Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1022/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1022/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 15-12-2015 în dosarul nr. 1022/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1022/2015
Ședința publică de la 15 Decembrie 2015
Completul specializat în litigii de Minori și familie compus din:
PREȘEDINTE I. M.
Judecător I. B.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelantul pârât G. M., CNP –_, domiciliat în Corabia, ., nr. 41, ., Județul O., împotriva sentinței civile nr. 888/15.10.2015, pronunțată de Judecătoria Corabia, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă G. A., domiciliată în Corabia, ., nr. 41, ., ., Județul O. și cu domiciliul ales la av. D. C., cu sediul în Corabia, .. 41, Județul O., având ca obiect ordonanță președințială, stabilire domiciliu minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: apelantul pârât G. M., personal și intimata reclamantă G. A. personal și asistată de avocat D. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, prezent în instanță apelantul pârât G. M., este identificat cu CI . nr._, arată că înțelege să renunțe la serviciile apărătorului să ales, domnul avocat T. D. și că își retrage apelul declarat.
Instanța, după interpelarea părților, care arată că nu mai au alte cereri de formulat, acordă cuvântul asupra apelului.
Apelantul pârât G. M., având cuvântul, solicită a se lua act că își retrage apelul, fiind de acord cu sentința civilă nr. 888/15.10.2015, pronunțată de Judecătoria Corabia, în dosar nr._ .
Avocat D. C., având cuvântul pentru intimata reclamantă G. A., solicită as e lua act că apelantul și-a retras apelul. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 888/15.10.2015, pronunțată de Judecătoria Corabia, în dosar nr._, s-a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta G. A., în contradictoriu cu pârâtul G. M., având ca obiect” stabilirea provizorie a locuinței minorilor”.
S-a stabilit locuința minorilor G. M. A., născută la data de 19.08.2006 și G. Ș. C., născut la data de 22.12.2008, la mamă.
Măsura este provizorie și va produce efecte până la soluționarea cauzei având ca obiect” divorț cu minori”, ce face obiectul dosarului cu nr._ al Judecătoriei Corabia.
În temeiul art.453 din C.p.civilă, sa fost obligat pârâtul la plata sumei de 1.998 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat.
Executorie, de îndată, fără somație și trecerea unui termen.
S-a admis excepția netimbrării cererii reconvenționale formulată de pârâtul G. M., în contradictoriu cu reclamanta G. A., având ca obiect” stabilirea provizorie a locuinței minorilor”.
S-a anulat cererea reconvenționale formulată de pârâtul G. M., în contradictoriu cu reclamanta G. A., având ca obiect” stabilirea provizorie a locuinței minorilor, ca netimbrată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la instanță sub nr._ /23.09.2015 reclamanta G. A. a chemat in judecata pe pârâtul G. M. și a solicitat, pe cale procedurii speciale a ordonanței președințiale, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună stabilirea provizorie a locuinței minorilor G. M. A., născută la data de 19.08.2006 și G. Ș. C., născut la data de 22.12.2008, la mamă.
In motivarea în fapt a cererii de ordonanță președințială reclamanta a arătat că este în proces de divorț cu pârâtul cererea fiind înregistrată la Judecătoria Corabia sub nr._
Reclamanta a mai arătat că la data de 29.04.2006 a avut loc încheierea căsătoriei lor din care au rezultat minorii G. M. A., născută la data de 19.08.2006 și G. Ș. C., născut la data de 22.12.2008. La scurt timp au început neînțelegerile și din cauza violențelor fizice la care a fost supusă, la data de 11.07.2013, s-a produs separarea în fapt, ocazie cu care a luat cei doi minori și și-au stabilit domiciliul la mama sa.
Reclamanta a precizat că la o săptămână de la separarea în fapt a fost sunată de către pârât spunând că atât el cât și mama lui vor să vadă copiii. Ajunși în fața blocului, a fost bruscată de pârât iar copiii i-au fost luați din brațe, a încercat să se împotrivească din răsputeri însă, în cele din urmă; pârâtul a reușit să-i smulgă din brațe doar fetița și să intre în apartamentul mamei sale.
Reclamanta a învederat că la numai câteva zile de la incident, la data de 19.07.2014 a introdus la Judecătoria Corabia acțiune de divorț înregistrată sub nr._ însă prin sentința civilă nr.174/12.02.2014 i-a respins acțiunea cu motivarea că relația de căsătorie poate fi remediată.
Reclamanta a mai precizat că, la insistențele mele, singura modalitate acceptată tacit de către pârât de a avea legături personale cu minora, a fost aceea de a o vizita la școala pe care o frecventa în localitatea I., fapt ce a avut loc regulat, la două săptămâni, iar în primul concediu de odihnă din toamna anului 2014, a mers zilnic.
Reclamanta a mai arătat că întrucât minora G. M. A. și-a manifestat voința de a locui ea, în luna iunie a anului 2015 a luat-o pe minoră în domiciliul ei și de atunci pârâtul nu a mai venit niciodată să-i vadă pe minori sau să le aducă bunuri.
Reclamanta a mai precizat că i-a înscris pe ambii copii la Școala cu clasele 1-VIII D. B. iar după deschiderea anului școlar au frecventat zilnic cursurile acestei instituții de învățământ.
Reclamanta a mai arătat că la data de 21.09.2015, după cei doi minori au fost duși la școală, pârâtul a reușit iarăși să ia prin violență pe minorul G. Ș. C. din incinta școlii deși cadrele didactice au intervenit rapid.
Reclamanta a subliniat că procedând astfel pârâtul a afectat relația dintre cei doi minori prin faptul că prin violență i-a separat pe minori, mai întâi în iulie 2013, când prin violență a reușit să o smulgă de lângă ea pe fetița, iar la 4 luni după ce fetița a ales să vină la ea, să-l ia în maniera descrisă pe băiețel în clasa de curs.
Cererea a fost motivată în drept pe dispozițiile art.920 din C.pr.civ.
Cerea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei
La cererea de chemare în judecată au fost anexate în copie cu mențiunea conform cu originalul următoarele înscrisuri: certificat de naștere minori G. M. A. și G. Ș. C. (f.11,12), adeverințele nr.2068/23.09.2015 și 2067/23.09.2015 (f.13-14), carte de identitate reclamantă (f.15), certificat de căsătorie părți.
La data de 14.10.2015 pârâtul a depus prin serviciul Registratură întâmpinare/cerere reconvențională prin care ca a solicitat respingerea acțiunii promovate de G. A. iar printr-o ordonanță președințială să se stabilească locuința minorilor G. M. A. și G. Ș. C. la domiciliul său.
În drept, cererea reconvențională a fost întemeiată pe dispozițiile art.205-209 din C.proc.civ.
Instanța a încuviințat administrarea probelor propuse de către reclamantă în mod legal, respectiv proba cu înscrisurile anexate cererii de chemare în judecată și proba testimonială cu martorii C. C. și D. V. ale căror declarații au fost consemnate și atașate la filele 31 și 32 din dosar.
Din analiza cererii de ordonanță președințială și a dispozițiilor Codului de procedură civilă, instanța a reținut următoarele :
Prin rolul Judecătoriei Corabia este înregistrat dosarul nr._ în care figurează ca părți reclamanta G. A. și pârât G. M. iar obiectul cauzei este „divorț cu minori (f.10)”.
Părțile s-au căsătorit la data de 29.04.2006 iar din această căsătorie au rezultat minorii G. M. A., născută la data de 19.08.2006 și G. Ș. C., născut la data de 22.12.2008 (f.11-12, 16).
La data de 21.09.2015 minorul G. Ș. C., aflat la acel moment în grija mamei a fost luat prin violență de către pârât din incinta școlii și din acel moment și până în prezent nu a mai fost adus la școală și nici nu a fost transferat la o altă instituție de învățământ.
Prin cererea de ordonanță președințială de față reclamanta a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună stabilirea provizorie a locuinței minorilor G. M. A., născută la data de 19.08.2006 și G. Ș. C., născut la data de 22.12.2008, la mamă”.
Potrivit art. 997 alin. 1) C proc civ „instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
Acest text de lege reglementează, pe de o parte, domeniul de aplicare al ordonanței președințiale, iar, pe de altă parte, condițiile ce trebuie analizate pentru a stabili temeinicia sau netemeinicia unei astfel de cereri.
1) În ceea ce privește domeniul de aplicare, măsura ce se solicită a fi luată pe cale de ordonanță președințială trebuie să vizeze (să urmărească) următoarele 3 obiective:
-păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere;
-prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara;
-înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
1) „stabilirea provizorie a locuinței minorilor” poate fi solicitată fie păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, fie pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, în funcție de circumstanțele de fapt ce sunt arătate de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Totuși, în speța de față, instanța constată că nu se impune a cerceta dacă motivele de fapt invocate de reclamant în cuprinsul acțiunii corespund domeniului de aplicare al ordonanței deoarece există art.920 C proc civ care dispune următoarele: „instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței minorilor…”.
După cum se observă, acest text de lege prevede că se pot lua măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, în timpul judecării divorțului, prevăzându-se astfel, în mod expres, incidența domeniului de aplicare al ordonanței președințiale în acest caz determinat.
2) Cât privește condițiile ce trebuie analizate pentru a stabili temeinicia sau netemeinicia unei astfel de cereri, acestea sunt în număr de 3, și anume: urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului.
Cercetând cele 3 condiții pentru stabilirea temeiniciei cererii, instanța reține următoarele:
a) Cererea formulata de reclamantă prezintă urgență, deoarece orice întârziere in luarea măsurii împiedica reclamanta in exercitarea autorității părintești asupra minorului, ceea ce este de natura sa se reflecte negativ atât asupra situației sale, cat mai ales asupra minorului G. Ș. C., născut la data de 22.12.2008, care, de la momentul nașterii și până la momentul luării sale din incinta școlii prin violență, s-a aflat în grija mamei, cât și prin faptul că de la data de 21.09.2015 și până în prezent minorul nu a mai fost adus la școală și nici nu a fost transferat la o altă instituție de învățământ. Această condiție este justificată și de faptul că, lipsa mamei in preajma propriului copil ar crea un prejudiciu ireparabil in creșterea si dezvoltarea acesteia, prezența fiind imperios necesară pentru o creștere și dezvoltare normală acestuia.
Deși la data formulării acțiunii minora se afla în grija mamei, urgența măsurii stabilirii locuinței provizorii la mamă se justifică tocmai pentru a preîntâmpina un eventual eveniment similar care să se finalizeze prin luarea minorei prin violență de către pârât.
b) În privința celei de-a treia condiții -caracterul vremelnic al măsurii dispuse-, din cuprinsul disp. art. 997 alin.1 C.p.c., constată că pe calea ordonanței președințiale nu pot fi dispuse măsuri definitive, de natură să rezolve în fond litigiul dintre părți, ordonanța neavând ca scop stabilirea definitivă a drepturilor părților.
Condiția vremelniciei măsurii este îndeplinită având în vedere că exista posibilitatea discutării fondului la instanța de drept comun, respectiv în dosarul nr._, având ca obiect divorț cu minori aflat în fața primei instanțe de fond în cadrul căruia reclamanta a solicitat ca locuința minorilor G. M. A. și G. Ș. C. să fie stabilit la mama reclamantă.
c) Este de asemenea îndeplinită și cea de-a treia condiție de admisibilitate a ordonanței președințiale prevăzute de art. 997 C.pr.civ, aceea ca măsura luata sa nu prejudece fondul, având in vedere dispozițiilor art. 920 C.pr.civ din materia divorțului.
Mai mult decât atât, ordonanță președințială este întotdeauna admisibila când tinde la înlăturarea unor acte abuzive, cum este împiedicarea unui părinte în exercitarea autorității părintești asupra copilului ei minor și separarea prin violență a doi frați. In aceasta situație masurile luate privesc de fapt restabilirea unei situații anterioare modificate abuziv si nu stabilesc de partea cui este dreptul, deci nu se analizează fondul pretențiilor dintre părți, ci numai aparenta dreptului, prezumându-se ca raporturile juridice existente sunt conforme dispozițiilor legale, partea nemulțumită neputând folosi decât mijloacele puse de lege la dispoziția sa.
Daca pentru rezolvarea cererii de ordonanță președințială instanța nu are de cercetat fondul dreptului discutat intre părți, in schimb, pentru ca măsura luata sa nu fie arbitrara, va cerceta aparenta acestui drept
Mai mult decât atât, aparenta dreptului in favoarea reclamantei rezulta si din prezenta indispensabila a acesteia in creșterea si educarea minorului care, la o varsta de 7 ani are nevoie de prezenta mamei, necesitând o îngrijire permanenta.
Prin felul în care a procedat, pârâtul a fost afectată relația dintre cei doi minori prin faptul că prin violență i-a separat pe minori, mai întâi în iulie 2013, când prin violență a reușit să o smulgă de lângă reclamantă pe fetița, iar la 4 luni după ce fetița a ales să vină la reclamantă, să-l ia în maniera descrisă pe băiețel în clasa de curs.
Relația dintre doi frați trebuie privită ca fiind specială, plină de iubire reciprocă, fiecare frate/soră fiind un reper emoțional pentru celălalt și acest reper trebuie păstrat și pentru viitor mai ales în cazul copiilor de vârste fragede care nu înțeleg pe deplin motivele pentru care au ajuns să se separe.
A rămâne împreună înseamnă pentru minori înainte de toate un sprijin reciproc ce și-l pot acorda în aceste episoade de dispute ale părinților, ori o separare a lor ar conduce inevitabil la o interiorizare irecuperabilă a fiecărui minor
Pentru aceste considerente, instanța a constatat ca cererea reclamantei îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, și a admis cererea si in temeiul art. 929 C.p.c. a stabilit în mod provizoriu locuința minorilor G. M. A., născută la data de 19.08.2006 și G. Ș. C., născut la data de 22.12.2008, la mamă, pana la soluționarea definitiva a procesului de divorț.
În temeiul art.453 din C.p.civilă, pârâtul fiind în culpă procesuală, a fost obligat la plata sumei de 1.998 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat.
Impotriva sentinței a declarat apel pârâtul G. M., arătând că instanța de fond a admis cererea intimatei apelante, respingând ca netimbrată cererea sa iar printr-o lecturare atentă a hotărârii se poate observa că instanța de fond a soluționat cauza să se intre în cercetarea fondului.
La termenul din 15.12.2015 apelantul prezent în instanță, a declarat că renunță la apelul formulat.
Potrivit art. 408 alin. 1 C.pr.civ. reclamantul poate, în tot cursul procesului, să renunțe la însuși dreptul pretins dacă poate dispune de acesta fără a fi necesar acordul pârâtului, iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol, renunțarea se poate face atât verbal în ședință consemnându-se în încheiere, cât și prin înscris autentic.
Cum la termenul din 15.12.2015 apelantul a declarat în ședință publică că renunță la apel, tribunalul urmează să ia act că reclamatul și-a retras apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Retras apelul declarat de apelantul pârât G. M., CNP –_, domiciliat în Corabia, ., nr. 41, ., ., Județul O., împotriva sentinței civile nr. 888/15.10.2015, pronunțată de Judecătoria Corabia, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă G. A., domiciliată în Corabia, ., nr. 41, ., ., Județul O. și cu domiciliul ales la av. D. C., cu sediul în Corabia, .. 41, Județul O., având ca obiect ordonanță președințială, stabilire domiciliu minor.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Decembrie 2015.
Președinte, I. M. | Judecător, I. B. | |
Grefier, M. T. |
Red.IB
Tehnored.IM
Jf: F.R.D.
ex.4/21.12.2015.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1020/2015. Tribunalul OLT | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
