ceea ce privește efectele actului juridic și executarea obligațiilor asumate de către părți și cum contractul de arendă a fost încheiat la data de 12.10.2004, regulile privind executarea acestuia sunt supuse legii în vigoare la acea dată respectiv dispozițiilor Codului Civil de la 1864.

Această regulă reiese cu certitudine atât din dispozițiile art.6 alin.2 și 3 din Codul Civil cât și din dispozițiile arrt.102 alin.1 din legea 71/2011 conform cărora: “contractul este supus legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea efectele și executarea sa”.

Potrivit art.948 C.civ, condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt:capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții ce se obligă, un obiect determinat, o cauză licită, iar cu referire la obiectul contractului de arendă, acesta este reprezentat de o suprafață de teren de 0,75 ha, instanța analizând condițiile de valabilitate ale acestuia având în vedere dispozițiile art.962-964C.civ.

Se observă astfel că, în ceea ce privește contractul de arendă acesta este o convenție sinalagmatică ce are un dublu obiect: bunurile arendate și arenda plătită de arendaș iar bunurile ce formează obiectul contractului de arendă trebuie să fie complet și precis determinate și de asemenea trebuie să fie destinate exploatării agricole de către arendaș.

Potrivit art.5 alin.1 lit.b din Legea nr.16/1994: “contractul de arendare va cuprinde obiectul contractului, complet și precis determinat; obiectul contractului trebuie să cuprindă descrierea amănunțită a tuturor bunurilor agricole arendate, inventarul acestora și planul de situație al terenurilor”.

Totodată instanța reține că potrivit art.24 din Legea nr.16/1994: “contractele de arendare încheiate cu încălcarea prevederilor prezentei legi sunt nule sau anulabile”, obiectul actului juridic fiind licit și moral însă, observând modalitatea de întocmire a contractului de arendă instanța constată că suprafața de teren ce a format obiectul contractului nu este individualizată corect în sensul situării reale a acesteia .

Având în vedere acest aspect, instanța a apreciat că obiectul contractului de arendă nu este determinat nefiind respectată cerința prevăzută de art.964 Cod civil, aceasta fiind o cauză de nulitate absolută a contractului potrivit art.24, urmând să fie admisă acțiunea cu consecința constatării nulității absolute a contractului de arendă nr.474/12.10.2004 .

Pe cale de consecință se impune a dispune și radierea contractului de arendă nr.474/12.10.2004 din Registrul Contractelor de Arendă al Consiliului L. al comunei R., jud. O..

Potrivit art. 274 Vcpc, partea care cade în pretenții va fi obligată să plătească cheltuieli de judecată.

În speță însă, deși acțiunea formulată de către reclamanți a fost admisă, instanța nu poate aprecia solicitarea de obligare a pârâților la cheltuieli de judecată formulată de către reclamanți doar prin prisma disp. art. 274 cpc fără a ține seama de faptul că pârâții nu au nicio culpă procesuală și aceasta pentru că niciunul dintre aceștia din urmă nu a încălcat vreo dispoziție legală în materia încheierii sau înscrierii contractelor de arendă, prevalându-se de înscrisurile emise de autorități, pe de o parte, iar pe de altă parte chiar reclamanta este aceea care a dispus in mod greșit înscrierea unui contract de arendă în evidențele sale in condițiile in care terenul in litigiu nu se afla in raza sa administrativ teritorială, cererea de obligare a pârâților la cheltuieli de judecata urmând a fi respinsă cu această motivare.

Împotriva sentinței a declarat recurs recurenta pârâtă . considerând-o netemeinică și nelegală, și solicitând să se dispună admiterea recursului, în temeiul art. 304 alin. 7 și 9 din Codul de procedură civilă, modificarea în tot a Sentinței civile nr. 501/20.02.2015, iar în rejudecare să se dispună admiterea excepției lipsei de interes a intimaților-reclamanți C. L. R. și U. A. Teritorială R., iar pe fond, respingerea cererii introductive ca neîntemeiată, obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

În motivarea recursului se arată următoarele:

1. Admiterea excepției lipsei de interes și respingerea cererii ca lipsită de interes:

Se învederează că prima instanță a motivat eliptic soluția de respingerea a excepției lipsei de interes, indicând faptul că reclamanții justifică un interes în promovarea acțiunii prin prisma clarificării situației înregistrărilor corecte a contractelor de arendă după criteriul situării terenurilor în litigiu.

Argumentele instanței sunt neîntemeiate, având în vedere că reclamanții din prezenta cauză nu justifică un interes personal și direct. Mai mult decât atât, chiar reclamanții din prezenta cauză au făcut greșit înregistrările în Registrul Agricol a contractului de arendă, subscrisa neavând nicio culpă procesulă, nu a încălcat nicio dispoziție legală în materia încheierii sau înscrierii contractelor de arendă, subscrisa am folosit doar înscrisurile emise de autoritățile locale, respectiv emise chiar de către reclamanți.

In prezenta cauză, intimații - reclamanți nu sunt parte în contractul de arendă, astfel încât nu justifică un interes direct, iar prin constatarea nulității contractului nu obțin niciun folos practic, ba, dimpotrivă, reclamanții sunt prejudiciați, în sensul că nu vor mai obține taxele și impozite plătite pentru terenul ce face obiectul contractului de arendă.

Potrivit doctrinei relevante (Tratat de procedură civilă, pg. 270, autor prof. univ. doctor V. C.), în cazul în care unei terțe persoane nu i s-a cauzat niciun prejudiciu prin încheierea unei convenții, aceasta nu justifică niciun interes în formularea unei cereri ce are ca obiect anularea/ nulitatea acelui contract. Cu titlu de excepție, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca o acțiune să fie promovată nu numai de către titularul dreptului, ci de către alte persoane sau organe cărora legea le recunoaște legitimare procesuală, însă întotdeauna folosul trebuie să se producă asupra titularului dreptului.

Pentru a putea exercita acțiunea civilă, trebuie îndeplinite cumulativ patru condiții: afirmarea unui drept, existența unui interes, capacitatea procesuală și calitatea procesuală.

În prezenta cauză, intimații nu justifică un interes (folosul practic urmărit), care trebuie să fie legitim, personal, să fie născut și actual. Or, intimații - reclamanții nu urmăresc un folos patrimonial, terenul ce face obiectul contractului de arendă nu le aparține și nu sunt îndreptățiți la contravaloarea arendei. Mai mult decât atât, prin constatarea nulității contractului, pierd taxele și impozitele pentru acel teren.

De asemenea, titularii drepturilor ce rezultă din contractul de arendă sunt numai arendatorul și arendașul, astfel încât prin constatarea nulității contractului nu se realizează niciun folos practic în beneficiul părților contractante, acestea fiind doar prejudiciate.

Astfel, intimații-reclamanți nu justifică un folos practic pe care l-ar obține în beneficiul săulor sau al părților contractante în cazul anulării sau constatării nulității contractului de arendă, ci doar își cauzează un prejudiciu prin neîncasarea impozitelor aferente.

In concluzie, deși nulitatea absolută ocrotește un interes general, un asemenea interes nu exclude existența și a unui interes individual (personal), iar persoana care invocă nulitatea absolută a unui act juridic trebuie să urmărească obținerea unui folos propriu din anularea actului respectiv; în caz contrar, acțiunea va fi respinsă ca lipsită de interes.

Învederează că și în cazul încălcării unei norme imperative, reclamantul este ținut de existența interesului practic la data formulării cererii introductive.

Pentru motivele sus-menționate se solicită admiterea excepției lipsei de interes și respingerea cererii de chemare în judecată ca lipsită de interes.

2. Pe fondul cauzei, se solicită să se dispună respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată:

Contractul de arendare nr. 474/12.10.2004 a fost încheiat cu respectarea condițiilor stabilite de legiuitor în art. 5 din Legea nr. 16/1994. De asemenea, contractul de arendare a fost întocmit în scris, un exemplar al acestuia fiind înregistrat la C. L. R., în registrul special ținut de această instituție publică.

Menționează că a încheiat Contractul de arendă nr. 474/12.10.2004, in baza Titlului de proprietate nr. 0771/31.07.2002 care atesta că I. N. deține în proprietate terenul în suprafață de 0,75 ha, situat în ./1 P8. Conform acestui titlu de proprietate, terenul de 0,75 ha se afla pe raza comunei R..

Ulterior, în anul 2007, Comisia Județeană O. considerând că terenul sus¬menționat se află pe raza loc. Caracal a anulat Titlul de proprietate nr. 0771/31.07.2002, conform Hotărârii nr. 1599/08.01.2007, dispunând emiterea unui nou titlu de proprietate în care terenul să figureze pe raza loc. Caracal (anexa 1-Hotărârea nr. 1599/08.01.2007).

In consecință, din culpa Comisiei Județene O. s-a emis primul Titlu de proprietate înregistrat cu nr. 0771 ce atesta că terenul de 0,75 ha se află pe raza comunei R., iar după 5 ani (timp în care a fost încheiat Contractul de arendare nr. 474/12.10.2004) au anulat acest înscris.

Până la data emiterii noului titlu de proprietate, se încheiase Contractul de arendare nr. 474/12.10.2004 cu proprietarul I. N., în baza primului titlu de proprietate.

Astfel, la data încheierii contractului de arendare ce formează obiectul prezentului dosar, terenul în suprafață de 0,75 ha figura în raza teritorială a comunei R.. Ulterior, Comisia Județeană O. a anulat acest titlu de proprietate, motivând că terenul se află în raza teritorială a loc. Caracal.

In concluzie, la momentul încheierii și înregistrării contractului de arendă, terenul figura în Registru Agricol și în cel fiscal al Primăriei R., aspect care confirmă apartenența acestuia de .> Modificarea ulterioară a apartenenței terenurilor de o unitate administrativ teritorială, conform Hotărârii nr. 1599/08.01.2007 emisă de Comisia Județeană O., nu ne poate fi imputată și nu poate produce efecte retroactive în detrimentul subscrisei care am fost de bună-credință și care la momentul încheierii contractelor de arendă am luat în considerare actele oficiale (Registru Agricol și cel Fiscal) ale Primăriei R. menite să stabilească amplasamentul acestor terenuri.

In concluzie, având în vedere aspectele învederate, solicită instanței de judecată să dispună respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.

Pentru aceste motive, solicită să se dispună admiterea recursului, în temeiul art. 304 alin. 7 și 9 din Codul de procedură civilă, modificarea în tot a Sentinței civile nr. 501/ 20.02.2015, iar în rejudecare se solicită să se dispună admiterea excepției lipsei de interes a intimaților-reclamanți C. L. R. și U. A. Teritorială R., iar pe fond, respingerea cererii introductivă ca neîntemeiată, obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 299 și urm. vechiul cod pr civilă.

La data de 30 aprilie 2015, U.A.T. . și C. L. al Comunei R. a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea ca nefondat a recursului declarat de recurenta ., împotriva Sentinței civile nr. 501 din data de 20.02.2015, pronunțată de Judecătoria Caracal în Dosarul nr._ si menținerea ca legală si temeinică a sentinței instanței de fond, motivat de următoarele considerente:

In ceea ce privește excepția lipsei de interes, invocată de recurenta S.C. R. R. S.A., a susținut că instanța de fond a respins-o în mod justificat, având în vedere următoarele;

Vătămarea interesului public prin încălcarea normelor imperative de ordine publică prezumă existența prejudiciului, nefiind necesar ca acesta să fie dovedit, fiind inadmisibil să se susțină și să se aprecieze că o nelegalitate poate fi lăsată în ființă dacă nu a produs un prejudiciu cuantificat în concret, în patrimoniul unei persoane.

De altfel, noțiunea interes public, reprezintă în accepțiunea legală (Legea nr. 554/2004 art. 2 lit. „r") - „interesul care vizează ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenței autorităților publice", rezultând că prin instituirea acestei sancțiuni este protejată societatea în întregul ei, ordinea de drept și funcționarea autorităților administrației publice.

Față de cele expuse, apreciază că se justifică interesul, aspect care se coroborează cu Decizia civilă nr. 4451/29.05.2012, pronunțată de Curtea de Apel C. în Dosarul nr._, dispozitiv din care rezultă că Primăria Comunei R. a fost obligată la plata sumei de 844.045 lei cu titlu de despăgubiri (subvenție neîncasată) către reclamanta S.C. R. R. S.A., ca urmare a eliberării unei adeverințe pentru o suprafață de teren mai mică decât cea solicitată de către recurenta din prezenta cauză. La stabilirea cuantumului acestei sume de 844.045 lei a fost avută în vedere și suprafața din acest contract de arendă, înregistrată în mod nelegal în Registrul Contractelor de Arendă al Comunei R., fapt ce a generat obligarea la plata acestor despăgubiri, datorată unor înscrieri nelegale, lovite de nulitate absolută, pentru terenuri care nu se aflau pe raza Comunei R. și nu trebuiau înscrise în acest registru.

In condițiile în care și acest contract de arendă încheiat și înscris nelegal în Registrul Contractelor de Arendă al Consiliului L. al Comunei R. a contribuit la stabilirea unor despăgubiri în cuantum de 844.045 lei pentru care s-a început executarea silită este exclus să se i aprecieze că nu are interes să se constate nulitatea acestuia și radierea din Registrul Contractelor de Arendă doar pentru că nu mai încasăm I taxe și impozite.

In realitate, ceea ce urmărește recurenta prin invocarea acestei excepții este să își protejeze legalitatea și temeinicia deciziei nr._, interes personal pe care a reușit să și-1 impună prin încălcarea legii și eludarea principiului quod nullum est nullum producit efectum.

Criticile aduse sentinței de fond nu au absolut nicio legătură cu cele reținute de către instanța de fond, recurenta nereușind să demonstreze că acest contract de arendă are un obiect determinat și instanța s-a aflat în eroare când a reținut acest motiv de nelegalitate al contractului.

Sentința instanței de fond este legală și temeinică, fiind întemeiată pe argumente care au format în fapt și în drept convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, raționamentul juridic având în vedere, pe de o parte, dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății, iar pe de altă parte, probele existente la dosarul cauzei.

Contractul de arendă nr. 474/12.10.2004 a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale menționate mai sus, aspect care rezultă din probele administrate în cauză, respectiv înscrisuri( adresele emise de UAT . și UAT Mun. Caracal, Județul O.) și expertiza tehnică specialitatea cadastru, geodezie și topografie efectuată de expert M. I., probe care atestă faptul că suprafața de 0,75 ha teren agricol, ce a format obiectul contractului de arendă, s-a aflat la momentul încheierii și înregistrării acestuia în Registrul Contractelor de Arendă al Consiliului L. al Comunei R., pe raza administrativ-teritorială a Municipiului Caracal, Județul O..

În consecință, reținând dispozițiile legale incidente în cauză dar și informațiile furnizate de probele administrate, instanța de fond a apreciat în mod corect că obiectul contractului de arendă nu este determinat, raportat la amplasamentul real al terenului, Sola P8, T. 47/1 din T.P. nr. 0771/69, fiind situată pe raza U.A.T. Mun. Caracal și nu a Comunei R., motiv și pentru care, ulterior, acest titlu a fost anulat și emis un altul( T.P nr._/100/07.05.2007) cu amplasamentul real al terenului, aspect care confirmă motivul de nulitate invocat.

Raportat la amplasamentul real al suprafeței de teren de 0,75 ha, contractul de arendă nr. 474/12.10.2004 trebuia înregistrat în Registrul de Evidență al Contractelor de Arendă al Municipiului Caracal, Județul O., și nu în Registrul Contractelor de Arendă al Consiliului L. al Comunei R., Județul O..

Lipsa unității administrativ-teritoriale pe raza căreia se află terenul, a tarlalei și parcelei, la momentul încheierii și înregistrării contractului de arendă nr. 474/12.10.2004, sunt motive de nulitate absolută având în vedere, pe de o parte prevederile exprese ale Legii 16/1994, iar pe de altă parte, faptul că orice înregistrare prescrisă de normele legale trebuie să se supună acestor prescripții de validitate și opozabilitate( noțiuni distincte în vederea producerii de consecințe juridice).

Față de cele expuse, solicită respingerea recursului și menținerea sentința instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 5, art. 6, art. 24 din Legea 16/1994, art. 948, art. 964, Cod civil.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate, în raport cu actele dosarului și dispoz. art 304 -304 ind.1 c.p.c. se constată că recursul este nefondat.

Critica adusă de recurentă soluției de respingere a excepției lipsei de interes este nefondată. Raportat la criticile aduse modului de soluționare a excepției lipsei de interes a reclamantului în formularea cererii, tribunalul reține că această excepție a fost soluționată în mod corect de judecătorie, în sensul respingerii.

Astfel, interesul reclamantului în promovarea acțiunii decurge din obligația legală de a ține registrul special al contractelor de arendă având ca obiect imobile situate în raza sa teritorială, obligație ce îi incumbă în temeiul Legii nr. 16/1994. Or, disp. art. 6 alin. 4 din legea anterior menționată impun ca o condiție ad validitatem înregistrarea contractelor de arendare la consiliul local în a cărui rază teritorială sunt situate bunurile arendate. Iar acțiunea în constatarea nulității absolute a unui contract de arendare înregistrat cu încălcarea dispozițiilor legale incidente, pusă la dispoziția consiliului local, reprezintă singurul remediu efectiv și eficient pentru înlăturarea mențiunilor nelegale efectuate în registrul special al contractelor de arendare.

Cu alte cuvinte, prin promovarea unei cereri în constatarea nulității absolute, reclamantul urmărește restabilirea stării de legalitate (pe care trebuie să o asigure în calitatea sa de organ al administrației publice locale), prin eliminarea efectelor acelor acte care încalcă prevederile legale, considerent pentru care, tribunalul apreciază că, în mod judicios, instanța de fond a respins excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea cererii.

Și criticile privind soluționarea fondului acțiunii sunt nefondate.

Astfel, art. 6 alin. 4 din Legea nr. 16/1994 (în forma în vigoare la data încheierii contractului de arendă nr. 474/12.10.2004) prevedea expres că „sunt valabile și opozabile numai contractele de arendare încheiate în scris și înregistrate la consiliul local, în condițiile prezentei legi”, respectiv înregistrate la consiliul local în a cărui rază teritorială se află bunurile arendate (art. 6 alin. 1 din Legea nr. 16/1994).

Legea 16/1994, - art. 5.(1): prevede următoarele,, Contractul de arendare va cuprinde:

b) obiectul contractului, complet și precis determinat, obiectul contractului trebuie să cuprindă descrierea amănunțită a tuturor bunurilor agricole arendate, inventarul acestora și planul de situație al terenurilor"

Or, din înscrisurile depuse la dosar, în special contractul de arendă nr. 476/12.10.2004 și TP nr._/100 din 07.05.2007, adresa 4690/05.11.2014 a OCPI și raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă fără echivoc faptul că terenul în suprafață de 0,75 H din T 47/1, P.8 (conform TP_/100 din 07.05.2007), care a format obiectul contractului de arendă în litigiu s-a aflat la momentul încheierii și înregistrării acestui contract pe raza municipiului Caracal, tarlaua 47/1 aparținând teritoriului administrativ Caracal din anul 1990..

Prin urmare, și această apărare a recurentei este lipsită de fundament, fiind nefondată.

Constatând că în cauză nu este incident vreunul din motivele de casare sau modificare a hotărârii, în baza art 3l2 alin l. C.p.c. urmează ca recursul declarat să fie respins ca nefondat.

În temeiul art. 274 C.p.c. și al principiului disponibilității, tribunalul va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă . cu sediul în localitatea S., ., județul D. și sediul procesual ales la cabinet M. și Asociații în București, sector 6, Calea Plevnei nr. 141, . civile nr. 501 din data de 20 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți C. L. al Comunei R. prin primar și U. A. Teritorială R., județul O., intimatul pârât I. N. domiciliat în Caracal, .. 7, județul O., ca nefondat, cu opinie separată în sensul admiterii excepției lipsei de interes invocată de intimată și respingerea acțiunii cu acest titlu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 06 mai2015 la Tribunalul O..

Președinte, Judecător,

O. C. C. T.

Grefier,

M. R.

Opinie separată în sensul admiterii recursului declarat de recurenta pârâtă . cu sediul în localitatea S., ., județul D. și sediul procesual ales la cabinet M. și Asociații în București, sector 6, Calea Plevnei nr. 141, . împotriva sentinței civile nr. 501 din data de 20 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți C. L. al Comunei R. prin primar și U. A. Teritorială R., județul O., intimatul pârât I. N. domiciliat în Caracal, .. 7, județul O. și respingerii cererii ca lipsită de interes.

Contrar opiniei majoritare apreciez că excepția lipsei de interes trebuia admisă, având în vedere următoarele considerente

Pentru a putea exercita acțiunea civilă, trebuie îndeplinite cumulativ patru condiții: afirmarea unui drept, existența unui interes, capacitatea procesuală și calitatea procesuală.

Analizând una dintre condițiile obligatorii pentru promovarea acțiunii, respectiv existența unui interes, rezultă că pentru promovarea acțiunii nu este suficient să se afirme existența unui drept, ci trebuie justificat și interesul (folosul practic urmărit).

Deși legiuitorul nu a definit interesul, în doctrină s-a arătat că prin interes înțelegem folosul practic, imediat pe care-l are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare.

Interesul trebuie să fie legitim (licit), să fie personal (să aparțină titularului cererii), să fie născut și actual (cel care acționează în cazul în care nu ar face acest lucru, s-ar expune unui prejudiciu), adică să existe în momentul în care se apelează la mijlocul procesual din conținutul acțiunii, pentru că rolul judecătorului este de a rezolva litigii deja născute.

Un interes eventual sau un interes care a trecut nu poate permite formularea unei cereri în justiție.

În doctrină s-a spus că interesul este actual în situația in care cel interesat nu recurge la acțiune la momentul respectiv se expune prin aceasta la un prejudiciu.

Această condiție trebuie să existe nu doar la declanșarea procedurii judiciare, deci nu numai în legătură cu cererea de chemare în judecată, ci pe tot parcursul procesului, ori de câte ori se apelează la una dintre formele procedurale care alcătuiesc conținutul acțiunii.

În speță, din actele dosarului se constată că în prezent actul de arendă a cărui nulitate se solicită nu mai este înregistrat în registrul de evidență a contractelor de arendă a Consiliului L. al Comunei R., având în vedere că în anul 2007, Comisia Județeană de Aplicare a legii 18/1991 prin Hot. nr.5899 a dispus revocarea titlului de proprietate nr. 0771/60/30.07.2002 (în opinia instanței de recurs în mod nelegal având în vedere că acesta intrase in circuitul civil) și emiterea unui nou titlu de proprietate cu mențiunea că suprafața de teren reconstituită și pentru care s-a încheiat contractul de arendă se află pe raza localității Caracal și nu R., județul O..

Astfel începând cu anul 2007, terenul fiind înscris pe raza localității Caracal, contractul de arendă nu mai apare ca fiind înregistrat în registrul contractelor de la C. L. R., situație față de care se constată că în prezent reclamanții nu mai justifică obținerea niciunui folos material ca urmare a constatării nulității contractului de arendă.

Se va mai reține că interesul nu se justifică de reclamantul intimat nici prin raportare la cele statuate prin decizia civilă nr.4451/29.05.2012, pronunțată de Curtea de Apel C., având în vedere că această hotărâre este irevocabilă si s-a reținut cu putere de lucru judecat că atât Primăria Comunei R. cât și reclamantul în solidar cu aceasta si secretarul se fac vinovați de producerea prejudiciului în cuantum de 844.045 lei, către recurenta din prezenta cauză.

Pentru cele mai sus expuse,contrar opiniei majoritare, constat că reclamantul nu a făcut dovada că interesul său în promovarea acțiunii este actual, astfel că acțiunea ar fi trebuit respinsă ca fiind lipsită de interes.

Judecător

I. D.

Red. CT(cu opinie separată redactată de I.D.)

Jf: M.M.

Ex.2/08.07.2015