Pretenţii. Decizia nr. 499/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 499/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 29-06-2015 în dosarul nr. 499/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 499/2015
Ședința publică de la 29 Iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE O. M. P.
Judecător D. S.
Grefier N. A. S.
Pe rol, soluționarea apelului formulat de apelantul pârât T. D., împotriva sentinței civile nr. 1404/15.12.2014 pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant T. Ș., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat D. C. pentru intimatul reclamant T. Ș., lipsă apelantul pârât T. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul de față este netimbrat.
Avocat D. C., pentru intimatul reclamant T. Ș., depune la dosar împuternicire avocațială și chitanță onorariu avocat. Invocă excepția netimbrării apelului.
Instanța pune în discuție excepția netimbrării.
Avocat D. C., pentru intimatul reclamant T. Ș., solicită admiterea excepției și anularea apelului ca fiind netimbrat.
Instanța reține cauza pentru a se pronunța asupra excepției netimbrării apelului.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 1404/15.12.2014 pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul nr._ s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârât.
S-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul T. Ș., în contradictoriu cu pârâtul T. D., ca întemeiată.
S-a dispus obligarea pârâtului către reclamant, la plata sumei de 3670 lei, reprezentând împrumut, la plata sumei de 278,30 lei reprezentând contravaloarea a 15 pomi (un prun, 4 caiși, un nuc și 9 salcâmi) și a sumei 402 lei, reprezentând contravaloarea facturii de energie electrică.
S-a dispus obligarea pârâtului către reclamant, la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 1873 lei.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că pârâtul prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce privește suma de 600 Euro, excepție pe care instanța a respins-o pentru următoarele considerente.
Una din condițiile necesare pentru a fi parte într-un proces civil este existența calității procesuale pasive.
Calitatea procesuală, potrivit art.36 C.pr.civ., presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum și între persoana chemată în judecată (pârâtul) și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă).
Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că reclamantului îi incumbă obligația de-a clarifica cadrul procesual atât în raport de obiectul cererii, cât și de persoanele ce urmează a fi chemate în judecată, stabilind astfel atât calitatea sa procesuală, cât și calitatea procesuală a pârâtului.
Reclamantul T. Ș. prin cererea de chemare în judecată solicită ca pârâtul T. D. să îi restituie și suma de 375 Euro, sumă ce reprezintă o parte din suma de 600 Euro, remisă la data de 02.02.2012, pe numele T. N., potrivit chitanței-transfer -f.21, 28.
Din răspunsurile la interogatoriu luat pârâtului nr.5-9, acesta a recunoscut că reclamantul fiind plecat în Spania, l-a rugat să îi plătească cheltuielile cu lăutarii și bucătarul, trimițându-i suma de 600 Euro, pe numele soției sale T. N., din care pârâtul a plătit 5 00 lei, lăutarii și 500 lei bucătarul, iar suma de 1500 lei, a folosit-o în interesul său pentru a cumpăra folie și sămânță.
Astfel, suma de 600 Euro, deși a fost remisă pe numele soției pârâtului, numita T. N., cel care s-a folosit efectiv de această sumă a fost pârâtul și, pe cale de consecință există identitate între pârât și subiectul pasiv în raportul juridic dedus judecății.
2. În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a admis în partea cererea de chemare în judecată, pentru următoarele considerente.
În ceea ce privește capătul de cerere privind restituirea împrumutului în sumă de 3670 lei.
Art. 1350 C.civ., în alin. 1 prevede că „orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat”, iar art. 1516 alin. 1 C.civ. afirmă dreptul creditorului „la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligațiilor”.
Totodată, potrivit art. 2158 C.civ. contractul de împrumutul este contractul care transmite temporar proprietatea asupra unei câtimi de bunuri fungibile și consumptibile de la împrumutător la împrumutat, în scopul de a le utiliza (consuma) și cu obligația pentru acesta din urmă de a restitui la scadență o cantitate egală de lucruri de aceeași natură și calitate.
Iar atunci când împrumutul poartă asupra unei sume de bani, împrumutatul nu este ținut să înapoieze decât suma nominală primită, oricare ar fi variația valorii acesteia, dacă nu s-a convenit altfel (art. 2164 alin. 2 C.civ.).
Din chitanțele-transfer, din data de 10.04.2011 (f.22, 25), din data de 12.12.2012 (f.23, 24, 26-27, 29) și din data de 07.02.2012 (f.21, 28), rezultă că reclamantul a transmis, pe rând, sumele de 250 Euro, 200 Euro (pe numele pârâtului) și suma de 600 Euro (pe numele numitei T. N.).
Potrivit răspunsurilor la interogatoriu luat pârâtului coroborate cu chitanța-transfer din data de 10.04.2011 (f.22, 25) pârâtul a recunoscut că reclamantul l-a împrumutat cu suma de 250 Euro, ca să facă școala de șoferi.
Această împrejurare, rezultă și din întâmpinarea depusă în cauză, de către pârât.
În ceea ce privește suma de 200 de Euro, pârâtul susține că i-a fost dată de către reclamant, însă nu cu titlu de împrumut ci pentru întreținerea casei și defrișat în curte (răspunsul la întrebarea nr.5 din interogatoriu luat pârâtului).
În cazul unui împrumut, obligația de restituire a împrumutului este de esența acestui contract (art. 2158 C. Civ.), astfel că va exista chiar dacă nu a fost prevăzută în înscrisul constatator al contractului, ea fiind subînțelesă din momentul în care se face dovada că predarea s-a făcut cu titlu de împrumut.
În aceste condiții, se impune a se verifica dacă suma de 200 Euro s-a remis de către reclamant cu titlu de împrumut.
Din contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr.1719 din data de 16.12.2009 rezultă că reclamantul a achiziționat o casă cu terenul aferent, în . O. (f.9-11).
Potrivit răspunsurilor la interogatoriile luate părților din dosar (f.52 și 61) coroborate cu declarațiile martorilor Ș. F. și Dolona F., reclamantul fiind plecat mult timp din țară s-a înțeles cu pârâtul să aibă grijă de gospodărie, iar în contraprestație, pârâtul să muncească suprafața de 5300 mp și să își însușească fructele.
Totodată, martorul Dolona F., a declarat că pârâtul pe terenul reclamantului, după ce a făcut curățenie, l-a cultivat cu diferite zarzavaturi, pe care le vindea în fața porții.
Martora Ș. F., a mai declarat că știe că reclamantul i-a trimis pârâtului anumite sume de bani, însă nu cunoaște destinația acestora.
Din declarația martorului P. F., rezultă că i-a dat pârâtului niște utilaje pentru a strânge molozul, fără a-i cere acestuia bani. Totodată, martorul a arătat că pârâtul i-a relatat că are o înțelegere cu o persoană pentru a-i curăța curtea și să îi facă pregătirile de nuntă, dar fără să îi spună dacă acestea se vor face cu bani sau nu.
Astfel, din cele de mai sus rezultă, că înțelegerea părților a fost ca pârâtul să facă curățenie, iar în contraprestație să își însușească fructele produse, de pe suprafața de teren de 5300 mp, și astfel, suma de 200 Euro, a fost împrumutată de către reclamant către pârât, potrivit chitanței-transfer din data de 12.12.2012 (f.23, 24, 26-27, 29).
Reclamantul solicită și restituirea sumei de 375 Euro, sumă ce reprezintă o parte din suma de 600 Euro, remisă la data de 02.02.2012, pe numele T. N., potrivit chitanței-transfer -f.21, 28.
Din răspunsurile la întrebările interogatoriu nr.5-10, pârâtul a recunoscut că reclamantul fiind plecat în Spania, l-a rugat să îi plătească cheltuielile cu lăutarii și bucătarul, trimițându-i suma de 600 Euro, pe numele soției sale T. N., din care el a plătit 500 lei, lăutarii și 500 lei bucătarul, iar suma de 1500 lei, a folosit-o în interesul său, pentru a cumpăra folie și sămânță.
Martorul Dolona G., fiind audiat în cauză a declarat că pârâtul i-a dat suma de 500 lei, pentru serviciile sale de bucătar, însă înțelegerea sa cu reclamantul a fost să fie plătit cu suma de 1000 lei, împrejurare pe care i-a spus-o și reclamantului. Martorul a mai declarat că în aceeași împrejurare a aflat că pârâtul nu îi plătise pe lăutari.
Astfel, pârâtul recunoaște că a folosit suma de 1500 lei, pentru a cumpăra sămânță și folie, însă susține că ulterior a restituit această sumă.
Potrivit art.10 alin.1 C.pr.civ., părțile au obligația să își probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia.
Totodată, art.249 C.pr.civ., arată că cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.
Astfel, pârâtul nu a făcut dovada că a restituit sumele împrumutate de la reclamant.
În aceste condiții, instanța a apreciat că raportul juridic obligațional între părțile litigante este pe deplin dovedit, în sarcina pârâtului fiind întrunite elementele răspunderii contractuale, câta vreme acesta nu și-a respectat obligația de restituire a sumelor împrumutate.
Față de cele expuse, instanța a dispus obligarea pârâtului la restituirea către reclamant a sumei de 3670 lei, sumă împrumutată și nerestituită.
- Reclamantul solicită, restituirea contravalorii a 15 pomii, pe temeiul art.1349 C.pr.civ.
Potrivit art.1349 alin.1 C.civ., „Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”.
Totodată, din economia dispozițiilor art. 1357 C. civ. reiese că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului urmând a răspunde chiar și pentru cea mai ușoară culpă.
Sunt consacrate astfel în aceste două texte de lege elementele care trebuie întrunite cumulativ pentru a putea opera răspunderea civilă delictuală, și anume existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
În prezenta cauză, instanța a apreciat că, sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, pentru următoarele considerente:
Din răspunsurile la interogatoriu luat pârâtului coroborate cu declarațiile martorilor Ș. F. și Dolona F., instanța a reținut existența faptei ilicite constând în aceea ca pârâtul a tăiat din curtea reclamantului 15 pomi, pentru a strânge molozul.
Martorul Dolona F., a mai învederat instanței, că pomii tăiați de către pârât au fost luați de către acesta.
Prejudiciul, ca element esențial al răspunderii civile delictuale, constă în rezultatul negativ suferit de o anumita persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o alta persoană, iar pentru a fi susceptibil de reparare acesta trebuie sa aibă un caracter cert atât în privința existentei, cât și a posibilităților de evaluare.
Dovada existentei prejudiciului si a întinderii acestuia revine, în temeiul dispozițiilor art.249 C.pr.civ., victimei faptei ilicite, care are calitatea de persoana care face o afirmație în fața judecătorului, în accepțiunea acestui text de lege.
În cauza de față, prejudiciul constă în contravaloarea celor 15 pomi, care potrivit raportului de expertiză este în sumă de 278,30 lei.
Instanța a apreciat că între fapta ilicita și prejudiciul produs există un raport de cauzalitate în sensul ca aceasta faptă a provocat prejudiciul respectiv.
Vinovăția constă în atitudinea subiectiva a celui ce a săvârșit fapta ilicita, față de aceasta faptă, exprimată în imputabilitatea acelei fapte, vinovăție ce poate fi reținută în prezenta cauză.
Potrivit, art. 1357 alin.2 C.civ. „autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă”.
F. de aceste considerente, instanța a constatat că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, prevăzute de art. 1349 și art.1357 C.civ., și va dispune obligarea pârâtului către reclamant la plata sumei de 278,30 lei reprezentând contravaloarea a 15 pomi (un prun, 4 caiși, un nuc și 9 salcâmi).
Reclamantul a solicitat și restituirea contravalorii facturii de energie electrică în sumă de 402 lei, pe temeiul art. 1341 și urm. C.civ. rap. la art.1345 C.civ.
Potrivit art.1345 C.civ., „Cel care, în mod neimputabil, s-a îmbogățit fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat la restituire, în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană, dar fără a fi ținut dincolo de limita propriei sale îmbogățiri”, iar în art.1346 C.civ. se arată că „îmbogățirea este justificată atunci când rezultă: a) din executarea unei obligații valabile; b) din neexercitarea de către cel păgubit a unui drept contra celui îmbogățit; c) dintr-un act îndeplinit de cel păgubit în interesul său personal și exclusiv, pe riscul său ori, după caz, cu intenția de a gratifica”.
În art.1347 C.civ. se reglementează condițiile și limitele restituirii, respectiv: alin.1 „Restituirea nu este datorată decât dacă îmbogățirea subzistă la data sesizării instanței” și alin.2 „Cel care s-a îmbogățit este obligat la restituire, în condițiile prevăzute la art. 1639 și următoarele. C.civ.”, iar prin art. 1348 C.civ., se reglementează caracterul subsidiar al acțiunii respectiv „Cererea de restituire nu poate fi admisă, dacă cel prejudiciat are dreptul la o altă acțiune pentru a obține ceea ce îi este datorat”.
Din factura de energie electrică din data de 18.01.2013 (f.17-18) coroborată cu chitanța de plată (f.18-19) rezultă că reclamantul a achitat suma de 402 lei, reprezentând energie electrică pentru perioada 16.07._13.
Pârâtul prin răspunsul la întrebarea nr.13 din interogatoriu, a declarat că a plecat din casa reclamantului fără să achite factura de energie electrică, aceasta fiind plătită ulterior de către reclamant, fiind însă de acord să plătească jumătate din sumă potrivit acordului cu reclamantul, împrejurare susținută și prin întâmpinare.
Totodată, pârâtul a declarat la întrebarea nr.11 că a plecat de bunăvoie din casa reclamantului în primăvara anului 2013.
Reclamantul însă prin cererea de chemare în judecată, solicită întreaga sumă de 402 lei, deoarece energia electrică a fost consumată de către reclamant.
Astfel, având în vedere, pe de o parte, că susținerile pârâtului nu sunt confirmate de nicio probă (existența unui acord cu reclamantul, privind plata a jumătate a facturii de energie electrică), iar pe de altă parte, că pârâtul în perioada de facturare se află în imobilul reclamantului (a plecat în primăvara anului 2013, iar perioada de facturare este 16.07._13) precum și că pârâtul în parte, recunoaște și se obligă să achite factura de energie electrică (jumătate din suma de 402 lei), instanța a obligat pe pârât la plata către reclamant a sumei de 402 lei, reprezentând contravaloarea facturii de energie electrică.
Față de cele expuse, instanța admis în parte, cererea de chemare în judecată, și va dispune obligarea pârâtului către reclamant, a sumei de 3670 lei, reprezentând împrumut, la plata sumei de 278,30 lei reprezentând contravaloarea a 15 pomi (un prun, 4 caiși, un nuc și 9 salcâmi) și a sumei 402 lei, reprezentând contravaloarea facturii de energie electrică.
De asemenea, în baza art.453 alin.1 C.pr.civ., pârâtul fiind în culpă procesuală, a fost obligat către reclamant la plata cheltuielilor de judecată, în sumă 1873 lei (taxă de timbru-suma de 373 lei-chitanța . nr._ din data de 06.09.2013, onorariu avocat-suma de 1000 lei, onorariu expert-suma de 500 lei).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul T. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că instanța de fond in mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce privește suma de 600 Euro, pe considerentul că persoana care a încasat această sumă este T. N. și nu el, iar în ceea ce privește suma de 200 Euro, aceasta a fost folosită exclusiv în interesul reclamantului, pentru a curăța curtea și casa.
În ceea ce privește restituirea sumelor solicitate de reclamant consideră că instanța de fond a făcut o apreciere eronată a probelor administrate în cauză dând prioritate probelor administrate de reclamant și eliminând probele administrate de pârât.
Solicită admiterea apelului,anularea sentinței și admiterea numai in parte a acțiunii reclamantului intimat și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Deși legal citat, intimatul nu a depus întâmpinare, însă la termenul din 29 Iunie 2015 a invocat excepția netimbrării apelului.
Analizând cu prioritate excepția netimbrării apelului, tribunalul reține următoarele:
Procesul civil este un proces al intereselor private și deși în sistemul nostru de drept este prevăzută gratuitatea justiției, desfășurarea procesului civil implică o . cheltuieli, care se avansează de reclamant sau de partea care formulează cererea.
O componentă importantă a cheltuielilor de judecată o reprezintă taxele de timbru.
Taxele judiciare de timbru sunt reglementate prin lege specială, în prezent prin OUG 80/2013, care prevede obligația de achitare a taxelor judiciare pentru cererile de chemare în judecată.
Potrivit art. 1 din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, taxe care se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac conform art 32 din aceeași lege.
În temeiul art. 33 alin. 1 din OUG 80/2013 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă acestea nu au fost plătite în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, i se pune in vedere apelantului, în condițiile art 200 alin 2 teza I c.p.c, să achite suma datorată, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.
De asemenea, potrivit prevederilor art 470 alin.2 C.p.c., „la cererea de apel se va atașa dovada achitării taxelor de timbru”, cerință prevăzută sub sancțiunea nulității potrivit prevederilor de la alin. 3 al aceluiași articol.
În speța de față prin adresa emisă la data de 26.03.2015 și primită personal la data de 31.03.2015 i s-a pus în vedere apelantului să achite taxa judiciară în sumă de 186,5 lei, stabilită în conformitate cu prevederile art. 23 alin. 1 lit. b din OUG 80/2013.
Cu toate acestea, apelantul nu și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile legale mai sus menționate coroborat cu prevederile art. 470 alin. 2 și 3 C.p.c., instanța urmează să admită excepția netimbrării apelului și să anuleze apelul,ca netimbrat.
În temeiul art. 453 alin.1 C.p.c., apelantul fiind în culpă procesuală, urmează a fi obligat către intimat la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariul de avocat achitat cu chitanța nr. 280/26.06.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția netimbrării apelului, invocată de intimatul reclamant T. Ș..
Anulează apelul declarat de apelantul pârât T. D., cu domiciliul în comuna T. M., ., împotriva sentinței civile nr. 1404/15.12.2014 pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant T. Ș., domiciliat în comuna T. M., .. 108, județul O., ca fiind netimbrat.
Obligă apelantul către intimat la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.06.2015 la Tribunalul O..
Președinte, O. M. P. | Judecător, D. S. | |
Grefier, N. A. S. |
Red. OMP
Tehnored. MS
Ex 4/ 13.07.2015
Jud. fond: M.N.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 501/2015. Tribunalul OLT | Fond funciar. Decizia nr. 547/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
