Modificare măsuri privind copilul. Decizia nr. 656/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 656/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 8452/311/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 656/2015
Ședința publică de la 23 septembrie 2015
Completul specializat în cauze de minori și familie, constituit din:
PREȘEDINTE I. D.
Judecător C. T.
Grefier M. R.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelanta pârâtă Z. M., domiciliată în comuna Optași Măgura, ., împotriva sentinței civile nr. 2704 din data de 31 martie 2015, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât P. M., domiciliat în Scornicești, sat Negreni, ., județul O., având ca obiect- modificare măsuri privind copilul.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta pârâtă Z. M. și minora P. M.-M.-F., intimatul pârât P. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Se audiază minora P. M.-M.-F., procesul-verbal fiind atașat la dosar.
Se pune în vedere apelantei pârâte Z. M., ca până la sfârșitul ședinței de judecată să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, sub sancțiunea anulării cererii de apel.
Părțile prezente arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța în conformitate cu dispozițiile art. 392 c.p.c. constată dezbaterile în fond deschise și acordă cuvântul asupra apelului promovat.
Apelanta pârâtă Z. M., având cuvântul, solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată, arătând că nu a părăsit-o niciodată pe minoră, a fost la muncă în Spania tocmai pentru majorarea veniturilor familie iar în acest timp copilul a fost lăsat în grija bunicilor materni. Intimatul pârât nu lucrează și locuiește cu soția și doi copii minori.
Intimatul reclamant P. M., având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat întrucât pe baza întregului material probator instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, ce se impune a fi menținută. Arată că mama copilului nu a manifesta interes față de copil, a fost plecată la muncă în Spania, cu concubinul, și a abandonat-o pe minoră. Este în interesul copilului să locuiască cu tatăl.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 2704 din data de 31 martie 2015, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._ s-a admis acțiunea civila având ca obiect modificare măsura minor formulata de reclamantul Pirvuta M. (CNP-_) domiciliat în Scornicesti, sat Negreni, ., jud. O. împotriva piritei Z. M., domiciliată în com. Optasi Măgura, . si in consecința dispune modificarea măsurii cu privire la minor luata prin sentința civila cu nr. 5444 din 28.04.2010 pronunțata de Judecătoria Slatina jud. O. in sensul stabilirii domiciliului minorei Pirvuta M. M. F. la reclamant, respectiv la tata si anume in ., . jud. O. .
S-a dispus ca exercitarea autorității părintești asupra minorei Pirvuta M. M. F., născuta la data de 12.03.2007să se facă în comun de ambii părinți până la dobândirea capacității depline de exercițiu de către aceasta.
Au fost obligați ambii părinți să ofere întreținere minorei în natură prin asigurarea celor necesare traiului precum si a cheltuielilor pentru educare, învățătură si pregătire profesională.
S-a luat act de declarația reclamantului ca nu solicita cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea de chemare in judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr._ reclamantul P. M. a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța, in contradictoriu cu pârâta Z. M., să se dispună modificarea măsurii de încredințare a minorei Pirvuta M. M. F. născuta la data de 12.03.2007, în sensul ca minora să îi fie încredințată acestuia și pe cale de consecință să se stabilească domiciliul minorei la reședința sa din ..
De asemenea reclamantul a solicitat exonerarea sa de la plata pensiei de întreținere către minoră cu obligarea corelativă a pârâtei la plata pensiei de întreținere în cuantum de ¼ din veniturile realizate, până la majoratul minorei, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, a arătat că a fost căsătorit cu pârâta, căsătorie înregistrată la nr. 6/22.10.2006 la Primăria orașului Scornicești, jud. O. iar din căsătorie a rezultat minora Pirvuta M. M. F. născuta la data de 12.03.2007. Căsătoria a fost desfăcută prin sentința civilă nr._/28.10.2010 pronunțată de Judecătoria Slatina, sentință prin care minora a fost încredințată spre creștere și educare mamei, iar el a fost obligat la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei în cuantum de 150 lei lunar, începând de l data de 04.06.2010 și până la majoratul acesteia.
Reclamantul învederează că s-au schimbat împrejurările avute în vedere de instanță la momentul încredințării minorei către pârâtă, în sensul că deși i-a achitat acesteia pensia de întreținere, pârâta nu s-a ocupat de creșterea și îngrijirea minorei și a lăsat minora în grija un persoane de etnie romă.
Reclamantul menționează că ulterior despărțirii lor, pârâta a avut si are o relație de concubinaj cu o persoană de etnie romă din . minora de foarte multe ori, lăsând minora la mama ei și luând-o apoi la ea.
La data de 03.07.2014 reclamantul a fost anunțat de fosta sa soacră că fosta sa soție a plecat cu concubinul său în Spania iar minora a fost abandonată la o familie de etnie romă.
Reclamantul arată că acum minora se află în îngrijirea sa astfel că solicită să-i fie reîncredintată, întrucât se ocupă atent de îngrijirea și educarea ei, aceasta este foarte atașată de el și de familia sa și beneficiază de toate condițiile necesare creșterii și dezvoltării minorei și îi asigură acesteia întreținere, alimentație, îmbrăcăminte, rechizite școlare.
De asemenea reclamantul solicită ca locuința minorei să fie stabilită la domiciliul său din sat Negreni, ., jud. O. unde minora locuiește și în prezent, exonerarea sa de la plata pensiei de întreținere către minoră, ca efect al reîncredințării cesteia și obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei, stabilită la un procent de ¼ din veniturile acesteia.
In drept, au fost invocate dispoz. art. 400, 403, 499, 530, 531 Noul Cod Civil.
In susținerea cererii reclamantul a depus la dosar înscrisuri ( f. 4-8)
Din oficiu, instanța a dispus introducerea în cauză a autorității tutelare de la domiciliul părților și efectuarea anchetelor sociale la domiciliul acestora.
S-a dispus de către instanță audierea în Camera de Consiliu a minorei Pirvuta M. M. F..
In cursul cercetării judecătorești instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar cauzei și proba testimonială, sens în care au fost audiați martorii D. D. G., propus de pârâtă și Z. M., propusă de reclamant.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma materialul probator administrat in cauza se rețin următoarele.
Potrivit art. 403 din codul civil, în cazul schimbării împrejurărilor instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului a instituției de ocrotire a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului.
De asemenea potrivit dispozițiilor art. 496 alin.3, în caz de neînțelegeri între părți instanța de tutelă hotărăște locuința copilului având în vedere concluziile raportului de anchetă psihosocială, ascultându-i pe părinți, dar mai ales potrivit interesului superior al copilului.
Instanța constată că în speță părțile au fost căsătorite iar din căsătoria lor a rezultat minora Pirvuta M. M. F. născuta la data de 12.03.2007. Căsătoria a fost desfăcută prin sentința civilă nr._/28.10.2010 pronunțată de Judecătoria Slatina, sentință prin care minora a fost încredințată spre creștere și educare mamei, iar el a fost obligat la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei în cuantum de 150 lei lunar, începând de l data de 04.06.2010 și până la majoratul acesteia.
Reclamantul învederează că s-au schimbat împrejurările avute în vedere de instanță la momentul încredințării minorei către pârâtă, în sensul că deși i-a achitat acesteia pensia de întreținere, pârâta nu s-a ocupat de creșterea și îngrijirea minorei și a lăsat minora în grija un persoane de etnie romă.
Reclamantul menționează că ulterior despărțirii lor, pârâta a avut si are o relație de concubinaj cu o persoană de etnie romă din . minora de foarte multe ori, lăsând minora la mama ei și luând-o apoi la ea.
La data de 03.07.2014 reclamantul a fost anunțat de fosta sa soacră că fosta sa soție a plecat cu concubinul său în Spania iar minora a fost abandonată la o familie de etnie romă.
Reclamantul arată că acum minora se află în îngrijirea sa astfel că solicită să-i fie reîncredintată, întrucât se ocupă atent de îngrijirea și educarea ei, aceasta este foarte atașată de el și de familia sa și beneficiază de toate condițiile necesare creșterii și dezvoltării minorei și îi asigură acesteia întreținere, alimentație, îmbrăcăminte, rechizite școlare.
De asemenea reclamantul solicită ca locuința minorei să fie stabilită la domiciliul său din sat Negreni, ., jud. O. unde minora locuiește și în prezent, exonerarea sa de la plata pensiei de întreținere către minoră, ca efect al reîncredințării cesteia și obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei, stabilită la un procent de ¼ din veniturile acesteia.
Astfel, instanța apreciază că în situația în care se pune problema stabilirii locuinței minorei, trebuie să se aibă în vedere condițiile care în ansamblu determină încredințarea minorului unuia dintre părinți și care își găsește justificarea și poate fi luată numai atunci când se stabilește că interesele minorului o cer, adică numai când părintele în a cărui îngrijire se află nu-i mai poate a sigura condițiile necesare pentru o dezvoltare corespunzătoare.
La încredințarea copiilor spre creștere și educare trebuie să se țină seama de interesul lor, care urmează a se determina prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere, cum sunt vârsta minorului, conduita morală a fiecărui părinte, gradul de atașament față de copil, situația lor materială, posibilitățile concrete de a se
ocupa efectiv de minor, precum și afecțiunea manifestată de acesta față de unul sau altul dintre părinți.
Aceste împrejurări, fără a fi determinante prin ele însele, sunt lăsate la aprecierea instanței pentru a conchide, în raport cu ansamblul criteriilor respective, morale și materiale, care dintre părinți poate oferi condiții mai bune pentru creșterea și educarea copilului.
Potrivit noilor reglementări cuprinse în legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului în art.2 din lege se menționează că orice reglementări adoptate în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
Astfel, potrivit legii copilul are dreptul să crească alături de părinții săi, ambii părinți fiind responsabili pentru creșterea și educarea copiilor lor.
In măsura în care însă există neînțelegeri între părinți, instanța judecătorească trebuie să se pronunțe cu privire la exercitarea acestor drepturi și
îndeplinirea obligațiilor părintești, considerându-se necesară măsura în primul rând în interesul superior al minorului.
In consecință, interesul superior al copilului în accepțiunea Legii nr. 272/2004 și care se regăsește în egală măsură în Codul familiei se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală la un echilibru socio-afectiv, la viața de familie drept afirmat și prin art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Așa fiind în această analiză ,acolo unde interesele părinților sunt în conflict drepturile și interesele prioritare ale copilului trebuie să fie promovate de disp.art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ,drepturi de care trebuie să beneficieze nu doar părinții ci și copilul.
Totodată, potrivit noilor reglementări cuprinse în legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului în art.2 din lege se menționează că orice reglementări adoptate în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
Având în vedere vârsta minorei de 8 ani, faptul că acesta se află în plin proces de dezvoltare afectivă ,emoțională și psihică de formare a personalității sale instanța apreciază că primordială în această perioadă este satisfacerea nevoilor de ordin afectiv ale copilului care presupune asigurarea unui mediu familial și social stabil fără modificarea reperelor umane și morale care constituie fundamentul formării sale ca adolescent și ulterior ca adult.
Or mutarea copilului din mediul familial în care a fost crescut până acum,într-o familie care in ansamblu pot avea consecințe negative asupra dezvoltării sale ulterioare și ar crea un dezechilibru afectiv al acesteia în care mama este mai mult absenta întrucât pârâta a avut si are o relație de concubinaj cu o persoană de etnie romă din . minora de foarte multe ori, lăsând minora la mama ei și luând-o apoi la ea iar ulterior aceasta a plecat cu concubinul său în Spania iar minora a fost abandonată la o familie de etnie romă fiind luata in grija de tatăl cu care locuiește in prezent fara sa se intereseze de întreținerea acesteia.
În plus trauma suferită de copil prin ruperea sa de latura paterna a familiei respectiv de tatăl său ar fi dublată în situația înapoierii către mama întrucât nu vor mai exista decât legături sporadice și neconsistente cu tatal sau.
Pe de altă parte, trebuie avut în vedere că aspectele de ordin material au un rol secundar în perioada copilăriei ,în sensul că important este ca unui copil să i se asigure nevoile curente pentru o dezvoltare fizică normală ,existența unor posibilități financiare mai deosebite așa cum rezultă din ancheta socială efectuată la domiciliul său nefiind singurul argument suficient pentru a justifica mutarea acesteia într-un alt mediu decât cel în care a stat și a crescut până în prezent întrucât aceste posibilități nu pot suplini lipsurile de ordin afectiv și emoțional cu care s-ar putea confrunta în noul mediu și care ar putea avea consecințe iremediabile asupra echilibrului interior al omului în devenire și totodată traumatizante ,putând genera o criză de identitate pe fondul dificultăților de adaptare.
În acest context trebuie subliniat că interesul superior al copilului, presupune în mod special ,prezența activă și directă a părintelui în viața sa.
Or se observă că în condițiile în care contactele și legăturile directe dintre mama și fiica au fost sporadice și lipsite de consistență ,practic fiica nu mai are sentimentul de apartenență paternala și nu-și mai percepe tatăl ca pe o persoană importantă în viața sa.
Argumentele expuse anterior nu trebuie să fie interpretate în sensul că interesul copilului, exclude menținerea legăturilor cu mama sa ci că în acest moment al dezvoltării sale este necesar pentru protejarea minorei, ca aceste relații să fie dezvoltate treptat ,astfel încât să nu să producă o ruptură cu repercusiuni negative în viața copilului și să se construiască o relație mama – fiica durabilă bazată pe încredere și afecțiuni reciproce.
În consecință așa cum rezultă din referatele întocmite de către Autoritățile Tutelare de la domiciliul reclamantului și al piritei și în raport de probele administrate în cauză, respectiv în raport de declarația martorilor, de opțiunea exprimată de minora, va admite acțiunea civila acțiunea civila având ca obiect modificare măsura minor formulata de reclamantul Pirvuta M. împotriva piritei Z. M., si in consecința se va dispune modificarea măsurii cu privire la minora luata prin sentința civila cu nr. 5444 din 28.04.2010 pronunțata de Judecătoria Slatina jud. O. in sensul stabilirii domiciliului minorei Pirvuta M. M. F. la reclamant, respectiv la tata si anume in ., . jud. O. .
S-a dispus ca exercitarea autorității părintești asupra minorei Pirvuta M. M. F., născuta la data de 12.03.2007să se facă în comun de ambii părinți până la dobândirea capacității depline de exercițiu de către aceasta, în conformitate cu art.503 din CCIV prin raportare la art.483 din CCIV .
Totodată conform 516 alin 1 cod civil obligația de întreținere exista intre rudele in linie dreapta.
Potrivit art. 499 Cod civil tatăl si mama sunt obligați in solidar sa dea întreținere copilului lor minor asigurându-i cele necesare traiului (…).
Potrivit art. 529 alin 1 Cod civil întreținerea este datorat potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui care urmează a o plăti, iar potrivit alin 2 când întreținerea este datorata de părinte ea se stabilește pana la (…) o treime pentru doi copii.
Pentru considerentele mai sus expuse instanța a dispus obligarea ambilor părinți să ofere întreținere minorei în natură prin asigurarea celor necesare traiului precum si a cheltuielilor pentru educare, învățătură si pregătire profesională.
S-a luat act de declarația reclamantului ca nu solicita cheltuieli de judecata.
Împotriva sentinței a declarat apel apelanta pârâtă Z. M., considerând-o nelegală și netemeinică.
Se arată că apelanta nu a părăsit-o niciodată pe minoră. În anul 2014 a plecat la muncă în Spania, tot pentru majorarea veniturilor familiei, dar a stat numai două luni, după care s-a întors la minoră. Cât a fost plecată a lăsat minora în îngrijirea părinților ei, deci nu a abandonat-o niciodată.
Apelanta arată că locuiește cu minora în gospodăria proprietate personală alcătuită dintr-o locuință cu două camere, hol, bucătărie și anexe și nu are alți copii în întreținere.
Susține apelanta că reclamantul este căsătorit, are în întreținere soția și doi copii minori, locuiesc într-o locuință cu două camere,iar el nu are loc de muncă și în ultimii 5 ani de zile nu a achitat nici o lună pensia de întreținere, în sumă de 180 lei lunar, stabilită prin hotărâre judecătorească, deci nu are posibilități materiale pentru a crește și îngriji minora rezultată din relația lor.
În aceste condiții, apelanta învederează faptul că ea prezintă condiții mult mai bune de creștere și îngrijire a minorei raportat la condițiile oferite de reclamant, minora fiind crescută de aceasta de la naștere.
La data de 23 iunie 2015, pârâtul P. M. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat, întrucât pe baza întregului material probator instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, ce se impune a fi menținută. Arată că mama copilului nu a manifesta interes față de copil, a fost plecată la muncă în Spania, cu concubinul, și a abandonat-o pe minoră. Este în interesul copilului să locuiască cu tatăl.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile legale incidente tribunalul constantă ca apelul este fondat având în vedere următoarele considerente:
Apelanta pârâtă a criticat hotărârea primei instanțe susținând că s-a reținut greșit situația de fapt care a dus la modificarea măsurii privind reîncredințarea minorei.
Tribunalul reține că, în practica judiciara, s-a statuat în mod constant în sensul că măsura reîncredințării minorilor, spre creștere și educare, de la un părinte la celălalt, își găsește justificarea și poate fi dispusă numai atunci când se stabilește că interesele minorilor o cer, adică numai atunci când părintele în a cărui îngrijire se află, nu le mai poate asigura condițiile necesare pentru o dezvoltare corespunzătoare. Schimbarea parțiala a condițiilor care, în ansamblul lor, au determinat măsura încredințării, nu trebuie sa atragă neapărat revenirea asupra acelei masuri, cât timp subzistă elementele de bază hotărâtoare care au justificat-o și care confirmă necesitatea ca ea să fie menținută în chiar interesul copiilor, atât în ceea ce privește posibilitățile materiale, cât și legăturile afective create între minori și părintele căruia i-au fost încredințați.
Revenirea asupra măsurii trebuie să aibă o justificare temeinică, bazată pe motive puternice care să demonstreze că menținerea la acel părinte ar avea consecințe dăunătoare bunei lor dezvoltări fizice, creșterii și educării sale, altminteri nefiind indicat a se impune schimbări forțate în modul de viață cu care a fost desprins timp îndelungat și care nu se dovedește a fi dăunător.
In speța dedusa judecății, nu sunt îndeplinite aceste cerințe, în sensul că, chiar daca apelanta pârâtă a plecat o perioadă de timp în Spania, (iulie 2014- octombrie 2014) aceasta nu înseamnă că a abandonat minora.
Din cuprinsul sentinței 5444 din 28.10.2010, sentință prin care minora a fost încredințată mamei spre creștere și educare reiese faptul că minora s-a aflat de la naștere în grija mamei, intimatul reclamant fiind de acord cu încredințarea minorei către mamă.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză nu reiese faptul că apelanta pârâtă ar fi abandonat-o pe minoră.
Astfel, chiar martora propusă de reclamant, S. M., a declarat faptul că minora este în grija mamei sale încă de la naștere și pentru că reclamantul nu plătește pensie minorei pârâta a fost nevoită să lucreze în Spania o scurtă perioadă de timp. A susținut martora că reclamantul a fost sunat de către aceasta pentru a înscrie minora la școală și nu pentru a o lua la el.
Tribunalul are a preciza că țelul suprem al judecătorului chemat să soluționeze asemenea cauze nu este a stabilii culpa unui părinte sau a celuilalt în ce privește creșterea și educarea minorilor, ci este chemat să stabilească, cu luarea în considerare a opiniei copilului dacă reîncredințarea la celălalt părinte, în situația în care copilul și-a exprimat opinia în acest sens, contravine interesului superior al copilului.
În speță, minora în cadrul audierii de către prima instanță nu și-a manifestat acordul de a locui cu tatăl iar instanța nu a s-a preocupat de a lămuri acest aspect întemeindu-și soluția pe susținerile reclamantului din cererea de chemare în judecată. Tribunalul constată că minora se află la o vârstă la care are capacitatea de a alege, maturitatea de a discerne precum capacitatea de a-și identifica nevoile, relaționarea cu părinți.
Fiind audiată minora, tribunalul reține faptul că acesta și-a exprimat dorința de a rămâne la mamă deoarece este foarte atașată de aceasta menționând că și în prezent locuiește cu mama
Ținând cont de dorința minorei de a rămâne la mamă cât și de faptul că nu au fost schimbate împrejurările avute în vedere de instanță la încredințarea minorei către mamă, tribunalul va admite apelul și va schimba sentința apelată în sensul că va respinge acțiunea formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil declarat de apelanta pârâtă Z. M., domiciliată în comuna Optași Măgura, ., împotriva sentinței civile nr. 2704 din data de 31 martie 2015, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât P. M., domiciliat în Scornicești, sat Negreni, ., județul O.,
Schimbă sentința apelată în sensul că respinge acțiunea formulată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 septembrie 2015, la Tribunalul O..
Președinte, I. D. | Judecător, C. T. | |
Grefier, M. R. |
Red. CT
Jf:N.B.
Ex.4/01.10.2015
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 375/2015. Tribunalul OLT | Pensie întreţinere. Decizia nr. 189/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
