Acţiune în constatare. Decizia nr. 373/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 373/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 373/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 373/2015
Ședința publică de la 18 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. S.
Judecător S. O.
Grefier I.-M. B.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanții reclamanți S. N. și S. L., ambii cu domiciliul în ., ., județul O., împotriva sentinței civile nr. 6797/07.07.2014 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți S. F. și S. C.-N., ambii cu domiciliul in Slatina, ., ., ., jud. O., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: apelanții reclamanți S. N. și S. L. personal și asistați de avocat C. M., intimații pârâți, S. F. și S. C.-N. personal și asistată de avocat O. M. O..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată, s-a depus întâmpinare, după care,
Instanța în conformitate cu prevederile 131 alin. 1 raportate la dispozițiile art. 95 alin. 2 privitoare la competența Tribunalului și art. 466 alin. 1 Cod proc. Civ. privitoare la calea de atac a apelului, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Avocat O. M. O. pentru intimata pârâtă S. C. N. depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială cu nr. OT/_ din 18.05.2015 și chitanța cu nr. 034/18.05.2015 reprezentând onorariu avocat.
Avocat C. M. pentru apelanții reclamanți S. N. și S. L., depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială cu nr. OT/_ din 18.05.2015, chitanțele cu nr._/23.02.2015, nr._/20.03.2015, nr._/20.04.2015 reprezentând taxa de timbru eșalonată așa cum s-a dispus prin încheierea din data de 09.02.2015 în valoare de 289,00 lei, 290,00 lei, respectiv 290,00 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra apelului.
Pentru apelanții reclamanți S. N. și S. L., avocat C. M. având cuvântul pe apel, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței Judecătoriei Slatina în sensul admiteri acțiunii.
Apelul și acțiunea sunt structurate pe nulitatea actului de vânzare-cumpărare, principalul motiv și care nu a fost analizat de instanța de fond este acela asupra erorii contactului încheiat de apelanți. Consideră a fi o eroare obstacol care duce la nulitate absolută, fiind dovedită.
La data de 15.03.2011, părțile au încheiat sub nr. 487, o declarație notarială în care intimații se obligau la întreținerea sub toate aspectele pe apelant, pentru ca la aceeași dată și cu un nr. mai mult și anume 488, să se încheie contractul de vânzare-cumpărare, contract în care nu este evidențiată nici o clauză care să aibă caracter de întreținere a celor doi apelanți.
Faptul că aceștia au fost convinși că au încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, este dovedit cu succesiunea celor două acte în care se renunță la acea clauză care se încheiase prin declarația notarială înaintea încheierii contractului, cu interogatoriul părților și în special al intimatei S. (fostă P.) C. N., aceasta spunând că nu s-a dat prețul, s-a dovedit cu declarațiile martorilor care au spus că aveau cunoștință de faptul că părțile au încheiat un contract de întreținere și nu un contract de vânzare-cumpărare. Aceste aspecte nu au fost analizate de instanța de fond și nu s-a pronunțat pe natura contractului încheiat, fapt pe care se consideră a fi fost dovedit.
Un alt aspect al nulității contractului este acela al prețului, în cuprinsul căruia s-a menționat că prețul nu a fost numărat în fața notarului, fiind admisibilă proba pe această situație de fapt, lucru și făcut în sensul că la răspunsurile la interogatoriu intimata a recunoscut că s-au făcut îmbunătățiri, atât în acest imobil, cât și în imobilul de la țară, în contul prețului pe care trebuiau să-l achite. Nu s-a făcut dovada achitării prețului, dimpotrivă acesta a fost trecut în contractul de vânzare-cumpărare, dar nu a fost achitat, lucru ce duce la nulitatea contractului.
În ceea ce privește seriozitatea prețului, consideră a fi un preț derizoriu, fiind de 3 ori mai mic față de imobil.
Se precizează că s-a făcut dovada celor 3 aspecte, solicitându-se cheltuieli de judecată.
Avocat O. M. O. pentru intimata pârâtă S. C. N. având cuvântul pe apel, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat, menținerea ca temeinică și legală sentința instanței de fond, având în vedere că din întreg probatoriu administrat în fața instanței de fond a rezultat că aceștia aveau cunoștință de obiectul contractului de vânzare-cumpărare și prin consimțământul acestora s-a transferat dreptul de proprietate al imobilului precum și că acțiunea intimaților s-a bazat pe plata prețului declarat în acest contract.
Din răspunsurile la interogatoriu și anume 1, 2, 5 și 14, instanța a reținut în mod corect că scopul a fost cunoscut și urmărit de reclamanți. De asemenea susținerile acestora că nu ar fi primit suma de 24.000 lei, stabilită și trecută în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare, este în contradicție cu cuprinsul actului autentic, semnat în deplină cunoștință de cauză de părți și acre atestă intenția reală a acestora.
Cu privire la a doua critică, atât instanța de fond cât și notarul, au respectat dispoz. art. 1303 Cod civil, întru-cât prețul a fost unul serios actul a fost încheiat în temeiul prevederilor legale ale art. 77" din legea 571/2003, avându-se în vedere relațiile apropiate dintre părți. Apelanții urmăresc sustragerea acestuia de la masa succesorală, promovând această acțiune, nu imediat, dacă ar fi cunoscut cuprinsul actului de vânzare-cumpărare, și la o perioadă de aproximativ 2 ani după ce părțile au introdus acțiunea de divorț. Solicită obligarea la cheltuieli de judecată.
Intimatul pârât S. F. având cuvântul pe apel, solicită admiterea apelului.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 6797/07.07.2014 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr._ s-a respins cererea formulată de reclamanții S. N. și S. L., ambii cu domiciliul in ., ., judetul O. în contradictoriu cu pârâții S. F. și P. (fostă S.) C. N., ambii cu domiciliul in Slatina, ., ., . privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 488/15.03.2011 la BNP S. G. ca neîntemeiată.
S-a respins cererea reclamanților privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
A fost obligată reclamanții S. N. și S. L. la plata către pârâta P. (fostă S.) C. N. a sumei de 1000 lei reprezentand cheltuieli de judecată.
Au fost obligați reclamanții S. N. și S. L. la plata, în contul distinct de venituri al bugetului local "Taxe judiciare de timbru și alte taxe de timbru" al Unității Administrativ Teritoriale Slatina, a diferentei de taxă judiciara de timbru de 2021,32 lei rămasă neachitată (din taxa totală de 4621,32 lei), ca urmare a esalonării plății pe durata a 10 luni cu începere din luna ianuarie 2014, în rate lunare în valoare de 462,132 lei, prin încheierea din data de 09.12.2013.
Executorie în privința obligației de plată a taxei judiciare de timbru stabilită în sarcina reclamanților.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 27.08.2013, sub nr._, reclamanții S. N. și S. L. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Sănduroiu F. și S. C. N. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 488 din 15.03.2011 autentificat de Biroul Notarial S. Grizdavu și care a avut ca obiect vânzarea-cumpărarea apartamentului compus din 3 camere și dependințe situat în Slatina, ., ., ., având în vedere faptul că prețul achitat de cumpărător nu este sincer și serios, precum și faptul că la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare a stat o cauză ilicită, și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au arătat că la data de 15.03.2011 au mers la Biroul Notari Public S. Grizdavu și în urma înțelegerii dintre părți au încheiat contractul sus menționat.
Pârâții sunt fiul, respectiv nora lor, iar intenția reclamanților în momentul încheierii contractului a fost aceea de a-și asigura liniștea la bătrânețe prin trecerea unei clauze de întreținere. Acest aspect este dovedit cu declarația dată la același notar în aceeași zi, în care cei doi pârâți își asumau obligația de a-i întreține cu tot ceea ce este necesar pe timpul vieții și să-i înmormânteze potrivit tradiției.
Declarația a fost încheiată în aceeași zi observând că în contract nu este trecută nicio clauză de întreținere, dar nu are valabilitate dacă nu este cuprinsă în contract sau într-un act adițional.
Au solicitat să se observe că nu a existat practic cauza încheierii contractului, acesta a fost calificat greșit și poate produce alte efecte juridice. Pe de altă parte, cauza este ilicită deoarece scopul urmărit de ei nu este permis de lege având în vedere faptul că ei mai au o fiică, iar încheierea acestui act ar fi o dezmoștenire, aspect care nu s-ar fi întâmplat dacă actul încheiat de ei ar fi fost un contract cu clauză de întreținere, iar pârâții și-ar fi asumat niște obligații care, în cazul neîndeplinirii, ar fi dus la desființarea contractului.
În ceea ce privește prețul stipulat în contractul de vânzare-cumpărare, reclamanții au menționat că ei nu au cerut nici un preț având în vedere faptul că intenția lor a fost aceea de a încheia un alt fel de contract și nicicând pârâții nu au avut intenția de a plăti acest preț. Acest aspect este dovedit cu faptul că notarul a menționat în cuprinsul actului că prețul ar fi fost achitat înainte și nu în fața notarului. Pe de altă parte, chiar dacă acest preț ar fi fost real, a solicitat să se observe că el nu este serios deoarece nu reprezintă un echivalent valoric al lucrului cumpărat, fiind derizoriu, fiind vorba de un apartament aflat în centrul orașului, iar suma de 24.000 lei trecută în contract este disproporționată față de valoarea apartamentului din momentul vânzării-cumpărării.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1238, 1236 alin. 2, 1665 alin. 1, 1665 alin. 2 C.civil.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au arătat că înțeleg să se folosească de probele cu acte, interogatoriu, martorii R. I. și S. D. indicând domiciliile pentru citare.
În scop probator, reclamanții au atașat cererii următoarele înscrisuri: proces-verbal de informare privind avantajele medierii din 26.08.2013, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 488 din 15.03.2011 de Biroul Notarial S. Grizdavu, extras de carte funciară pentru informare, încheiere nr. 9384/24.03.2011, declarație autentificată sub nr. 487/15.03.2011 la BNP S. Grizdavu, certificat de atestare fiscală nr._/2013, acte de identitate ale reclamanților.
La data de 05.11.2013 reclamanții au depus cerere de ajutor public judiciar sub forma eșalonării plății taxei judiciare de timbru, care a fost admisă prin încheierea din 09.12.2013.
Pârâta S. C. a depus întâmpinare la data de 7.01.2014, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării a arătat că susținerile reclamanților sunt neîntemeiate întrucât în mod corect s-a procedat la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, iar reclamanții procedează în acest mod tendențios întrucât în luna iulie 2013 pârâții s-au separat, iar în data de 22.08.2013 pârâta a introdus acțiune de divorț înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Slatina, comunicându-i acest aspect pârâtului S. F., iar în data de 27.08.2013 reclamanții, părinții pârâtului, respectiv foștii socri, au promovat această acțiune.
A învederat că înainte cu doi ani înainte de încheierea căsătoriei (14.10.2002) pârâții au fost cei care au locuit efectiv în acest imobil, l-au renovat, mobilat, întreținut, au schimbat tâmplăria și tocăria, au achitat taxele și impozitele de aproximativ 14 ani. Încă de la mutarea în imobil ei au achitat datoriile foarte mari pe care reclamanții le aveau la asociația de proprietari, întrucât aceștia nu le mai plătiseră de câțiva ani.
În toată această perioadă (2000 până în prezent) reclamanții au locuit la țară în . imobil pe care pârâții l-au renovat, l-au extins și l-au îmbunătățit, construind o baie și bucătărie, încă 3 dormitoare la etajul imobilului, beneficiind de toate condițiile și utilitățile aferente întrucât aceștia sunt pensionari și au venituri mici, acesta fiind și motivul pentru care a fost stabilit prețul respectiv în contractul de vânzare a imobilului, părțile contractante având în vedere toate aceste aspecte derulate de-a lungul anilor, perioadă în care pârâții i-au ajutat financiar în mod constant, inclusiv la achiziția medicamentelor, lemnelor sau munca fizică în gospodărie.
Pârâta a apreciat că reclamanții procedează în acest mod pentru că a promovat acțiunea de divorț și nu doresc ca aceasta să beneficieze de nimic din apartament, aspect pe care i l-au și comunicat, motiv pentru care au promovat această acțiune la un an și 5 luni de la încheierea contractului de vânzare-cumpărare. Dacă într-adevăr ar fi existat vreun dubiu referitor la conținutul contractului de vânzare-cumpărare, a apreciat că reclamantii ar fi procedat imediat și nu ar fi așteptat.
Deși reclamanții susțin că intenția lor a fost de a încheia un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, motiv pentru care ulterior a fost dată declarația pe propria răspundere, este neadevărat întrucât se poate observa că declarația a fost dată anterior încheierii contractului având număr autentic mai mic 487/15.03.2011, iar contractul având nr. autentic 488/15.03.2011 fiind încheiat ulterior, reclamanții consimțind și declarând că au citit personal cuprinsul acestuia, constatând că el corespunde condițiilor stabilite de ei și au stăruit în autentificarea actului întrucât exprimă voința lor; de asemenea au declarat că au luat cunoștință de prevederile art. 1303 cod civil cu privire la seriozitatea prețului, de prevederile Codului fiscal privind impozitul pe venit, astfel că susținerile reclamanților că nu au cerut nici un preț și că nu au avut în vedere încheierea unui astfel de contract sunt nefondate ținând seama și de faptul că reclamanții deja erau în posesia declarației la momentul semnării contractului de vânzare-cumpărare.
Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că prin noțiunea de preț serios prevăzută de art. 1303 C.civ. (art. 1660 alin. 2 NCC) se înțelege prețul care constituie o cauză suficientă a obligației luate de vânzător de a transmite dreptul de proprietate asupra bunului ce formează obiectul vânzării. Astfel, prețul serios presupune existența unei proporții între cuantumul prețului stabilit de părți și valoarea reală a lucrului vândut, și chiar dacă nu necesită o echivalență între preț și valoarea lucrului, este exclusă existența unei disproporții care nu este susceptibilă de justificare firească.
Prin urmare, Înalta Curte a concluzionat că dacă prețul stabilit este inferior valorii propriu-zise a obiectului vândut nu înseamnă că prețul este neserios, la stabilirea prețului putând fi avute în vedere și alte criterii, această chestiune fiind o problemă de fapt lăsată la aprecierea părților. În speță, Înalta Curte a apreciat că vilitatea prețului (un preț mai mic care nu reprezintă echivalentul valoric al lucrului vândut) nu afectează validitatea convenției, un astfel de preț neputând fi considerat neserios în situația în care există raporturi apropiate între părți, iar vânzătorul a beneficiat de un drept de uzufruct pe o perioadă de câțiva ani asupra imobilului vândut. (Decizia nr. 3493 din data de 18 mai 2012 pronunțată în recurs de Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție având ca obiect constatarea nulității absolute a unui contract de vânzare-cumpărare imobil) – situație similară în speța de față.
În dovedire, pârâta a menționat ca probe înscrisuri, martori, interogatoriul reclamanților.
În drept a invocat dispozitiile art. 205 și urm. C.proc.civilă.
Pârâtul S. F. a depus întâmpinare la data de 06.01.2014, prin care a solicitat admiterea acțiunii reclamanților.
În motivare a arătat că înțelegerea pe care au avut-o cu vânzătorii a fost aceea de a încheia un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, potrivit declarației. A învederat că acest lucru nu se mai poate realiza având în vedere neînțelegerile cu pârâta și consideră că respectivul contract trebuie desființat. Prețul menționat în contract nu a fost achitat având în vedere calitatea sa de fiu al vânzătorilor, acest preț nu este real și serios având în vedere că prețul de vânzare al unui astfel de apartament este mult mai mare.
În drept a invocat dispozitiile art. 205 C.p.civ.
Reclamanții au depus răspuns la întâmpinare la data de 30.01.2014, prin care au solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
La solicitarea instanței, BNP S. Grizdavu a înaintat adresa nr. 346/07.05.2014 mentionând ca pretul de vanzare-cumpărare al apartamentului a fost cel declarat de părți, respectiv suma de 24.000 lei si nu cel stabilit prin raportul de evaluarea privind valoarea de circulatie a bunurilor imobile, în temeiul art. 77 ind. 1 din Legea nr. 571/2003 impozitul se calculeaza la valoarea declarata de părți prin actul prin care se transfera dreptul de proprietate sau dezmembrămintele sale, în cazul in care valoarea declarata este inferioara valorii orientative stabilite prin expertiza întocmita de camera notarilor publici, impozitul se va calcula la nivelul valorii orientative stabilite prin expertiza, cu exceptia tranzactiilor încheiate intre rude ori afini pana la gradul al II-lea inclusiv, precum si între soti, caz în care impozitul se calculeaza la valoarea declarata de parti în actul prin care se transfera dreptul de proprietate, anexand în copie, raport de evaluare.
În cauză au fost încuviințate și administrate proba cu înscrisurile depuse de părți, proba cu interogatoriu, proba testimoniala în cadrul administrarii acesteia fiind audiați martorii F. C., R. I., T. I., T. G., declarațiile fiind consemnate și atașate la dosar.
Analizand actele și lucrările dosarului, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin contractul de vanzare-cumpărare autentificat sub nr. 488/15.03.2011 reclamantii S. N. si S. L. au vandut pârâtilor Sănduru F. (fiul acestora) si S. C.-N. (nora reclamantilor) imobilul apartament nr. 28 situat în Slatina, .. ., ., judetul O. compus din 3 camere si dependinte, cu o suprafata utila de 61,07 m.p. din acte si 58,60 m.p. din masuratori, 2 balcoane în suprafata de 9,60 m.p., respectiv 7,50 m.p., rezultand o suprafata utila de 75,70 m.p. din măsuratori, împreună cu dreptul de coproprietate fortata si perpetuă asupra tuturor părtilor din imobil care prin natura si destinatia lor sunt in folosinta ., precum si terenul aferent apartamentului în suprafata de 15 m.p. în indiviziune, pe durata existentei constructiei, avand nr. cadastral_-C1-U8.
Pretul de vanzare a fost de 24.000 lei, în contractul de vanzare-cumpărare, făcându-se mentiunea ca reclamantii au primit pretul integral în numerar înaintea autentificarii actului.
Reclamanții S. N. și S. L. au solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 488 din 15.03.2011 autentificat de Biroul Notarial S. Grizdavu, având în vedere faptul că prețul achitat de cumpărător nu este sincer și serios, precum și faptul că la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare a stat o cauză ilicită.
În drept, cererea reclamantilor s-a întemeiat pe dispozitiile art. 1238, art.1236 alin. 2, art. 1665 alin. 1 si art.1665 alin . 2 C. civ.
Art. 1238 N.C.civ. prevede ”(1) Lipsa cauzei atrage anulabilitatea contractului, cu excepția cazului în care contractul a fost greșit calificat și poate produce alte efecte juridice.
(2) Cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a contractului dacă este comună ori, în caz contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut-o sau, după împrejurări, trebuia s-o cunoască.”
Art. 1236 N.C.civ. prevede ”(2) Cauza este ilicită când este contrară legii și ordinii publice”.
Art. 1665 N.C.civ. prevede ” 1) Vânzarea este anulabilă atunci când prețul este stabilit fără intenția de a fi plătit.
(2) De asemenea, dacă prin lege nu se prevede altfel, vânzarea este anulabilă când prețul este într-atât de disproporționat față de valoarea bunului, încât este evident că părțile nu au dorit să consimtă la o vânzare.”
Raportat la dispozitiile legale invocate de catre reclamanti, pentru a verifica aplicabilitatea acestora în spetă, instanta retine dispoztiile art. 3,4 si 5 din Legea nr. 71/2011, conform cărora:
„Art. 3 ” Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.”
Art. 4 - La data intrării în vigoare a Codului civil, actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate, prevăzute de Codul civil din 1864, precum și de alte acte normative, rămân supuse dispozițiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit Codului civil sau dispozițiilor prezentei legi.
Art. 5 – ”(1) Dispozițiile Codului civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după ..”
Avand în vedere data încheierii contractului de vanzare-cumpărare, raportat la motivarea în fapt si în drept a cererii de chemare în judecata, instanta retine ca reclamantii au invocat pretul neserios si cauza ilicita, urmand a le analiza prin prisma dispozitiilor art. 966 si 968 C. civ. din 1864 în vigoare la data încheierii contractului de vanzare-cumpărare.
Art. 966 C. civ. prevedea ” Obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă, sau nelicită, nu poate avea nici un efect”.
Art. 968 C. civ. prevedea ” Cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice”.
În structura cauzei intra scopul imediat (causa proxima), numit si scopul obligatiei, stabilite pe principalele categorii de acte juridice civila si în cazul contractului de vanzare-cumpărare fiind reprezentant de obtinerea bunului sau încasarea pretului si scopul mediat (causa remota), numit si scopul actului juridic civil, constand în motivul determinat al încheierii actului.
În situația contractului de vanzare-cumpărare scopul mediat consta în destinatia concreta ce urmează a se da lucrului cumpărat, respectiv sumei ce reprezinta pretul.
Pentru contractul de vanzare-cumpărare poate fi ilicit numai scopul mediat.
Analizand probatoriul administrat in cauza, instanta a retinut din răspunsurile reclamantilor la interogatoriu, declaratiile martorilor F. C., R. I. și T. G. ca la data încheierii contractului de vanzare-cumpărare reclamantii aveau cunostinta de obiectul contractului de vanzare-cumpărare (actiunile sau inactiunile la care sunt îndreptătite ori de care sunt tinute partile), adica de faptul că prin consimțământul acestora se transfera dreptul de proprietate al imobilului apartament în patrimoniul pârâților, precum si de faptul ca actiunea pârâtilor constă în plata pretului, în bani, mentionand în contract faptul ca au primit banii înainte de încheierea contractului de vanzare-cumpărare.
De asemenea, din raspunsurile reclamantilor la întrebarile nr. 1,2,5,14 din interogatoriu instanta retine ca scopul mediat-motivul determinant al încheierii actului juridic- a fost cunoscut, urmarit de catre reclamanti si este licit, întrucat nu contravine niciunei norme de ordine publica sau de ordine privata.
Faptul ca pârâtii au dat o declaratie autentificata sub nr. 487/15.3.2011 la acelasi birou notarial anterior, încheierii contractului de vanzare-cumpărare, prin care si-au asumat obligatia de a îi întreține pe reclamanti pe tot timpul vietii, iar după deces sa îi înmormânteze potrivit traditiei si obiceiului locului nu duce la concluzia ca prin încheierea actului de vanzare-cumpărare s-ar fi urmarit o dezmostenire a fiicei reclamantilor, întrucat potrivit art. 651 C. civ. succesiunile se deschid prin moarte, per a contrario o persoana in viata nu poate niciodata sa transmita o mostenire si nici nu se pot dobandi drepturi succesorale de pe urma sa.
Astfel, reclamantii aveau dreptul de a dispune de bunurile proprietatea acestora, cu titlu gratuit sau cu titlu oneros, iar motivul determinant al părtilor la încheierea contractului de vanzare-cumpărare l-a constituit pe de o parte obtinerea apartamentului de catre pârâti în scop locativ, întrucât pârâtii locuiau încă dinainte de încheierea căsătoriei în acel apartament, făcând chiar si unele îmbunătățiri, respectiv destinatia sumei de bani pe care reclamantii au mentionat la încheierea contractului ca ar fi primit-o.
Nu rezulta din probele administrate în cauza că părtile au avut în vedere la încheierea contractului de vanzare-cumpărare diminuarea patrimoniului reclamantilor, în scopul reducerii valorii acestuia, a sustragerii bunului de la vreo executare a creditorilor sau alta situație concretă de natura sa contravina unei dispozitii legale.
Dimpotriva, reclamantii au urmarit la încheierea contractului de vanzare-cumpărare obtinerea unei prestatii din partea pârâtilor, în calitate de cumpărători.
Sustinerile reclamantilor ca nu ar fi primit suma de 24.000 lei mentionata cu titlul de pret (și care este contrară mențiunii din contract a primirii sumei anterior semnării acestuia), respectiv că intentia reala a părtilor ar fi fost încheierea unui contract de vanzare-cumpărare cu clauza de întreținere si ca obligatia pârâtilor ar fi constat, în fapt, în prestarea întreținerii către cei doi reclamanti, în baza si conform declaratiei autentificate sub nr. 487/15.3.2011 la BNP S. G., ar duce cel mult la concluzia că în contractul de vanzare-cumpărare nu s-ar fi consemnat vointa reala a părtilor, aceasta fiind de încheiere a unui contract de vanzare-cumpărare cu clauza de întreținere, contractul de vanzare-cumpărare fiind astfel un act simulat prin deghizare partiala în ceea ce priveste prestatia reala a pârâtilor, dar nu la concluzia ca acest contract de vanzare-cumpărare ar avea o clauza ilicita.
Instanta a mai retinut si faptul ca reclamantii nu au solicitat constatarea simulatiei si nu au invocat simulatia contractului, motivele de fapt invocate în motivarea cererii de chemare în judecata vizand mai mult intenția reală a părtilor la încheierea contractului de vânzare-cumpărare și nu afecteaza validitatea acestuia sub aspectul conditiilor de cauza si pret,
În ceea ce priveste cel de-al doilea motiv de nulitate –pretul contractului, potrivit art. 1303 C. civ. pretul vânzării trebuie să fie serios si determinat de părti, sincer si serios.
În spetă, pretul contractului de vanzare-cumpărare a fost stabilit de catre părti la suma de 24.000 lei, deci este determinat de catre părti, este un pret real pornind de la dispozitiile art. 77 ind. 1 din Legea nr. 571/2003 în vigoare la data încheierii contractului ” (4) Impozitul prevăzut la alin. (1) și (3) se calculează la valoarea declarată de părți în actul prin care se transferă dreptul de proprietate sau dezmembrămintele sale. În cazul în care valoarea declarată este inferioară valorii orientative stabilite prin expertiza întocmită de camera notarilor publici, impozitul se va calcula la nivelul valorii stabilite prin expertiză, cu excepția tranzacțiilor încheiate între rude ori afini până la gradul al II-lea inclusiv, precum și între soți, caz în care impozitul se calculează la valoarea declarată de părți în actul prin care se transferă dreptul de proprietate.”
Totodata, instanta a retinut ca, la stabilirea pretului, părtile au avut în vedere atat gradul de rudenie/afinitate dintre acestea, relatiile apropiate dintre acestia pana la divortul pârâtului, cat si faptul ca pârâții locuiau în imobil și că au fost cei care au adus îmbunătățiri imobilului (raspunsul la întrebarea nr. 10 din interogatoriu filele 67 și 71).
Faptul că pretul stabilit de catre părti nu corespunde celui care ar fi rezultat din valoarea orientativă stabilita prin expertiza întocmita de camera notarilor publici nu duce la concluzia ca acest pret este unul neserios, valoarea reala a bunului determinat depinzand de mai multi factori, în afara celor subiectivi mentionati mai sus, adica si de starea imobilului, de cererea si oferta de pe piata imobiliara la momentul stabilirii pretului.
Pentru aceste motive de fapt si de drept, instanta a respins cererea reclamantilor ca neîntemeiata.
Avand în vedere dispozitiile art. 453 Nc.p.c. partea care pierde procesul poate fi obligata, la cererea părtii care a cîștigat, să îi plătească cheltuielile de judecata, raportat la solutia pronuntata si la dovada efectuarii cheltuielilor în cauza de catre pârâta, instanta va respinge cererea reclamanților privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată si va obliga reclamanții S. N. și S. L. la plata către pârâta P. (fostă S.) C. N. a sumei de 1000 lei reprezentand cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
Potrivit art.44 alin 1-3 din OUG nr. 80/2013 ”(1) În cazul încuviințării cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, prin încheiere se vor stabili, după caz, cota de reducere sau cuantumul redus al taxei, termenul ori termenele de plată și cuantumul ratelor.
(2) Eșalonarea plății taxelor judiciare de timbru se poate face pe parcursul a cel mult 24 de luni și pentru maximum 12 termene.
(3) În cazul eșalonării sau amânării, instanța transmite hotărârea de încuviințare, care constituie titlu executoriu, organelor competente, potrivit art. 41, pentru urmărirea executării obligației de plată ori, după caz, pentru punerea în executare a hotărârii privind plata taxei ori a părții din taxa datorată, la termenele stabilite.”,instanta a obligat reclamanții la plata, în contul distinct de venituri al bugetului local "Taxe judiciare de timbru și alte taxe de timbru" al Unității Administrativ Teritoriale Slatina, a diferentei de taxă judiciara de timbru de 2021,32 lei rămasă neachitată (din taxa totală de 4621,32 lei), ca urmare a esalonării plății pe durata a 10 luni cu începere din luna ianuarie 2014, în rate lunare în valoare de 462,132 lei, prin încheierea din data de 09.12.2013, hotararea fiind executorie în privința obligației de plată a taxei judiciare de timbru stabilită în sarcina reclamanților.
Împotriva sentinței au declarat apel apelanții reclamanți S. N. și S. L., considerând-o netemeinică și nelegală.
Se arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică, deoarece nu a analizat motivele de nulitate invocate și că reclamanții au invocat faptul că a existat o eroare cu privire la natura contractului, deoarece în momentul încheierii acestuia doreau să încheie un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și nu un contract de vânzare-cumpărare. Acest lucru este dovedit prin aceea că în aceeași zi, înainte de încheierea contractului părțile au încheiat o declarație din care rezultă că intimații sunt de acord să-i întrețină pe apelanți tot restul vieții acestora. Această clauză trebuia introdusă în contract, apelanții fiind în eroare cu privire la natura acestuia considerând că acea declarație va avea efecte și în ceea ce privește clauzele contractului.
Faptul că apelanții au fost în eroare cu privire la natura contractului rezultă atât din răspunsurile la interogatoriu, cât și din declarațiile martorilor audiați în cauză care au declarat că știau că apelanții au încheiat un contract cu clauză de întreținere.
Greșit a reținut instanța că apelanții au invocat motivul că mai aveau un copil și că au înstrăinat averea în perspectiva unei eventuale dezmoșteniri, acest aspect fiind invocat doar ca o apărare și nu ca un motiv de nulitate a contractului.
Instanța de fond nu a analizat motivul de nulitate invocat și care se referea la prețul trecut în contract.
Se solicită să se observe că în act se specifica faptul că a fost achitat nu în fața notarului ci înainte de întocmirea actului. În aceste condiții este admisibilă proba cu martori pentru a dovedi o stare de fapt, respectiv neplata prețului, iar din declarațiile martorilor rezultă că apelanții nu au încasat prețul stipulat în contractul de vânzare-cumpărare.
Se solicită admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
La data de 5 martie 2015, pârâta P. (fostă S.) C. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea apelului și să se mențină sentința instanței de fond ca legală și temeinică.
Se arată că în mod corect instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată, deoarece din întreg materialul probator administrat în cauză rezultă că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare apelanții aveau cunoștință de obiectul acestui contract, adică de faptul că prin consimțământul acestora se transferă dreptul de proprietate al imobilului apartament în patrimoniul intimaților precum și de faptul că acțiunea intimaților constă în plata prețului menționându-se în contract că au primit banii înainte de încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Susținerile apelanților că nu au primit suma de 24.000 lei este contrară mențiunii din contract a primirii sumei anterior semnării .este relevant faptul că prețul stabilit s-a avut în vedere gradul de rudenie dintre părți, precum și faptul că intimații au fost cei care au locuit în imobil și cei care au adus îmbunătățiri acestuia.
În drept, s-au invocat dispoz. art. 205 cod pr civilă.
Prin încheierea din camera de consiliu de la 9 februarie 2015, s-a admis cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de petenții S. N. și S. L. sub forma eșalonării taxei de timbru în cuantum de 2310,66 lei, care a fost eșalonată în opt rate lunare în cuantum de 288,8 lei ce urmează a fi plătită până la data de 25 a fiecărei luni începând cu luna iunie 2015.
Analizând apelul promovat prin prisma motivelor de apel invocate, în temeiul dispoz. art. 476 și urm. din codul de procedură civilă, tribunalul constată că acesta este nefondat având în vedere următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 6797/07.07.2014 pronunțată de Judecătoria Slatina s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantii S. N. și S. L., în contradictoriu cu pârâții S. F. și P. (fostă S.) C.-N. având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 488/15.03.2011, ca fiind neîntemeiată și au fost obligați reclamanții către pârâți la cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat, în urma probatoriului administrat în cauză că reclamanții la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare au avut cunoștință de obiectul acestuia, respectiv despre faptul că prin consimțământul lor se transferă dreptul de proprietate asupra imobilului – apartament în favoarea pârâților și că urmează să primească un preț pentru apartament, menționându-se în act faptul că au primit banii reprezentând prețul chiar înainte de încheierea contractului.
De asemenea, prețul a fost stabilit de comun acord de către părți la 24.000 lei, la aceasta fiind avute în vedere relațiile de familie apropiate dintre părți, că pârâții au locuit în apartament și chiar cu făcut unele îmbunătățiri.
Critica apelanților – reclamanți cum că instanța de fond nu a analizat motivele de nulitate invocate de ei în acțiune nu este justificată, raportat la obiectul acțiunii și faptul că pârâții au dat, mai înainte de încheierea contractului de vânzare-cumpărare în discuție, o declarație autentificată la notar prin care și-au asumat obligația de a-i întreține pe reclamanți pe tot timpul vieții și să-i înmormânteze conform tradiției și obiceiului locului, nu poate fi apreciată ca un act de dezmoștenire a fiicei reclamanților, pentru că o persoană în viață nu poate să transmită o moștenire și nici nu poate dobândi drepturi succesorale, acestea acte fiind posibile doar după moarte.
Cu privire la prețul inserat în contract și în legătură cu care s-a făcut mențiunea expresă că a fost achitat integral, apelanții-reclamanți au recunoscut acest fapt prin însăși semnarea contractului de vânzare-cumpărare în fața notarului public.
Chiar dacă prețul stabilit de părți este inferior valorii propriu-zise a obiectului vânzării, aceasta nu înseamnă că este neserios, la stabilirea prețului putând fi avute în vedere și alte criterii decât valoarea însăși a bunului, criterii apreciate de părți, acestea fiind suverane în stabilirea tuturor condițiilor de vânzare-cumpărare.
În cauză, relațiile de rudenie foarte apropiate dintre părți reprezintă un criteriu care justifică pe deplin stabilirea unui preț mai mic pentru apartament, decât dacă ar fi fost vândut unor necunoscuți.
Dar, în niciun caz, prețul astfel stabilit nu poate fi considerat neserios.
Prețul reprezintă suma de bani care este echivalentul datorat de una dintre părțile unui contract în schimbul bunului transmis. Pentru ca un contract să fie valabil, prețul trebuie să îndeplinească următoarele condiții: 1. să fie exprimat într-o sumă de bani; 2. să fie determinat sau determinabil; 3. să fie serios și sincer - adică să reprezinte un echivalent valoric al prestației și să nu fie fictiv sau simulat – respectiv câtimea din contract să fie aceea convenită în realitate de părți.
În cauză, aceste condiții cu privire la preț au fost respectate.
Nulitatea absolută este acea sancțiune civilă care constă în desființarea cu efect retroactiv a unui act juridic încheiat cu încălcarea cerințelor legale, fiind îndreptată împotriva acelor efecte ale actului care contravin scopului dispozițiilor legale încălcate la încheierea lui.
Nulitatea absolută intervine când actul este lipsit cu desăvârșire de un element esențial, structural (voința, obiectul, cauza)- când actul emană de la persoane lipsite de capacitate de folosință sau încalcă o prohibiție legală de a contracta instituită pentru rațiuni sau interese publice; când obiectul sau cauza contractului încalcă dispozițiile legale imperative fondate pe interese publice sau sunt contrare ordinii publice sau regulilor de conviețuire socială ; când actul s-a încheiat fără respectarea formei solemne prevăzută de lege pentru însăși validitatea lui.
Aceste aspecte au fost analizate pe rând de către instanța de fond care a stabilit, în urma probelor administrate că nu au existat impedimente la încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 488/15.03.2011 la BNP S. G., care să atragă sancțiunea nulității absolute.
Mai mult, având în vedere relațiile de rudenie dintre părți, foarte apropiate – părinți și fiu, respectiv noră, nu se poate susține că oricare dintre ei nu a știut ce fel de act încheie în fața notarului public, ei locuind împreună la data respectivă.
Nu trebuie ignorat faptul că de la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, respectiv 15.03.2011, reclamanții au înțeles să pună în discuție aspectele privind nulitatea acestui contract, abia în data de 27.08.2013, deci la peste doi ani, când între pârâți au apărut neînțelegeri și s-au separat, ulterior pârâta – intimată S. C. introducând acțiune de divorț.
Această stare de fapt poate fi motivul esențial al acțiunii de față, prin care încearcă scoaterea de la masa de împărțit în partajul dintre intimații pârâți a unui bun foarte important.
În concluzie având în vedere considerentele de fapt și de drept arătate, tribunalul apreciază că sentința apelată este temeinică și legală și, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 cod pr civilă, va respinge apelul ca nefondat.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de către intimata pârâtă P. (fostă S.) C. N. ca fiind nedovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil formulat de apelanții reclamanți S. N. și S. L., ambii cu domiciliul în ., ., județul O., împotriva sentinței civile nr. 6797/07.07.2014 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți S. F. și S. C.-N., ambii cu domiciliul in Slatina, ., ., ., jud.O., având ca obiect acțiune în constatare.
Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de către intimată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Mai 2015.
Președinte Judecător
D. S. S. O.
Grefier
I.-M. B.
Red. DS
Tehn ored.CM
Jf: MM B.
Ex.4/25.06.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1/2015. Tribunalul OLT | Acţiune în constatare. Sentința nr. 1255/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
