Pretenţii. Decizia nr. 860/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 860/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 05-11-2015 în dosarul nr. 860/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 860/2015
Ședința publică de la 05 Noiembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. C.
Judecător M. I. D.
Grefier C. C. I.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelantul reclamant S. Clinic Județean de Urgență C., cu sediul în C., ., județul D., împotriva sentinței civile nr. 1377 din 15.06.2015, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă L. A. M. Isaura, cu domiciliul în comuna Sprîncenata, ., județul O., având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită, că este primul termen de judecată, că apelul este declarat în termen și motivat, că intimata pârâtă nu a formulat întâmpinare și că prin cererea de apel s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lispă, în temeiul art. 482 C.p.c. raportat la art.394 C.p.c., instanța reține cauza pentru soluționarea apelului promovat.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Caracal la data de 27.04.2015, sub nr._, reclamantul Spitalului Clinic Județean de Urgență C. în contradictoriu cu pârâta L. A. Isaura, a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 1472,62 lei, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate de spital cu serviciile medicale, reactualizată cu indicele de inflație până la data plații efective a debitului.
În fapt, se arata ca pârâta a fost internata la Spitalului Clinic Județean de Urgență C., în perioada 06.07-10.07.2012, iar contravaloarea zilelor de spitalizare a fost în cuantum de 1472,62 lei, sumă ce nu a fost achitată până în prezent, fiind întrunite astfel condițiile generale ale răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 și 999 V.C.Civil, precum și condițiile prevăzute de art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Având in vedere dispozițiile art.313 din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii: "persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii se servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuala a acestora " iar, spitalul in calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata, intrucat pârâtul a fost victima unui accident/agresiune, iar sumele ocazioanate de spital cu tratamentul acordat acestuia potrivit Normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condițiile acordării asistentei medicale in cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate și art. 313 din Legea 95/2006, cheltuielile de spitalizare pentru agresiuni, accidente rutiere, accidente de muncă și boli profesionale nu se suportă din fondul asigurărilor sociale de sănătate, astfel încât spitalul trebuie să deconteze Casei de Asigurări de Sanatate.
S., în calitate de furnizor de servicii medicale, are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, întrucât pârâtul a fost victima unei agresiuni, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din Fondul național de asigurări de sanatate și are obligația de a le restituite către Casa de Asigurări de Sănătate D..
Reclamantul apreciaza faptul ca potrivit dispozitiilor art.313 alin. 1 din Actul normativ mai sus menționat, rezulta ca cel obligat la repararea prejudiciului este persoana care prin fapta proprie a produs o vătămare sanatatii altei persoane, însa printr-o interpretare teleologica se ajunge la concluzia ca in acele situații in care, din culpa beneficiarului îngrijirilor medicale nu a fost stabilita persoana a cărei fapta proprie sa fi produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul. Cu alte cuvinte, fapta ilicita a beneficiarului de servicii medicale consta tocmai in lipsa sa de diligenta în stabilirea persoanei vinovate. În cazul in care am accepta ideea ca doar persoana vinovata de vătămarea sănătății altei persoane trebuie obligata la repararea prejudiciului ar presupune implicit imposibilitatea reparării efective, in condițiile in care, in lipsa oricăror demersuri judiciare ale celui vătămat, nu se poate vorbi de vinovăția celui presupus a fi produs aceasta vătămare. Având in vedere faptul ca pârâtul a fost victima unui accident de circulație/agresiune, iar spitalul a efectuat cheltuieli și a asigurat asistentă medicală pârâtului, este evident că S. Clinic Județean de Urgență C. a suferit o diminuare a patrimoniului, fără ca pentru aceasta să existe o justă cauză. La baza diminuării patrimoniului a stat atitudinea pârâtului care nu facut demersurile legale pentru a de identifica persoana culpabilă și nu a înțeles să solicite tragerea la răspundere a celui care l-a accidentat.
Acest text de lege stabilește clar care sunt persoanele împotriva cărora furnizorii de servicii medicale se pot îndrepta în vederea recuperării cheltuielilor efectiv ocazionate de asistența medicală acordată - adică persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane - fără să prevadă și posibilitatea furnizorilor de servicii medicale de a se adresa în anumite condiții împotriva persoanelor vătămate, legea 95/2006, fiind o lege specială de la care nu se poate deroga, fiind cunoscută regula potrivit căreia pe cale de interpretare nu pot fi create excepții în drept.
Din dispozițiile legale menționate se poate concluziona faptul ca, paratul avea obligația sa efectueze demersurile legale, pentru a stabili vinovăția autorului accidentului/agresiunii, chiar si numai in scopul rezolvării obligațiilor ce rezulta din acordarea serviciilor medicale, demers nedovedit anterior demarării acțiunii in instanța, astfel, se poate prezuma ca paratul își recunoaște culpa, constand in omisiunea sau neglijenta de a întreprinde demersuri judiciare pentru a face dovada ca starea sanatatii sale a fost afectata de o alta persoana care ar răspunde fata de furnizorul de servicii medicale conform dispozițiilor art.313 din Legea nr.95/2006.
De asemenea, practica judiciară a stabilit că și o persoană spitalizată poate avea calitate procesuală pasivă, atunci când nu depune minimum de diligente pentru a identifica autorul faptei ilicite, iar în situația în care din culpa beneficiarului îngrijirilor serviciilor medicale acordate, nu a fost stabilită persoana a cărei faptă proprie ar fi produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul, în caz contrar în situația în care instanțele naționale ar accepta ideea că doar persoana vinovată de vătămarea sănătății altei persoane, trebuie obligată la repararea prejudiciului, ar presupune imposibilitatea reparării efective și integrare a prejudiciului, în condițiile în care în lipsa oricăror demersuri judiciare a celui vătămat, nu se poate vorbi de inovația celui presupus a fi produs această vătămare.
Angajarea răspunderii civile delictuale a autorului fapte presupune întrunirea a patru condiții cumulative - existența faptei ilicite, existența unui prejudiciu, existența legăturii de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul produs și vinovăția făptuitorului.
Fapta ilicită in cazul acesta constă în neformularea unei plângeri penale împotriva agresorului/autorului accidentului pentru a atrage incidența prevederilor art. 313 din Legea 95/2006.
Prejudiciul cauzat constă in contravaloarea serviciilor medicale acordate pârâtului cu ocazia internării acestuia în cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență C.. Acest prejudiciu are un caracter cert și determinat, cuantumul rezultând din decontul de cheltuieli atașat prezentei, el nefiind reparat până în prezent și reprezintă paguba efectiv cauzată instituției noastre care a acordat îngrijirile medicale și în al cărui patrimoniu s-a produs un efect negative ca urmare a nerecuperarii cheltuielilor ocazionate de tratamentul medical acordai pârâtului.
Raportul de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul produs, ca legătură de la cauza la efect, rezultă din materialitatea acestora.
Este îndeplinită și condiția vinovăției făptuitorului ca atitudine psihică a acestuia față de fapta sa și prejudiciul produs, în momentul săvârșirii faptei, în cazul răspunderii civile delictuale răspunderea autorului faptei fiind antrenata chiar în cazul celei mai ușoare forme a culpei, culpa levissima.
Menționează că debitul solicitat reprezintă, potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006 "prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata" si face parte din categoria "altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat" definit de art.2 I din Codul de Procedura Fiscala cu privire atat la conținutul, cat si cuantumul creanțelor fiscale .
In același timp obligațiile fiscale sunt definite de art.22 al Coduri de procedura Fiscala: - obligația de a plăti la termenele legale, impozitele, taxele, contribuțiile si alte sume datorate bugetului general consolidat; obligația de a plați majorări de intarziere, aferente impozitelor, taxelor, contribuțiilor, si altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligații de plata accesorii.
Termenul de prescripție al dreptului la acțiune, este de 5 ani si potrivit alin. 1 termenul începe sa curgă de la 1 ianuarie a anului următor celui in care a luat naștere acest drept conform dispozițiilor art. 131 Cod procedură fiscală, întrucât debitul menționat în cererea noastră de chemare în judecată este o creanță bugetară. Potrivit Codului fiscal creanța bugetară constă in impozite, taxe, contribuții, amenzi si alte venituri bugetare, precum si accesoriile acestora. Menționăm că debitul solicitat face parte din categoria alte venituri bugetare, întrucât unitatea noastră, în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera aceste sume de bani și de a le returna Casei de Asigurări de Sănătate.
În dovedirea susținerilor s-a anexat la dosarul cauzei decontul de cheltuieli.
Reclamantul a solicitat instanței judecarea cauzei în lipsa sa conf. art.242 alin.2 C.p.c.
În drept, s-a invocat dispoz. art.998, art.999 C. civil, art.112 C.p.c. și art.313 din Legea nr.95/2006.
Deși, legal citat pârâta nu a formulat întâmpinare.
În ședința publică din 15.06.2015, pârâta, prin reprezentantul său legal L. V. N. a depus la dosar copia certificatului de naștere din care rezulta ca este nascuta la data de 19.05.2004, fiind minoră, precum și contractul de tranzactie încheiat la data 22.05.2015 cu . Bucuresti prin care asiguratorul s-a obligat sa achite catre S. Județean de Urgență C. suma de 1472,62 lei reprezentand cheltuieli de spitalizare.
Prin sentința civilă nr. 1377 din 15.06.2015, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. Clinic Județean de Urgență C. împotriva pârâtei L. A. Isaura, ca neîntemeiată.
Analizand actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul prin acțiunea formulată a solicitat obligarea pârâtei L. A. Isaura la plata sumei de 1472,62 lei reprezentând cheltuieli aferente spitalizării și tratamentului medical acordat, acțiunea fiind întemeiată în drept pe dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006, art. 106 din OUG 150/2002, art. 998 și 999 V.C.civ..
Instanța de fond a retinut că, pârâta a fost internata în perioada 06.07-10.07.2012 la S. Județean de Urgență C., iar din foia de decont emisă pe numele acesteia, a rezultat că, cheltuielile de spitalizare se ridică la suma de 1472,62 lei care nu au fost achitate până în prezent, însă din contractul de tranzacție încheiat la data 22.05.2015 de pârâta L. A. Isaura prin reprezentant cu . Bucuresti, a rezultat ca asiguratorul s-a obligat sa achite catre S. Județean de Urgență C. suma de 1472,62 lei reprezentand cheltuieli de spitalizare.
Prin urmare, față de înscrisul depus la dosar reprezentant de contractul de tranzactie încheiat în dosarul de dauna RCA/BU/14/_, instanța a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Impotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul reclamant S. Clinic Județean de Urgență C., prin care solicită admiterea apelului, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond și pe cale de consecință obligarea pârâtului la plata sumei de 1.472,62 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate acestuia, de la data producerii debitului și până la data plății efective.
În motivare apelului, reclamantul arată că, având în vedere dispozițiile art.313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuieli efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuala a acestora " iar, spitalul in calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata, intrucat pârâtul a fost victima unui accident/agresiune, iar sumele ocazioanate de spital cu tratamentul acordat acestuia potrivit Normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condițiile acordării asistentei medicale in cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate și art. 313 din Legea 95/2006, cheltuielile de spitalizare pentru agresiuni, accidente rutiere, accidente de muncă și boli profesionale nu se suportă din fondul asigurărilor sociale de sănătate, astfel încât spitalul trebuie să deconteze Casei de Asigurări de Sanatate cheltuielile de spitalizare, de la persoanele vinovate.
S., în calitate de furnizor de servicii medicale, are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, întrucât pârâtul a fost victima unei agresiuni, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din Fondul național de asigurări de sanatate și are obligația de a le restituite către Casa de Asigurări de Sănătate D..
Mai arată că, în cauza de față apreciază faptul ca printr-o simplă interpretarea gramaticala a dispozitiilor art.313 alin. 1 din actul normativ menționat, rezulta ca cel obligat la repararea prejudiciului este persoana care prin fapta proprie a produs o vătămare sanatatii altei persoane, însa printr-o interpretare teleologica se ajunge la concluzia ca in acele situații in care, din culpa beneficiarului îngrijirilor medicale nu a fost stabilita persoana a cărei fapta proprie sa fi produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul. Cu alte cuvinte, fapta ilicita a beneficiarului de servicii medicale consta tocmai in lipsa sa de diligenta în stabilirea persoanei vinovate. În cazul in care am accepta ideea ca doar persoana vinovata de vătămarea sănătății altei persoane trebuie obligata la repararea prejudiciului ar presupune implicit imposibilitatea reparării efective, in condițiile in care, in lipsa oricăror demersuri judiciare ale celui vătămat, nu se poate vorbi de vinovăția celui presupus a fi produs aceasta vătămare. Având in vedere faptul ca pârâtul a fost victima unui accident de circulație/agresiune, iar spitalul a efectuat cheltuieli și a asigurat asistentă medicală pârâtului, este evident că S. Clinic Județean de Urgență C. a suferit o diminuare a patrimoniului, fără ca pentru aceasta să existe o justă cauză. La baza diminuării patrimoniului a stat atitudinea pârâtului care nu facut demersurile legale pentru a de identifica persoana culpabilă și nu a înțeles să solicite tragerea la răspundere a celui care l-a accidentat.
Din dispozițiile legale menționate se poate concluziona faptul ca, paratul avea obligația sa efectueze demersurile legale, pentru a stabili vinovăția autorului accidentului/agresiunii, chiar si numai in scopul rezolvării obligațiilor ce rezulta din acordarea serviciilor medicale, demers nedovedit anterior demarării acțiunii in instanța, astfel, se poate prezuma ca paratul își recunoaște culpa, constand in omisiunea sau neglijenta de a întreprinde demersuri judiciare pentru a face dovada ca starea sanatatii sale a fost afectata de o alta persoana care ar răspunde fata de furnizorul de servicii medicale conform dispozițiilor art.313 din Legea nr.95/2006.
De asemenea, practica judiciară a stabilit că și o persoană spitalizată poate avea calitate procesuală pasivă, atunci când nu depune minimum de diligente pentru a identifica autorul faptei ilicite, iar în situația în care din culpa beneficiarului îngrijirilor serviciilor medicale acordate, nu a fost stabilită persoana a cărei faptă proprie ar fi produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul, în caz contrar în situația în care instanțele naționale ar accepta ideea că doar persoana vinovată de vătămarea sănătății altei persoane, trebuie obligată la repararea prejudiciului, ar presupune imposibilitatea reparării efective și integrare a prejudiciului, în condițiile în care în lipsa oricăror demersuri judiciare a celui vătămat, nu se poate vorbi de inovația celui presupus a fi produs această vătămare.
Ținând cont de dispozițiile art.313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății ,,pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale casei de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, iar spitalul în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistența medicală acordată, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din Fondul Național de Asigurări de Sănătate’’.
Menționează apelantul că sumele ocazionate de unitățile sanitare cu serviciile medicale acordate pacienților victime ale accidentelor de circulație/agresiunilor, trebuie recuperate de furnizorii de servicii medicale, în speță, S. Clinic Județean de Urgență C. și restituite către Casa de Asigurări de Sănătate D., de la persoanele care datorează debitul.
Apelantul reclamant arată că nu deține date sau documente privind persoanele care au produs fapta decât, acesta are evidența persoanelor spitalizate.
In drept, au fost invocate dispoz. art. 282-298 C.pr.civ., art. 262, art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sanatatii, art. 21 și urm. C.pr.fiscală, art. 89 și urm. C.pr.fiscală.
A menționat apelantul reclamant că în baza art. 26 alin. 3 din Ordinul Ministerului Justiției nr. 760/C/1999, sunt scutiți de obligația achitării taxei de timbru.
A solicitat judecarea în lipsă conform art. 242 alin. 2 C.p.civ.
Considerentele instantei de apel in raport de dispozitiile art.480 alin.1 din Codul de Procedura Civila:
Apelul este nefondat.
Astfel, prin cererea introductiva de instanta, apelantul-reclamant a solicitat despagubirea sa de catre intimata-parată cu contravaloarea asistentei medicale acordate acesteia, aratand in considerentele de fapt ale cererii ca aceasta obligatie ii incumba ca o consecinta a faptului ca a beneficiat de servicii si nu a prezentat documente privind persoana vinovata de producerea agresiunii.
Insa, art 313 din Legea 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii stabileste cu claritate persoana impotriva careia furnizorii de servicii medicale se pot indrepta pentru recuperarea daunei suferite ca urmare a prestarii asistentei medicale in favoarea unei persoane – victima a unui accident rutier, sarcina repararii prejudiciului revenind persoanelor care prin faptele lor aduc daune sanatatii altei persoane.
Asadar, chiar legea stabileste cadrul procesual in care se va desfasura un eventual litigiu avand ca obiect recuperarea contravalorii prestatiilor efectuate, excluzand posibilitatea obligarii persoanei victima a agresiunii.
Or, persoanele asigurate, ca platitori ai contributiei, beneficiaza de pachetul de servicii de baza in caz de boala sau accident avand, astfel cum rezulta din art 219 alin 3 lit g din Legea nr 95/2006 dreptul de a beneficia de servicii medicale de urgenta.
In plus, legea sus mentionata reglementeaza si aspectul chetuielilor ocazionate de aceasta situatie, aratand in art 100 alin 1 ca „Finanțarea acordării asistenței medicale publice de urgență se face prin bugetul Ministerului Sănătății de la bugetul de stat și din venituri proprii, prin bugetul Ministerului Afacerilor Interne, prin bugetele ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie, din donații și sponsorizări, precum și din alte surse prevăzute prin lege.”
Rezulta astfel ca nimic nu indreptateste furnizorul de servicii medicale sa solicite si contravaloarea acestora cata vreme sunt prestate in regim de urgenta, iar plata contributiei la asigurarile sociale de sanatate se face tocmai cu scopul ca asiguratul sa beneficieze de asemenea servicii.
Reglementarea posibilitatii furnizorului de servicii medicale de a actiona pe cei vinovati de lezarea sanatatii altor persoane se inscrie in logica legii si explica ratiunea acesteia, aceea ca acordarea asistentei medicale de urgenta sa fie un drept al cetateanului si o datorie a statului.
În temeiul art.480 alin.1 instanța de apel va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul reclamantul S. Clinic Județean de Urgență C., cu sediul în C., ., județul D., cod fiscal_, împotriva sentinței civile nr. 1377 din 15.06.2015, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă L. A. M. Isaura, CNP_, cu domiciliul în comuna Sprîncenata, ., județul O., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.11.2015.
Președinte, C. C. | Judecător, M. I. D. | |
Grefier, C. C. I. |
Red. C.C.
Tehnored.CC/IM.
J.F. I.G.
4 ex. /13.11.2015
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
