Revendicare imobiliară. Decizia nr. 91/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 91/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 91/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 91/2015
Ședința publică de la 02 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE D. S.
Judecător O. M. P.
Grefier R. I. T.
Pe rol judecarea apelurilor civile formulate de apelantul reclamant I. V. și apelantul pârât P. C., împotriva sentinței civile nr. 1156/15.07.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, având ca obiect revendicare imobiliară.
Prezența părților și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12.01.2015, care face parte integrantă din hotărârea ce se va pronunța, când instanța având în vedere dispozițiile art. 396 alin. 1 C.p.c. și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la o dată ulterioară, respectiv 02.02.2015.
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor civile formulate de apelantul reclamant I. V. și apelantul pârât P. C., împotriva sentinței civile nr. 1156/15.07.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, având ca obiect revendicare imobiliară, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1156/15.07.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ s-a admis în parte cererea, formulată de reclamantul I. I. V., împotriva pârâtului P. C. și a fost respins capătul de cerere privind obligația de „a face„ – desființare construcții, ca neîntemeiat.
A fost obligat pârâtul să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului suprafața de 6,56 mp situată în zona hașurată dintre punctele 26 și 21, conform schiței din Anexa 2 la raportul de expertiză topo întocmit de expert P. M. (fila 38- verso din dosar).
A fost stabilită linia de hotar dintre proprietățile părților de la N la S între punctele 1, 26, 21, 20, 19, 18, 17, 16, 15, 14, cu distanța dintre puncte, după cum urmează – între pct. 1 și 26 = 18,30 m, între pct. 26 și 21 = 19,82 m, între pct. 21 și 20 = 2,58 m, între pct. 20 și 19 = 7,54 m, între pct.19 și 18 = 9,62 m, între pct. 18 și 17 = 13,05 m, între pct. 17 și 16 = 26,60 m, între pct. 16 și 15 = 22,60 m și între pct. 15 și 14 = 3,73 m, conform schiței din Anexa nr. 2 la raportul de expertiză topo întocmit de expert P. M. (fila 38- verso din dosar).
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 280 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul judecătoriei, la data de 04.03.2013, sub nr._, reclamantul I. I. V. a chemat în judecată pe pârâtul P. C., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea acestuia să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de aproximativ 30 m.p. teren situat în intravilanul . 6, P 49 și 50, stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile acestora și să-și desființeze eventualele construcții aflate pe suprafața ocupată, iar în caz de refuz, să fie autorizat să efectueze această lucrare pe cheltuiala pârâtului.
In fapt, reclamantul a motivat că este proprietarul suprafeței de 1868 mp teren situat în intravilanul Comunei Călui în T 6, P 49 și 50, conform TP nr._/36/12.07.1996, învecinându-se pe latura de est cu proprietatea pârâtului. A susținut că pârâtul a modificat linia de hotar, ocupându-i suprafața de aproximativ 30 mp din terenul proprietatea sa.
In drept s-au invocat dispozițiile art. 560, 563 și art. 445 – 447 cod civil.
În susținere, reclamantul a atașat TP nr._/36/12.07.1996, procesul verbal nr. 1748/05.05.2010 și schiță de plan – f.7-10.
Cererea a fost timbrată cu suma de 38 lei și tj de 1,5 lei.
Pârâtul a formulat întâmpinare și a depus TP nr._/42/26.10.1994 (f.16).
La termenul din 10.06.2013, au fost audiații martorii Z. S. și N. M. – f.32-33.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize topo și s-a întocmit raportul de expertiză de expert P. M. (f.36-39).
Reclamantul a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză și a solicitat efectuarea unei contraexpertize topo, iar prin încheierea din 08.07.2013, instanța a respins motivat atât obiecțiunile cât și cererea de efectuare a unei contraexpertize.
Analizând pe fond actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform art. 6 alin. (6) din Noul cod civil – Legea nr. 287/2009 - în vigoare de la data de 01.10.2011 “ Dispozițiile legii noi sunt de asemenea aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . legii noi.”
Astfel, s-a apreciat că în drept sunt aplicabile dispozițiile art.555 alin.1 din Noul cod civil potrivit cărora „Proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege.”, art. 563 alin.1 potrivit cărora „ Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul.” și art. 560 potrivit căruia „Proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.”
S-a apreciat că din concluziile raportului de expertiză topo rezultă că pârâtul ocupă reclamantului suprafața de 6,56 mp teren, situată în zona hașurată dintre punctele 26 și 21, conform schiței din Anexa 2 la raportul de expertiză topo întocmit de expert P. M. (fila 38 - verso din dosar).
Totodată, în funcție de suprafața ocupată de pârât, a fost stabilită linia de hotar dintre proprietățile părților de la N la S între punctele 1, 26, 21, 20, 19, 18, 17, 16, 15, 14, cu distanța dintre puncte, după cum urmează – între pct. 1 și 26 = 18,30 m, între pct. 26 și 21 = 19,82 m, între pct. 21 și 20 = 2,58 m, între pct. 20 și 19 = 7,54 m, între pct.19 și 18 = 9,62 m, între pct. 18 și 17 = 13,05 m, între pct. 17 și 16 = 26,60 m, între pct. 16 și 15 = 22,60 m și între pct. 15 și 14 = 3,73 m, conform schiței din Anexa nr. 2 la raportul de expertiză topo întocmit de expert P. M. (fila 38- verso din dosar).
La ultimul obiectiv al expertizei, s-a stabilit că pe suprafața ocupată de pârât nu există construcții, limita de hotar putându-se face prin alinierea gardului între punctele 26-21 – f.37 –verso.
Având în vedere aceste dispoziții legale, raportată la situația de fapt reținută, instanța a admis în parte cererea, a respinscapătul de cerere privind obligația de „a face„ – desființare construcții, ca neîntemeiat, a obligat pârâtul să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului suprafața de 6,56 mp situată în zona hașurată dintre punctele 26 și 21, conform schiței din Anexa 2 la raportul de expertiză topo întocmit de expert P. M. (fila 38- verso din dosar) și a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților de la N la S între punctele 1, 26, 21, 20, 19, 18, 17, 16, 15, 14, cu distanța dintre puncte, după cum urmează – între pct. 1 și 26 = 18,30 m, între pct. 26 și 21 = 19,82 m, între pct. 21 și 20 = 2,58 m, între pct. 20 și 19 = 7,54 m, între pct.19 și 18 = 9,62 m, între pct. 18 și 17 = 13,05 m, între pct. 17 și 16 = 26,60 m, între pct. 16 și 15 = 22,60 m și între pct. 15 și 14 = 3,73 m, conform schiței din Anexa nr. 2 la raportul de expertiză topo întocmit de expert P. M. (fila 38- verso din dosar).
Față de soluția pronunțată și în baza art. 560 teza ultimă din Noul Cod Civil și art. 453 alin. 2 teza ultimă C.pr.civ., instanța a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 280 lei, cheltuieli de judecată – parte onorariu expert și taxă judiciară de timbru pentru capetele de cerere admise.
Instanța nu a ținut cont de chitanțele reprezentând onorarii avocațiale depuse după închiderea dezbaterilor de la 08.07.2013 întrucât potrivit art. 452 din Noul Cod de procedură civilă „ partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei „ .
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel reclamantul I. V. solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii apelate în sensul admiterii în totalitate a acțiunii, precum și obligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului a arătat că prin hotărârea apelată, instanța de fond a admis în parte acțiunea formulată, a obligat pârâtul să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 6,56 mp. teren situată între punctele 26 și 21 conform schiței din Anexa 2 la raportul de expertiză, a stabilit linia de hotar dintre cele două proprietăți conform acestei anexe și a obligat pârâtul să-i plătească suma de 280 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a omologat raportul de expertiză întocmit în cauză, respingând obiecțiunile formulate de către el, deși apreciază că, pentru ca hotărârea să poată fi pusă în executare și pentru temeinicia și legalitatea acesteia, era strict necesar ca dl. expert să lămurească aspectele învederate de către mine în cuprinsul obiecțiunilor.
Astfel, aduce următoarele critici hotărârii:
1 – precizează că în Anexa nr. 2 la raportul de expertiză dl. expert a întocmit un plan de situație cu linia de hotar propusa, fără să menționeze lățimea terenului în nici un punct, dar mai ales în zona unde urmează să fie mutat gardul conform propunerii acestuia. Din acest motiv hotărârea nu va putea fi pusă în executare niciodată, pentru că niciun executor judecătoresc nu va putea aprecia cu cât se va muta linia de hotar.
2 - în anexa nr. 2 există un plan de situație cu suprafețele de ten actuale, în care se menționează că eu dețin o suprafață de 1.862 m teren fața de 1.868 mp. cât se menționează în titlul de proprietate, în condițiile în care terenul său are pe latura de nord o lățime de 14,53 m iar pe latura de sud o lățime de 15,56 m.
De asemenea, solicită să se observe că în Anexa nr. 2 prin care se propune linia de hotar terenul său are o lățime de 14,43 m. pe latura de nord și 15,46 m pe latura de sud. Aceasta înseamnă că potrivit liniei de hotar propusă către dl. expert, terenul proprietatea sa se diminuează cu 10 cm lățime pe toată lungimea de aproximativ 130 ml., adică deși are mai puțin cu 6,56 mp (în interpretarea d-lui expert)., mai pierde încă 13 mp.
Pentru aceste considerente apreciază că se impune efectuarea unei noi expertize tehnice judiciare care să lămurească aceste aspecte, solicitând astfel această probă în apel.
Față de cele arătate solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și obligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată pe care le va efectua în apel, precum și la cheltuielile de judecată în totalități efectuate la fond.
ÎN D., apelul a fost întemeiat pe disp. art. 466 - 482 C. proc. Civ.
Împotriva aceleiași sentințe a formulat apel și pârâtul P. C., solicitând admiterea acestuia, schimbarea hotărârii și rejudecând cauza în fond, să se respingă acțiunea formulată împotriva sa. De asemenea, solicită ca intimatul să fie obligat să-i plătească cheltuielile de judecată pe care le va face cu acest proces.
În motivarea apelului a arătat că intimatul l-a chemat la judecată pentru tulburare de posesie pentru o suprafață de 30 m.p teren situată în ., în t. 6, p.49 și 50, stabilirea liniei de hotar dintre proprietăți și desființarea eventualelor construcții aflate pe suprafața ocupată.
Acțiunea care a fost admisă în parte prin sentința civilă nr.1156 din data de 15.07.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
Astfel, a fost respinsă cererea reclamantului privitoare la obligația de ,,a face" -desființare construcții ca neîntemeiat și au fost admise cererile privitoare la posesia doar asupra suprafeței de 6,56 m.p specificată în raportul de expertiză (față de 30 m.p. cât ceruse reclamantul) și cea privitoare la stabilirea liniei de hotar.
Motivele pentru care solicită admiterea apelului, sunt următoarele:
Arată că din raportul de expertiză a rezultat că față de suprafața pe care o are în titlu reclamantul intimat I. I. V., lipsesc 6 m.p., iar în urma sentinței judecătorești acesta ar urma să aibă în proprietate 1868,56 m.p.[1862 m.p.(cât a constatat expertul că are în posesie reclamantul) + 6,56 m.p. (cât i s-a dat de către instanță în urma stabilirii punctelor de reper) = 1868,56 m.p.) ceea ce ar însemna o îmbogățire fără justă cauză a acestuia, iar instanța ar da mai mult decât i s-a cerut (l-ar împroprietări pe reclamat cu o suprafață la care nu are niciun drept).
Mai arată că actuala linie de demarcație a celor 2 proprietăți a fost făcută de către reclamantul intimat, ceea ce presupune că la trasarea acestei linii de demarcație materializată printr-un gard acesta cunoștea sau avea posibilitatea să cunoască întinderea exactă a suprafeței . Or, în momentul introducerii acțiunii la prima instanță acesta s-a folosit de propria culpă, încălcând principul de drept,, Nimeni nu poate invoca in susținerea intereselor sale propria sa culpa", adagiu latin potrivit căruia nimeni nu poate să obțină foloase invocând propria sa vină, incorectitudine, necinste și nici să se apere valorificând un asemenea temei.
Menționează că suferă de o boală care nu îi permite să efectuez niciun efort fizic fiind imobilizat . rotile, astfel că atunci când reclamantul a efectuat acest gard nu am participat efectiv la efectuarea manoperei, astfel că eventualele greșeli în trasarea liniei de hotar îi sunt imputabile în totalitate.
în aceste condiții cererea reclamantului și admiterea acestei cereri de către instanța de fond s-a sprijinit pe o culpă a reclamantului, ceea ce ar impune cu atât mai mult admiterea cererii de apel pe care o solicită.
În drept, își întemeiază apelul pe dispozițiile art.466 C.proc.civ. și următoarele iar dovada motivelor o arată că o face cu actele existente in dosar.
Prin serviciul registratură, la data de 24.09.2013 apelantul pârât P. C. a formulat întâmpinare la apelul formulat de apelantul reclamant I. I. V., arătând că, în fapt, reclamantul face o critică a hotărârii pronunțate în dosar referindu-se la modalitatea de punere în practică (imposibilă din punctual său de vedere ), precum și la o greșeală materială strecurată în cuprinsul expertizei tehnice (lățimile terenurilor au valori mai mici în propunerea rezultată din expertiză față de planul de situație inițial), cerând efectuarea unei noi expertize.
Consideră că aceste critici aduse hotărârii sunt nefondate întrucât reclamantul-apelant prin probele pe care le-a propus nu a reușit să demonstreze faptul că acesta ii ocupă o suprafață de teren așa cum a solicitat în cererea principala.
De asemenea, arată că greșelile materiale puteau fi îndreptate foarte ușor, printr-o cerere de îndreptare a erorilor materiale făcută instanței, nu era nevoie să se folosească această cale de atac, întrucât este vizibil faptul că această greșeală este pur materială și nu a influențat propunerea de trasare a liniei de hotar.
În plus, arată că o nouă expertiză ar lungi inutil judecarea cauzei și ar presupune costuri suplimentare, în condițiile în care primăria Călui, la solicitarea reclamantului în anul 2010 a mai făcut o măsurătoare din care a rezultat o suprafață de 1852 mp., iar reclamantul nu a semnat respectiva măsurătoare, fiind nemulțumit probabil de faptul că ar fi dorit să fie alt rezultat la măsurătoare.
La data de 26.09.2013, apelantul reclamant I.. I V. a formulat întâmpinare a apelul declarat de apelantul pârât P. C. solicitând respingerea apelului declarat de acesta și să se aibă în vedere că acțiunea de față a fost introdusă întrucât pârâtul a modificat linia de graniță deplasând gardul spre vest cu aproximativ 50 cm, fără acordul și participarea ascendentului patern I. M. I..
Cu privire la faptul că în 2010 nu a semnat măsurătorile efectuate, arată că în acest fel și-a exprimat nemulțumirea având în vedere că în realitate el consideră că îi lipsește mai mult teren decât era menționat.
Într-adevăr, precizează că linia de demarcație a celor două proprietăți a fost refăcută de el prin înlocuirea gardului vechi cu mult înainte ca P. C. să fie imobilizat în felul menționat astfel că acesta a participat la această operațiune în perioada 1995-1996.
De-a lungul timpului au mai fost efectuate modificări pe unele porțiuni ale gardului, respectiv anul 2000 și anul 2004-2006, însă P. C. a fost prezent alături de ginerele său.
Prin serviciul registratură, la data de 21.10.2013, apelantul reclamant I.. I V. a depus răspuns la întâmpinarea formulată de apelantul P. C. arătând că hotărârea pronunțată de instanță este imposibil de pus în executare din cauza datelor neclare din raportul de expertiză întrucât nu sunt trecute corect dimensiunile corecte ale lățimilor după care să se poată realiza linia de hotar.
Arată că la instanța de fond a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză care însă au fost respinse de instanță.
Prin încheierea de ședință din data de 02.06.2014 s-a desemnat expert în cauză pe doamna F. M. E. pentru efectuarea raportului de expertiză în specialitatea topografie, cadastru și geodezie care să răspundă la obiectivele stabilite de prima instanță prin raportare la actele de proprietate ale părților și la obiecțiunile formulate în apel.
Prin serviciul registratură, la data de 24.11.2014, expertul desemnat în cauză a depus la dosarul cauzei raportul de expertiză care a fost comunicat părților în ședința publică de la acea dată.
În cuprinsul raportului depus la dosar s-a precizat de către expert că s-au identificat terenurile părților aflate în lititgiu cu aparatură de specialitate și s-a constatat că reclamantul deține terenul în baza titlului de proprietate nr._/36/12.07.1996 în T6 P 49,50 iar pârâtul în baza titlului de proprietate nr._/42, din măsurători rezultând că fiecare deține mai mult teren decât cel care rezultă din acte, respectiv reclamantul cu 31 mp mai mult iar pârâtul cu 46 mp mai mult teren.
De asemenea, expertul a trasat hotarul despărțitor dintre proprietăți și a stabilit că pârâtul nu ocupă din terenul proprietatea reclamantului apelant, întocmind schițe anexe cu constatările făcute.
Examinând apelurile formulate de apelantul reclamant I. V. și apelantul pârât P. Constantinprin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul apreciază că sunt întemeiate, având în vedere următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 1156/15.07.2013, Judecătoria B. a admis în parte cererea reclamantului I. I. V. formulată împotriva pârâtului P. C. și a respins capătul de cerere având ca obiect „obligația de a face” respectiv de a desființa construcția ca fiind neîntemeiat.
Instanța de fond a omologat raportul de expertiză efectuat în cauză și a obligat pârâtul să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 6,56 mp și a stabilit linia de hotar pe aliniamentul propus în anexa nr. 1 la raport, respingând obiecțiunile invocate de către reclamant.
Raportat la obiecțiunile apelantului reclamant, care vizau faptul că expertul nu a răspuns la obiectivele stabilite de instanță, respectiv că nu a lămurit situația lățimii terenului proprietatea sa pe latura ce se învecinează cu DC6, în cele două anexe întocmite existând diferențe în ceea ce privește lățimea terenului, tribunalul constată că în mod greșit instanța a respins obiectivele ca fiind neîntemeiate.
În acest sens, s-a stabilit, în expertiza tehnică specialitatea topografie efectuată în apel, că suprafața deținută de pârâtul P. C. este în realitate de 1834 mp față de 1788 mp, cât este înscris în titlul de proprietate nr._/42, deci cu 46 mp mai mult, reflectat în Anexa 1 la Raport, cum și reclamantul are cu 31 mp mai mult, respectiv 1899 mp față de 1868 cât este înscris în titlul de proprietate nr._/36/12.07.1996 în T6 P 49,50.
Cele două suprafețe de teren ale părților se învecinează în partea de sud a proprietății apelantului reclamant I. V..
Cu toate acestea, pârâtul nu ocupă din terenul reclamantului așa cum a stabilit expertul prin măsurătorile efectuate la fața locului, anexa 1, fila 101- dosar de apel, fiind respectate întocmai coordonatele din acte și evidențiate fidel în schiță.
În anexa nr. 2 se trasează hotarul despărțitor dintre cele două proprietăți între punctele 5-60-46-80 pornind de la nord către sud, stabilind și lățimile între imobile și distanțele între punctele de delimitare.
Prin urmare, având în vedere situația de fapt expusă, tribunalul apreciază că apelurile sunt întemeiate și le va admite în temeiul dispozițiilor art. 480 C.p.c., cu consecința schimbării în parte a sentinței apelate, în sensul că va respinge capătul de cerere având ca obiect revendicare formulată de către reclamant, ca fiind neîntemeiat.
Cu privire la linia de hotar ce desparte proprietățile părților, instanța va confirma raportul de expertiză efectuat în cauză și va stabili hotarul pe aliniamentul dat de punctele 5-60-46-80 din Anexa nr. 2 la raportul de expertiză efectuat în cauză.
Se vor compensa cheltuielile de judecată efectuate de părți în apel respectiv taxă judiciară de timbru și .în temeiul dispozițiilor art. 453 C.p.c., va obliga pârâtul către reclamant la plata sumei de 384,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în proces, compuse din onorariu pentru expertiză referitor la capătul de cerere în grănițuire, acestea fiind în mod obligatoriu suportate egal de ambele părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile formulate de apelantul reclamant I. V., domiciliat în C., ., ., ., jud. D. și apelantul pârât P. C., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 1156/15.07.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, având ca obiect revendicare imobiliară.
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că respinge capătul de cerere în revendicare.
Stabilește linia de hotar între proprietățile părților pe aliniamentul stabilit în schița la raportul de expertiză efectuat în apel de către expert F. M. între punctele 5-60-46-80.
Obligă pârâtul către reclamant la plata sumei de 384,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Februarie 2015.
Președinte, D. S. | Judecător, O. M. P. | |
Grefier, R. I. T. |
Red. Jud. D.S./ 04.03.2015
Tehnored. R.I.T./ 4 ex.
Jud. Fond. L.D.P.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 177/2015. Tribunalul OLT | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
