Obligaţie de a face. Decizia nr. 255/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 255/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 09-04-2015 în dosarul nr. 255/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 255/2015
Ședința publică de la 09 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. C.
Judecător V. V.
Grefier A. D.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelantul pârât B. F. cu domiciliul în .. O. împotriva încheiere civile din 25.09.2014 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă M. P., cu domiciliul în .. O., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: apelatul pârât B. F., lipsă intimata reclamantă M. P. reprezentată de avocat R. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se învederează instanței că prin serviciul arhivă s-a depus la dosar la data de 12 martie 2015, din partea apelantului pârât B. F., precizări la acțiune.
Instanța în conformitate cu prevederile art. 131 alin. 1 raportat la dispozițiile art. 95 alin. 2 Cod procedură civilă privitoare la competența tribunalului și art. 466 alin. 1 Cod procedură civilă privitoare la calea de atac a apelului, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Apelantul reclamant B. F. depune la dosar o cerere prin care solicită suspendarea cauzei până la soluționarea dosarul civil nr._ având ca obiect revendicare și stabilire linie de hotar, privind aceleași părți, prezentând instanței certificatul emis de Judecătoria Slatina la data de 08.04.2015.
Avocat R. C. pentru intimata reclamantă M. P. depune la dosar chitanța privind onorariul și solicită respingerea cererii de suspendare formulată de apelantul pârât B. F.,ca neîntemeiată.
Instanța respinge cererea formulată de apelantul pârât B. F.,ca neîntemeiată, apreciind ca nu se impune suspendarea judecații cauzei fata de obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Slatina.
Instanța acordă cuvântul părților asupra excepțiilor invocate de apelantul pârât B. F. prin precizările la acțiune, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei reclamante M. P. și cu privire la solicitarea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a pronunța o hotărâre prealabilă în vederea dezlegării unor chestiuni de drept privind dispozițiile art. 41 alin. 2 Cod procedură civilă, ( punctele 2 și 3 din precizare).
Apelantul reclamant B. F. având cuvântul solicită admiterea excepțiilor invocate prin precizarea la acțiune.
Avocatul R. C. pentru intimata reclamantă M. P. având cuvântul solicită respingerea excepțiilor ca neîntemeiate.
Instanța respinge cererea privind solicitarea apelantului de a fi sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a pronunța o hotărâre prealabilă în vederea dezlegării unor chestiuni de drept privind dispozițiile art.41 alin. 2 Cod procedură civilă, aflată la pct.3 din precizare, motivat de faptul că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 520 Cod procedură civilă.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei reclamante M. P., instanța unește excepția cu fondul și acordă cuvântul părților.
Apelantul reclamant B. F. având cuvântul solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Avocat R. C. pentru intimata reclamantă M. P. având cuvântul solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței de la dosar.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 25.09.2014 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr._ s-a admis cererea formulată de creditoarea M. P., în contradictoriu cu debitorul B. F. și a fost autorizată creditoarea să treacă la executarea obligației de a face cuprinsă în titlu executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 9020/06.11.2012 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._ * personal sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 9020/06.11.2012, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._ *, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și a recursului, instanța a admis acțiunea civilă având ca obiect „obligație de a face”, formulată de reclamanta M. P. împotriva pârâtului B. F. și în consecință a dispus obligarea pârâtului să demoleze gardul din scândură edificat la stradă de către acesta pe lungimea A-B -2,40 m precum și gardul din scândură edificat lateral de pârât pe lungimea B-C -42 m existente pe terenul care aparține reclamantei de 128 mp respectiv diferența de 5,40 m din lungimea A-B -42m a gardului lateral din scândură care este edificat de pârât pe terenul reclamantei.
Urmare a neîndeplinirii de către debitorul pârât B. F. a obligației de a face cuprinsă în sentința precizată, la data de 20.01.2014 creditoarea reclamantă M. P. a fost nevoitî să se adreseze B. Tăpuși R., solicitând executarea silită a obligației stabilită prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 9020/06.11.2012, fapt pentru care prin Încheierea pronunțată în data de 21.01.2014 executorul a dispus deschiderea dosarului execuțional nr. 33/2014 împotriva debitorului.
Prin încheierea nr. 639/22.01.2014 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._ instanța a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 9020/06.11.2012, fiind autorizată creditoarea să treacă la executarea silită în toate formele prevăzute de lege, în vederea recuperării creanței în cuantum de 511 lei, cu obligația debitorului să demoleze gardul din scândură edificat la stradă de către acesta pe lungimea A-B -2,40 m precum și gardul din scândură edificat lateral de pârât pe lungimea B-C -42 m existente pe terenul care aparține creditoarei de 128 mp, respectiv diferența de 5,40 m din lungimea A-B -42m a gardului lateral din scândură ,care este edificat de debitor pe terenul creditoarei.
În cadrul dosarului execuțional nr. 33/2014, executorul judecătoresc a emis încheierea nr. 33/17.02.2014, prin care s-au stabilit cheltuieli de executare silită în sumă de 2.098 lei, în sarcina debitorului, precum și somația din data de 17.02.2014, prin care s-a pus în vedere debitorului ca, în termen de 10 zile de la primirea sau lăsarea somației la domiciliu, să se conformeze întru totul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 9020/06.11.2012, conform raportului de expertiză întocmit de expert M. E. si să achite creditoarei suma de 2.609 lei, reprezentând cheltuieli de judecată și cheltuieli de executare silită.
La data de 20.02.2014, actele de executare îndeplinite de B. Tăpuși R., însoțite de titlul executoriu, încheierea de încuviințare a executării silite, înștiințarea de executare, au fost comunicate debitorului, care a semnat personal dovada de înmânare.
Întrucât debitorul nu s-a conformat obligației de a face, la data de 04.06.2014, executorul judecătoresc s-a deplasat la fața locului, la stăruința creditoarei și în prezența unui reprezentant al Primăriei .>
Cu această ocazie s-a întocmit procesul verbal din data de 04.06.2014, ora 14,oo, constatându-se că debitorul refuză să aducă la îndeplinire obligația cuprinsă în titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 9020/06.11.2012, fapt pentru care creditoarea urmează să se adreseze instanței de executare potrivit art. 903 Cod procedură civilă .
Procesul verbal a fost încheiat în trei exemplare în prezența debitorului, care însă a refuzat să îl semneze.
În speță, instanța a reținut că atitudinea debitorului de neexecutare, în termen de 10 zile de la primirea somației, a obligației de a face, stabilită în sarcina sa printr-un titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă ca urmare a exercitării căilor de atac împotriva sa, are semnificația unui refuz al acestuia în înțelesul dispozițiilor art. 903 Cod procedură civilă.
În speță, instanța a reținut că atitudinea debitorului de neexecutare, în termen de 10 zile de la primirea somației, a obligației de a face, stabilită în sarcina sa printr-un titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă ca urmare a exercitării căilor de atac împotriva sa, are semnificația unui refuz al acestuia în acest sens.
Mai mult, instanța a constatat că susținerile debitorului privind nelegalitatea sentinței civile nr. 9020/06.11.2012 constituie în realitate apărări de fond, ce au fost supuse dezbaterilor în dosarul nr._ *, nefiind de natură să justifice neîndeplinirea obligațiilor din titlul executoriu.
În plus, având în vedere sentința civilă nr. 9020/06.11.2012 rămasă definitivă și irevocabilă, instanța reține că potrivit art. 430 Cod procedură civilă, hotărârea judecătorească, ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale sau asupra oricărui alt incident, are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată, care privește dispozitivul, precum și considerentele pe care aceasta se sprijină.
Cu privire la efectele autorității de lucru judecat, instanța constată că potrivit art. 431 Cod procedură civilă, nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori,în aceeași calitate, în temeiul aceleași cauze și pentru același obiect.
Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 431 Cod procedură civilă, (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești.
Mai mult, instanța a reținut că principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
Concluzionând, instanța a reținut că nu se poate accepta ca o hotărâre judecătorească definitivă si irevocabilă să rămână fără rezultat, astfel cum pretinde în prezența debitorul pârât, întrucât astfel s-ar ajunge să se nege dreptul la justiție al creditoarei, care a obținut, în urma unui proces tranșat definitiv, obligarea pârâtului la demolarea gardului în litigiu.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel apelantul pârât B. F., considerând-o nelegală.
În motivarea căii de atac acesta arată că instanța de fond în mod greșit a interpretat dispozițiile Codului de procedură civilă privind autoritatea de lucru judecat, neconstatând că în cauză există autoritate de lucru judecat și că apelantul nu mai poate fi obligat să demoleze gardul menționat în sentința civilă nr. 9020/6.ll.2012 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, pentru că anterior pronunțării acestei sentințe a fost pronunțată o altă sentință ce privește același gard pe aceeași suprafață de teren care se găsește în titlul său de proprietate fără ca acesta să fi fost anulat.
Mai arată apelantul că potrivit raportului de expertiză întocmit de către expert A. P. se constată că de fapt intimata ocupă suprafața de 13 mp, iar potrivit raportului de expertiză întocmit de către expert M. E. se constată că nu mai corespund dimensiunile terenului cu care a fost pus în posesie de către Comisia Fondului Funciar deoarece în mod abuziv, M. P. i-a ocupat din teren.
Apelatul susține că în speța de față instanțele de judecată au dat hotărâri abuzive acordându-i reclamantei un drept în mod nelegal fără a stabili dacă din titlu de proprietate emis pe numele acesteia el ocupă o suprafață de teren.
Mai mult în mod abuziv prima instanță i-a admis cererea de chemare in judecată reclamantei M. P., în dosarul nr.836/2001 în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 2530/12.04.2001, mărindu-i lățimea la stradă a terenului în suprafață de 2381 m.p. față de dimensiunile stabilite de Comisia Fondului Funciar, fără ca titlurile de proprietate să fi fost anulate.
Susține de asemenea apelantul că a făcut schimb de teren cu C. V. căruia i-a cedat 0,30 ha – teren moștenire de la tatăl său –B. I., și că prin acest schimb îi revine de drept suprafața de 0,15 ha de la acesta.
Consideră că trebuia să aibă în vedere și harta cadastrală care a fost făcută cu mai mult timp în urmă, pe care o depune în copie și harta OCOT ,pentru că așa cum reiese și din raporturile de expertiză efectuat în cauză de experți M. E. și A. P. reclamanta M. P. deține teren în plus, iar el, B. F. deține mai puțin teren decât în titlul de proprietate.
De asemenea precizează că fiul intimatei a avut o atitudine violentă la prezența expertului, nepermițându-i acestuia efectuarea de măsurători.
Apelatul depune copie de pe registrul agricol pe anii 1959-1963 al Primăriei . a demonstra că are lipsă suprafața de 0.80 ha teren și că această suprafață se află în posesia intimatei precum și un set de înscrisuri aflate la filele 6-26 dosar.
La data de 12.03.2015 apelantul pârât formulează următoarele precizări la acțiune: în cauză există autoritate de lucru judecat deoarece încheierea nr. 639 din 22.01.2014 a Judecătoriei Slatina are putere de lucru judecat; el nu are calitate procesuală pasivă de pârât în prezenta cauză deoarece intimata este cea care deține teren în plus ; solicită sesizarea Înakltei Curți de Casație și Justiție pentru a pronunța o hotârâre prealabilă pentru dezlegarea unei chestiuni de drept privind dispozițiile art. 41 Cod procedură civilă cu privire la situația de incompatibilitate a apărătorului intimatei.
Apelantul precizează că își întemeiază apelul pe dispozițiile art. 480 cod procedură civilă.
La data de 07.01.2015 intimata M. P. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a încheierii din data de 25.09.2014 considerând că prima instanță a admis corect cererea sa ți a autorizat-o să treacă la executarea sentinței 9020/06.11.2012, arătând în același timp că nu este vorba de autoritate de lucru judecat având în vedere obiectul cauzei de a pune în executare o hotărâre judecătorească care a stabilit acest lucru.
În drept invocă prev. art. 466 și urm. cod procedură Civilă .și depune împuternicire avocațială.
Analizând încheierea apelată în raport cu actele dosarului și dispozițiile legale în materie, tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Cu privire la motivul de apel invocat de către apelantul pârât privind lipsa calității procesuale pasive tribunalul constată că este neîntemeiat, deoarece potrivit dispozițiilor prev. art. 36 alin. 1 din codul de procedură civilă calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic.
În speță intimata reclamantă s-a adresat instanței, fiind îndreptățită de faptul că apelantul pârât, B. F. i-a contestat un drept, care dacă nu ar fi protejat în justiție, i-ar cauza prejudicii.
Astfel spus creditoarea M. P. a solicitat instanței autorizarea demolării gardului pe cheltuiala debitorului, tocmai pentru că acesta nu s-a conformat sentinței civile definitivă și irevocabilă nr. 9020/06-11-2012 pronunțată de către Judecătoria Slatina.
Concluzionând tribunalul reține că există identitate între părți și subiectele raportului juridic civil, astfel cum rezulta din hotărârea judecătoreasca pusa in executare, motiv pentru care excepția ridicata de apelant se vădește a fi neîntemeiată.
Față de motivul de apel privind existența autorității de lucru judecat pe considerentul că încheierea nr. 639 din data de 22.01.2014 are autoritate de lucru judecat față de încheierea din data de 25.09.2014, tribunalul îl analizează din perspectiva prev. art. 431 alin 2 cod procedură civilă ca o apărare de fond, considerându-l neîntemeiat.
Astfel prin încheiere nr. 639/22.01.2014 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._ ,această instanță a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 9020/06.11.2012 fiind autorizată creditoarea să treacă la executarea silită în toate formule prevăzute de lege în vederea recuperării creanței în cuantum de 511 lei cu obligația debitorului să demoleze gardul de scândură edificat la stradă de către acesta pe lungimea A-B-2,40m precum și gardul din scândură edificat lateral de el pe lungimea B-C-42 m, existente pe terenul care aparține creditoarei de 128 mp. respectiv diferența de 5.40 m din lungimea A-B -42 m a gardului lateral din scândură .
Intimata reclamantă a formulat cererea de chemare în judecată din prezentul dosar tocmai ca urmare a nerespectării de către debitor a încheierii menționate mai sus, ea fiind autorizată de prim instanță prin încheierea din data de 25.09.2014 să demoleze gardul personal sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului.
Potrivit prev. art. 431 alin 1 cod procedură civilă nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
Deci elementele autorității de lucru judecat în modul permis de prezentul articol sunt părțile, obiectul și cauza, care trebuie să fie aceleași în ambele procese.
În concluzie încheierea nr. 639/22.01.2014 nu are autoritate de lucru judecat față de încheierea apelată deoarece nu există identitate de obiect și cauză.
Susținerile apelantului pârât cu privire la nelegalitatea sentinței civile nr. 9020 /06.11.2012 definitivă și irevocabilă, neavând legătura cu speța de fată, nu pot fi considerate motive de apel și implicit analizate in cauza dedusa judecații, deoarece s-ar încălca autoritatea de lucru judecat a sentintei civile definitiova si irevocabila nr. 9020/06.11.2012 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._ *.
În consecință, tribunalul apreciază încheierea primei instanțe ca fiind temeinică și legală și în baza art. 480 pct. 1 Cod de procedură civilă, urmează să respingă apelul ca nefondat.
În conformitate cu prevederile art. 451 Cod procedură civilă, apelantul va fi obligat la cheltuieli de judecată către intimată în sumă de 50 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei M. P., cu domiciliul în loc. N. T., jud. O..
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât B. F. cu domiciliul în loc. N. T., jud. O., împotriva încheierii civile din data de 25.09.2014 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă M. P., cu domiciliul în loc. N. T., jud. O. .
Obligă apelantul pârât la 500 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 09 aprilie 2015.
Președinte, O. C. | Judecător, V. V. | |
Grefier, A. D. |
Red: O. C. Ex. 4/
Data 14.05.2015
| ← Anulare act. Decizia nr. 742/2015. Tribunalul OLT | Reprezentativitate sindicat. Sentința nr. 643/2015. Tribunalul... → |
|---|
