Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 170/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 170/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 08-09-2015 în dosarul nr. 2563/311/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 170/2015
Ședința publică de la 08 Septembrie 2015
Completul specializat în litigii de Minori și familie compus din:
PREȘEDINTE S. O.
Judecător I. M.
Judecător I. B.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă G. (V.) M., domiciliată în ., împotriva sentinței civile nr. 1118/06.02.2015, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât V. M., domiciliat în ., având ca obiect - partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurenta reclamantă G. (V.) M. personal și asistat de avocat R. V. și intimatul pârât V. M. personal și asistat de avocat P. C. P. .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus prin serviciul registratură, dovada achitării taxei judiciare de timbru, din partea recurentei reclamante G. M..
Avocat R. V., pentru recurenta reclamantă depune la dosar dovada achitării timbrului judiciar în valoare de 3 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat R. V., având cuvântul pentru recurenta reclamantă G. (V.) M., solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul omologării raportului de expertiză efectuat la instanța de fond de către expert S. C., iar în subsidiar admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond.
Critică sentința primei instanțe susținând faptul că se impunea a fi pronunțată o încheiere de admitere în principiu dată fiind complexitatea speței, fiind vorba de un partaj bunuri comune, că în mod greșit au fost respinse obiecțiunile formulate de reclamantă la raportul de expertiză efectuat de expert P. N.. De asemenea, instanța de fond nu a solicitat experților să se pună de acord cu privire la valoarea bunurilor mobile, având în vedere că între cele două rapoarte de expertiză există mari discrepanțe sub aspect valoric și că nu se mai impunea efectuarea unei noi expertize de specialitate construcții.
Solicită obligarea intimatului pârât la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat P. C. P., având cuvântul pentru intimatul pârât V. M., solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Prima instanță a pronunțat o încheiere de admitere în principiu aflată la filele 4 și 5 din dosarul de fond, prin care s-au reținut atât bunurile cât și cota de 50% pentru fiecare dintre părți.
Față de gradul de uzură al bunurilor, care este de 90%, așa cum rezultă din planșele foto de la dosar, corect instanța a respins obiecțiunile la raportul de expertiză, iar față de critica referitoare la efectuarea unei contraexpertize, arată că reclamanta a fost prezentă la judecată și la interpelarea instanței cu privire la efectuarea acesteia, reclamanta nu a solicitat acest lucru.
Solicită obligarea recurentei reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 1118/06.02.2015, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, s-a admis în parte cererea, astfel cum a fost precizată, privind pe reclamanta G. M., în contradictoriu cu pârâtul V. M., având ca obiect „partaj bunuri comune”.
S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri:
1. bunuri imobile situate în . – cu o valoare totală de 3.235 de lei, astfel cum au fost identificate și evaluate de expertul tehnic judiciar P. N.: o sală, construită din beton și acoperită cu tablă, realizată în fața casei de locuit cu patru încăperi, atribuită pârâtului prin Sentința civilă nr. 2515/31.07.1991, pronunțată de Judecătoria Slatina în ds. nr. 1897/1991 – cu o valoare de 1.734 de lei; anexe, anume: o bucătărie de vară din paiantă, cu învelitoare din azbociment ondulat - cu o valoare de 292 de lei; grajd din paiantă cu învelitoare din azbociment ondulat - cu o valoare de 171 de lei; magazie pentru lemne, realizată din paiantă și cărămidă - cu o valoare de 362 de lei; un pătul din lemn și plasă de sârmă, cu învelitoare din azbociment ondulat - cu o valoare de 167 de lei; o magazie PFL, cu învelitoare din azbociment ondulat - cu o valoare de 167 de lei; un gard împrejmuitor din plasă de sârmă pe o lungime de 7.30 m între grădini și 2,30 m în spatele cotețelor - cu o valoare de 442 de lei;
2. bunuri mobile – cu o valoare totală de 600 de lei, astfel cum au fost identificate și evaluate de expertul tehnic judiciar R. A. L.: o canapea cu două fotolii – cu o valoare de 200 de lei; un televizor color – cu o valoare de 300 de lei; un frigider - cu o valoare de 100 de lei.
Total valoare masa partajabila: 3.835 de lei.
S-a stabilit cote de contributie ale soților la dobandirea bunurilor comune de 50% pentru fiecare parte.
S-a dispus ieșirea din codevălmășie a părților și s-au atribuit loturile după cum urmează:
Lotul nr. 1 în valoare de 1917,5 lei s-a atribuit reclamantei și se compune din suma de bani pe care o va primi sub formă de sultă de la lotul nr. 2.
Lotul nr. 2 în valoare de 3.835 de lei s-a atribuit pârâtului și se compune din bunuri imobile - o sală, construită din beton și acoperită cu tablă, realizată în față casei de locuit cu patru încăperi, atribuită pârâtului prin sentința civilă nr. 2515/31.07.1991, pronunțată de Judecătoria Slatina în dos. nr. 1897/1991 – cu o valoare de 1.734 de lei; anexe, anume: o bucătărie din paiantă, cu învelitoare din azbociment ondulat - cu o valoare de 292 de lei, grajd din paiantă cu învelitoare din azbociment ondulat - cu o valoare de 171 de lei, magazie pentru lemne, realizată din paiantă și cărămidă - cu o valoare de 362 de lei; un pătul din lemn și plasă de sârmă, cu învelitoare din azbociment ondulat - cu o valoare de 167 de lei; o magazie PFL, cu învelitoare din azbociment ondulat - cu o valoare de 167 de lei; un gard împrejmuitor din plasă de sârmă pe o lungime de 7.30 m între grădini și 2,30 m în spatele cotețelor - cu o valoare de 442 de lei; bunuri mobile - o canapea cu două fotolii – cu o valoare de 200 de lei; un televizor color – cu o valoare de 300 de lei; un frigider - cu o valoare de 100 de lei.
Va plăti sultă lotului nr. 1 suma de 1917,5 lei.
S-a constatat efectuarea de către părți a unor cheltuieli de judecată în cuantum total de 3.804,5 de lei, care vor fi compensate în parte astfel:
S-a constatat că reclamanta a efectuat cheltuieli de judecată în cuantum total 2.451,5 de lei și va primi următoarele suma de 1900 de la pârât.
S-a constatat că pârâtul a efectuat cheltuieli de judecată în cuantum total de 1.353 de lei și va plăti reclamantei suma de 549,25 de lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 13.03.2012 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Slatina, sub nr._/311/2013, acțiunea în partaj de bunuri comune formulată de reclamanta G. M., în contradictoriu cu paratul V. M., solicitând partajarea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei.
In motivarea acțiunii reclamanta arată că s-a căsătorit cu pârâtul, din aprilie 1997, după ce în prealabil încheiase un contract de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere cu privire la un imobil casă de locuit, proprietatea pârâtului.
Din februarie 2010, sunt despărțiți în fapt și în drept, prin hotărâre de divorț, conform Sentinței civile nr. 1075/18.02.2010, pronunțată de Judecătoria Slatina, rămasă definitivă și irevocabilă.
În timpul căsătoriei, au dobândit următoarele bunuri imobile: o casă formată din trei camere, două din paiantă și una din cărămidă, acoperită cu plăci din azbociment; prispă (sala din fața casei) din ciment, acoperită cu tablă -15 m.l.; depozit de lemne - 9 m.p., înalt de 3 metri; patul și magazie, circa 14 m.p.; patul, circa 10 m.p., din sârmă împletită de jur împrejur, acoperit cu plăci de azbociment; magazie, de circa 4 m.p., din PFL, acoperită cu plăci de azbociment; cocină de porci, circa 3 m.p., din cărămidă, acoperită cu plăci din azbociment și îngrădită cu fier forjat; astupat beci; construit o cameră din cărămidă, cu încălzire sobă; garduri împrejmuire - circa 35 m.l, din sârmă împletită; bunuri mobile: canapea și două fotolii; frigider; televizor.
Reclamanta precizează că, în momentul despărțirii în fapt, toate bunurile mai sus indicate au rămas în posesia pârâtului, ea fiind alungată din domiciliul comun și o mare parte din lucrurile sale personale au rămas la acesta.
In susținere, s-a depus la dosar copia sentinței civile nr. 1075/18.02.2010, pronunțată de Judecătoria Slatina.
Reclamanta a depus la dosar precizare la acțiune, prin care a indicat valoarea totală a bunurilor care se ridică la suma de 10.000 lei.
Paratul V. M. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
In motivarea acțiunii pârâtul a arătat că a fost căsătorit cu reclamanta după ce, in prealabil, a încheiat un Contract de întreținere pentru bunurile pe care reclamanta le solicita a fi partajate, ca fiind dobândite de ei in timpul căsătoriei.
Pârâtul învederează că bunurile solicitate au fost dobândite de el împreuna cu prima soție, iar in urma partajului soluționat prin Sentința civila nr. 2515/31.07.1991, pronunțata de Judecătoria Slatina in dosarul nr. 1897/1991, i-au revenit lui in lot. Ulterior, prin Contractul de întreținere autentificat sub nr. 1843/26.07.1996, le-a vândut reclamantei. Prin Sentința civila nr. 8730/01.09.2011, pronunțata de Judecătoria Slatina, in dosarul nr._, s-a dispus rezoluțiunea Contractului de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere, sentința ce a rămas irevocabila, prin respingerea recursului.
In afara de bunurile ce i-au revenit in lot prin Sentința civila nr. 2515/31.07.1991, pârâtul a mai edificat un depozit din lemne, mai exact o aplecătoare, in anul 1991, cu mult înainte de a se casatori cu reclamanta. Astfel, pârâtul învederează ca împreună cu reclamanta nu a dobândit niciun bun comun.
Reclamanta a depus la dosar precizări cu privire la valoarea bunurilor solicitate la masa de partaj: o casă formată din trei camere, două din paiantă și una din cărămidă, acoperită cu plăci de azbociment, în valoare de 3.500 lei; prispa (sala casei) din ciment, acoperită cu tablă - 15 m.l,în valoare de 600 lei; depozit de lemne - 9 m.p., înalt de 3 metri, în valoare de 500 lei; patul și magazie, circa 14 m.p., în valoare de 600 lei; patul, circa 10 m.p., din sârmă împletită de jur împrejur, acoperit cu plăci de azbociment, în valoare de 500 lei; magazie, circa 4 m.p., din PFL, acoperit cu plăci de azbociment, în valoare de 500 lei; cocină de porci, circa 3 m.p., din cărămidă, acoperită cu plăci de azbociment și îngrădită cu fier forjat, în valoare de 500 lei; astupat beci, în valoare de 500 lei; construit o cameră din cărămidă, cu încălzire sobă, în valoare de 1000 lei; garduri împrejmuire - circa 35 m.l., din sârmă împletită, in valoare de 800 lei, canapea și două fotolii în valoare de 300 lei, frigider în valoare de 300 lei, televizor în valoare de 200 lei.
Valoarea totală a bunurilor solicitate la masa de partaj este de 9.800 lei.
In cursul cercetării judecătorești au fost administrate proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul părților, proba testimonială, sens în care au fost audiați martorii Ș. M., propusă de reclamantă și martora Ș. N., propusă de pârât, proba cu expertiză specialitatea construcții, întocmită în cauză de expert S. C. ( f. 51-56).
Reclamanta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză-specialitatea construcții în ceea ce privește gradul de uzură, modalitatea de evaluare a bunurilor și reținerea greșită de către expert nu a fost identificată o cameră.
Instanța a admis în parte obiecțiunile formulate de reclamantă și a dispus refacerea în totalitate a raportului de expertiză, întrucât expertul nu s-a conformat obiectivelor stabilite de către instanță și nu a răspuns punctual fiecărui obiectiv al expertizei, iar în privința celorlalte obiecțiuni formulate le-a respins, ca nefondate, având în vedere faptul că acestea nu reprezintă obiecțiuni propriu-zise, ci nemulțumirile părții raportat la concluziile expuse de expert.
Au fost depuse la dosar precizări la raportul de expertiză întocmite de expert S. C. (f. 64,65, 69-76).
Prin S.C. nr._/29.10.2013 pronuntata de Judecatoria Slatina in dosar nr._ s-a admis în parte, în pricipiu și în fond actiunea formulată de reclamantă, conform celor arătate în sentința respectivă.
Prin D.C. nr. 99/11.03.2014, pronuntata de Tribunalul O. în dosar nr._ a fost admis recursul declarat de recurentul pârât V. M., a fost casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare.
S-a reținut că, întrucât în cauză nu s-a făcut o cercetare a fondului, în sensul administrării de probe, utile și pertinente din care să rezulte bunurile dobândite în timpul căsătoriei de către părți și contribuția acestora, urmează ca în baza art. 312 pct. 5 Cod procedură civilă, să se admită recursul, să se caseze sentința și să se trimită cauza spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării cauzei, se va proceda la administrarea de probe din partea părților privind bunurile realizate în timpul căsătoriei, urmând ca instanța să aibă în vedere și actele depuse de către recurent referitor la bunurile dobândite prin Sentința civilă 2515/1991.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Judecatoriei Slatina, sub nr._ .
La termenul din data de 12.09.2014, reclamanta a depus precizări cu privire la valoarea bunurilor mobile, iar pârâtul a depus precizări privind bunurile comune. A arătat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei: canapeaua și fotoliile, ca bunuri mobile; au renovat sala la casa de locuit; nu au realizat împreună alte îmbunătățiri.
Părțile au depus concluzii scrise, în dezvoltarea motivelor susținute în fața instanței.
Instanța a administrat, în rejudecare, proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba cu interogatoriul părților, proba testimonială, fiind audiat martorul D. Patica, propus de pârât, proba cu expertiza în specialitatea construcții, efectuată de expert P. N..
Analizând actele dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1075/18.02.2010, pronunțată de Judecătoria Slatina, în ds. nr._, rămasă definitivă și irevocabilă a fost desfăcută căsătoria dintre părți, încheiată la data de 12.04.1997 (f. 6-7 ds. fond).
Prin sentința civila nr. 2515/31.07.1991, pronunțata de Judecătoria Slatina in dosarul nr. 1897/1991, fost soluționat partajul dintre pârât și prima soție, V. G., iar pârâtului i-au revenit bunurile arătate în cuprinsul hotărârii, inclusiv casa din . contractul de întreținere autentificat sub nr. 1843/26.07.1996, pârâtul a vândut reclamantei bunurile menționate. Prin Sentința civila nr. 8730/01.09.2011, pronunțata de Judecătoria Slatina, in dosarul nr._, s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere, sentința ce a rămas irevocabila, prin respingerea recursului.
Martorul Ș. M., propus de reclamantă, a arătat că, după căsătorie, părțile au construit următoarele: au transformat un beci în cameră de locuit; au construit două camere din paiantă și o cameră de cărămidă, lipite de casa de locuit; au ridicat o sală la casa de locuit, acoperită cu tablă – această prispă a fost ridicată aproximativ în anul 2010; o magazie – pătul din plase, învelită cu plăci de azbociment, unde își depozitează furajele. Martorul a arătat că nu a mai fost în imobilul respectiv din 2008 – 2009, dar la acea perioadă casa avea 7-8 camere; nu știe în ce an au fost ridicate celelalte camere și beciul. A precizat că soțul beneficia de pensie iar soția muncea cu ziua. A arătat că, înainte de căsătoria părților, exista la pârât o casa cu 3-4 camere și o cocină de porci, gospodăria fiind împrejmuită cu un gard de sârmă foarte ruginit.
Martorul Ș. N., propus de pârât, a arătat că a mers prima dată în gospodăria părților în anul 2007. Cunoaște, de la părți, că nu au ridicat alte construcții, ci doar lucrări de refacere la anexe (f. 42 ds. fond).
Din raportul de expertiză, în specialitatea construcții, întocmit în cauză de expert S. C., rezultă o valoare totală a bunurilor imobile expertizate de 8.406 lei, fiind evaluate: casa de locuit; anexa cu trei camere; pătul din lemn și plasă de sârmă; magazie din PFL; coteț pentru porci cu padoc; gard împrejmuitor din plasă de sârmă ( f. 51-56 ds. fond).
Martorul D. Patica, propus de pârât, a arătat că a observat faptul că părțile au renovat împreună prispa pe care au tencuit-o și au acoperit-o cu tablă; alte renovări la construcția existentă nu a observat. Știe că părțile au cumpărat împreună o canapea și două fotolii. Există o anexă la construcția actuală folosită de prima soție ca și gospodărie. Cunoaște că pârâtul obținea venituri din pensie; reclamanta era casnică și nu a văzut-o să fi muncit cu ziua, ci tot pârâtul a venit și a muncit chiar la martor (f. 22 ds. rejud.).
În raportul de expertiză, în specialitatea construcții, întocmit în cauză de expert P. N., se precizează că au fost identificate, în plus, pe teren, în afara bunurilor menționate în sentința civila nr. 2515/31.07.1991, pronunțata de Judecătoria Slatina in dosarul nr. 1897/1991: o sală la casa de locuit cu 4 încăperi (3 camere plus bucătărie); o bucătărie de vară din paiantă; un grajd din paiantă; o magazie de lemne; pătul din plasă de sârmă; magazie din PFL; un coteț găini; o satră din lemne; un gard între grădini din plasă de sârmă; un gard din plasă din sârmă în spatele cotețelor. Bunurile au fost evaluate de expertul tehnic judiciar P. N. astfel: o sală, construită din beton și acoperită cu tablă, realizată în fața casei de locuit cu patru încăperi – cu o valoare de 1.734 de lei; anexe, anume: o bucătărie de vară din paiantă, cu învelitoare din azbociment ondulat - cu o valoare de 292 de lei; grajd din paiantă cu învelitoare din azbociment ondulat - cu o valoare de 171 de lei; magazie pentru lemne, realizată din paiantă și cărămidă - cu o valoare de 362 de lei; un pătul din lemn și plasă de sârmă, cu învelitoare din azbociment ondulat - cu o valoare de 167 de lei; o magazie PFL, cu învelitoare din azbociment ondulat - cu o valoare de 167 de lei; un gard împrejmuitor din plasă de sârmă pe o lungime de 7.30 m între grădini și 2,30 m în spatele cotețelor - cu o valoare de 442 de lei ( f. 27-35 ds. rejud.). În completarea la raportul de expertiză a fost evaluată și cocina de porci (f. 57-58 ds. rejud.).
În raportul de expertiză, în specialitatea bunuri mobile, întocmit de expertul tehnic judiciar R. A. L. se precizează că au fost identificate: o canapea cu două fotolii – cu o valoare de 200 de lei; un televizor color – cu o valoare de 300 de lei, precum și un televizor nefuncționabil, second hand; un frigider - cu o valoare de 100 de lei ( f. 46-49 ds. rejud.).
S-a reținut incidența dispozițiilor din Codul familiei, precum și a celor din Vechiul Cod Civil, având în vedere data desfacerii căsătoriei părților.
Art. 30 din Codul familiei instituie prezumția de comunitate a bunurilor dobândite in timpul comunității de bunuri, câtă vreme nu se face dovada ca acestea ar fi bunuri proprii. În virtutea prezumției de comunitate, instituită prin textul citat, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt bunuri comune de la data achiziționării lor, fără a deosebi între modurile de dobândire, cu excepția celor primite prin acte cu titlu gratuit, care devin comune numai dacă dispunătorul a prevăzut expres sau neîndoielnic că vor fi comune, precum și a bunurilor prevăzute de art. 31 din Codul familiei, care sunt bunuri proprii ale fiecărui soț.
Din probele administrate, atât de prima instanță, cât și în rejudecare, instanța a retinut că părțile au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri:
1. bunuri imobile situate în . – cu o valoare totală de 3.235 de lei, astfel cum au fost identificate și evaluate de expertul tehnic judiciar P. N.: o sală, construită din beton și acoperită cu tablă, realizată în fața casei de locuit cu patru încăperi, atribuită pârâtului prin Sentința civilă nr. 2515/31.07.1991, pronunțată de Judecătoria Slatina în ds. nr. 1897/1991 – cu o valoare de 1.734 de lei; anexe, anume: o bucătărie de vară din paiantă, cu învelitoare din azbociment ondulat - cu o valoare de 292 de lei; grajd din paiantă cu învelitoare din azbociment ondulat - cu o valoare de 171 de lei; magazie pentru lemne, realizată din paiantă și cărămidă - cu o valoare de 362 de lei; un pătul din lemn și plasă de sârmă, cu învelitoare din azbociment ondulat - cu o valoare de 167 de lei; o magazie PFL, cu învelitoare din azbociment ondulat - cu o valoare de 167 de lei; un gard împrejmuitor din plasă de sârmă pe o lungime de 7.30 m între grădini și 2,30 m în spatele cotețelor - cu o valoare de 442 de lei;
2. bunuri mobile – cu o valoare totală de 600 de lei, astfel cum au fost identificate și evaluate de expertul tehnic judiciar R. A. L.: o canapea cu două fotolii – cu o valoare de 200 de lei; un televizor color – cu o valoare de 300 de lei; un frigider - cu o valoare de 100 de lei.
Pentru reținerea acestor bunuri imobile s-au avut în vedere aspectele precizate de către expert P. N., căruia i s-a pus în vedere să identifice, separat bunurile menționate în sentința civila nr. 2515/31.07.1991, pronunțata de Judecătoria Slatina in dosarul nr. 1897/1991, precum și celelalte bunuri existente. Dintre bunurile identificate în plus de către expert, față de cele arătate în sentința de partaj, au fost reținute ca bunuri comune, și cu aplicarea principiului disponibilității, raportat la cererea formulată de reclamantă, bunurile imobile de mai sus. Astfel, pe teren, expertul a identificat un coteț de păsări, o satră din lemn – ambele realizate din lemn, degradate în procent de 95-100%, care nu au fost evaluate de expert și nici nu au fost reținute la masa partajabilă de către instanță, întrucât reclamanta nu a menționat expres și aceste bunuri în cererea formulată. De asemenea, martorii nu s-au referit la aceste bunuri.
Aspectele reținute de către expert se coroborează cu cele arătate de către martorul Ș. M., propus de către reclamantă, mai putin aspectele cu privire la transformarea unui beci în cameră de locuit. Reclamanta nu a adus și alte dovezi, iar martorul însuși a arătat că nu știe când a fost transformat beciul, astfel încât această îmbunătățire, pe care expertul nu a identificat-o, nu a fost reținută.
Totodată, declarația martorului Ș. N., propus de pârât, nu este apreciată ca fiind relevantă, întrucât martorul a arătat că știe de la părți că nu au ridicat alte construcții, ci doar lucrări de refacere la anexe. Martorul nu a precizat aspectele observate personal și, totodată, a arătat că a mers prima dată în gospodăria părților în anul 2007 – deci la o data cu mult ulterioară datei la care a fost încheiată căsătoria dintre părți – anume la data de 12.04.1997. Prin urmare, nu a observat îmbunătățirile realizate de părți până în 2007, raportat la situația existentă în 1997.
De asemenea, s-a apreciat că nu este completă declarația martorului D. Patica, propus de pârât, care a arătat că a observat faptul că părțile au renovat împreună prispa pe care au tencuit-o și au acoperit-o cu tablă. Martorul a precizat că alte renovări la construcția existentă nu a observat. În condițiile în care martorul nu a arătat daca a intrat în imobil sau dacă mergea frecvent în fostul domiciliu comun, s-a apreciat că nu a avut posibilitatea de a observa direct toate construcțiile și îmbunătățirile realizate de părți și s-a referit doar la renovările observate.
Totodată, s-a reținut că expertul a identificat, la fața locului, casa cu trei camere și bucătărie, precum și cocina de porci menționate în sentința civila nr. 2515/31.07.1991, pronunțata de Judecătoria Slatina in dosarul nr. 1897/1991 și atribuite pârâtului prin această hotărâre. Aceste aspecte se coroborează chiar și cu declarația martorului propus de reclamantă, martor care a arătat că, înainte de căsătoria părților, exista la pârât o casa cu 3-4 camere și o cocină de porci. Aceste bunuri – inclusiv cocina de porci cu privire la care reclamanta a apreciat că este bun comun - nu au fost reținute, prin urmare, la masa partajabilă, nefiind ridicate în timpul căsătoriei părților.
Cu privire la bunurile mobile, s-au reținut cele identificate de expertul tehnic judiciar R. A. L.: o canapea cu două fotolii; un televizor color; un frigider, aspecte care se coroborează și cu declarația martorului D. Patica, care a arătat că părțile au cumpărat împreună o canapea și două fotolii. De asemenea, la interogatoriu, pârâtul a recunoscut că a dobândit împreună cu reclamanta: o canapea și două fotolii, un televizor și un frigider care nu mai funcționează (f. 19 verso ds. rejud.). Întrucât pârâtul nu a precizat că televizorul respectiv nu mai funcționează – așa cum a arătat în cazul frigiderului – este reținut la masa partajabilă doar televizorul funcționabil, identificat de către expert și nu cel nefuncționabil, second hand.
Pentru a se stabili cota de contribuție la dobândirea bunurilor, s-a avut în vedere că această contribuție a soților se refera la bunurile luate in ansamblu si nu prin diferențierea cotelor in raport de categoriile de bunuri. Astfel, cota de contribuție este unica pentru toate bunurile comune, neputându-se stabili o cota de contribuție pentru bunul imobil si o alta cota de contribuție pentru cele mobile.
Întrucât, prin probele administrate, nu s-a făcut dovada faptului ca vreuna din părți ar fi avut o cota majorata la dobândirea bunurilor, instanța a constatat că părțile au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune, astfel cum au fost reținute.
Prin urmare, instanța a stabilit cota ideală de 50%, pentru fiecare parte.
S-a avut în vedere și faptul că niciuna dintre părți nu a solicitat, motivat, în fața instanței, până la dezbaterile pe fond și nici cu prilejul acestor dezbateri, vreo contribuție majorată. Cererile ulterioare ale părților, după rămânerea în pronunțare, nu se au în vedere de către instanță, nefiind puse anterior în discuția părților, pentru a se respecta principiul contradictorialității, nefiind astfel formulate potrivit prevederilor legale.
S-a dispus ieșirea din indiviziune conform celor arătate în continuare.
Astfel, s-a avut în vedere că partajul bunurilor comune este operatiunea juridică prin care se pune capăt stării de codevălmăsie existenta între fostii soti, în sensul că bunul dobândit în timpul căsătoriei este împărtit materialmente între copărtași, fiecare dintre acestia devenind proprietar exclusiv asupra unei părti determinate sau asupra bunului ce formează obiectul coproprietatii.
Prin urmare, pe calea acestui partaj judiciar, instanta este tinută de a hotărî modalitatile concrete de partajare, adică de a stabili fie atribuirea bunului în proprietatea exclusivă a unuia dintre codevălmasi, fie de a forma loturi si de a le atribui în natură fiecărui codevălmas, fie, în ultima analiza, de a dispune vânzarea bunului si de a împărti echivalentul bănesc între copărtași.
Principala modalitate de realizare a partajului este partajul în natură, prin formarea de loturi si atribuirea acestora coproprietarilor. Aceasta modalitate se impune pentru a da eficacitate dreptului de coproprietate al persoanei asupra unui bun imobil, drept care îi permite sa se bucure de folosirea efectivă a bunului.
Potrivit art. 741 cod civil la formarea și compunerea loturilor, trebuie să se dea fiecărei părti, pe cât se poate, aceeași cantitate de mobile, imobile, de drepturi sau creanțe de aceeași natură și valoare, evitându-se însă, cât va sta în putință, fărâmițarea peste măsură a imobilelor.
La formarea loturilor instanța a avut în vedere criteriile stabilite de art. 673 indice 9 Cod procedură civilă. Aceste criterii sunt pur exemplificative, practica judiciară în materie stabilind că instanța își poate motiva opțiunea și prin alte stări de fapt care au dus-o la ideea alcătuirii unei anumite componențe a loturilor. Legea prevede ca și criterii generale acordul părților, principiul disponibilității fiind primordial în procesul civil, apoi mărimea cotei care revine fiecărei părți, natura bunului, domiciliul părților și ocupația, precum și existența unor îmbunătățiri realizate de una dintre părți.
Practica judiciară a statuat că instanța nu trebuie să ia în considerare la formarea loturilor numai unul din criterii, ci trebuie să analizeze întreg materialul probator și să combine în mod echitabil realitățile speței, astfel încât să asigure o împărțeală justă.
Pentru considerentele ce preced, raportat la dispozitiile art.673/5 si 673/9 Cod procedură civilă, instanta a admis în fond si în parte cererea reclamantei si a dispus sistarea starii de codevălmăsie existenta între cei doi fosti soți, prin formarea a două loturi conform cotelor de contributie stabilite mai sus. Atribuirea loturilor s-a facut ținând seama de mărimea cotei părți reținută de instanță pentru fiecare dintre cei doi foști soți, de posesia bunurilor în prezent, precum și de cererile părților cu privire la modalitatea de partajare. Echilibrarea valorică a loturilor să se facă prin plata unor sume de bani, sub formă de sultă.
S-a constatat ca valoarea totală a masei partajabile este de 3.835 de lei, conform celor arătate mai sus.
În acest sens, s-a reținut valoarea bunurilor imobile stabilită prin expertiză de către expertul tehnic judiciar P. N., precum și valoarea bunurilor mobile stabilită de către expertul tehnic judiciar R. A. L. – acest din urmă raport nefiind contestat de părți.
Cu privire la evaluarea bunurilor imobile părțile nu au fost de acord iar reclamanta a apreciat chiar că ar trebui să se efectueze o nouă expertiză de către doi experți. Însă, instanța a apreciat că nu este necesară o a treia expertiză, în condițiile probelor deja administrate, potrivit celor arătate în încheierea din data de 30.01.2015. De asemenea, cererea reclamantei în sensul de a se solicita celor doi experți sa se pună de acord a fost apreciată ca nelegală față de dispozițiile care reglementează activitatea expertilor judiciari.
Pe lângă aceste considerații, s-a apreciat ca fiind întemeiate susținerile expertului tehnic judiciar P. N. și cu privire la valoarea bunurilor imobile, având în vedere explicațiile expertului, raportat la celelalte probe administrate. Expertul a arătat că pentru determinarea valorii de piață a bunurilor imobiliare partajabile a ținut cont de gradul avansat de uzură, care este de peste 90%, așa cum rezultă și din planșele foto; fiind realizate din paiantă, scândură, cărămidă refolosită, plasă de sârmă, fără fundații, bunurile au suferit o degradare majoră. Valoarea rezultată reprezintă, de fapt, valoarea materialelor care ar rezulta din demolarea lor, întrucât aceste anexe, la această dată, nu sunt utilizate conform destinației, datorită degradării (pereți fisurați, tencuieli căzute, pereți găuriți) – raport expertiză f. 29 verso ds. rejud.
Prin urmare, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantului de a se realiza o medie aritmetică între valoarea imobilelor stabilită prin cele două rapoarte de expertiză întocmite, întrucât instanța are obligația de a reține, motivat, doar unul din rapoartele întocmite cu privire la același fapt care trebuie probat.
S-a dispus ieșirea din codevălmășie a părților și atribuirea loturilor după cum urmează:
LOTUL NR. 1 în valoare de 1917,5 lei s-a atribuit reclamantei și s-a compus din suma de bani pe care o va primi sub formă de sultă de la lotul nr. 2.
LOTUL NR. 2 în valoare de 3.835 de lei s-a atribuit pârâtului și se compune din bunuri imobile - o sală, construită din beton și acoperită cu tablă, realizată în față casei de locuit cu patru încăperi, atribuită pârâtului prin sentința civilă nr. 2515/31.07.1991, pronunțată de Judecătoria Slatina în ds. nr. 1897/1991 – cu o valoare de 1.734 de lei; anexe, anume: o bucătărie din paiantă, cu învelitoare din azbociment ondulat - cu o valoare de 292 de lei, grajd din paiantă cu învelitoare din azbociment ondulat - cu o valoare de 171 de lei, magazie pentru lemne, realizată din paiantă și cărămidă - cu o valoare de 362 de lei; un pătul din lemn și plasă de sârmă, cu învelitoare din azbociment ondulat - cu o valoare de 167 de lei; o magazie PFL, cu învelitoare din azbociment ondulat - cu o valoare de 167 de lei; un gard împrejmuitor din plasă de sârmă pe o lungime de 7.30 m între grădini și 2,30 m în spatele cotețelor - cu o valoare de 442 de lei; bunuri mobile - o canapea cu două fotolii – cu o valoare de 200 de lei; un televizor color – cu o valoare de 300 de lei; un frigider - cu o valoare de 100 de lei.
Va plăti sultă lotului nr. 1 suma de 1917,5 lei.
In ceea ce priveste cheltuielile de judecată, luând în considerare obiectul cauzei, respectiv partaj bunuri comune, în care solutia pronunțată de ieșire din devălmăsie este deopotrivă în interesul ambelor părților, instanța a apreciat că se impune compensarea cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 276 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta G. M., motivând faptul că:
1. Instanța de fond nu a pronunțat o hotărâre de admitere în principiu în cauză deși complexitatea speței o impunea;
2. În mod greșit instanța de fond a respins obiecțiunile formulate la raportul de expertiză întocmit de expert tehnic P. N. și nu solicitat experților să se pună de acord cu privire la valoarea bunurilor;
3. În mod greșit instanța de fond a apreciat că nu se mai impune efectuarea unei noi expertize tehnice în construcții și a omologat raportul de expertiză al expertei P. N. și nu pe cel al expertului S. C..
Analizând apelul formulat, tribunalul constată că este nefondat.
În ce privește faptul că instanța de fond nu a pronunțat o încheiere de admitere în principiu, tribunalul apreciază că aceasta încheiere nu este obligatorie în toate cazurile ci instanța apreciază pronunțarea acestei încheieri în funcție de complexitatea cauzei.
Cu privire la pronunțarea unei încheieri de admitere în principiu, instanța a pus în discuția părților această problemă iar avocatul reclamantei a apreciat că încheierea de admitere în principiu nu s-ar impune în cauze simple, de regulă cu un singur bun.
In cauza de față sunt mai multe bunuri mobile și imobile, ceea ce presupune că este nevoie de pronunțarea unei încheieri de admitere în principiu însă avocatul reclamantei a lăsat la aprecierea instanței iar avocatul pârâtului a considerat că nu este nevoie de pronunțarea unei încheieri de admitere în principiu potrivit consemnărilor din încheierea din 30.01.2015, pagina 60 dosar fond.
Față de consemnările din această încheiere și de faptul că însăși avocatul reclamantei a lăsat la aprecierea reclamantei, acest motiv de apel este neîntemeiat.
Cu privire la respingerea în mod greșit a obiecțiilor la raportul de expertiză, tribunalul apreciază că respingerea obiecțiunilor s-a făcut în mod corect, deoarece prima expertiză a fost efectuată de către S. C. în anul 2013 iar cea de-a doua expertiză a fost efectuată de expert P. N. în anul 2015 și în această perioadă de timp valoarea bunurilor s-a degradat foarte mult, având o uzură de peste 90% potrivit expertului și fotografiilor prezentate în dosar.
Față de gradul de uzură al bunurilor, în mod corect instanța a respins și cererea privind efectuarea unei noi expertize.
Pentru aceste considerente, recursul va fi respins ca nefondat.
In baza art. 453 Cod pr.civilă recurenta va fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 800 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă G. (V.) M., domiciliată în ., împotriva sentinței civile nr. 1118/06.02.2015, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât V. M., domiciliat în ., ca nefondat.
Obligă pe recurentă să plătească intimatului suma de 800 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 08.09.2015.
Președinte, S. O. | Judecător, I. M. | Judecător, I. B. |
Grefier, M. T. |
Red.IB
Tehnored.IM
Jf:M.V.D.
Ex.2/14.09.2015.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
