Pretenţii. Sentința nr. 539/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 539/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 539/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA NR. 539/2015
Ședința de la 27 mai 2015
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE I. D.
Grefier M. R.
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamanții B. M., B. S., B. M. V. și Ț. A. M., cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat C. și asociații în C., ., ., ., județul D., în contradictoriu cu pârâtul G. M. domiciliat în comuna P., . în prezent internat în Spitalul de Psihiatrie Jebel, județul T., cod poștal_- prin curator P. R. C., autoritatea tutelară P. P., județul O., având ca obiect- pretenții.
Instanța, constatând că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 06 mai 2015, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință, deliberând în secret a pronunțat următoarele:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată sub nr._ reclamanții B. M., B. S., B. M. V. și Ț. A. M. au solicitat instanței obligarea pârâtului G. M. la plata sumei de 60.000 lei daune materiale ce reprezintă cheltuieli de înmormântarea numitei S. T., cheltuieli de pomenire, parastase, cheltuieli ocazionate cu ocazia edificării monumentului funerar și lucrări de amenajare, cheltuielile făcute cu deplasările la spital, morgă, parchet pe traseul P.-C. și retur pentru ridicarea corpului neînsuflețit. Au solicitat obligarea pârâtului și la plata sumei de 400.000 lei ce reprezintă daune morale ca urmare a traumelor fizice și psihice suportate în urma actului de violență ce a avut loc în data de 29.12.2013, ce a făcut obiectul dosarului penal nr. 1090/P/2013, numita S. T. decedând la 02.01.2014 datorită leziunilor traumatice.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin ordonanța parchetului s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul G. M. față de care s-a luat măsura reținerii și apoi a arestului pentru o perioadă de 29 de zile. Ulterior s-a dispus schimbarea încadrării juridice în infracțiunile de violare de domiciliu și omor constatându-se că leziunile traumatice suferite de numita S. T. i-au pus în primejdie viața, aceasta decedând la 02.01.2014.
S-a efectuat în cauza penală o expertiză medico-legală în concluziile căreia este menționat diagnosticul de demență mixtă, tulburare psihotică acută cu discernământ abolit în raport cu fapta pentru care este cercetat, fiind recomandate măsuri de siguranță cu caracter medical.
Împotriva soluției procurorului reclamanții au formulat plângere la P. procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul O., fiind emisă la 11.02.2014 o ordonanță de clasare prin care s-a constatat încetată de drept măsura preventivă luată față de pârâtul din cauza de față și s-a dispus punerea acestuia în libertate.
La aceeași dată parchetul a depus cerere prin care a solicitat internarea provizorie a inculpatului, cerere admisă într-o unitate specializată de asistență medicală, până la însănătoșire sau până la ameliorarea care înlătură stare de pericol ce a determinat luarea măsurii.
La 17.03.2014 s-a formulat contestație la executare de către Biroul de executări penale din cadrul Tribunalului O., contestație admisă cu consecința internării făptuitorului într-o unitate sanitară de specialitate până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări care să înlăture stare de pericol, fără a se numi curator.
Ca urmare a formulării plângerii la Tribunalul O., la data de 24.03.2014, împotriva ordonanței de clasare, plângerea fiind respinsă de instanța de judecată.
Arată reclamanții că, sub aspectul urmărilor trebuie avute în vedere durerea sufletească ce a fost cauzată disconfortul psihic generat de infracțiunea comisă, precum și prejudiciile materiale și morale produse prin fapta pârâtului.
Pentru suma de 400.000 lei cu titlu de daune morale, reclamanții solicită să se țină seama de faptul că infracțiunea a fost comisă cu cruzime, pârâtul a intrat în curtea victimei și i-a aplicat acesteia mai multe lovituri care au dus la deces.
Prin încheierea din 15 octombrie 2015 tribunalul a dispus numirea unui curator pentru pârât, respectiv P. R. C., care la data de 12.11.2014 a formulat în cauză întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată, iar în subsidiar dacă se apreciază că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile a solicitat admiterea în parte a cererii în limita dovedirii pretențiilor formulate de reclamanți.
Motivând, a arătat că prin ordonanța din 11.02.2014 s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect infracțiunea de violare de domiciliu și omor prev. de art. 224 alin 1 și 2 și art. 188 alin. 1 cu aplicarea art. 38 alin. 1 c.p. cu privire la pârâtul din cauză, procurorul având în vedere expertiza întocmită de IML M. Minovici București din care a rezultat că inculpatul prezintă diagnosticul de demență mixtă, tulburare psihotică acută și are discernământul abolit.
Iresponsabilitatea, cauză care înlătură caracterul penal al faptei în baza vechiului cod penale, cauză de neimputabilitate în actualul cod penal, produce efecte și în ceea ce privește răspunderea delictuală a făptuitorului în sensul că o înlătură.
Au fost indicate în întâmpinare dispozițiile art. 1367 cod civil conform cărora ,,cel care a cauzat un prejudiciu nu este răspunzător dacă în momentul în care a săvârșit fapta păgubitoare este într-o stare chiar vremelnică de tulburare a minții care l-a pus în neputința de a-și da seama de faptele sale”.
La data de 26.11.2014 reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare prin care s-a arătat că lipsa de discernământ nu îl scutește pe autorul prejudiciului de plata unei indemnizații către victimă atunci când nu poate fi angajată răspunderea persoanei care avea, potrivit legii, îndatorirea de a-l supraveghea, indemnizația urmând să fie stabilită într-un cuantum echitabil și ținând seama de starea patrimonială a părților. Cu toate acestea, potrivit art. 1367 alin. 2 Cod civil cel care a cauzat prejudiciul este răspunzător, dacă starea vremelnică de tulburare a minții a fost provocată de el însuși, prin beția produsă de alcool, de stupefiante sau de alte substanțe.
A fost invocată în răspunsul la întâmpinare jurisprudență română, respectiv decizia civilă nr. 175/1972 unde au fost avute în vedere considerente cu privire la echitate, hotărârea din anul 1987 din care rezultă că aceste considerente de echitate impun obligarea părți la despăgubiri pentru repararea pagubei.
Precizează reclamanții că, dacă o persoană ce se află în stare de demență sau într-o stare gravă de dezechilibru mintal ori de debilitate mintală ce o face incapabilă de controlul acțiunilor sale cauzează o pagubă altuia, judecătorul poate să o condamne în totul sau în parte, la reparația la care era ținută. Această îndatorire de dezdăunare a celui lipsit de discernământ este fundamentată exclusiv pe echitate.
S-au încuviințat și administrat în cauză probele cu înscrisuri, interogatorii luate reclamanților și audierea a doi martori propuși de reclamanți.
Asupra acțiunii civile de față instanța reține următoarele:
Prin cererea formulată la 19 mai 2014, reclamanții au solicitat obligarea pârâtului G. M. la plata sumei de 60 mii lei reprezentând daune materiale și 400 mii lei daune morale, reprezentând prejudiciului cauzat prin fapta inculpatului care la 29.12.2013 a pătruns fără drept în curtea victimei S. T. căreia i-a aplicat o lovitură în cap cu o furcă cauzându-i leziuni care au necesitat inițial un număr de 90-100 îngrijiri medicale și în final decesul acesteia, la data de 02.01.2014.
Deși arestat inițial în cauză, în urma expertizei medico-legală psihiatrică întocmită de INML M. Minovici București care a concluzionat că inculpatul are discernământul abolit, prezentând diagnosticul de demență mixtă și tulburare psihotică acută, față de inculpat s-a dispus măsura internării și clasarea cauzei.
Au solicitat reclamanții daune materiale constând în cheltuieli aferente spitalizării, cheltuieli de înmormântare și pomeni ulterioare.
În motivarea cererii de daune morale s-a solicitat a se avea în vedere faptul că infracțiunea a fost comisă cu cruzime.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 19 și urm. din Noul Cod de procedură penală, art. 69 și 252-256.
Instanța a dispus numirea unui curator, având în vedere diagnosticul prezentat de făptuitor, care a formulat întâmpinare solicitând,în principal respingerea acțiunii ca neîntemeiată, apreciind că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, iar în subsidiar admiterea în parte a cererii în limita dovedirii pretențiilor formulate de reclamanți.
S-a motivat că iresponsabilitatea, cauză care înlătură caracterul penal al faptei, în baza vechiului Cod penal, produce efecte și în ceea ce privește răspunderea delictuală a făptuitorului în sensul că o înlătură, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1367 Cod civil.
Din analiza întregului material probator administrat în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar de reclamanți, filele 29-40 dosar, răspunsurile la interogatoriu ale reclamanților și declarațiile martorilor M. O. și Găneșanu M. coroborate cu Ordonanța de clasare și concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. A1/397/03.02.2014 întocmit în cauză de INML M. Minovici București, instanța va reține că acțiunea este în parte întemeiată, având în vedere următoarele considerente:
Deși în conformitate cu art. 1367 din Noul Cod civil în vigoare, la data comiterii faptei cel care a cauzat un prejudiciu nu este răspunzător dacă în momentul în care a săvârșit fapta păgubitoare era într-o stare vremelnică de tulburare a minții, care l-a pus în neputință de a-și da seama de urmările faptei sale, cum este cazul pârâtului din prezenta cauză( care avea discernământul abolit), în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 1368 din același cod, care prevăd obligația subsidiară a indemnizării victimei chiar și în acest caz.
Astfel, textul de mai sus prevede că lipsa discernământului nu îl scutește pe autorul prejudiciului de plata unei indemnizații către victimă ori de câte ori nu poate fi angajată răspunderea persoanei care avea potrivit legii, îndatorirea de a-l supraveghea.
Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că indemnizația poate fi stabilită într-un cuantum echitabil, ținându-se seama de starea patrimonială a părților.
Rezultă că în acest text legiuitorul califică echitatea drept sursă de obligații în sarcina persoanei incapabile.
Așa cum s-a statuat și în practica judiciară mai veche (Decizia nr. 1033/1987 pronunțată de secția civilă a fostului Tribunal Suprem și decizia nr. 1900/1985 a Tribunalului București) când autorul faptei ilicite nu are discernământ și nu răspunde din punct de vedere delictual, o reparare a pagubei poate fi luată în seamă în baza prcincipiului echității cu condiția ca autorul faptei ilicite să dețină un patrimoniu propriu prin care să repare chiar și numai parțial, paguba produsă prin fapta sa.
Or, din adresa nr. 411/28.01.2015 comunicată de P. P. rezultă că pârâtul are în patrimoniu 9900 mp teren agricol din care în intravilan 1000 mp cu o casă de locuit în suprafață de 66 mp și anexe în suprafață de 30 mp, fiind astfel îndeplinite cerințele art. 1368 alin. 2 Cod civil.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, tribunalul urmează să constate că reclamanții, care au calitate de victime întrucât prejudiciul cauzat prin fapta pârâtului există în patrimoniul acestora, au dovedit doar parțial paguba produsă, după cum urmează:
Astfel, cu înscrisurile existente la filele 29-40 dosar au dovedit un prejudiciu total în sumă de 3210 lei.
Instanța va înlătura bonurile fiscale depuse care nu au legătură cu data decesului ori pomenirile ulterioare, ca și pe cele care vizează hrană pentru pisici ori bonul fiscal din 31.12.2013, din analiza căruia rezultă că au fost făcute cumpărături în vederea revelionului constând în ruladă, băuturi energizante, bere Timișoreana, apă minerală, cafea, sucuri și Hulala Spray.
Nici bonul fiscal din 30.12.2013 din care rezultă achiziții pentru uzul familiei (aparat ras, chiloți bărbați, șosete, biscuiți, un pateu vegetal și un pateu activ) nu va fi reținut ca și cheltuială necesară și utilă iar din aceleași considerente, nici bonul fiscal din 17.02.2014 (hrană pentru pisici, lămâi, bere, iaurturi, șurubelniță, cuțit pentru friptură, cipsuri, brichete, mai multe perechi de dresuri).
Vor fi reținute însă bonurile fiscale aflate la filele 35 dosar și parțial fila 36 dosar fiind înlăturat bonul fiscal în sumă de 65,16 lei din conținutul căruia rezultă că au fost achiziționați ochelari pentru citit, zgardă, chinga și cantități de alimente mici necesare consumului unei familii, respectiv trunchi cod, notote, o lipie, 2 l ulei, o pungă de piure cartofi și două pateuri.
Referitor la bonurile existente la fila 37 dosar nu va fi reținut bonul fiscal din 20.01.2014 reprezentând o lipie și o chiflă, restul bonurilor fiind reținute ca având legătură cu cheltuielile efectuate cu înmormântarea și pomenile ulterioare.
Nici bonurile existente la filele 39, 40 nu vor fi avute în vedere la reținerea prejudiciului având în vedere că din conținutul acestora rezultă că s-au făcut cumpărături fără legătură cu vreo pomană, reprezentând un pui la rotisor, ceai fares, ceai curativ, croasante, un litru de lapte, rulade, un pateu vegetal, o prăjitură, vocabular de 24 file, etc. în datele de 20.01.2014, 30.12.2013, respectiv 04.02.2014 orele 13.10.
Din aceste considerente, va admite în parte cererea și constatând prejudiciul injust cauzat victimelor va fi obligat pârâtul să îi indemnizeze luându-se în considerare și starea patrimonială a acestora cu suma de 3210 lei, restul pretențiilor nefiind dovedite nici cu martorii audiați în cauză.
În plus nu trebuie omis nici faptul că reclamanții au beneficiat și de ajutor de deces în cuantum de 2298 lei la data înmormântării (fila 106 d0sar)
În ceea ce privește cererea de daune morale solicitată de reclamanți, ca urmare a traumelor fizice și psihice suportate în urma actului de violență comis de pârât, instanța apreciază că în baza principiului echității, daunele morale nu pot fi acordate, practica judiciară statuând în Decizia civilă nr. 175/1972 că pârâtul fără discernământ poate fi obligat la o reparare totală sau parțială a pagubei, în acest mod accentuându-se caracterul exclusiv al daunelor materiale care pot fi acordate în baza principiului echității.
Va fi obligat pârâtul la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către stat suma avansată din fondurile MJ către Baroul de avocați reprezentând plata curatorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea promovată reclamanții B. M., domiciliată în C., ., județul D., CNP_, B. S. domiciliat în C., ., județul D., CNP_, B. M. V., domiciliată în C., ., județul D., CNP_ și Ț. A. M. domiciliată în C., ., județul D., CNP_, toți cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat C. și asociații în C., ., ., ., județul D., în contradictoriu cu pârâtul G. M. domiciliat în comuna P., ., CNP_, în prezent internat în Spitalul de Psihiatrie Jebel, județul T., cod poștal_- prin curator P. R. C., autoritatea tutelară P. P., județul O..
Obligă pârâtul la 3210 lei daune materiale.
Respinge cererea de daune morale, ca neîntemeiată.
Obligă pârâtul la 500 lei cheltuieli de judecată către stat, sumă avansată din fondurile MJ către Baroul de Avocați.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 27 mai 2015, la Tribunalul O..
Președinte, Grefier,
I. D. M. R.
Red.ID
7 ex./06.07.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 393/2015. Tribunalul OLT | Pretenţii. Decizia nr. 397/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
