Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 603/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 603/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 603/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 603/2015
Ședința publică de la 10 Septembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE S. O.
Judecător V. V.
Grefier A. D.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelanta reclamantă S.C. D. G. AGRICULTURE S.R.L, cu sediul în B., .. 48, ., ., împotriva sentinței civile nr. 2618 din 03.12.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât M. D., domiciliat în comuna D., .. 30, Județul D., și prin la mandatat P. I.,domiciliat în Amărăștii de Jos, nr. 554, Județul D., având ca obiect hotarâre care sa tina loc de act autentic ACORD DE MEDIERE
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns:părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care: se învederează instanței că prin serviciul arhivă s-a depus la dosar la data de 10.09.2015 din partea apelantei reclamante S.C. D. G. AGRICULTURE S.R.L, dovada calității de reprezentanta persoanei care de declarat apelul.
Întrucât prin cererea de apel apelanta reclamantă și prin întâmpinare intimatul pârât au solicitat judecarea cauzei în lipsă, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 25.09.2014 sub nr._, petenții . SRL, prin mandatar Morau M., și M. D., prin mandatar P. I., au solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să ia act de acordul de mediere încheiat la data de 17.09.2014 în baza contractului de mediere nr. 75 încheiat la data de 17.09.2014 de către mediatorul V. Florintina L., al cărui conținut nu a fost redat.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 59 alin. 2 din Legea 192/2006, art. 11 din OUG 80/2013.
În dovedire, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În conformitate cu dispozițiile art. 194 din Codul de procedură civilă, la cererea de chemare în judecată s-au atașat următoarele înscrisuri: acordul de mediere încheiat la data de 17.09.2014 însoțit de procesul verbal de închidere a medierii (filele nr. 4-7), antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1924 din data de 27.10.2011 (filele nr. 9-11), procura specială dată de petentul M. D. numitului P. I., autentificată sub nr. 1973/21.10.2011 (filele nr. 12-13), copie de pe actul de identitate al petentului (fila nr. 14), copie de pe titlul de proprietate nr.1758-_/17.06.1996 eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor D. (fila nr.15), procura specială dată de petentă numitului M. M. autetificată sub nr. 914/01.04.2014 (fila nr. 16), copie de pe actele de identitate ale numiților M. M. și P. I. (fila nr. 17), certificatul de înregistrare pentru petentă (fila nr. 18), adeverința întocmită de Primăria D. din care rezultă faptul că terenul nu este arendat (filele nr. 19-38), certificatul constatator de la O.R.C cu privire la petentă (filele nr. 39-40), încheierea de certificare nr. 3/02.10.2014 întocmită de BIN F. A. M. (fila nr. 41).
În urma rezoluției din data de 10.10.2014, dată în conformitate cu dispozițiile art. 200 alin. 2 din Codul de procedură civilă, reclamanta a depus la dosar taxa judiciară de timbru, certificatul fiscal întocmit de Primăria D. și certificatul de sarcini nr._/2014 întocmit de O.C.P.I. D. (filele nr. 46, 47).
Cererea a fost legal timbrată în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 1 lit. a din O.U.G. 80/2013 cu suma de 97 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Petentul M. D. a depus la dosar (fila nr. 50) întâmpinare, prin care a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii și că nu s-a prezentat la notar pentru întocmirea actului în formă autentică.
Prin sentința civilă nr. 2618/03.12.2014 Judecătoria B. a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de petenții S.C. D. G. AGRICULTURE S.R.L., prin mandatar M. M., și M. D., prin mandatar P. I., cu domiciliul în ., nr. 554, județul O., având ca obiect „alte cereri - acord de mediere - hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare”.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că petentul Măceșu D. l-a împuternicit pe numitul P. I. ca în numele său și pentru sine să vândă oricum va dori, la orice preț, două suprafețe de teren situate în ., între care suprafața de_ mp. teren arabil situată în T 164 P 3, procura fiind autentificată sub nr. 1973/21.10.2011 de BNP F. A. M..
În data de 27.10.2011, între M. D., reprezentat de P. I., și S.C. D. G. Agriculture S.R.L. s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1924 cu privire la suprafețele de teren arătate în procură, prin care părțile s-au înțeles să vândă și respectiv să cumpere aceste terenuri. Instanța de fond a reținut că în cuprinsul acestui act se menționează că prețul pentru cele două suprafețe este de 7537 lei, care a fost primit de promitentul vânzător.
Din cuprinsul interogatoriului administrat de instanță din oficiu petentului M. D., instanța de fond a reținut că acesta a recunoscut procura și a menționat că la momentul încheierii procurii a primit de la P. I. prețul, respectiv 3200 lei/ha. și că nu a mai primit alți bani ulterior.
Petenții . SRL, prin mandatar Morau M., și M. D., prin mandatar P. I., au încheiat la data de 17.09.2014 un acord de mediere în baza contractului de mediere nr. 75 încheiat la data de 17.09.2014 de către mediatorul V. Florintina L., prin care petentul M. D., prin mandatar, a transferat dreptul de proprietate asupra suprafeței de_ mp. teren arabil situată în T 164 P 3 în ., pentru prețul de 5789 lei.
Instanța de fond a reținut că în urma citirii acordului de mediere petentului M. D., acesta a arătat că nu a primit suma de bani arătată în procură, ci o sumă mai mică.
În condițiile speței, instanța de fond a apreciat că devin incidente următoarele dispoziții legale: art. 58 și art. 59 din Legea 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, art. 1179 și urm și art. 1660 din Codul civil.
Potrivit art. 58 alin. 1 din Legea 192/2006 „când părțile aflate în conflict au ajuns la o înțelegere, se poate redacta un acord scris, care va cuprinde toate clauzele consimțite de acestea și care are valoarea unui înscris sub semnătură privată” iar în baza alin. 2 al aceluiași articol „înțelegerea părților nu trebuie să cuprindă prevederi care aduc atingere legii și ordinii publice”.
Instanța de fond a reținut și faptul că în baza art.58 alin. 4 din Legea 192/2006 „în cazul în care conflictul mediat vizează transferul dreptului de proprietate privind bunurile imobile, precum și al altor drepturi reale, partaje și cauze succesorale, sub sancțiunea nulității absolute, acordul de mediere redactat de către mediator va fi prezentat notarului public sau instanței de judecată, pentru ca acestea, având la bază acordul de mediere, să verifice condițiile de fond și de formă prin procedurile prevăzute de lege și să emită un act autentic sau o hotărâre judecătorească, după caz, cu respectarea procedurilor legale. Acordurile de mediere vor fi verificate cu privire la îndeplinirea condițiilor de fond și de formă, notarul public sau instanța de judecată, după caz, putându-le aduce modificările și completările corespunzătoare cu acordul părților.”
Conform art. 59 alin. 2 din Legea 192/2006 „Părțile se pot înfățișa la instanța judecătorească pentru a cere să se dea o hotărâre care să consfințească înțelegerea lor”
Trebuie reținut și faptul că în conformitate cu dispozițiile art. 1179 și urm. din Codul civil condițiile esențiale pentru validitatea unui contract sunt capacitatea de a contracta, consimțământul serios, liber și exprimat în cunoștință de cauză, obiectul determinat și licit și cauza licită și morală, precum și forma cerută de lege.
În ceea ce privește încheierea unui contract de vânzare-cumpărare, pentru valabilitatea acestuia în contract trebuie să fie stabilit în plus prețul în bani, iar acesta trebuie să fie serios și determinat, conform art. 1660 din Codul civil.
Analizând situația de fapt expusă prin prisma dispozițiilor legale incidente în speță, instanța de fond a constatat cererea petenților neîntemeiată pentru următoarele argumente:
Instanța de fond a procedat, în baza art. 58 alin. 4 din Legea 192/2006, la verificarea condițiilor de fond și de formă, având în vedere că acordul de mediere vizează transferul dreptului de proprietate cu privire la bunuri imobile.
S-a apreciat că acordul de mediere nu întrunește condițiile esențiale pentru validitatea unui contract de vânzare-cumpărare, deoarece petentul nu a primit prețul indicat în acordul de mediere și chiar dacă în cuprinsul acordului de mediere prețul stabilit este serios, în condițiile în care mandatarul nu a remis această sumă promitentului-vânzător, din punctul de vedere al instanței de fond, înțelegerea din cuprinsul acordului de mediere este afectată, iar instanța nu poate să ia act de acordul de mediere, între părți neexistând o înțelegere aptă să ducă la stingerea litigiului. A mai reținut instanța de fond că în condițiile în care mandatul petentului ar fi primit mai mulți bani pe care nu i-a predat, așa cum susține petentul M. D., deși banii au fost primiți în anul 2011, între părți nu există un acord apt producă efecte ca un contract de vânzare cumpărare, litigiul dintre părți nefiind finalizat.
Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat apel apelanta reclamantă S.C. D. G. Agriculture S.R.L.B., pe care o consideră netemeinică și nelegală și solicită admiterea apelului, schimbarea în totalitate a hotărârii instanței de fond în sensul admiterii cererii societății și a petentului M. D., având ca obiect „acord de mediere”, hotărâre care să țină loc de act autentic.
Arată că în motivarea hotărârii instanța de fond a considerat ca fiind neîntemeiată cererea, motivat de faptul că acordul de mediere încheiat nu întrunește condițiile cerute de lege pentru validitatea unui contract de vânzare-cumpărare, deoarece petentul M. D. nu a primit prețul indicat în acordul de mediere.
Susține că acest aspect nu corespunde realității, dat fiind faptul că petentul a primit prețul menționat în acordul de mediere, iar acest aspect rezultă din întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, prin care acesta a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii. Faptul că din interogatoriu, instanța a considerat că rezultă faptul că nu s-a primit prețul se datorează doar faptului că acesta a expus confuz anumite aspecte legate de plata prețului, el neînțelegând totodată exact întrebările instanței.
Potrivit art. 58 alin. 4 din legea 192/2006, „În cazul în care conflictul mediat vizează transferul dreptului de proprietate privată privind bunurile imobile, părțile vor prezenta acordul redactat de către mediator notarului public sau instanței de judecată pentru ca aceasta, având la bază acordul de mediere să verifice îndeplinirea condițiilor de fond și de formă impuse de lege, sub sancțiunea nulității absolute”.
Apreciază că verificarea la care se referă textul de lege presupune o analiză a ansamblului probelor administrate în cauză.
D. fiind faptul că din întâmpinarea depusă la dosarul cauzei rezultă că petentul a primit prețul imobilului vândut, iar din declarația acestuia instanța a înțeles că realitatea este că nu s-a făcut o plată integrală, instanța avea obligația de a administra și alte probe în cauză, respectiv proba testimonială, pentru a se lămuri pe deplin cu privire la aspectul privind plata prețului suprafeței de teren.
Apreciază că instanța, având în vedere rolul pe care îl are în procesul civil, potrivit art. 22 alin. 2 C.pr.civ. „Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc”, trebuia să stăruie în aflarea adevărului, având în vedere faptul că din interogatoriul petentului M. D. rezultau aspecte contrarii celor ce rezultau din întâmpinarea depusă la dosar de către acesta.
Mai arată reclamanta că o cercetare a fondului sub toate aspecte ar fi fost de natură să clarifice situația de fapt, acesta fiind și motivul pentru care a formulat prezenta cerere.
Intimatul pârât M. D. a formulat întâmpinare prin care solicită admiterea apelului formulat de apelanta reclamantă.
Precizează pârâtul că este de acord să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare autentic, constatându-se că reclamantul este proprietarul imobilului și să se ia act de acordul de mediere depus.
În drept, s-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 205-207 C.p.civ.
Solicită, judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 583 C.p.civ.
Analizând sentința prin prisma motivelor de apel, în considerarea dispozițiilor legale incidente în cauză și prin raportare la probele de la dosar, tribunalul constată că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Din verificarea modului în care s-a derulat procesul în fața Judecătoriei B. rezultă că, în cauză, părțile au beneficiat de un proces echitabil așa cum este conturat în art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar instanța și-a exercitat rolul său activ respectând dispozițiile art. 22 C.proc.civ.
Este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 22 alin. 1 C.proc.civ., în virtutea rolului său activ, judecătorul este dator să stăruie prin toate mijloacele la aflarea adevărului pentru corecta stabilire a situației de fapt și aplicarea corectă a legii, dar această critică nu poate fi reținută întrucât procesul civil este un proces al intereselor private, iar rolul activ al judecătorului trebuie înțeles în contextul asigurării unui echilibru cu celelalte două principii ale procesului civil, al disponibilității și contradictorialității.
În cauză și apelanta reclamantă și intimatul pârât aveau posibilitatea de a propune și administra probatorii, astfel că dispozițiile art. 22 alin. 1 C.proc.civ. nu poate constitui temeiul substituirii instanței în poziția procesuală a uneia din părți și în apărarea intereselor acesteia.
Chiar în ipoteza descrisă de art. 22 alin. 1 C.proc.civ., rolul activ al judecătorului nu poate înlocui implicarea părților în exercitarea obligațiilor procesuale prevăzute de art. 10 din același act normativ.
În mod corect instanța de fond a verificat îndeplinirea condițiilor privind admisibilitatea unei cereri de natura celei pendinte în raport de probele administrate la solicitarea părților, stabilind pe cale de consecință că aceasta este neîntemeiată, concluzie ce se impune a fi păstrată.
În acest sens, în acord cu instanța de fond, tribunalul constată că în cauză nu s-a dovedit că prețul stipulat pentru terenul în discuție a fost primit de vânzător.
Pe de altă parte, astfel cum corect a reținut și instanța de fond, art. 58 alin. 4 din Legea 192/2006, prevede că „În cazul în care conflictul mediat vizează transferul dreptului de proprietate privată privind bunurile imobile, părțile vor prezenta acordul redactat de către mediator notarului public sau instanței de judecată pentru ca aceasta, având la bază acordul de mediere să verifice îndeplinirea condițiilor de fond și de formă impuse de lege, sub sancțiunea nulității absolute”.
Sub acest aspect, tribunalul reține în plus că potrivit art. 5 din Legea nr. 17/2014, privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, „(1) În toate cazurile în care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de contract de vânzare-cumpărare, acțiunea este admisibilă numai dacă antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, și ale legislației în materie, precum și dacă sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 3, 4 și 9 din prezenta lege, iar imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal și în cartea funciară.
(2) Cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate se respinge dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta lege.”.
Aceste condiții, prevăzute de art. 3, 4, 9 din Legea nr. 17/2014 trebuie verificate în cauza de față, atât timp cât prin Decizia CCR nr. 755/2014 s-a constatat că prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului referitoare la exceptarea de la aplicarea Legii nr. 17/2014 a antecontractelor autentificate la notariat anterior intrării în vigoare a acesteia sunt neconstituționale.
S-a reținut în considerentele deciziei sus-menționate că instanța de judecată învestită în temeiul art. 1.169 din Codul civil trebuie să verifice îndeplinirea tuturor condițiilor de validitate la data pronunțării hotărârii care ține loc de contract de vânzare, reprezentate, în speță, de normele legale referitoare la exercitarea dreptului de preempțiune, în vigoare la data pronunțării hotărârii judecătorești. Așadar, îndeplinirea condițiilor legale pentru încheierea contractului de vânzare, respectiv pentru pronunțarea hotărârii judecătorești care să țină loc de contract, nu poate fi raportată la un moment anterior, reprezentat de acela al încheierii antecontractului de vânzare, având în vedere că acesta din urmă nu este translativ de proprietate, ci la momentul realizării transferului dreptului de proprietate, moment care este supus legii în vigoare, potrivit principiului tempus regit actum.
Ori, în cauza de față, nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiției prevăzute de art. 4 din Legea nr. 17/2014, potrivit cu care înstrăinarea, prin vânzare, a terenurilor agricole situate în extravilan se face cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, și a dreptului de preempțiune al coproprietarilor, arendașilor, proprietarilor vecini, precum și al statului român, prin Agenția Domeniilor Statului, în această ordine, la preț și în condiții egale, argument în plus pentru fundamentarea soluției instanței de fond.
Pentru rațiunile mai sus înfățișate, tribunalul în temeiul art. 480 alin. 1 C.proc.civ. urmează să respingă apelul reclamantei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta reclamantă S.C. D. G. AGRICULTURE S.R.L, cu sediul în B., .. 48, ., ., împotriva sentinței civile nr. 2618/03.12.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât M. D., domiciliat în comuna D., .. 30, Județul D., prin mandatar P. I., domiciliat în Amărăștii de Jos, nr. 554, Județul D., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 10.09.2015.
Președinte, S. O. | Judecător, V. V. | |
Grefier, A. D. |
Red./tehnored.S.O.
Ex.4/25.09.2015
Judecător fond C. H.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 109/2015. Tribunalul OLT | Acţiune în constatare. Sentința nr. 41/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
