Partaj judiciar. Decizia nr. 109/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 109/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 109/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 109/2015
Ședința publică de la 04 Mai 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE O. M. P.
Judecător V. V.
Judecător D. S.
Grefier R. I. T.
Pe rol soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuentul C. I. domiciliat în C., ., ., ., jud. D., împotriva deciziei civile nr. 257/04.06.2014 pronunțată în de Tribunalul O. în dosarul nr._/215/2012, în contradictoriu cu intimata P. L. domiciliată în Slatina, Blvd. N. T., nr. 2, ., ., având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă revizuentul C. I., personal, lipsă fiind intimata P. L..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen, nu a fost achitată taxa judiciară de timbru, nu a fost depusă întâmpinare, intimata, prin serviciul registratură, a depus concluzii scrise, solicitând judecarea în lipsă, după care,
Revizuentul C. I., depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 8 lei și timbru judiciar de 5 lei.
Instanța, din oficiu, invocă excepția tardivității cererii de revizuire.
Revizuentul C. I., arată că hotărârea i-a fost comunicată târziu, la data de 16.03.2015 și consideră că este în termen.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la data de 14.12.2012, pe rolul Judecătoriei C. sub nr._/215/2012, reclamantul C. I. a chemat în judecată pe pârâta P. L., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună ieșirea din starea de indiviziune asupra terenului extravilan din satul Grădiștea, ., in calitate de moștenitor al defunctului C. T. și sa fie atribuite loturi in proporție de 1/2 pentru reclamant si 1/2 pentru pârâtă, cu împărțirea fructelor si veniturilor încasate de pârâtă pentru partea de teren obținută prin manevre dolosive in calitate de moștenitoare a defunctei C. R..
In acest sens, solicită să se stabilească cotele ce i se cuvin in calitatea menționata si lichidarea stării de indiviziune, prin individualizarea, atribuirea si predarea efectiva a bunurilor ce i se cuvin, conform loturilor ce urmează a fi create in natura.
De asemenea, solicită ca pârâta sa fie obligată sa raporteze la masa împărțeli bunurile primite de la Primăria Ganeasa cu ocazia împroprietăririi din anul 1990 pentru defuncta C. R., cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.
În fapt, reclamantul a arătat că, în calitate de moștenitor al terenului extravilan in urma decesului tatălui său C. T., a încercat pe cale amiabila lichidarea stării de indiviziune a terenului extravilan rămas ca moștenire in indiviziune cu sora sa P. L..
A mai precizat că pârâta P. L. a încercat zeci de ani prin toate mijloacele posibile sa îl dezmoștenească, dar nu a reușit decât parțial și refuză ieșirea din indiviziune.
Arată că la începutul lunii decembrie 2012 a convenit cu P. L. să meargă la notariat si sa stabilească de comun acord partajarea loturilor de pământ extravilan, aceasta fiind de acord, astfel că a si demarat procedura de a obține caietul de sarcini.
Ulterior pe data de 10 decembrie 2012 a confirmat încă o data ca este de acord cu rezolvarea ieșirii din indiviziune, însă pe data de 12 decembrie a refuzat să meargă la notar motivând că nu vrea să iasă din indiviziune pentru ca reclamantul să nu poată folosi terenul extravilan conform doleanțelor sale.
La data de 07.01.2013, reclamantul C. I. a depus la dosar precizare și completare a cererii inițiale, în sensul că:
1. Obiectul acțiunii de față este lichidarea stării de indiviziune a terenului extravilan în suprafață de_ mp + 4000 mp rămas ca moștenire lui și pârâtei ca urmare a decesului tatălui său C. T., stare precizată în actul de partaj succesoral notarial nr. 467 din data de 18 iunie 2012.
Învederează că a încercat pe cale amiabilă să soluționeze această ieșire din indiviziune, dar pârâta are un comportament inconstant - fapt ce duce la o prelungire nepermisă a unei stări nelegale, având în vedere că terenul extravilan trebuie lucrat și nu lăsat în paragină.
2. Nu mai solicită partajarea terenului numitei C. R. și a veniturilor și fructelor obținute de pârâta P. L. de pe urma defunctei C. R., întrucât nu s-a dezbătut succesiunea după C. R. și deci pârâta nu are calitate de moștenitor legal. Acest capăt de cerere face obiectul unui alte acțiuni în instanță în care va cere deschiderea succesiunii după C. R. având în vedere că sunt mai mulți moștenitori.
3. Îndreptarea erorilor materiale referitoare la cota parte pe care o solicită în sensul care se cuvine lor, moștenitorilor în urma decesului numitului T. C., la valorile următoare exprimate în metri pătrați, ca urmare a convenției dintre el și pârâta P. L.:
- pentru C. I. suprafața de_ mp (Tarlaua 16 ./2 ./2 .>
- pentru P. L. suprafața de_ mp (Tarlaua 9 . .> Se arată că pârâta P. L. a primit în plus din moștenirea tatălui reclamantului teren în suprafață de 10 000 mp, teren care nu a făcut obiectul partajului succesoral la notariat întrucât a convenit cu pârâta ca el să ia în compensare o cotă mai mare din terenul extravilan menționat în titlul de proprietate al tatălui său care a decedat, încât fiecare moștenitor să aibă cote egale.
4. Să se ia act că obiectul acestei acțiuni nu o reprezintă stabilirea calității de moștenitor întrucât această calitate a obținut-o printr-un certificat de moștenitor notarial - certificat nr. 3 din 16.03.2012.
5. Să se ia act că obiectul acestei acțiuni nu o reprezintă stabilirea masei succesorale întrucât masa succesorală a fost stabilă prin certificatul de moștenitor notarial nr.3.
6. Să se ia act că obiectul acestei acțiuni nu este o cerere de partaj întrucât partajul a fost stabilit printr-un act de partaj succesoral notarial 467 din 16 iunie 2012 la biroul notarului public T. C. D..
A mai precizat că suprafața terenului extravilan aflat în indiviziune este de_ mp (teren arabil)+ 4000 mp (pășune) cu o valoare de impunere de 1008 lei+108 lei= 1116 lei (conform certificatului de atestare fiscală eliberat de primăria Găneasa).
La data de 06.02.2013, pârâta P. L. a depus întâmpinare la acțiunea precizată de reclamant, solicitând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina, având în vedere că, intimata are domiciliul în Slatina ..2 . ., fiind vorba de un bun imobil (teren care se află situat în .), în raza de competență a Judecătoriei Slatina.
La data de 13.03.2013, reclamantul C. I. a depus critici la întâmpinarea pârâte, solicitând respingerea excepției de necompetență a Judecătoriei C. invocată de pârâtă ca fiind nemotivată în drept și în fapt, în speță fiind vorba de ieșirea din starea de indiviziune în urma unei moșteniri în care ultimul domiciliu al defunctului C. Traían a fost în C..
Soluția pronunțată de Judecătoria C.:
Prin sentința civilă nr. 5883 pronunțată la data de 10.04.2013, Judecătoria C. a declinat competența soluționării cauzei, având ca obiect partaj judiciar, privind pe reclamantul C. I., în contradictoriu cu pârâta P. L., la Judecătoria Slatina.
Cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr._/215/2012.
La termenul din 12.11.2013, instanța a invocat din oficiu excepția insuficientei timbrări.
Soluția instanței de fond:
Prin sentința civilă nr._ din data de 18 noiembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._/215/2012, s-a admis excepția insuficientei timbrări a cererii de chemare in judecată.
A fost anulată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul C. I. împotriva pârâtei P. L., ca insuficient timbrată.
Motivarea instanței de fond:
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, potrivit cărora taxele de timbru se plătesc anticipat, iar potrivit alin. 2, în cazul în care taxa nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării acțiunii, instanța va pune în vedere reclamantului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. Alineatul 3 al aceluiași articol stipulează că neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii, iar art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, modificată și completată prin Legea nr. 123/1997, prevede că, în cazul neachitării timbrului judiciar corespunzător cererii, se va proceda conform prevederilor legale referitoare la taxa de timbru.
Având în vedere că pentru termenul de judecată din data de 25.06.2013, reclamantului i s-a pus în vedere, prin citație, să timbreze acțiunea cu diferența de taxă judiciară de timbru de 209 lei, sub sancțiunea anulării acțiunii ca netimbrată și întrucât nu s-a conformat acestor dispoziții, formulând cereri de reexaminare a taxei de timbru și de acordare a ajutorului public judiciar sub forma eșalonării plății taxei de timbru, care au fost respinse de instanță, judecătoria a admis excepția și a anulat cererea, ca insuficient timbrată.
Calea de atac exercitată:
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamantul C. I., cât și pârâta P. L..
În recursul declarat, reclamantul critică soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, nefiind motivată în drept și în fapt, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și reținerea cauzei pentru rejudecare iar pe fond, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii principale prin pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună lichidarea stării de indiviziune.
Totodată, formulează recurs și împotriva sentinței nr.5883 din 10 aprilie 2013 a Judecătoriei C., a încheierilor de ședință din camera de consiliu din 11.10.2013 și 22.10.2013 și a celorlalte încheieri prin care i s-au respins cererile de acordare de ajutor public judiciar, eșalonarea taxei de timbru și contestația la valoarea taxei de timbru.
Invocă drept motiv de recurs și excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Slatina, excepție absolută pe care nu a soluționat-o instanța de fond, refuzând să constate că ultimul domiciliu al defunctului a fost în C., iar obiectul acțiunii este precizat de instanță ca fiind partaj judiciar.
Consideră că în mod eronat prima instanță din C. a făcut o aplicare greșită a legii invocând și admițând excepția de necompetență teritorială, motiv pentru care solicită instanței de recurs să facă aplicarea prevederilor art.159 ind.1 cod procedură civilă.
In motivarea in drept a recursului declarat s-au invocat dispoz art.304 pct.2,3,4,5,6,7,8,9 C.pr.civ.
Motivându-si recursul, reclamantul a arătat că sentința recurata s-a pronuntat de un judecator ce nu a fost ales aleatoriu; că instanța de fond era necompetenta teritorial sa solutioneze pricina; că instanța de fond și-a depășit atribuțiile, substituindu-se unor experți în ceea ce privește evaluarea bunurilor imobile și a unei instituții – Primăria Găneasa, instituție care a stabilit valoarea terenurilor agricole aflate în indiviziune. Folosirea taxelor notariale nu este legala, intrucât acestea sunt orientative iar certificatul de atestare fiscala emis de Primăria Găneasa nu a fost contestat de pârâtă.
S-a mai invocat faptul că prima instanță a încălcat normele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 al.2 C.pr.civ., întrucât recurentul nu a fost citat privind cererea pentru ajutorul public judiciar. Acesta a fost pus in imposibilitatea de a proba veniturile pe care le avea. In acelasi sens, se invocă faptul că sentința recurată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea legii, întrucât a soluționat cererea de reexaminare în camera de consiliu fără citarea părților încălcând în acest fel dreptul său la apărare și la dezbateri.
De asemenea, instanța de fond în motivarea sentinței se bazează pe motive contradictorii și străine de natura pricinii, întrucât își motivează cuantumul taxei de timbru judiciar pe un document inexistent la dosarul cauzei, respectiv o expertiză a camerei notarilor care nu i-a fost comunicată.
Prima instanță a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura și înțelesul acestuia.
Astfel, recurentul arată că a solicitat lichidarea stării de indiviziune a unui teren extravilan, stare de indiviziune realizată în urma unui act de partaj succesoral notarial aflat la dosarul cauzei, solicitare generată de refuzul pârâtei de a ieși din indiviziune.
În recursul declarat de pârâta P. L., împotriva sentintei nr.567/2014, se arată că, deși a solicitat obligarea reclamantului la cheltuieli de judecată impuse de deplasarea sa la Judecătoria C. la cele trei termene precum și onorariu de avocat, instanța de fond în mod greșit i-a respins solicitarea cu motivarea că la dosar nu există înscrisuri doveditoare în acest sens.
Totodată, recurenta pârâtă a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de reclamant ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Se arată că în motivele de recurs formulate de reclamant sunt invocate situații de fapt și de drept ce nu au legătură cu dispozitivul sentinței recurate, iar soluțai instanței de fond este legala si temeinică.
La data de 15.04.2014 recurentul reclamant a formulat intâmpinare la recursul declarat de pârâtă, solicitând respingerea acestuia ca nefondat, deoarece soluția pronunțată de instanța de fond cu privire la cheltuielile de judecata este legala si temeinică.
In recurs, s-a administrat proba cu înscrisurile depuse de părti la dosar si s-au solicitat relatii de la Judecătoria Slatina, comunicate cu adresa nr._/28.05.2014.
Prin decizia nr. 257 din 04.06.2014, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._/215/2012 s-a admis recursul declarat de recurentul reclamant C. I., domiciliat în C., ., ., . și de recurenta pârâtă P. L., domiciliată în Slatina, .. 2, ., ., împotriva sentinței civile nr._ din data de 18 noiembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._/215/2012, casează sentința și trimite cauza spre rejudecare.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Referitor la recursul declarat de reclamantul C. I.:
Cu privire la recursul împotriva sentinței nr.5883 din 10 aprilie 2013 a Judecătoriei C., acesta este inadmisibil, hotărârea de declinare a competentei fiind dată fără cale de atac- art.158 al.3 C.pr.civ..
Se constată că judecătorul investit cu soluționarea pricinii a preluat in temeiul hotărârii nr.11/2013 a Colegiului de conducere al Judecătoriei Slatina completul CC11, la care a fost repartizat aleatoriu spre soluționare dosarul nr._/215/2012. Astfel, primul motiv de recurs este nefondat.
Relativ la stabilirea competentei de soluționare a cauzei, sub aspect teritorial, Tribunalul retine că excepția netimbrării este prioritară față de excepția de necompetență, practica judiciară decizând constant că excepția privind anularea cererii pentru neplata taxei de timbru primează față de excepția de necompetență.
Astfel, potrivit art. 20 alin.1 din Legea nr.146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, adică înainte de primirea, efectuarea sau eliberarea actului taxabil sau înainte de prestarea serviciului. De aceea, s-a statuat că instanța nu poate să pună în discuția părților alte probleme legate de judecarea litigiului dedus ei spre soluționare, înainte de satisfacerea taxelor de timbru.
Instanța nu poate primi opinia exprimată de recurent în sensul că excepția de necompetență primează față de aceea privind timbrajul, deoarece în această opinie se ignoră tocmai caracterul imperativ al dispozițiilor privitoare la plata taxelor de timbru. Pe de altă parte, soluționarea excepției de necompetență presupune și ea unele verificări, iar instanța se pronunță asupra acesteia doar în urma unor dezbateri contradictorii.
D. urmare, însăși dezbaterea contradictorie asupra excepției de necompetență, ca și asupra oricărui alt incident procedural, implică în mod necesar o activitate jurisdicțională. Or, în litera și spiritul legii, activitatea de judecată se poate desfășura în mod firesc numai după ce s-au achitat taxele judiciare de timbru.
In consecință, urmează ca excepția de necompetență teritoriala a Judecătoriei Slatina invocata de recurentul reclamant sa faca obiectul analizei instantei de fond după soluționarea aspectelor legate de timbraj.
Este nefondat si al treilea motiv de recurs, prin care se susține depășirea atribuțiilor puterii judecătorești de către instanța de fond.
Judecătoria, la stabilirea taxei judiciare de timbru era ținută a respecta dispozițiile art.3 ind.1 al.3 din legea nr.146/1997, potrivit cărora dispozitiile alin. (1) si (2) ale aceluiași articol se aplica in mod corespunzător si la taxarea cererilor in materie de moștenire.
Terenurile in privința cărora părtile se află în indiviziune provin dintr-o succesiune, iar instanta de fond era tinuta ca in situația in care valoarea imobilelor respective declarata de părti este inferioară celei orientative stabilită prin expertiza întocmită de camerele notarilor publici, să taxeze respectivele cereri la aceasta din urmă valoare.
In consecință, instanța de fond nu avea posibilitatea de a da eficiență valorii înscrise in certificatul de atestare fiscala emis de primărie, ci era obligata sa respecte prevederile invocate, raportându-se la valoarea orientativă stabilită prin expertiza întocmită de camerele notarilor publici.
De altfel, se constată că cererea recurentului reclamant de reexaminare a taxei judiciare de timbru a fost respinsă, prin încheierea de sedinta din data de 11.10.2013- fila 12 dosar fond, pentru aceleasi considerente.
Pe de altă parte, potrivit dispoz art. 18 al.3 din legea nr.146/1997 cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru se solutioneaza in camera de consiliu, de un alt complet, fără citarea părtilor, prin încheiere irevocabilă, cerinte respectate in cauza de față.
Este insa fondat următorul motiv de recurs, ce vizează modalitatea de solutionare a pricinii pe exceptia insuficientei timbrări, în conditiile în care cererea de acordare a ajutorului public judiciar fusese respinsa iar recurentul reclamant se afla in termenul de a contestat respectiva solutie.
Astfel, din actele si lucrările dosarului de fond, se rețin următoarele:
La data de 23.09.2013 recurentul reclamant a depus la dosar un înscris (fila 9), prin care a contestat pe de o parte diferenta de taxa judiciara de timbru stabilită în sarcina sa, iar pe de altă parte a arătat că in cazul respingerii respectivei contestatii, înțelege a solicita instanței sa dispuna esalonarea plătii respectivei diferente.
După respingerea cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru (prin încheierea de sedinta din data de 11.10.2013), la 22.10.2013 instanța de fond a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma esalonării taxei judiciare de timbru, formulata de recurentul reclamant- fila 16 dosar fond, retinând că acesta nu a depus la dosar inscrisurile doveditoare necesare stabilirii calității de persoana îndreptățită să beneficiaze de ajutor public judiciar.
La data de 08.11.2013 aceasta închiere a fost comunicata către recurentul reclamant, potrivit dovezii aflate la fila 17 dosar fond, fiind depusa la cutia postala potrivit mentiunilor agentului procedural.
La termenul din data de 12.11.2013 instanța de fond a invocat exceptia insuficientei timbrări a cererii de chemare in judecata, exceptie pe care ulterior, la 18.11.2013 a admis-o, cu consecința anulării cererii de chemare in judecata ca insuficient timbrată.
Se constată din cele reținute mai sus că instnța de fond a invocat exceptia insuficientei timbrări a cererii de chemare in judecata si a retinut cauza in pronunțare pe aceasta exceptie in conditiile in care recurentul reclamant era încă în termenul de a formula cerere de reexaminare impotriva modului in care s-a solutionat cererea sa de acordare a ajutorului public judiciar.
In acest sens, se au in vedere dispoz art.15 al.2 din OUG nr.51/2008 potrivit cu care ,,împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face cerere de reexaminare, in termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.”
Cum încheierea in cauza s-a comunicat recurentului reclamant la data de 08.11.2013, iar exceptia a fost invocata si cauza retinuta in pronunțare la data de 12.11.2013 este evident ca instanța de fond a nesocotit dreptul recurentului reclamant de a formula cererea de reexaminare, ocazie cu care un alt complet in camera de consiliu, după citarea părților, ar fi putut verifica legalitatea si temeinicia încheierii prin care s-a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar, in condițiile art.15 al.3 din OUG nr.51/2008.
Devin astfel incidente dispozițiile art.105 al.2 C.pr.civ., deoarece vătămarea pricinuită recurentului reclamant nu se poate înlătura decât prin casarea sentinței pronunțate de Judecătoria Slatina in conditiile mai sus expuse, casare întemeiată pe dispoz art.304 pct.5 C.pr.civ.
Cu ocazia rejudecării instanța de fond va avea in vedere si cheltuielile de judecata efectuate de recurentul reclamant si dovedite in fața instanței de recurs.
Soluția este similara in ceea ce privește recursul declarat de recurenta pârâtă, insa numai din considerente întemeiate pe necesitatea soluționării unitare a cauzei, deoarece recursul declarat de aceasta vizează o hotărâre de completare a dispozitivului sentinței nr._/18.11.2013, care a fost casată.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire revizuentul C. I., înregistrată la nr._, susținând că instanța de recurs a dat pârâtei P. L., ceea ce nu a cerut la fond și i-a dat mai mult întrucât pârâta nu a făcut recurs motivat împotriva sentinței_ așa cum precizează în mod mincinos instanța de recurs. Decizia 257 este potrivnică sentinței 567/21.01.2014 a Judecătoriei Slatina Solicit instanței de revizuire să modifice sentința 257/04.06.2014 în sensul că admite numai recursul subsemnatului (care a fost formulat în termen legal și motivat în drept), pentru că pârâta recurentă P. L. nu a formulat niciun recurs împotriva sentința_/18 nov. 2913. îmi bazez cererea pe ari 322 al 2 si 7. cod de pr. civila aflat în vigoare la data depunerii cererii inițiale.
Decizia nr. 557/04 .06.2014 este dată prin fraudarea legii de către cele trei judecătoare care au urmărit și au realizat favorizarea fățișă a numitei P. L. pentru care au obligații personale. In drept cele trei judecătoare de la instanța de recurs au judecat recursul după bunul plac și într-o manieră personală care sfidează absurdul pentru că au dat numitei P. IMiana ceea ce aceasta nu a cerut și chiar mai mult, folosind procedee care sunt infracțiuni, motiv pentru care am formulat plângeri penale împotriva celor trei judecătoare și am sesizat și alte organe de drept pentru că este inacceptabil să dai o decizie care nu respectă codul de procedură civilă.
In ziua de 16 martie 2015 a reușit să intre în posesia deciziei 257 pentru că până la această dată i s-a refuzat cererea pe motive că dosarul a plecat de la Tribunal iar la Judecătorie i se spunea că nu a ajuns.
Pentru dovedirea temeiniciei motivului de revizuire invocat se precizează că se foloseste de documentele din dosarele_/215/2012 atât la fond cât și în recurs și de paginile din caietul grefierei de ședință referitoare la dosarul_/215/2012 al Tribunalului D. și a înregistrărilor audio la termenele în care s-a judecat cauza. În acest scop solicit atașarea la prezenta cauză a dosarului în care s-a pronunțat hotărârea 257.
Solicită cheltuieli de judecată ocazionate de acest proces. Anexez duplicat pentru comunicare.
La data de 18 nov. 2013 Judecătoria Slatina a soluționat cauza din dosarul_/215/2012 al Judecătoriei Slatina prin sentința civilă nr._/2013
La data de 21 ian 2014 s-a soluționat cererea pârâtei P. L., cerere făcută pe 03 dec. 2013 prin care pârâta cerea completarea dispozitivului sentinței_ pe motivul că instanța nu i-a acordat cheltuieli de judecată. Instanța a respins această cerere pe motivul legal că pârâta a solicitat cheltuieli de judecată ; Decizia 567/2014 din 21 ian. 2014.
Deși arată că împotriva acestei hotărâri pârâta nu a formulat recurs, revizuientul arată că la data de 14 febr 2014 aceasta a formulat o nouă cerere de acordare a cheltuielilor de judecată. La data de 25 febr. 2014 instanța a respins cererea pârâtei printr-o încheiere de dezinvestire.
Pârâta prin av S. M. nu a solicitat cheltuieli de judecată. Conform legii pârâta avea calea legală de a deschide o nouă acțiune privind acordarea de cheltuieli de judecată însă a ales calea n el egală de a convinge pe cele trei judecătoare de la Tribunalul O. sâ-i dea ceea ce n~a cerut, și chiar mai mult.
Precizează că a formulat recurs în termen legal împotriva sentinței civile_/2013 a Judecătoriei Slatina în dosarul_/215/2012 al Judecătoriei Slatina și că instanța de recurs nu a soluționat corect cauza, în sensul că a admis o cerere pe care pârâta nu a formulat-o.
Instanța de recurs a dat pârâtei Podani L. ceea ce aceasta nu a cerut, adică admis un recurs inexistent al pârâtei împotriva sentinței_/18.11.2013.
Instanța de recurs a dat o decizie nr. 257 potrivnică sentinței 567/24.06.2014. prin decizia 257/2014 prin care s-a casat sentința_ cu trimitere pentru rejudecare, instanța de recurs a dat o decizie potrivnică sentinței 567/2014 a Judecătoriei Slatina care a rămas definitivă și are putere de lucru judecat nefiind atacată cu recurs în termenul legal.
La termenul de judecată din 4 mai 2015, instanța a invocat din oficiu excepția tardivității formulării cererii de revizuire împotriva deciziei nr. 257/04.06.2014 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._/215/2012*.
Analizând cu prioritate excepția tardivității cererii de revizuire formulată de revizuentul C. I., excepție invocată de instanță din oficiu, tribunalul constată că aceasta este întemeiată, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispoz. art. 324 alin. 1 din cod pr civilă, care precizează că termenul de revizuire este de o lună și se va socoti în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. 1, de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare.
În cauză, tribunalul reține că decizia atacă fiind pronunțată de instanța de recurs, termenul de 30 de zile pentru formularea unei cereri de revizuire curge de la pronunțare, respectiv de la 27.10.2014, astfel că termenul de formulare a acesteia s-a împlinit la data de 27.11.2014 iar revizuentul a formulat calea de atac la data de 26.03.2015, deci peste termenul legal prevăzut de lege.
În concluzie, apreciind că excepția tardivității cererii de revizuire invocată de instanță din oficiu este întemeiată, tribunalul o va admite și va respinge cererea de revizuire ca fiind tardivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția tardivității cererii de revizuire invocată din oficiu de instanță.
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul C. I. domiciliat în C., ., ., ., jud. D., împotriva deciziei civile nr. 257/04.06.2014 pronunțată în de Tribunalul O. în dosarul nr._/215/2012, în contradictoriu cu intimata P. L. domiciliată în Slatina, Blvd. N. T., nr. 2, ., ., jud. O., având ca obiect partaj judiciar, ca fiind tardivă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Mai 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
O. M. P. D. S.
Ptr.Grefier
R. I. T.
aflată în CM semnează
P. Grefier
T. I. S.
Red. DS
Tehnored.CM
Ex.4/28.05.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 397/2015. Tribunalul OLT | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
