Pretenţii. Decizia nr. 606/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 606/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 4389/184/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 606/2015
Ședința publică de la 10 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. O.
Judecător V. V.
Grefier A. D.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelantul reclamant S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., cu sediul în C., ., Județul D. împotriva sentinței civile nr. 332/17.02.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât C. I. Viroel în prezent arestat într-o cauză penală și deținut în Penitenciarul C., Județul D., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul pârât C. I. V. aflat în stare de arest, lipsă apelantul reclamant S. C. Județean de Urgență C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța în conformitate cu prevederile 131 alin. 1 raportate la dispozițiile art. 95 alin. 2 privitoare la competența Tribunalului și art. 466 alin. 1 Cp. Civ. privitoare la calea de atac a apelului, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Văzând dispozițiile art.468 Cod procedură civilă, în raport de data comunicării sentinței – 25.02.2015( fila 18 dosar fond) și data la care a fost declarată calea de atac – 30.04.2015, așa cum rezultă din rezoluția de la instanța de fond, instanța invocă din oficiu excepția tardivității apelului și acordă cuvântul părtilor..
Intimatul pârât C. I. V. aflat în stare de arest având cuvântul solicită admiterea excepției și respingerea apelului
Instanța constată cauza în stare de soluționare și reține cauza spre soluționare .
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 332/17.02.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de instanță din oficiu.
S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S. C. Judetean de Urgenta C., împotriva pârâtului C. I. V., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ /10.12.2014, reclamantul S. C. Județean de Urgență C., a chemat în judecată pe pârâtul C. I. V., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 2.187 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada 18.01-26.01.2011 pârâtul a fost internat la S. C. Județean de Urgență C., secția Ortopedie, iar contravaloarea zilelor de spitalizare în cuantum de 2.187 lei, nu a fost achitata pana in prezent, fiind îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 și 999 C.Civil precum și condițiile prevăzute de art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătații.
Reclamantul a arătat că potrivit dispozițiilor art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății: “persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile avand ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuala a acestora" iar spitalul in calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debitul repzentand cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata. Întrucat pârâtul a fost victima unei agresiuni, iar sumele ocazioanate de spital cu tratamentul acordat acestuia potrivit normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condițiile acordării asistentei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate și art. 313 din Legea 95/2006, cheltuielile de spitalizare pentru agresiuni, accidente rutiere, accidente de muncă și boli profesionale nu se suportă din fondul asigurărilor sociale de sănătate, astfel încât spitalul trebuie să deconteze Casei de Asigurări de Sănătate cheltuielile de spitalizare, de la persoanele vinovate.
De asemenea, reclamantul a arătat că, in calitate de furnizor de servicii medicale, are obligația de a recupera prejudicial cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debitul. Întrucât pârâtul a fost victima unei agresiuni, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din fondul național de asigurări de sănătate are obligația de a le restitui catre Casa de Asigurări de Sănătate D.. Rezulta ca cel obligat la repararea prejudiciului este persoana care prin fapta proprie a produs o vătămare sănătății altei persoane, insa, in acele situații in care, din culpa beneficiarului îngrijirilor medicale nu a fost stabilita persoana a cărei fapta proprie sa fi produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul. Cu alte cuvinte, fapta ilicita a beneficiarului de servicii medicale consta tocmai in lipsa sa de diligență in stabilirea persoanei vinovate.
Reclamantul a arătat că pârâtul a fost victima unui accident de circulație/agresiune, iar unitatea a efectuat cheltuieli și a asigurat asistență medicală pârâtului și este evident că a suferit o diminuare a patrimoniului, fără ca pentru aceasta să existe o justă cauză, La baza diminuării patrimoniului a stat atitudinea pârâtului care nu a făcut demersurile legale pentru a de identifica persoana culpabilă și nu a înțeles să solicite tragerea la răspundere a celui care l-a accidentat. Se poate prezuma ca paratul isi recunoaște culpa, constând in omisiunea sau neglijenta de a întreprinde demersuri judiciare pentru a face dovada ca starea sănătății sale a fost afectata de o persoana care ar răspunde fata de furnizorul de servicii medicale conform dispozițiilor art. 313 din Legea 95/2006. Angajarea răspunderii civile delictuale a autorului faptei presupune întrunirea a patru condiții cumulative: existența faptei ilicite, existența unui prejudiciu, existența legăturii de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul produs și vinovăția făptuitorului, condiții îndeplinite în situația de față.
În drept, reclamantul a invocat disp. art. 998 și 999 C.Civil, 112 Cod Procedura Civilă si art.313 din Legea 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza disp. art. 17 din Legea nr. 146/1997 M.
În probațiune reclamantul a depus, în fotocopie, decont de cheltuieli.
Analizând actele și lucrările dosarului, referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de instanța, excepție de fond, absolută și peremptorie, instanța apreciază că nu există identitate între persoana chemata în judecată și persoana ținută de obligația conținută în raportul juridic dedus judecații.
Potrivit dispozițiilor art. 313 din Legea 95/2006 modificată, „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată. Furnizorii de servicii care acordă asistența medicală prevăzută la alin. (1) realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relație contractuală această evidență, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective”.
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că pârâtul a fost victima unei agesiuni, situație în care nu îi revine obligația de a repara prejudicul suferit de furnizorul de servicii medicale, această obligație revenind numai celui vinovat de producerea accidentului.
Totodată, reclamantul nu a făcut nicio dovadă din care să rezulte că dimpotrivă pârâtul s-ar fi făcut vinovat de producerea incidentului.
Față de dispozițiile legale mai sus menționate, instanța a constatat că reclamantul a formulat cererea în contradictoriu cu o persoană care nu are calitate procesuală pasivă, astfel încât, s-a admis excepția și s-a respins cererea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva sentinței a declarat apel apelantul reclamant S. C. Județean de Urgență C., prin care solicită admiterea apelului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond și pe cale de consecință obligarea pârâtului la plata sumei de 2.187Olei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate.
În motivare apelului, reclamantul arată că, având în vedere dispozițiile art.313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuieli efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.
Precizează apelantul că spitalul în calitate de furnizor de serviciu medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistența medicală acordată, întrucât pârâtul a fost victima unui accident de circulație/agresiune, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia, cheltuielile de spitalizare pentru agresiuni, accidente rutiere, accidente de muncă și boli profesionale, nu se suportă din fondul asigurărilor sociale de sănătate, astfel încât spitalul trebuie să deconteze casei de asigurări de sănătate cheltuielile de spitalizare de la persoanelor vinovate.
Apelantul consideră că cel obligat la repararea prejudiciului este persoana care prin fapta proprie a produs o vătămare sănătății altei persoane.
Având în vedere faptul că pârâtul a fost victima unui accident de circulație/agresiune, iar spitalul a efectuat cheltuieli și a asigurat asistență medicală pârâtului, este evident că S. C. Județean de Urgență C. a suferit o diminuare a patrimoniului, fără ca pentru aceasta să existe o justă cauză.
Astfel, la baza diminuării patrimoniului a stat atitudinea pârâtului care nu a făcut demersurile legale pentru a identifica persoana culpabilă și nu a înțeles să solicite tragerea la răspundere a celui care l-a accidentat/agresat, iar spitalul se află în imposibilitatea de a cunoaște făptuitorul.
Ținând cont de dispozițiile art.313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății ,,pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale casei de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, iar spitalul în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistența medicală acordată, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din Fondul Național de Asigurări de Sănătate’’.
Menționează apelantul că sumele ocazionate de unitățile sanitare cu serviciile medicale acordate pacienților victime ale accidentelor de circulație/agresiunilor, trebuie recuperate de furnizorii de servicii medicale, în speță, S. C. Județean de Urgență C. și restituire către Casa de Asigurări de Sănătate D., de la persoanele care datorează debitul.
Concluzionând, apelantul reclamant arată că nu deține date sau documente privind persoanele care au produs fapta, decât evidența persoanelor spitalizate.
A menționat apelantul reclamant că în baza art. 30 din OUG nr. 80/2013, sunt scutiți de obligația achitării taxei de timbru, fiind instituție publică iar suma solicitată constituind venit public.
Examinând sentința apelată în raport cu actele dosarului și dispoz. art 476 și urm. din noul cod de procedură civilă, Tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Intimatul a beneficiat de servicii medicale de urgență, fiind internat la S. C. Județean de Urgenta C. – Sectia Ortopedie, ca urmare a unei agresiuni suferite respectiv: Plaga deschisă a genunchiului, fiind internat în perioada 18.01._11, potrivit decontului de cheltuieli aflat la fila 6 dosar fond și contravaloarea zilelor de spitalizare fiind în suma de 2187,33 lei.
Cheltuielile de spitalizare, in suma de 2187,33 lei, au fost detaliate prin decontul de cheltuieli depus la fila 6 dosar fond.
Potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății cu modificările ulterioare inclusiv prin Legea nr. 91/23.04.2015 publicată în M.Of. nr. 283/27.04.2015"(1) Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, precum și daune sănătății propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.
Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată”.
Textul de lege este imperativ în privința obligației furnizorului de servicii medicale de a recupera cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistența medicală, însă de la persoanele care prin fapta lor aduc daune sănătății altei persoane și nicidecum de la persoanele agresate.
Potrivit art. 220 din Legea nr. 95/2006 220 astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 2/2014 "(1) Persoanele care nu fac dovada calității de asigurat beneficiază de servicii medicale, în cadrul unui pachet minimal de servicii medicale, prevăzut de prezenta lege.
(2) Pentru persoanele care au beneficiat de servicii medicale în condițiile alin. (1), furnizorii de servicii medicale sunt obligați să comunice CNAS datele de identificare ale acestora.
(3) CNAS comunică la ANAF, trimestrial, pe bază de protocol, datele de identificare ale persoanelor prevăzute la alin. (2) în vederea impunerii conform prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, în cazul în care se constată existența veniturilor asupra cărora se datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate."
Potrivit art. 92 alin. 1 și art. 93 din actul normativ mai sus menționat "acordarea asistentei medicale publice de urgenta, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului si un drept al cetățeanului . Finanțarea acordării asistentei medicale publice de urgență se face de la bugetul de stat...din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, din bugetul autorităților publice locale, precum si din alte surse prevăzute prin lege, inclusiv donații si sponsorizări".
Din interpretarea sistematică a dispozițiilor Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății cu modificările ulterioare inclusiv prin Legea nr. 91/23.04.2015 publicată în M.Of. nr. 283/27.04.2015, rezultă că nicio normă legală nu obligă persoana vătămata de a intreprinde demersuri in vederea stabilirii vinovăției prin modalitatea sesizării organelor judiciare cu plângere împotriva făptuitorului .
De aceea, nu se poate retine faptul că persoana vătămată, nu și-a îndeplinit o obligație prevăzuta de lege, astfel încât omisiunea sa-i fie imputabila si sa constituie temei al răspunderii civile, iar daca ar fi existat o impăcare intre agresor si agresat evident ca organele in drept ar in constat aceasta imprejurare, motiv pentru care susținerea apelantului sub acest aspect este neîntemeiată, astfel neputând fi reținut că intimatul parat ar fi săvârșit o faptă ilicită prin neîntreprinderea demersurilor legale in vederea stabilirii vinovatiei a autorului sau altfel spus prin nesesizarea organelor judiciare,întrucât legiuitorul, prin instituirea prevederilor art. 313 din actul normativ mai sus menționat, a avut in vedere consacrarea cadrului legal de atragere a răspunderii civile a persoanei care a săvârșit . si nicidecum de îngrădire a drepturilor persoanei vătămate. Este absurd a considera că persoana vătămată dintr-un fapt propriu beneficiază de asistenta medicala de urgenta gratuită, pe când persoana vătămată prin fapta unui terț să fie obligată la plata acestui serviciu.
Raționamentul are ca premisa situația în care persoana vătămată ar fi avut calitatea de persoană asigurată, prin aplicarea prevederilor art. 313 din Legea nr. 95/2006, s-ar realiza o plata nedatorată.
În consecință, sentința instanței de fond este temeinică și legală, motiv pentru care, Tribunalul urmează ca in baza art. 480 alin.1 din noul cod de procedură civilă, să respingă apelul declarat, ca nefondat.
În consecință, sentința instanței de fond este temeinică și legală, motiv pentru care, Tribunalul urmează ca in baza art 480 pct 1 din noul cod de procedură civilă, să respingă apelul declarat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Decide
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., cu sediul în C., ., Județul D. împotriva sentinței civile nr. 332/17.02.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât C. I. V. în prezent arestat într-o cauză penală și deținut în Penitenciarul C., Județul D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Septembrie 2015.
Președinte, S. O. | Judecător, V. V. | |
Grefier, A. D. |
Red VV
Tehnored MS
Ex 4/16.09.2015
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... | Pretenţii. Decizia nr. 596/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
