Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Sentința nr. 352/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 352/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 08-10-2015 în dosarul nr. 735/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 735/2015
Ședința publică de la 08 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. O.
Judecător V. V.
Grefier A. D.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelantul reclamant M. P., domiciliat în . O., împotriva sentinței civile nr. 352 din 19 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți S.C. A. T. SA, cu sediul în București, ., Office Building, nr. 3-5, Camera 5P, .,C. R., domiciliată în C., . 1848,nr.7, . D., A.,cu sediul în B., str. ., sector 1,C. S.,domiciliat în comuna I. J., .. 158, Județul O., P. C. I. J., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996)
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: avocat A. I. pentru apelantul reclamant M. P., avocat D. M. substituind pe avocat L. D. pentru intimatul pârât . București,lipsă celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța în conformitate cu prevederile 131 alin. 1 raportate la dispozițiile art. 95 alin. 2 privitoare la competența Tribunalului și art. 466 alin. 1 Cod proc. Civ. Privitoare la calea de atac a apelului, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Avocat D. M. substituind pe avocat L. D. pentru intimatul pârât . București depune la dosar delegație de substituire nr. 37 și chitanța privind onorariul de avocat.
Instanța acordă cuvântul pe aspectul propunerii de probe.
Avocat A. I. pentru apelantul reclamant M. P. având cuvântul solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Avocat D. M. substituind pe avocat L. D. pentru intimatul pârât . București având cuvântul solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Instanța, încuviințează cererea privind proba cu înscrisuri, solicitate de avocat A. I. pentru apelantul reclamant M. P. și avocat D. M. substituind pe avocat L. D. pentru intimatul pârât . București.
Constatându-se că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat, și procesul se află în stare de judecată, instanța acordă cuvântul părților cu privire la cererea de apel.
Avocat A. I. pentru apelantul reclamant M. P., având cuvântul solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată înscris la dosar. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat D. M. substituind pe avocat L. D. pentru intimatul pârât . București având cuvântul solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală. Cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 352 din 19 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, s-a respins plângerea formulată de petentul M. P., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la data de 24.01.2014 pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, reclamantul M. P. a solicitat modificarea conținutului Cărților Funciare nr._,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_ și_ a comunei I. J. .
În motivarea cererii reclamantul a arătat că prin documentele mai sus amintite s-a diminuat cu mult suprafața de teren pe care o deține în proprietate și s-au schimbat amplasamentele. Se arată că așa cum este întocmită documentația cadastrală o mare parte din terenurile sale se suprapune cu drumurile proprietatea ADN sau drumurile publice, aspect pe care pârâta nu l-a avut în vedere .
În dovedire, reclamantul a atașat înscrisuri: adeverința nr. 60/08.01.2014 eliberată de P. I. J., adeverința nr. 61/10.01.2014 eliberată de P. I. J., încheieri înscriere carte funciară și extrase carte funciară, sent. civ. nr. 70/21.01.2010 a Judecătoriei B., sent. civ. nr. 281/16.02.2009 a Judecătoriei B., Protocol de predare-preluare a terenurilor cu destinație agricolă din domeniul privat al statului .
OCPI a depus la dosar înscrisurile care au stat la baza întocmirii documentației cadastrale.
Prin precizarea din 10.04.2014 reclamantul a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâți a .; Chhana R., A., C. Silvesctru și P. I. J..
Prin încheierea din 05.06.2014 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a OCPI O..
Prin încheierea din 19.06.2014 instanța a constatat decăzut pârâtul din dreptul de a formula precizare la acțiune.
În cauză au fost încuviințate și administrate proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu expertiză de specialitate.
Analizând actele depuse la dosar, instanța a reținut că în urma executării lucrărilor de înregistrare sistematică pe teritoriul U.A.T. I. J., prin încheierile aflate în copie la dosar emise de OCPI O. s-a dispus deschiderea cărților funciare pentru imobilele petentului.
Anterior, petentul dobândise dreptul de proprietate asupra terenurilor în baza sent. civ. nr. 70/21.01.2010 a Judecătoriei B., sent. civ. nr. 281/16.02.2009 a Judecătoriei B., Protocol de predare-preluare a terenurilor cu destinație agricolă din domeniul privat al statului.
Este drept că potrivit concluziilor raportului de expertiză topografie cadastru de la dosar intabularea efectuată la data de 01.11.2012, cu ocazia întocmirii cadastrului general nu respectă documentația cadastrală inițială, însă instanța reține că la nivelul . în cartea funciară s-a făcut din oficiu, după finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare sector cadastral și după expirarea termenului de soluționare a cererilor de rectificare a documentelor tehnice ale cadastrului.
Ori, potrivit art. 14 din Legea 7/1996, după afișarea documentelor tehnice pentru fiecare sector cadastral la primăria unității administrativ teritoriale în cauză, petenta a avut posibilitatea să formuleze cerere de rectificare în cazul existenței unor neconcordanțe între documentele afișate și situația tehnico-juridică reală a imobilului, în speță constatându-se că petenții nu au contestat respectivele documente, ulterior afișării lor.
În atare situație, instanța a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 15 alin. 1 din Legea 7/1996, coroborat cu art. 9 din Ordinul nr. 844/2010, potrivit cu care identificarea și numerotarea imobilelor cuprinse în titlurile de proprietate emise în baza legilor fondului funciar sau alte acte de proprietate, planuri și alte evidențe cadastrale și de publicitate imobiliară anterioare realizării cadastrului și deschiderii noilor cărți funciare își pierd valabilitatea.
Față de considerentele de fapt și de drept reținute mai sus, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul reclamant M. P., arătând că in ceea ce privește încheierea din19.06.2014 prin care instanța de fond a constatat că apelantul este decăzut din dreptul de formula precizare la acțiune, solicită instanței de apel să observe că prin încheierea din 20.03.2014 instanța de fond i a pus in vedere să –și precizeze calitatea procesuală pasivă, dat fiind faptul că la data introducerii acțiunii acesta nu cunoștea cine deține carte funciară pentru terenul proprietatea sa ,însă din data de l0.04.2014 s-a conformat celor impuse de instanță și a solicitat introducerea in cauză a celor care dețin cartea funciară,indicând pârâții și depunând acte in acest sens.
Mai susține că in ceea ce privește motivarea instanței de fond, în sensul că înscrierea in cartea funciară s-a făcut din oficiu după finalizarea lucrărilor de cadastru și după expirarea termenului de soluționare a cererilor de rectificare a documentelor tehnice ale cadastrului, nu rezulta din conținutul hotărârii de unde a ajuns instanta la o astfel de concluzie atatat timp cat la dosar nu exista dovezi in acest sens.
Precizează de asemenea că P. I. J. a contestat modul de realizare al înscrierilor a în cartea funciară la OCPI,ANCPI și Prefectură,solicitând îndreptarea și corectarea erorilor din aceasta.
Pentru aceste considerente solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
În drept invocă dispoz. art 466- 482 c.p.c.
La data de 8.10.2015 intimata pârâtă S.C. A. T. SA a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea apelului și să se constate culpa procesuală a apelantului și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând sentința prin prisma motivelor de apel, în considerarea dispozițiilor legale incidente în cauză și prin raportare la actele procedurale de la dosar, tribunalul constată că apelul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Primul motiv de apel invocat care se referă la faptul că instanța de fond a aplicat greșit in cauza dedusa judecații dispozițiile art. 204 c.pr.civ, se dovedește a fi întemeiat pentru considerentele ce succed:
In conformitate cu dispozițiile art. 204 din Codul de procedura civilă R„ (1) Reclamantul poate să își modifice cererea și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat. În acest caz, instanța dispune amânarea pricinii și comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării, care, sub sancțiunea decăderii, va fi depusă cu cel puțin 10 zile înaintea termenului fixat, urmând a fi cercetată de reclamant la dosarul cauzei.
(2) Cu toate acestea, nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de ședință declarațiile verbale făcute în instanță când:
1. se îndreaptă greșelile materiale din cuprinsul cererii;
2. reclamantul mărește sau micșorează cuantumul obiectului cererii;
3. se solicită contravaloarea obiectului cererii, pierdut sau pierit în cursul procesului;
4. se înlocuiește o cerere în constatare printr-o cerere în realizarea dreptului sau invers, atunci când cererea în constatare este admisibilă.
(3) Modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut la alin. (1) poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părților.
Din acest text de lege, rezulta cu evidență că primul termen de judecată la care reclamantul este legal citat este termenul limită până la care acesta poate modifica cererea de chemare in judecată si sa propuna noi dovezi, altele decat cele aratate potrivit art. 194 lit.e c.pr.civ.
Acesta se determina potrivit prevederilor art. 201 alin.3-6 c.pr.civ.
Prin modificarea cererii de chemare in judecată se înțelege modificarea unui element din cuprinsul cererii de chemare in judecată( părti, pretentii/obiect, motive de fapt ,motive de drept).
Dispozițiile alin. 3 ale textului de lege mai sus mentionat permit inlăturarea sanctiunii decaderii ,dar și a sanctiunii nulitatii actelor de procedura efectuate peste termenul legal imperativ ( art. 185 alin.1 teza a doua din c.pr.civ), daca toate părtile își exprimă in mod expres acordul in acest sens .
Or in cauza dedusă judecații instanța de fond a eludat aceste dispoziții legale, întrucât nu s-a preocupat să solicite poziția procesuală a paratului OCPI O., din cererea de chemare in judecată, respectiv: daca își manifestă in mod expres acordul sau nu, cu privire la cererea modificatoare formulată de reclamant la data de 10.04.2014, prin care solicita introducerea in cauză a următoarelor persoane: ., C. R., A., C. S., P. comunei I. J., în calitate de pârâți ( calitate pe care aceste persoane o dobândesc numai daca există acordul expres al părților intre care s-a legat raportul juridic litigios), pentru a face o judicioasă aplicarea a dispozițiilor art. 204 alin.1 c.pr.civ., precum și a celorlalte dispoziții procedurale.
Referitor la cel de al doilea motiv de apel și acesta este întemeiat întrucât hotărârea atacată cu prezentul apel este deficitară sub aspectul motivării.
Se constată, din verificările motivării sentinței, că în realitate instanța de fond nu a făcut o motivare a hotărârii în fapt și în drept astfel încât pe calea controlului judiciar, tribunalul să poată analiza justețea acesteia.
Motivarea hotărârii reprezintă arătarea argumentelor ce sunt aduse pentru justificarea temeiniciei și legalității soluțiilor pe care instanțele judecătorești sau alte organe de jurisdicție le pronunță în cauzele judecate.
Motivarea hotărârii se face în fapt și în drept: 1) Motivarea în fapt cuprinde analiza și evaluarea probelor pe baza cărora s-a stabilit existența sau inexistența faptelor și împrejurărilor care au generat litigiul dintre părți, respectiv pentru ce au fost admise susținerile uneia din părți și înlăturate cele formulate de cealaltă parte.
Motivarea în drept cuprinde justificarea aplicării în cauza judecată a anumitor norme de drept și de ce li s-a dat acestora o anumită interpretare. Rațiunea și obligativitatea motivării oricărei hotărâri o dau următoarele considerații și interese: a) constituie o garanție pentru justițiabili, care, din expunerea sistematică și logică a considerațiunilor de fapt și drept, pot cunoaște temeiurile ce au condus la soluția dată cauzei și pot ataca hotărârea combătând temeiurile pe care le găsesc nefondate.
Conform art.425 alin.1 lit.b)Noul Cod pr.civilă, o hotărâre cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, trebuind să existe o concordanță între motivare și dispozitiv.
Motivarea unei hotărâri nu este problemă de volum, ci una de conținut.
Motivarea hotărârii înlătură arbitrariul și face posibil controlul judiciar, precum și exercitarea căilor de atac de retractare.
Cercetarea fondului cauzei rezulta din însăși motivarea deciziei, a fondului intrinsec al cauzei, între acestea existând o legătură de necesitate și suficiență, or, în situația în care argumentele instanței nu se regăsesc în considerente aceasta echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
Ori, se constată existența în considerentele sentinței civile a unei contradicții.
Astfel, prima instanța a reținut că petentul apelant nu a formulat cerere de rectificare, respectiv nu a contestat documentele tehnice cadastrale, însă din analiza probelor pe fiecare in parte și pe toate in ansamblul lor raportat și la dispozițiile legale in materie nu rezultă că instanța de fond ar fi ar fi efectuat verificări privind reala posibilitate a apelantului de a apela la acest mijloc procedural prevăzut de dispozițiile Titlului I „ Regimul general al cadastrului și publicității imobiliare”din Legea cadastrului și a publicității imobiliare R, ci probabil a preluat din întâmpinarea depusa de OCPI O., sustinerile acestuia..
De asemenea, tribunalul constată că simpla referire a instanței de fond in considerente hotărârii că in cauza sunt incidente dispozițiile art.15 alin.1 din Legea 7/1996 rap. la art. 9 din Ordinul nr. 844/2010, fara a face o argumentare in acest sens, echivalează cu necercetarea fondului cauzei și atrage imposibilitatea exercitării controlului judiciar, la situația de fapt și de drept reținută de aceasta.
Se impune ca instanța să facă verificări în acest sens și să suplimenteze probatoriul pentru justa soluționare a cauzei ( să solicite de la OCPI O. dovada afișării la P. I. J., a documentelor tehnice, să verifice daca a fost respectat termenul prevăzut de dispozițiile Legii 7/1996 in forma care era in vigoare la data efectuării documentelor tehnice, daca au fost emise procesele verbale și daca au fost comunicate potrivit legii și de asemenea să examineze toate aspectele de fapt și de drept in vederea pronunțării unei sentințe legale si temeinice.
Conform jurisprudenței Curții Europene, noțiunea de proces echitabil în sensul art.6 CEDO presupune ca o instanță internă să fi examinat în mod real toate problemele esențiale ce i-au fost supuse.
Or, în cauza de față instanța nu s-a pronunțat și nu a argumentat tocmai probleme esențiale, motive care erau determinante pentru verificarea realizării soluției care s-a pronunțat și (cauza Albina împ.României publicată în M.Of.1049/25.11.2005).
Se ține seama atât de faptul că hotărârea din punctul de vedere arătat nu a fost motivată, cât și de dispoz.art.6 CEDO a reglementării dreptului la un proces echitabil și art.13 CEDO privind dreptul de acces la o instanță.
Astfel, dreptul de acces la o instanță și posibilitatea exercitării unor acțiuni trebuie să existe la un nivel suficient de certitudine, nu numai în teorie dar și în practică deoarece în caz contrar, ele sunt lipsite de efectivitate și accesibilitate.
Pentru ca o acțiune să fie considerată accesibilă trebuie ca reclamantul să o poată exercita el însuși, în mod direct. De asemenea acțiunea ce va fi utilizată trebuie să fie adecvată și eficace, adică de natură a conduce la înlăturarea încălcărilor invocate.
Eficacitatea unei acțiuni se apreciază în raport cu dispozițiile legale naționale în vigoare, cu jurisprudența în materia aplicării acestora și chiar în funcție de opinia generală a doctrinei cu privire la trăsăturile acelei acțiuni data când ea putea fi exercitată.
În ceea ce privește instanța națională – de care vorbește art. 13- trebuie subliniat că jurisprudența Curții, cere existența unui remediu intern care să permită autorităților naționale competente să decidă atât asupra fondului unei plângeri privind un drept din Convenție cât și să acorde reparații adecvate.
În lumina dispozițiilor art.6 și 13 din Convenția Europeană de Apărare a Drepturilor Omului (CEDO) – pentru realizarea unei protecții eficace a dreptului persoanei nu este suficientă numai consacrarea unor drepturi substanțiale, ci este necesar a fi respectate și garanțiile fundamentale de ordin procedural ce însoțesc aceste drepturi ce își găsesc reglementarea și în dreptul românesc.
Fundament al dreptului atât procedurile pe care Convenția le reglementează, trebuie respectate imperativ cât și principiile de drept procedural care asigură și garantează persoanei dreptul la un proces echitabil.
Una dintre garanțiile privitoare la procedură prin prisma art.6 CEDO – referitor la motivarea hotărârii sau analizării tuturor probelor în contextul analizării criticilor invocate –au fost încălcate în speță.
Dreptul la un proces echitabil presupune, în principiu, motivarea hotărârii prin prisma analizării tuturor criticilor invocate și a probelor administrate.
Justițiabilul trebuie să se convingă că s-au examinat toate probele administrate și în plus enunțarea problemei de drept și de fapt pe care instanța s-a întemeiat trebuie să-i permită justițiabilului să aprecieze șansele de succes ale unui recurs.
Argumentele decisive pentru soluționarea cauzei trebuie să-și găsească însă reflectare în hotărâre ( Comisia EDO, Dec.din 2 aprilie 1973, Curtea EDO Hiro Balani C. Spania, Hot.din 9 dec.1994 . nr.303 p.25 – par.28).
Față de cele expuse, conform art.470 alin.3 teza 2, ținând seama că sub aspectele arătate, instanța nu a intrat în cercetarea fondului, tribunalul va admite apelul declarat, va anula sentința și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul reclamant M. P., domiciliat în . O., împotriva sentinței civile nr. 352 din 19 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți S.C. A. T. SA, cu sediul în București, ., Office Building, nr. 3-5, Camera 5P, .,C. R., domiciliată în C., . 1848,nr.7, . D., A.,cu sediul în B., str. ., sector 1,C. S.,domiciliat în comuna I. J., .. 158, Județul O., P. C. I. J., anulează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Octombrie 2015
Președinte, S. O. | Judecător, V. V. | |
Grefier, A. D. |
RED. V.V/A.D.
14.10.2015, JUD. FOND M.M
| ← Validare poprire. Decizia nr. 737/2015. Tribunalul OLT | Pretenţii. Decizia nr. 738/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
