Servitute. Hotărâre din 26-05-2015, Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul OLT la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 412/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 412/2015
Ședința de la 26 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M.
Judecător I. B.
Grefier M. T.
Pe rol, amânarea pronunțării privind judecarea apelului civil declarat de apelantele reclamante PARȚAN E. și G. C., domiciliate în ., împotriva sentinței civile nr. 2803/18.12.2014, pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă M. I., domiciliat în ., având ca obiect – servitute.
Constatându-se că dezbaterile ce au avut loc în ședința publică din data de 19.05.2015, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, instanța, deliberând în secret, a pronunțat următoarele:
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 2803/18.12.2014, pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamantele Parțan E. și G. C. în contradictoriu cu pârâta M. I..
Au fost obligate reclamantele la plata către pârâtă a sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamantele dețin în proprietate, în indiviziune, conform titlului de proprietate nr. 0762/91/03.08.2002, suprafața totală de 1,78 ha., din care suprafața de 2475 mp. este situată în T 10, P 113 și 114, fiind teren intravilan. pe raza comunei Morunglav jud.O..
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantele au solicitat servitutea de trecere, care reprezintă acel drept al proprietarului de teren al cărui loc este înfundat, care nu are nicio ieșire la calea publică, prin care poate solicita o trecere pe terenul vecinului său, pentru exploatarea fondului, cu obligația corelativă de a-i plăti acestuia o despăgubire, în proporție cu paguba care s-ar produce.
Conform art. 617 alin. 2 cod civil, trecerea trebuie făcută pe calea cea mai scurtă pentru a ajunge la calea publică, titularul acestei servituți fiind obligat să aleagă trecerea care ar pricinui cea mai mică pagubă, iar dacă sunt mai multe fonduri vecine cu acces la calea publică, trecerea se va face pe fondul căruia i s-ar aduce cele mai multe prejudicii.
Din concluziile raportului de expertiză și schița anexă acestuia, instanța a constat că drumul de acces solicitat de reclamante pe proprietatea pârâtei este împovărător pentru aceasta, presupunând tranzitul pe întreaga lungime a terenului și pe mai mult de jumătate din lățime.
Mai mult, conform acelorași concluzii, nu ar fi posibilă decât trecerea cu pasul.
Față de cele expuse, instanța de fond a respins acțiunea civilă cu a cărei judecată a fost investită.
Împotriva aceste sentințe au declarat apel apelantele reclamante Parțan E. și G. C., pe care o consideră nelegală și netemeinică, solicitând admiterea apelului și în baza art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii în parte a acțiunii, urmând ca pârâta să le asigure trecerea cu piciorul pe terenul proprietatea acesteia, situat pe raza comunei Morunglav, jud.O., către calea publică (conform variantei propusă de expert) precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Critică sentința pronunțată de instanța de fond în ceea ce privește respingerea acțiunii pe considerentul că drumul de acces pe care l-au solicitat este împovărător pentru acestea, presupunând tranzitul pe întreaga lungime a terenului și mai mult de jumătate de lățime existând contrazicere între motivarea hotărârii și acțiunile întreprinse de către instanța de judecată, în sensul că, admițând obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, instanța de judecată a cerut lămuriri suplimentare expertului, solicitându-i să explice detaliat modalitatea de stabilire a servituții de trecere pe terenul proprietatea numiților Băbărelu T. și Băbărelu I..
În condițiile în care expertul stabilește că drumul de servitute cel mai avantajos pentru reclamante ar fi pe terenul lui Băbărelu T. și Băbărelu I., dar acest teren nu are ieșire la terenul lor, ci la terenul pârâtei, evident că argumentul instanței de judecată că „accesul facil este cel care presupune trecerea pe proprietățile vecinilor Băbărelu T. și Băbărelu I.” nu este corect.
Se susține acest aspect întrucât din interpretarea dispozițiilor art. 617 alin. 1 Cod procedură civilă, temeiul juridic pe care l-au invocat în acțiune, se desprinde ideea că trecerea pe terenul vecinului trebuie să se facă în condiții de natură să aducă o minimă stânjenire exercițiului dreptului de proprietate asupra fondului ce are acces la cale publică, trecerea urmând a se face pe fondul căruia i s-ar aduce cele mai puține prejudicii, ori în cazul de față sunt doi proprietari care ar fi afectați de drumul de trecere și nu unul singur.
Apreciază că soluția justă de stabilire a unui drum de acces la terenul lor ar fi pe terenul pârâtei, fiind singura care ar fi afectată de această trecere și nu doi proprietari.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 480 și următoarele din noul cod de procedură civilă.
Intimata pârâtă M. I. a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea apelului declarat de reclamante și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, cu obligarea acestora la cheltuieli de judecată.
Cu privire la primul motiv invocat de apelantele reclamante, arată că instanța de fond în mod corect a respins acțiunea deoarece trecerea trebuie făcută pe calea cea mai scurtă pentru a ajunge la calea publică și calea cea mai scurtă este pe terenul celorlalți vecini care nu au construcții pe teren și nu le aduce niciun prejudiciu.
În ceea ce privește admiterea obiecțiunilor la raportul de expertiză, instanța de fond în mod corect a apreciat ca expertul să dea mai multe lămuriri raportat la obiectul cererii.
Criticile cu privire la concluziile expertului arată că sunt nefondate, deoarece expertul spune că accesul cel mai facil ar fi cel pe proprietatea numiților Băbărelu T. și Băbărelu I., care nu sunt părți în dosar și care nu le afectează proprietatea în nici un fel.
În ceea ce privește obligarea lor la cheltuielile de judecată efectuate la instanța de fond, solicită respingerea, deoarece acțiunea le-a fost respinsă la instanța de fond, iar cheltuielile de judecată nu pot fi acordate
Apelul este nefondat.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantele au solicitat obligarea pârâtei să asigure trecerea cu piciorul și cu orice mijloace de transport pe terenul proprietatea acesteia situat pe raza comunei Morunglav, județul O., către calea publică cu motivarea că sunt proprietarele suprafeței de 2475 m.p. situat în intravilanul comunei,
care este amplasată în două parcele distincte una încontinuarea celeilalte, învecinându-se în parte de nord cu terenul proprietatea pârâtei, este loc înfundat și nu au ieșire la calea publică.
În urma probelor administrate în cauză instanța de fond a respins acțiunea cu motivarea că în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 617 Cod civil.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe este nefondat din următoarele considerente.
Potrivit art. 616 cod civil proprietarul al cărui loc este înfundat care nu are nicio ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului cu îndatorirea de al despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona. „Trecerea trebuie regulat făcută pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului închis, ca să iasă în drum”, statuează art. 617 Cod civil.
Cu toate acestea trebuie a se alege trecere prin locul ce ar pricinui o mai puțină pagubă a celui pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă așa cum prevăd art. 618 Cod civil.
Reclamantele susțin că sunt proprietarele suprafeței de 275 m.p. în cotă de ½, situată în intravilanul comunei Morunglav și că nu există ieșire la calea publică.
La stabilirea drumui de trecere trebuie avut în vedere atât interesele proprietarului fondului dominant, cât și cele ale proprietarului fondului aservit, urmând a fi aleasă calea care să producă cea mai mică daună pentru proprietarul fondului aservit.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză pentru a se crea posibilitatea reclamantelor de a avea calea de acces la drumul public pentru trecere cu atelaj tras de animale și camion sau cu piciorul este necesar un schimb de teren sau pe proprietatea altor persoane decât cele chemate în judecată.
Având în vedere și concluziile raportului de expertiză se constată că în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 617 coroborat cu dispozițiile art. 618 Cod civil,drumul de acces solicitat de reclamante fiind împovărător pentru aceasta.
Instanța de fond în baza art. 22 Cod de procedură civilă a solicitat expertului lămuriri cu privire la posibilitatea instituirii servituții de trecere, raportat la actele de proprietate ale părților și în respectarea dispozițiilor art. 617-618 Cod civile, neexistând contrazicere între motivarea hotărârii și acțiunile întreprinse în vederea aflării adevărului în cauză.
Soluția instanței de fond fiind pronunțată în baza probelor administrate în cauză, urmează ca în baza art.480 Cod de procedură civilă să se respingă apelul ca nefondat.
Văzând și dispoz. art. 453 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantele reclamante PARȚAN E. și G. C., domiciliate în ., împotriva sentinței civile nr. 2803/18.12.2014, pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă M. I., domiciliat în ., ca nefondat.
Obligă apelantele la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata M. I.. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Mai 2015.
Președinte, I. M. | Judecător, I. B. | |
Grefier, M. T. |
Red. I.M.
Tehnored.J.D.
Jf:C.N.I.
Ex.5/29.05.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 405/2015. Tribunalul OLT | Fond funciar. Decizia nr. 181/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
