Anulare act. Decizia nr. 824/2015. Tribunalul OLT

Comentarii

0

Decizia nr. 824/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 29-10-2015 în dosarul nr. 824/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL O.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 824/2015

Ședința publică de la 29 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. I. D.

Judecător C. C.

Grefier G. B.

Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelanta reclamantă P. V., domiciliată în Slatina, ., ., . și apelantul intervenient accesoriu P. J. domiciliat în Slatina, ., . Județul O. împotriva sentinței civile nr.2466 din 23. 03. 2015 pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât A. I. cu domiciliul procesual ales la S. B., P., C. & Asociații din Slatina .. 14 Județul O., având ca obiect anulare act .

Prezența și susținerile părților au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din data de 22. 10. 2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de azi, 29. 10. 2015 și a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Prin cererea înregistrată la data de 20.03.2014 pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr._, reclamanta P. V. în contradictoriu cu paratul A. I., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța:

- să se constate nulitatea absolută a înscrisului sub semnătură privată care a stat la baza pronunțării sentinței civile nr. 3495 din data de 26.05.2008, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._ și implicit a sentinței civile nr. 3495 din data de 26.05.2008, prin care s-a pronunțat o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare,

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii a arătat că, în fapt, la data de 23.04.2008, paratul a solicitat instanței ca in contradictoriu cu autorul A. I., tatăl lor, sa pronunțe o hotărâre care sa tina loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 28.686 mp.

In motivarea cererii, reclamantul a susținut ca printr-un act sub semnătura private, intitulat chitanța, autorul A. I., i-a vândut la data de 06.01.1998 suprafața de teren mai sus menționata, pentru prețul de 1000 lei, achitat integral. Mai susținea reclamantul ca, deși au convenit ca autorul A. I. ulterior sa încheie actul in forma autentica, acesta nu a mai dat curs solicitării.

In dovedirea celor susținute de reclamant, a solicitat instanței sa-i fie incuviintata proba cu inscrisuri si interogatoriu. In cadrul probei cu inscrisuri, acesta a depus la dosarul cauzei in fotocopie chitanța de vanzare-cumparare datata din 06.01.1998. Instanța, având in vedere acest inscris, a constatat ca autorul A. I., i-a vândut reclamantului suprafața care a făcut obiectul acestui inscris. A mai reținut instanța faptul ca de la data intocmirii inscrisului, reclamantul a intrat in posesia acestor suprafețe si a plătit prețul de 1000 lei, precum si faptul ca, deși au convenit ca ulterior sa se prezinte la notariat in vederea perfectării actelor, autorul a refuzat in mod nejustificat indeplinirea obligațiilor asumate. In aceste condiții, a fost admisa cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul A. I..

In realitate, inscrisul sub semnătura privat care a stat la baza sentinței civile nr. 3495 din data de 26.05.2008 nu a fost emis la acea data înscrisă în chitanța, el fiind de fapt emis in cursul anului 2008. Acest lucru reiese din investigațiile făcute de P. de pe langa Judecătoria Slatina care a fost investit cu soluționarea unei cereri formulate de ea, prin care a solicitat ca reclamantul A. I. sa fie cercetat pentru infracțiunea de fals si uz de fals, iar numita M. I., persoana care a semnat in calitate de martor acea chitanța, sa fie cercetată pentru infracțiunea de complicitate. Motivul acestei cereri a fost faptul că actul intitulat „Chitanța", incheiat intre autorul A. I. si A. I., nu reflecta realitatea, el fiind făcut cu intenția de a sustrage de la masa partajabila a defunctei A. M., o parte din suprafețele de teren, ce ar fi trebuit sa constituie masa partajabila.

In dosarul penal nr. 5431/P/2011, ce a avut ca obiect soluționarea plângerii depuse de ea, a fost audiata numita M. I., care a declarat ca nu știe de existenta acelei chitanțe, ca de fapt in cursul anului 2008 a fost citata ca martor . care paratul A. I. era parte si in incinta Judecătoriei Slatina acesta a pus-o sa semneze un inscris al cărui conținut nu il cunoștea.

Organele de cercetare l-au citat de mai multe ori pe paratul A. I., acesta nu s-a prezentat, dar contactat telefonic, a susținut faptul ca acea chitanță depusa la dosarul nr._ nu a fost intocmita in anul 1998, ci 2008.

Nici autorul A. I. nu avea cunoștința de conținutul acelei chitanțe, acest fapt rezulta in mod clar din inscrisul depus de acesta in dosarul nr._, la data de 17.01.2011, prin care susține faptul ca este de acord cu introducerea la masa succesorala a unor terenuri menționate in inscrisul semnătura privata ce a stat la baza emiterii sentinței civile nr. 3495 din 26.05.2008, menționând faptul ca dorește ca suprafața de 4143 mp., situat în extravilanul comunei Găneasa, judetul O., . atribuit în lotul reclamantei, motivat de faptul ca in anul 1996, acesta i-a vândut o suprafața de 725 mp., situat in extravilanul comunei Plesoiu, județul O., . parte din terenul mai sus menționat si care la acel moment nu putea fi vândut.

In chitanța se menționează faptul ca valoarea terenurilor este de 1000 lei, preț ce a fost achitat in momentul incheierii chitanței, dar in realitate acest lucru nu s-a intamplat, drept dovada este declarația martorei data in fata organelor cercetare penala, care susține ca doar a semnat inscrisul, fara sa cunoască conținutul lui si fara sa știe daca cumpărătorul a plătit prețul.

Trebuie avut in vedere si faptul ca, daca la acel moment, 06.01.1998, ar fi fost incheiata o chitanța privind vânzarea terenurilor, aceasta trebuia sa aiba ca parti pe paratul A. I., in calitate de cumpărător si pe A. M., care la acea data trăia, in calitate de vânzătoare, pentru ca terenurile vândute prin chitanta erau proprietatea acesteia, dobândite prin moștenire de la părinții sai. Autorul A. I. avea drept de proprietate asupra terenurilor ce au făcut obiectul vânzării.

Paratul A. I., prin incheierea cu autorul A. I. a chitanței privind vânzarea acestor imobile, in deplina cunoștința de cauza de existenta procesului privind succesiunea defunctei lor mame, cu vădita rea-credinta a reușit sa inlature de la masa partajabila o parte din terenurile ce aparțineau defunctei, insusindu-si aceste terenuri, fapt ce a dus la imobgatirea fara just temei in detrimentul său si al tatălui lor. Susține acest fapt având in vedere ca data la care a fost depusa cererea prin care reclamantul solicita emiterea unei hotărâri care sa tina loc de act de vanzare-cumparare, a fost ulterioara deschiderii acțiunii succesorale, chiar si momentul incheierii chitanței a cărei anulare o solicita, a fost de asemenea după aceasta data.

Faptul ca nici in dosarul_ si nici in dosarul penal nr. 5431/P/2011 nu a fost depusa chitanța despre care reclamantul spune ca ar fi fost intocmita in 06.01.1998, prin care autorul A. I. i-ar fi vândut mai multe suprafețe de teren, o face sa creadă ca nu a existat o astfel de chitanța.

Mai mult decât atât, nu ar fi avut cum sa existe o intelegere de vânzare pentru terenuri care nu existau la acel moment si ns referă la cele cuprinse in titlul de proprietate nr. 565 din 03.06.2003, terenuri despre care la acel moment nimeni nu putea știi ca le va primi pentru ca aceste terenuri reprezintă reducerea de 10% care a fost aplicata prin Legea 18/1991 si care, ulterior, printr-un act normativ, au fost retrocedate.

Pentru toate aceste considerente, a formulat prezenta acțiune pe care solicită sa se admită.

In drept invocă disp. art. 14, 1247, 1248, 1250, 1251, 1357, C. civ.

Dovada cererii intelge sa o facă cu interogatoriul paratului, inscrisuri martori, orice alte probe utile cauzei.

Solicită atașarea dosarului nr._ .

În dovedirea cererii, reclamanta a atașat în copii certificate pentru conformitate cu originalul sentința civilă nr. 3495 din data de 26.05.2008, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, actul sub semnătură privată denumit „chitanță” din 06.01.1998 (filele 4-6).

Precizarea cererii de chemare in judecata – fila 13 dosar

La solicitarea instanței, reclamanta a depus precizare la data de 17.04.2014, astfel:

- Cauza de nulitate invocata este nulitate absoluta, motivata in fapt prin cererea introductiva, iar incadrarea în drept este prevăzuta de dispozițiile art. 14, 1247, 1248, 1250, 1251 si 1357 Cod civil;

- Valoarea obiectului cererii a fost evaluată provizoriu la suma de 1000 lei, suma prevăzuta in inscrisul al cărui nulitate o solicita. Având in vedere ca bunurile cuprinse in inscrisul sub semnătura privata contestat sunt in acest moment inregistrate in Registrul Agricol al comunei Ganeasa pe numele paratului A. I., ea a formulat o cerere pentru a fi eliberat un

certificat fiscal, inregistrata in Registrul de intrări al Primăriei Ganeasa cu nr. 2113 din 14.04.2014 la care așteaptă un răspuns pe care se obligă sa-l depună imediat ce intră in posesia lui;

- In vederea obținerii certificatului de sarcini solicitat, a formulat cererea inregistrata cu nr._ din 11.04.2014, cu termen de soluționare 18.04.2014, data la care voi depune si certificatul de sarcini solicitat;

- Au înțeles sa fie audiați in calitate de martori numiții: M. I., si B. M..

A solicitat atasarea dosarului nr._, si nu a dosarului nr._, cum greșit a fost menționat in cererea introductiva.

S-au atașat prezentei următoarele inscrisuri: cererea nr. 2113 din 14.04.2014; cererea nr._ din 11.04.2014; procesul verbal nr. 57 din 16.04.2014; invitația la mediere nr. 57 din 11.04.2014; rezoluția data in dosarul penal nr. 543l/P/2011; chitanța prin care a achitat taxa de timbru in cuantum de 75 lei, raportat la valoarea indicate in actul contestat, iar in situatia în care se va aprecia ca alta este valoarea taxei pe care ar trebui sa o plateasca, o va achita asa cum se va dispune.

La 18.04.2014 reclamanta a depus la dosar certificat de sarcini nr._/11.04.2014 eliberat de O.C.P.I. O..

Intampinarea – fila 33 dosar

La 09.05.2014 pârâtul înaintat la dosar în copii act de identitate, carte de rezidență în Franța.

La data de 29.05.2014 pârâtul a depus întâmpinare față de acțiunea promovata de reclamanta P. V., prin care solicita:

a) Admiterea excepțiilor invocate ( Excepția inadmisibilității și Excepția prescripției

dreptului material la acțiune);

b) Respingerea acțiunii ca neîntemeiată,

c) Obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

In fapt, a arătat că prin cererea de chemare în judecata reclamanta solicita instanței sa constate nulitatea absoluta a înscrisului sub semnătura privata care a stat la baza pronunțării sentinței civile nr. 3495/26.05.2008 dar si nulitatea absoluta a sentinței civile nr. 3495/ 26.05.2008 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._ .

Față de cel de-al doilea petit al cererii, ințelege să invoce excepția inadmisibilitații acțiunii.

Pentru susținerea acestei excepții arată faptul că nulitatea unei hotărâri judecătorești poate fi invocată doar prin intermediul căilor de atac, ordinare sau extraordinare, ce pot fi promovate împotriva acesteia, nu și pe calea unei acțiuni distincte, având ca obiect constatarea nulității absolute a hotărârii.

In același sens, acțiunea în nulitate formulată împotriva unei hotărâri irevocabile echivalează cu un veritabil „recurs la recurs", ceea ce este inadmisibil, întrucât hotărârile judecătorești definitive și irevocabile se prezumă că exprimă adevărul și se bucură, în consecință, de o prezumție de validitate (res judicata pro veritate habetur).

Articolul 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care reglementează dreptul la un recurs efectiv, ca drept subiectiv de natură procesuală, este, prin coroborare și cu art. art.1 și 35 din Convenție, o reflectare a principiului subsidiarității, conform căruia instanțele naționale sunt primele chemate să asigure respectarea drepturilor și libertăților fundamentale reglementate de Convenție și Protocoalele sale adiționale, și, numai în măsura în care nu se asigură substanța acestora, în sistemul național de drept al statului parte la Convenție, se va putea declanșa o procedură de control în cadru internațional, în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.

Inadmisibilitatea unei cereri poate fi analizată, în dreptul procesual român, fie din perspectiva faptului că nu este îndeplinită o anumită condiție legală de admisibilitate pentru exercitarea unei acțiuni, fie din perspectiva faptului că, prin mijlocul procesual ales de către reclamanți, un anumit drept subiectiv civil sau un interes civil ocrotit de lege nu poate fi analizat pe fondul său.

Acest aspect a fost tranșat chiar de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza R. contra României, hotărârea din 4 mai 2000, Bovleși Rice contra Marii Britanii, hotărârea din 27 aprilie 1988 L. contra României, hotărârea din 26 ianuarie 2006, parag. 53.

Pentru aceste motive, solicită sa se admită excepția inadmisibilității invocată.

Cu privire la petitul privind constatarea nulității absolute a înscrisului sub semnătura privata datat 06.01.1998, înțelege să arate următoarele:

- Raportat la data înscrisă pe acest înscris sub semnătură privată (1998) apreciază că legea care este aplicabilă este Codul Civil anterior, motiv pentru care, solicită să se pună în vedere reclamantei să indice temeiul de drept material pentru care solicită nulitatea absolută a acestuia, pentru a formula o apărare calificată.

- Față de motivele invocate în fapt, pentru constatarea nulității acestui înscris, ele se

subscriu motivelor de nulitate relativă, și nu de nulitate absolută

- A înțeles să invoce excepția prescripției dreptului material la acțiune – prev. de dispozițiile art.2 raportat la art.9 din Decretul nr. 167/1958, coroborate cu dispozițiile Legii nr.

71/2011, referitoare la prescripția dreptului de a solicita constatarea nulității relative

a înscrisului.

Potrivit art. 2 din Decretul nr. 167/1958 - Nulitatea unui act juridic poate fi invocata oricând, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție.

Față de dispozițiile art. 9 din același act normativ, în caz de viclenie ori eroare sau in celelalte cazuri de anulare, prescripția incepe sa curgă de la data cind cel indreptatit, reprezentantul sau legal sau persoana chemata de lege sa-i incuviinteze actele, a cunoscut cauza anularii, insa cel mai tirziu de la implinirea a 18 luni de la data incheierii actului.

Potrivit mențiunilor făcute pe încris, acesta este datat 06.01.1998.

Reclamanta, a cunoscut de existenta acestui înscris, cel mai târziu la data soluționării cauzei civile nr._ - privind dezbaterea succesiunii autoarei A. M. - unde a fost folosita sentința civilă nr. 3495 / 26.05.2008 pronunțata de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, pronunțată în baza înscrisului datat 06.01.1998.

Mai mult, împotriva acestui inscris, la data de 16.11.2011 reclamanta a formulat plângere penala pentru fals și uz de fals, în contraductoriu cu pârâtul și cu promitentul-vânzător, autorul A. I..

Față de data menționata pe inscris dar si raportat la data la care reclamanta a luat cunoștință de existența lui si fata de data promovării prezentei acțiuni, apreciaza că s-a împlinit termenul de prescripție de 18 luni prevăzut de dispozițiile art. 9 din Decretul 167/1958.

Pentru aceste motive, solicită să se respingă acțiunea ca fiind prescris dreptul material la acțiune al reclamantei.

Pe fondul cauzei, a aratat că acțiunea este neîntemeiată, insă pentru o corecta si pertinenta apărare înțelege să dezvolte motivele de netemeinicie in apărare după ce reclamanta își va preciza cererea.

În apărare, înțelege să se foloseasca de proba cu înscrisuri si proba cu interogatoriu

reclamantei.

În cadrul probei cu înscrisuri solicită încuviințarea de a depune la dosar referatul cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală - in dosarul penal nr. 5431/P/2011 din data de 20.02.2012.

Raspunsul la intampinare – fila 54 dosar

La data de 19.06.2014 reclamanta a depus la dosar un set de înscrisuri în copii (filele 41-48).

La 21.07.2014 reclamanta a depus răspuns la întâmpinarea formulata de către paratul A. I., prin care solicită sa se respingă apărările formulate de acesta ca fiind neîntemeiate.

În motivarea în fapt, arată că paratul, prin întâmpinare invoca excepția prescripției dreptului material la acțiune si excepția inadmisibilitatii, iar pe fond respingerea acțiunii ca neantemeiata.

Excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru constatarea nulității inscrisului nu poate fi admisa. Potrivit art. 3 din Decretul 167/1958 termenul de prescriptive este de 3 ani, acest termen incepe sa curgă conform art. 8 din acelas act normativ, de la data când a luat cunoștința de aceasta fapta respectiv in decembrie 2011 moment in care paratul a făcut uz de sentința civila nr. 3495 din data de 26.05.2008 pronunțata de Judecătoria Slatina, in dosarul nr._ prin care s-a pronunțat o hotărâre care tine loc de act autentic de vanzare-cumparare.

Conform deciziei nr. 15/21.11.2005 pronunțata de ICCJ . interesul legii, in cauzele in care acțiunea penala s-a stins in faza de urmărire penala printr-o soluție de netrimitere in judecata, adoptata de procuror părțile pot exercita in fata instanței civile acțiunea pentru desființarea parțiala sau totala a unui inscris falsificat. In aceste condiții este evident ca excepția nu poate fi admisa.

Excepția inadmisibilitatii acțiuni este invocată de parat pentru un capăt de cerere accesoriu. In principal a solicitat instanței nulitatea inscrisului sub semnătura privata care a stat la baza pronunțării sentinței civile nr. 3495 din data de 26.05.2008 pronunțata de Judecatoria Slatina, in dosarul nr._ prin care s-a pronunțat o hotărâre care tine loc de act autentic de vanzare-cumparare, in aceste condiții nu poate fi invocata aceasta exceptie pana nu se soluționează primul capăt de cerere.

Precizarea ulterioară a cererii de chemare in judecată – fila 64 dosar

La 19.11.2014 reclamanta a depus precizări, în sensul că eroarea este falsa reprezentare a realității la incheierea unui act juridic lipsa consimțământului in totalitate grevata pe eroarea obstacol pe de o parte asupra naturii juridice a actului încheiat, motivat de faptul ca A. I. a avut prefigurarea unei donații deoarece la momentul constituirii voinței de a contracta nu a avut niciodată intenția de a primi un preț, chiar daca actul a purtat denumirea de vanzare-cumparare, iar pe de alta parte eroarea asupra identității fizice a obiectului juridic (error in corpore) constând in faptul ca A. Iiie a crezut ca in actul incheiat sunt nominalizate alte terenuri. Eroarea obstacol este motiv de nulitate absoluta conform art. 948 alin.2 din codul civil.

Cauza sau scopul actului juridic este acel element care consta in obiectivul urmărit la incheierea unui asemenea act. Potrivit art. 966 cod civil "obligația fara cauza sau fondata pe o cauza falsa, sau nelicita, nu poate avea nici un efect". Prin urmare, pentru a fi valabila, cauza actului juridic trebuie sa indeplineasca cumulativ următoarele condiții: sa existe, sa fie reala si sa fie licita si morala. Neindeplinirea acestor condiții va antrena nulitatea absoluta a actului juridic, in cauza scopul urmărit de parat a fost acela de a sustrage de la masa partajabila a defunctei lor mame A. M. mai multe bunuri imobile. Cauza ilicită este evident si din perspectiva faptului că prețul vânzării este neserios, neexistând corespondență între interesul cumpărătorului de a cumpăra și interesul vânzătorului de a vinde

O condiție pentru valabila incheiere a contractului de vanzare-cumparare, este ca vânzătorul sa fie proprietarul lucrului vândut, individual determinat si ca vanzarea-cumpararea lucrului altuia in cunoștința de cauza, reprezentând o operatiune speculativa, are o cauza ilicita si deci este nula absolut, in baza art. 948 pct. 4 C.civ. rap. la art. 966 C.civ. Lipsa calității de propietar a vânzătorului, calitate esențiala si absolut necesara pentru încheierea valabila a convenției dintre parti, duce la absenta cauzei obligației cumulative asumate de către cumpărător, pretinsul proprietar neputand satisface scopul avut in vedere de către cumpărător, dobândirea propietatii, situație în care sancțiunea aplicabila este nulitatea absoluta a actului juridic. In speța prin inscrisul ce face obiectul prezentei cauze la data de 06.01._ au fost vândute mai multe suprafețe de teren ce apartineau mamei sale A. M., care la acea data era in viata si in aceste condiții vânzătorul nu avea calitate de proprietar, deci nu putea vinde. Pentru a fi valabil, obiectul actului juridic trebuie sa îndeplinească mai multe condiții. Astfel, obiectul actului juridic trebuie sa existe, ori o parte dintre terenuri nu existau in proprietatea vanzatorului, pentru acestea fiind reconstituit dreptul de proprietate in anul 2003

Actul juridic atacat denumit chitanța se dorește a fi un antecontract de vânzare cumpărare, deci un contract bilateral in care cele doua parti se obliga una fata de cealaltă, obligații ce sunt asumate in mod obligatoriu prin semnătura. In cazul înscrisului sub semnătură privată semnătura este unica și indispensabila condiție de validitate lipsa semnăturii atrage nulitatea absoluta. In speța cumpărătorul nu a semnat inscrisul. pe de alta parte potrivit art.1170, actele sub semnătura private nu sunt valabile daca nu s-au făcut in atâtea exemplare originale cate sunt parti cu interes contrar, in cauza inscrisul nu s-a făcut in doua exemplare.

Nulitatea absoluta poate fi invocata oricând, acțiunea in constatarea nulității fiind imprescriptibila.

In drept invoca prevederile art. 942, art. 943, art. 948, art.953, art.966, art.970, art.1170 si art 1716 alin 2 cod civ. A atașat înscrisuri în copii (filele 67-71).

Cererea de interventie accesorie – fila 72 dosar

La data de 21.11.2014 numitul P. J. a depus la dosar cerere de intervenție în interes accesoriu pentru reclamanta P. V..

În motivare a aratat că a analizat chitanța de mâna incheiata intre A. I. si A. I. datata in ziua de 06.01.1998 si a observat ca in aceasta este menționat faptul ca, citeaza din chitanța „eu cumpărătorul am intrat in posesia bunurilor” adică din ianuarie 1998 A. I. a intrat in posesia terenurilor,fapt cu totul neadevarat.

Suprafața de 4868 mp care se găsește in TP_/95, Tarlaua 26, .) a fost in litigiu cu vecinul Neacsa Ș., acesta având gospodarie in partea de nord a terenului, a ocupat abuziv 2500mp din suprafața de 4868 mp si l-a împrejmuit cu gard.

Procesul a început in anul 1992, depune anexat sentința civila 3735/17.06.1992 in care se menționează ca Neacsa Ș. recunoaște ca a ocupat terenul si se admite acțiunea lui A. I..

Procesul s-a terminat in anul 2002 cind el a plătit pentru A. I. suma de 12.107.500 lei vechi cu recipisa nr. 194/10.05.2002. ln perioada 1992 -1994 a reușit prin instanța sa recupereze o parte din teren. Pentru restul terenului procesul a continuat la Curtea de Apel C. si s-a terminat la 01.09.1997 fara sa recupereze restul de teren de cca. 700 mp. A recuperat acest teren prin demersurile făcute la Prefectura O.. Depune anexat somație din 12.04 2002 si recipisa .194 din10.05.2002.

Depune anexat inscrisul cu termene de judecata in perioada 1994-1997 depus la dosar de Neacsa Ș..

El si soția sa au fost implicați direct în acest proces prin procura pentru A. I. acesta fiind in virsta si bolnav. Depune anexat încheierea de ședința din 26.06.1997 a Curții de Apel C. cu procurator P. V. si incheierea din 13 octombrie cu procurist P. J..

După ce a recuperat o parte din teren in anul 1994 a inceput construirea unei case si gospodarii pe terenul in suprafața de 4868 mp pe numele lui A. I. si pe terenul vecin in suprafața de 4490 mp pe numele A. M., de la fiecare a cumpărat câte 725 mp teren intravilan, prin actul de vinzare cumpărare 866/1996 care se găsește in dosarul 3529/2008 anexat cauzei prezente (la acea data nu se vindea terenul extravilan).Ambele terenuri au venit de la tatăl lui A. M., B. S.. Depune anexat Adeverința eliberata de Primăria Ganeasa si precizările făcute de A. I. in Dosarul de succesiune.

Face mențiunea ca după anul 1991 ei s-au ocupat de muncile agricole ale terenurilor fara sa aibă pretenția ca acestea sa intre vreodată numai in stapinirea lor. Si pentru alte terenuri din TP15246/95 au existat litigii după ce A. I. pretinde ca a intrat in posesia lor, cum este terenul in suprafața de 2797 mp Tarlaua 56, . s-au implicat pentru A. I. acesta fiind in acea perioada foarte bolnav. Depune Nota de constatare din 26.06.2001 prezentata in dosar 3138/2001.

A. I. nu putea sa intre in posesia suprafeței de 2900 mp din TP 565 eliberat la data de 03.06.2003. Precizeaza ca la data de 06.01.1998 nu exista legislația completa necesara eliberării Titlurilor de proprietate compensatorii. Deci nu avea cum sa cunoască nici A. I. si nici A. I. ca li se va da o suprafața in compensare,unde va fi situata, cit va fi de mare, ce vecini va avea, ce număr va avea Actul de proprietate si la ce data va fi eliberat.

De asemenea, aceasta chitanța de mina este nesemnata de cumpărător, semnătura acestuia se poate vedea pe prima pagina a interogatoriului existent in dosarul 3529/2008, pagina a doua fiind semnata de avocat I. C., desi aceasta nu avea reprezentare in dosar.

A precizat ca in urma discuției cu martorul M. I., pusa sa semneze aceasta chitanța . judecata la un termen de judecata al dosarului de succesiune, aceasta a inteles ca este vorba despre un document necesar in dosarul de succesiune. Mai mult aceasta nu a văzut ca s-a plătit vreo suma de bani.

Referitor la sentința civila 3495/2008 consideră ca aceasta nu intruneste elementele necesare unui act autentic de vinzare cumpărare avind in vedere faptul ca la data emiterii acesteia terenurile care fac obiectul cauzei din dosarul 3529/2008 erau in litigiu in dosarul de succesiune prin cererea reconventionala introdusa. A atașat înscrisurile sus menționate în copii (filele 75-83).

Intampinarea la cererea de interventie accesorie – fila 88 dosar

La termenul din 19.01.2015 pârâtul A. I. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de intervenție accesorie formulată de intervenientul P. J. în interesul reclamantei P. V. ca fiind inadmisibilă în temeiul art. 64 alin. 4 c.pr.civ., întrucât prin decizia nr. 720/2012 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ s-a stabilit în mod definitiv și irevocabil faptul că suprafața de 4143 m.p. amplasată în T 26 P 11 (ce a făcut parte din totalul de 4868 m.p.) – a făcut obiectul analizei instanței, care a reținut că această suprafață de teren a fost proprietatea autorului A. I., că nu trebuia să facă parte din masa de partaj a autoarei A. M., în plus în titlul de proprietate emis pe numele autorului A. I. (nr._/03.07.1995) nu a fost desființat, ci dimpotrivă, acțiunea în constatarea nulității acestuia a fost respinsă (sentința civilă pronunțată în dosarul nr._ ).

În plus, intervenientul nu justifică interes în promovarea cererii de intervenție, din lecturarea acestei cereri rezultă că reclamantul ar fi prejudiciat în vreun fel, mai mult, chiar acesta arată că din totalul suprafeței de 4868 m.p. beneficiază de un contract de vânzare-cumpărare pentru o suprafață de 725 m.p., iar diferența de 4143 m.p. ce face obiectul litigiului a fost înstrainată ulterior de către autor pârâtului, prin înscrisul sub semnătură privată ce a fost consfințit prin sentința civilă 3495/26.05.2008 – acte a căror nulitate o solicită reclamanta.

În plus, faptul că pârâtul în prezent nu are posesia acestei suprafețe de teren, face obiectul litigiului înregistrat sub nr._ – litigiu suspendat la cererea reclamantei până la soluționarea prezentei cauze. A atașat hotărârile menționate în copii (filele 89-97).

La data de 22.01.2015 P. J. in calitate de intervenient in interes accesoriu pentru reclamanta P. V., analizind nota paratului A. I. comunicata la termenul din 19.01.2014 a depus la dosar următoarele precizări:

Dosarul_ in care s-a pronunțat Decizia nr 720/2012 a avut ca obiect partaj succesoral, nu stabilirea suprafețelor proprietate a lui A. I..

Paratul A. I. a susținut ca suprafețele de teren din TP_/1995 emis pe numele lui A. I. sunt numai proprietatea acestuia, dar niciodată nu a adus dovezi pentru a fi analizata proveniența reala acestor suprafețe.

Din actele premergătoare înființării primului rol pe numele lui A. I. rezulta ca acesta si ascendenții acestuia (A. M I. - tatăl, A. M. - bunicul) nu au avut suprafețe de teren. Depune in acest sens următoarele acte:

- Adresa nr._ SRP Bucuresti/19.02.2009 emisa de Arhivele Naționale București, pentru A. I.,

- Adresa nr 488/15.07.2008 - Arhivele Naționale O. pentru A. I.,

- Adresa nr 561/21.08.2008 -Arhivele Naționale O. pentru A. M. bunicul lui A. I.

Singura suprafața de teren în proprietatea lui A. I. este cea de 1334 mp (957 + 377) care a fost atribuita prin sentința nr 3305/29.09.1955 prin care s-a dezbătut succesiunea după autorul sau A. M I.. Depune . septembrie 1955.

In rolul agricol înființat in 1951 pe numele lui A. I., acesta este înscris cu teren in suprafața de 3,23 ha. Depune rol A. I. 1951.

De unde au venit cele trei ha. A. I. s-a căsătorit cu B. M. (A. M.) la data de 08. August 1948. Depune Certificatul de căsătorie.

Intre anii 1948 - 1951 suprafața de teren de 6,82 ha deținuta de B. S. înscrisa in BAP din ianuarie 1948 a fost diminuata cu 3 ha teren.

Aceste 3 ha apar înscrise in Fisa Personala întocmită la 14 decembrie 1948 la punctul 5 ca avere a soției sale.

In rolul deschis la primărie in anul 1951 suprafața înscrisa pe numele B. S. este diminuata cu 3 ha.

A depus in acest sens:

Adresa_ SRP /19.02.2009- Arhive Naționale București cu BAP pentru B. S. din ianuarie 1948

Fisa personala A. I. din 14 decembrie 1948 Rol deschis in primărie in anul 1951

Rolurile deschise in anul 1951 s-au menținut si in anul 1959 acestea fiind cele care au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate.

Din datele prezentate rezulta ca cele trei ha teren înscrise in TP_/1995 provin de la B. S. date ca zestre fiicei sale la căsătorie in anul 1948.

De asemenea atit A. I. cit si A. M. si-au exprimat intenția de a le vinde suprafețe de teren dar aceasta nu s-a materializat motivat de faptul ca A. I. era veteran de război si era scutit total de impozit pe timpul vieții.

Soția sa a formulat acțiuni in instanța (dosar 8868/2008 care nu s-a judecat pe fond si 942 /2013) asa cum a crezut de cuviința cu scopul ca prin vreunul din modurile prevăzute de lege sa dobindeasca dreptul de proprietate asupra unor terenuri pe care le stapineste de peste 20 ani împreuna cu el, terenuri pe care au construit casa si gospodărie ceea ce a fost decisiv in recuperarea terenului ocupat de vecinul Neacsa Ș., asa cum a arătat si in cererea de intervenție.

A depus si T P nr_ /1994 emis pe numele lui B. S. pentru a se vedea ca suprafețe de teren din acest titlu au vecini pe A. I. iar in TP_/1994 al lui A. I. (care se găsește in dosar) suprafețe de teren au vecin pe B. S..

F. de cele prezentate a solicitat revenirea la starea inițiala înainte de emiterea sentinței civile 3495/2008 prin anularea chitanței de mina si implicit a Sentinței civile 3495/2008. A atașat în copii înscrisurile menționate (filele 102-112).

Cercetarea judecatoreasca

În cauză au fost încuviințate și administrate proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială în cadrul căreia au fost audiați martorii B. M. și M. I., declarațiile fiind consemnate și atașate la dosar la termenul din 02.03.2015.

La solicitarea instanței, s-a atașat dosarul nr. 5431/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina.

Prin încheierea din 26.01.2015 instanta a incuviintat in principiu cererea de interventie accesorie in interesul reclamantei pentru motivele expuse in acest act procedural.

Prin sentința civilă nr.2466 din 23. 03. 2015 pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul nr._, s-a admis exceptia inadmisibilitatii in privinta petitului al doilea al cererii de chemare in judecata, care vizeaza constatarea nulitatii absolute a sentintei civile nr. 3495/26.05.2008 pronuntata de Judecatoria Slatina in dosarul nr._, definitiva, exceptie invocata de parat prin intampinare.

S-a respins, ca inadmisibil, petitul al doilea al cererii de chemare in judecata, care vizeaza constatarea nulitatii absolute a sentintei civile nr. 3495/26.05.2008 pronuntata de Judecatoria Slatina in dosarul nr._, definitiva.

S-a respins, ca neintemeiata, exceptia prescriptiei dreptului material la actiune in privinta petitului principal al cererii de chemare in judecata, care vizeaza constatarea nulitatii absolute a inscrisului sub semnatura privata intitulat “Chitanta”, incheiat intre parat si autorul partilor litigante, A. I., exceptie invocata de parat prin intampinare.

S-a respins, ca neintemeiata, cererea de chemare in judecata formulată de reclamanta P. V. în contradictoriu cu pârâtul A. I. și intervenientul accesoriu în interesul reclamantei, P. J., in privinta petitului principal, care vizeaza constatarea nulitatii absolute a inscrisului sub semnatura privata intitulat “Chitanta”, incheiat intre parat si autorul partilor litigante, A. I..

S-a respins, ca neintemeiata, pe fond, cererea de interventie accesorie in interesul reclamantei, formulata de intervenientul accesoriu P. J. la data de 21.11.2014.

S-a respins, ca neintemeiata, cererea reclamantei privind obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest proces.

S-a constatat ca taxa judiciara de timbru achitata de intervenientul accesoriu P. J. este in sarcina acestuia din urma, prin prisma solutiei date cererii sale pe fond.

Conform art. 451 alin. 2 NC.pr.civ., s-a redus cuantumul sumei solicitate de parat cu titlu de onorariu avocatial de la suma de 2200 lei la suma de 1500 lei.

A fost obligată reclamanta la plata catre parat a sumei de 1500 lei, reprezentand cheltuieli de judecata (onorariu avocatial).

Analizand actele si lucrarile dosarului pendinte, instanta de fond a retinut urmatoarele:

A. La data de 06.01.1998 s-a încheiat între paratul A. I., în calitate de beneficiar cumparator, și A. I., autorul partilor litigante din acest dosar, în calitate de promitent vanzator, un antecontract de vânzare cumpărare (fila 6 din dosar), prin care ultimul s-a obligat sa instraineze primului suprafața de 2 ha si 8686 mp, compusa din 4143 mp, situată in T26, P11, cu vecini: N – Neacsa R S., E – DCL 280, S – B. R S., V – Pt – HC 279/1, 9941 mp, situată in T47/1, P28 avand ca vecini: N – CN 768, E – A. I M., S – Dc 1859/2, V – L. C I., 1716 mp, situată in T41, P16 cu vecini: N – B. L V., E – Dc 294/1, S – Cismarescu D C., V – DCL 249, 1105 mp situată in T69/1, P11, cu vecini: N – CN 956/2, E – Tesoiu I., S – Dc 1037/1, V – C. C., 2797 mp, situată in T56, P 152, cu vecini: N – CN 727, E – D. M., S – Dc 712, V – A. D., 3700 mp, situată in T114, P9, cu vecini: N – D. C., E – T 60/3, Ps 821, S – M. A., V – Dc 1457, suprafete individualizate in titlul de proprietate nr_/45/03.07.1995, precum si suprafata de 2900 mp, situata in T69/5, P38 cu vecini: N – C. I., S – B. G., E – De 565, V – De 559/1, potrivit titlului de proprietate nr 565/03.06.2003, pentru un preț de 1.000 lei achitat integral de către pârât la data incheierii actului.

In privinta dreptului de proprietate al paratului asupra terenurilor ce au făcut obiectul înscrisului sub semnătură privată, instanta care a pronuntat sentinta civila nr. 3495/26.05.2008 in cadrul dosarului nr._ (fila 4 si urm. din dosar) a constatat că prin titlul de proprietate nr_/45/03.07.1995 autorului partilor litigante din acest dosar i-a fost reconstituita suprafata totala de 2 ha si 9411 mp, suprafata in care este inclusa si cea de 2 ha si 8686 mp, ce a format obiectul antecontractului sus mentionat, iar prin titlul de proprietate nr 565/03.06.2003 aceluiasi autor i-a fost reconstituita si suprafata de 2900 mp, suprafata care este identica cu cea care a format parțial obiectul aceluiasi antecontract.

Aceasta hotarare judecatoreasca a ramas irevocabila in sistemul fostului Cod de procedura civila, nefiind recurata in calea de atac extraordinara a recursului.

B. Prioritar, instanta s-a pronuntat asupra exceptiei inadmisibilitatii in privinta petitului al doilea al cererii de chemare in judecata, care vizeaza constatarea nulitatii absolute a sentintei civile nr. 3495/26.05.2008 pronuntata de Judecatoria Slatina in dosarul nr._, exceptie invocata de parat prin intampinare.

Astfel, reclamanta a solicitat sa se constate ca hotararea judecatoreasca in cauza este lovita de nulitate absoluta, intrucat, in subsidiar, in urma admiterii petitului principal, care vizeaza constatarea nulitatii absolute a antecontractului sub semnatura privata incheiat de parat cu autorul partilor litigante, hotararea judecatoreasca contine o baza factuala care nu este reala.

Inadmisibilitatea unei cereri poate fi analizată, în dreptul procesual român, fie din perspectiva faptului că nu este îndeplinită o anumită condiție legală de admisibilitate pentru exercitarea unei acțiuni, fie din perspectiva faptului că, prin mijlocul procesual ales de către reclamantă, un anumit drept subiectiv civil sau un interes civil ocrotit de lege nu poate fi analizat pe fondul său.

Nulitatea unei hotărâri judecătorești poate fi invocată doar prin intermediul căilor de atac, ordinare sau extraordinare, ce pot fi promovate împotriva acesteia, nu și pe calea unei acțiuni distincte, având ca obiect constatarea nulității absolute a hotărârii.

In același sens, acțiunea în nulitate formulată împotriva unei hotărâri irevocabile echivalează cu un veritabil „recurs la recurs”, ceea ce este inadmisibil, întrucât hotărârile judecătorești definitive și irevocabile se prezumă că exprimă adevărul și se bucură, în consecință, de o prezumție de validitate (res judicata pro veritate habetur).

Articolul 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care reglementează dreptul la un recurs efectiv, ca drept subiectiv de natură procesuală, este, prin coroborare și cu art. 1 și art. 35 din Convenție, o reflectare a principiului subsidiarității, conform căruia instanțele naționale sunt primele chemate să asigure respectarea drepturilor și libertăților fundamentale reglementate de Convenție și Protocoalele sale adiționale, și, numai în măsura în care nu se asigură substanța acestora, în sistemul național de drept al statului parte la Convenție, se va putea declanșa o procedură de control în cadru internațional, în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.

Dreptul la o cale efectivă de atac prevăzut de art. 13 este un drept autonom, dar acesta nu are o existență independentă, fiind legat de un alt drept reglementat de Convenție.

Analizând jurisprudența dezvoltată de instanța de contencios european în această materie, Curtea reține, însă, că art. 13 nu ar putea fi interpretat ca reclamând un recurs intern pentru orice doleanță pe care o poate prezenta o persoană, în baza Convenției, ci, în cauză, trebuie să existe o „reclamație” care poate fi susținută, conform prevederilor acesteia, articolul 13 din Convenție impunând o cale internă de atac numai pentru plângerile care pot fi apreciate ca fiind posibil de susținut în raport cu dispozițiile Convenției (a se vedea cauzele R. contra României, hotărârea din 4 mai 2000, Boyle și Rice contra Marii Britanii, hotărârea din 27 aprilie 1988).

În același sens, deși dreptul la o cale efectivă de atac prevăzut de art. 13 este un drept autonom, acesta nu are o existență independentă, fiind legat de un alt drept reglementat de Convenție.

Or, în cauză, dreptul la care se raportează reclamanta, si anume dreptul de proprietate asupra imobilului in suprafata de 4143 mp, situat in extravilanul comunei Ganeasa, jud. O., T26, P11, a fost examinat în cadrul unei proceduri judiciare în fața unui tribunal independent și imparțial, cu respectarea tuturor garanțiilor intrinseci ale unui proces echitabil, astfel cum este acesta reglementat în art. 6 din Convenție, care reprezintă lex specialis în raport cu art. 13 din Convenție, astfel încât, nici din această perspectivă, nu se poate susține existența unei vătămări pe care ar fi suportat-o reclamanta, Curtea Europeană neputând specula asupra rezultatului unui litigiu și neputând garanta părților câștigarea litigiilor în care sunt implicate (a se vedea cauza L. c. României, hotărârea din 26 ianuarie 2006, par. 53).

Avand in vedere cele ce preced, s-a respins, ca inadmisibil, petitul al doilea al cererii de chemare in judecata, care vizeaza constatarea nulitatii absolute a sentintei civile nr. 3495/26.05.2008 pronuntata de Judecatoria Slatina in dosarul nr._, irevocabila.

C. In ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului material la actiune in privinta petitului principal al cererii de chemare in judecata, care vizeaza constatarea nulitatii absolute a inscrisului sub semnatura privata intitulat “Chitanta”, incheiat intre parat si autorul partilor litigante, A. I., exceptie invocata de parat prin intampinare, instanta de fond a retinut ca aceasta este neintemeiata, fiind respinsa cu aceasta motivare pentru considerentele ce succed.

Astfel, prin precizarea cererii de chemare in judecata de la fila 13 din dosar, dezvoltata la fila 64 si 65 din dosar, reclamanta, in privinta cauzei de nulitate absoluta invocata in sustinerea pretentiilor sale pe primul petit al cererii, a invocat dispoz. art. 14, 1247, 1248, 1250, 1251 si 1357 NC.civ., respectiv falsa reprezentare a realitatii la incheierea actului juridic contestat in speta grefata pe eroarea obstacol in considerarea lipsei discernamantului autorului partilor la data perfectarii conventiei sub semnatura privata.

De asemenea, reclamanta a invocat si eroarea autorului partilor asupra identitatii fizice a obiectului actului juridic, constand in faptul ca vanzatorul a fost in eroare cu privire la imobilele vandute (donatie in acceptiunea reclamantei in privinta paragrafului subnotat cu lit. A de instanta la fila 64 din dosar).

Desi reclamanta la fila 13 din dosar a invocat dispozitiile noului Cod civil in privinta temeiului de drept al cererii sale, la fila 65 din dosar a motivat in drept pretentiile in conditiile vechiului Cod civil de la 1864, respectiv art. 942, 943, 948, 953, 966, 970, 1170 si 1716 alin. 2.

In privinta temeiului de drept, instanta de fond a retinut ca, in raport de data incheierii conventiei contestate in speta si a carei anulare se solicita in proces (1998 sau, in acceptiunea invocata de reclamanta, 2008), dreptul aplicabil spetei deduse judecatii este supus reglementarilor vechiului Cod civil de la 1864, in conditiile art. 6 alin. 3 din NC.civ. raportat la art. 4 din Legea nr. 71/2011 de punere in aplicare a noului Cod civil.

In conditiile in care reclamanta a invocat cauze de nulitate absoluta in sustinerea pretentiei sale, instanta a retinut ca, raportat la art. 2 din Decretul nr. 167/1958, privind prescriptia extinctiva, dreptul afirmat in justitie care face obiectul procesului de fata este imprescriptibil extinctiv, acesta din urma nefiind supus trecerii timpului nici pe cale de actiune si nici formulat pe cale de exceptie.

Pentru existența consimțământului definit ca fiind exteriorizarea hotărârii de a încheia un act juridic civil, acesta fiind o condiție esențială, de fond, la încheierea unui act juridic civil se cere ca acesta să provină de la o persoană cu discernământ, să fie exprimat cu intenția de a produce efecte juridice, să fie exteriorizat și să nu fie alterat de vreun viciu de consimțământ.

Pentru a fi valabil incheiat actul juridic trebuie sa cuprinda o . componente, vointa juridica reprezentand un astfel de element fundamental. Consimtamantul, adica exteriorizarea hotararii de a incheia un act juridic civil, pentru a fi valabil, trebuie sa indeplineasca anumite cerinte in mod cumulativ, una dintre acestea fiind aceea de a nu fi alterat de vreun viciu de consimtamant.

In alcatuirea erorii-obstacol, ca viciu de consimtamant, astfel cum a fost invocata de reclamantă, instanta a retinut ca intra un singur element de natura psihologica, constand in falsa reprezentare a realitatii la incheierea actului juridic, iar, pentru a opera, eroarea trebuie sa indeplineasca in mod cumulativ doua conditii, si anume, aceea ca elementul asupra caruia cade falsa reprezentare sa fi fost hotarator, determinant pentru incheierea actului, precum si aceea ca cocontractantul sa fi stiut sau sa fi trebuit sa stie ca elementul asupra caruia cade falsa reprezentare este determinant.

Potrivit art. 953 Cod civil de la 1864 “consimțământul nu este valabil când este dat prin eroare”. Acest text de lege reglementeaza eroarea prin falsa reprezentare a realității la încheierea unui act juridic. Eroarea obstacol (numită și distructivă de voință) este cea mai gravă formă a erorii, împiedicând formarea actului juridic și îmbracă, în funcție de natura realității asupra căreia cade, două forme: eroarea asupra naturii actului ce se încheie (error in negotio) constând în faptul că una dintre părți crede că încheie un anumit act juridic, iar cealaltă parte crede, greșit, că încheie un alt act juridic, și eroarea asupra indentității fizice a obiectului actului juridic (error in corpore) constând în faptul că una dintre părți crede că obiectul actului juridic îl constituie un anumit bun, pe când cealaltă parte are în vedere alt bun.

Avand in vedere cele ce preced, instanta a retinut ca pretentiile reclamantei, astfel cum acestea au fost incadrate in drept prin precizarea cererii de chemare in judecata de la filele 64-65 din dosar, sunt guvernate de regulile nulitatii absolute, iar dreptul acesteia din urma de a invoca aceste cauze sunt imprescriptibile extinctiv.

In concluzie, s-a respins, ca neintemeiata, exceptia prescriptiei dreptului material la actiune in privinta petitului principal al cererii de chemare in judecata, care vizeaza constatarea nulitatii absolute a inscrisului sub semnatura privata intitulat “Chitanta”, incheiat intre parat si autorul partilor litigante, A. I., exceptie invocata de parat prin intampinare.

D. In privinta fondului litigiului, cu referire stricta la petitul principal al cererii de chemare in judecata, care vizeaza constatarea nulitatii absolute a inscrisului sub semnatura privata intitulat “Chitanta”, incheiat intre parat si autorul partilor litigante, A. I., instanta a retinut, pe baza materialului probator administrat in cauza, ca acesta este neintemeiat, fiind respins cu aceasta motivare, pentru motivele ce succed.

Astfel, invoca reclamanta in cuprinsul cererii sale (care cuprinde in special dezvoltarea de la fila 64 din dosar) ca autorul partilor litigante, in intelegere cu paratul din acest proces, au instrainat o parte a averii succesorale a mamei partilor, A. M., cu scopul sustragerii unor bunuri succesorale ale autoarei reclamantei.

Instanta de fond a constatat ca aceste asertiuni nu pot fi primite in speta de fata, avand in vedere ca aceasta se afla in totala contradictie cu cele statuate in mod irevocabil de o instanta judecatoreasca, care a analizat aspectul invocat, transand aceasta chestiune in mod definitiv, respectiv decizia nr. 720/02.07.2012 pronuntata de Tribunalul O. in dosarul nr._ (fila 89 si urm. din dosar), care a statuat ca invocarea că terenul ar proveni, in realitate de la autorii defunctei A. M., prin inzestrarea fiicei, nu este ne natură a ajunge la concluzia că o astfel de operațiune este in realitate o donatie pentru simplu motiv că nu a fost incheiată în formă autentică.

Mai mult decât atât, titlul de proprietate nr._/45/03.07.1995 nu a fost desființat, ci, din contră, acțiunea de constatare a nulității acestuia, tocmai pe acest motiv, a fost respinsă în mod irevocabil prin sentinta civila nr. 8868/14.04.2009 pronuntata de Judecatoria Slatina în dosarul nr._ (fila 94 si urm. din dosar).

Față de cele expuse, tribunalul a constatat că, în mod eronat, s-a dispus includerea la masa partajabilă a autoarei A. M. și a acestor suprafețe de teren, in total 1,9322 ha teren, motiv pentru care a modificat in parte incheierea de admitere în principiu și sentința recurată, în sensul că a respins cererea de raportare la masa partajabilă a suprafeței de 1,9322 ha teren și a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată ca lipsit de obiect, urmând ca această suprafață să fie scoasă de la masa partajabilă.

In aceste conditii, instanta a retinut ca reiterarea acelorasi asertiuni in acest cadru procesual nu poate fi primita, constituind un fine de neprimire pentru pretentiile afirmate de reclamanta in acest dosar, intrucat acestea au facut obiectul pe fond al unei instante judecatoresti.

Mai invoca reclamanta in sustinerea cererii sale si incidenta erorii asupra identitatii fizice asupra obiectului actului juridic, insa aceasta asertiune nu poate fi primita, avand in vedere ca nu s-a facut dovada erorii in care s-a aflat autorul partilor litigante in momentul instrainarii imobilelor ce au facut obiectul inscrisului sub semnatura privata intitulat “Chitanta”, incheiat intre parat si autorul partilor litigante, A. I., probele castigate cauzei nereliefand o asemenea imprejurare de fapt, ci, din contra, autorul partilor, promitentul vanzator, fiind si interogat de instanta care a pronuntat sentinta civila nr. 3495/26.05.2008 cu privire la acest aspect in cadrul probei cu interogatoriu aflat la fila 15 din dosarul nr._, atasat la prezenta cauza.

Un alt aspect invocat de reclamanta in sustinerea nulitatii actului sub semnatura privata care face obiectul primului petit al cererii deduse judecatii il reprezinta data falsa a acestui inscris, in speta data reala ar fi in cursul anului 2008 si nu 1998, cum apare in cuprinsul acestui inscris contestat.

Sub acest aspect, depozitia martorului semnatar al acesteia, M. I., audiata fiind de instanta de fata in mod nemijlocit, nu a mai fost in masura sa ofere date certe cu privire la momentul incheierii conventiei dintre parat si autorul partilor litigante, motiv pentru care nici depozitia celuilalt martor audiat, B. M., nu este in masura sa fie retinuta de instanta ca proband un fapt cert si neechivoc sub aspectul invocat in cuprinsul primului petit al cererii de chemare in judecata, in forma sa initiala.

În conformitate cu prevederile art. 290 C.pen., infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată constă în falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii (incluzând și confecționarea unui înscris sub semnătură privată, care conține mențiuni necorespunzătoare adevărului) sau alterarea înscrisului în orice mod, dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice.

In aceasta privinta, organele de ancheta penala au dispus neinceperea urmaririi penale in privinta paratului, autorului partilor si martorului semnatar al conventiei contestate sub aspectul dispoz. art. 290 C.pen., printre altele, in baza rezolutiei procurorului din 23.10.2012 in cadrul dosarului penal nr. 5431/P/2011, atasat la prezenta cauza.

Avand in vedere aceste aspecte de fapt, instanta de fond a retinut ca motivele oferite de reclamanta pe aceasta chestiune a datei false a inscrisului sub semnatura privata nu se confirma, neputandu-se aplica sanctiunea invocata in cererea de chemare in judecata.

A mai invocat reclamanta la fila 65 din dosar, in precizarea cererii, ca actul contestat este nul pentru lipsa semnaturii vanzatorului, in speta a autorului partilor litigante si neincheierea acestuia in mai multe exemplare.

Sub acest aspect, instanta a retinut ca actul sub semnatura privata este inscrisul intocmit si semnat personal de catre parti, prin care se constata existenta unui fapt juridic sau incheierea unui act juridic, fara interventia notarului public sau alt organ al statului.

Conditia generala care se cere pentru valabilitatea inscrisului sub semnatura privata este semnatura partilor.

Inscrisul poate fi scris de mana de una din parti, de ambele parti sau de un tert, dactilografiat sau imprimat, dar semnatura trebuie sa fie scrisa de mana partilor. In unele cazuri legea cere indeplinirea unor conditii speciale: testamentul olograf trebuie scris in intregime, datat si semnat de catre testator, formalitatea multiplului exemplar, in cazul prin care se constata conventii sinalagmatice, in numar de exemplare cate parti sunt cu interese contrarii, iar pe fiecare exemplar sa fie mentionat numarul originalelor intocmite.

Lipsa de mentiune ca originalele s-au tiparit . nu poate fi opusa de acela care a executat din parte-i conventia constatata prin act.

Nu este necesara indeplinirea formalitatii multiplului exemplar in urmatoarele situatii: cand un inscris este nul ca inscris autentic, dar este valabil ca inscris sub semnatura privata (situatia din speta este pliabila pe aceasta ipoteza teoretica, intrucat obiectul chitantei contestate vizeaza instrainarea de terenuri, care, la data faptelor alegate, era supusa formei autentice); in cazul in care conventia sinalagmatica este constatata printr-o hotarare judecatoreasca (in speta de fata instanta retine ca hotararea judecatoreasca a confirmat aceasta stare de fapt si a pronuntat un titlu de proprietate in dreptul paratului din proces).

Avand in vedere cele de mai sus, instanta a constatat ca asertiunile reclamantei pe acest aspect nu pot fi primite, sens in care nu s-au retinut aceste imprejurari de fapt in ceea ce priveste motivul de nulitate care face obiectul acestui paragraf.

Subsumand toate cele ce preced, instanta a respins, ca neintemeiata, cererea de chemare in judecata formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul și intervenientul accesoriu în interesul reclamantei, in privinta petitului principal, care vizeaza constatarea nulitatii absolute a inscrisului sub semnatura privata intitulat “Chitanta”, incheiat intre parat si autorul partilor litigante, A. I..

Pe cale de consecinta, data fiind subsidiaritatea s-a respins, ca neintemeiata, pe fond, cererea de interventie accesorie in interesul reclamantei, formulata de intervenientul accesoriu P. J. la data de 21.11.2014.

Avand in vedere concluziile instantei in privinta solutiei pronuntate, s-a respins, ca neintemeiata, cererea reclamantei privind obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest proces, intrucat nu s-a identificat culpa procesuala a paratului in privinta cererii reclamantei, in conditiile art. 451 NC.pr.civ.

S-a constatat ca taxa judiciara de timbru achitata de intervenientul accesoriu P. J. este in sarcina acestuia din urma, prin prisma solutiei date cererii sale pe fond, acesta din urma neputand solicita cheltuieli de judecata de la partea in favoarea careia a intervenit, dar nici de la partea adversa, indiferent de solutia data cererii principale.

Conform art. 451 alin. 2 NC.pr.civ., s-a redus cuantumul sumei solicitate de parat cu titlu de onorariu avocatial de la suma de 2200 lei la suma de 1500 lei si a obligat reclamanta la plata catre parat a sumei de 1500 lei, reprezentand cheltuieli de judecata (onorariu avocatial).

Acțiunea instanței poate fi, conform noii reglementări, numai în sensul reducerii onorariului, nu și în cel al majorării acestuia (permisă de vechiul cod), iar criteriile de reducere a onorariului sunt pe noua reglementare: „valoarea sau complexitatea cauzei”, „activitatea desfășurată de avocat”; anterioare: „valoarea pricinii” sau „munca îndeplinită de avocat”. Chiar dacă textele sunt formulate diferit, în realitate nu există nici o deosebire de esență, complexitatea cauzei fiind cuantificată suficient de precis în activitatea sau munca (termenii sunt în context perfect sinonimi și ambii acoperă și situațiile în care nu doar avocatul derulează nemijlocit activități specifice, ci și persoanele pe care legal și le poate substitui, cum ar fi dactilografa, secretara, consilierul juridic redactor etc.) avocatului.

Este adevărat că noul cod face referire și la luarea în considerare de către judecător a circumstanțelor cauzei, însă această sintagmă nu poate fi utilizată ca temei pentru crearea de criterii suplimentare de către instanță (operațiune care ar face legea insuficient de previzibilă), ci semnifică doar că aprecierea se face in concreto, nu abstract, cum, de altfel, stăteau lucrurile și înainte.

Se mai adaugă o precizare expresă potrivit căreia măsura luată de instanță (în sensul reducerii onorariului) nu va avea nici un efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său. Nici sub imperiul art. 274 alin. 3 C. pr. civ. nu exista vreo diferență de tratament juridic în ipoteza reducerii; pentru instanță contractul de asistență juridică era res inter alios acta și nici nu era învestită cu o cerere în modificarea acestuia, analiza pe care o făcea fiind limitată la obligarea părții căzute în pretenții la rambursarea cheltuielilor părții care câștigase.

Prerogativa judecătorească de a nu încuviința integral cererea accesorie a părții câștigătoare vizând cheltuielile de judecată este exercitată strict numai cu privire la situația pentru care a fost instituită de lege, respectiv ca protecție pentru partea căzută în pretenții care poate fi expusă unor solicitări ruinătoare și punitive de cheltuieli, profitându-se de câștigul din cererea principală; dispoziția instanței nu se referă la valabilitatea sau nevalabilitatea contractului de asistență juridică, cu privire la care nu se pronunță și care rămâne în vigoare, clientul datorând avocatului său ceea ce s-a stipulat ca preț al serviciilor, chiar dacă nu își obține judiciar restituirea acestora, urmând să suporte o diferență.

In raport de complexitatea redusa a cauzei si a apararilor efectiv puse in practica de parat in cadrul procesului, instanta a retinut ca suma la care s-a redus onorariul avocatial pentru parat este indestulator si suficient ca intindere, in raport de culpa procesuala a reclamantei.

Impotriva acestei sentinței au declara apel apelanta reclamantă P. V. și apelantul intervenient accesoriu P. J..

Apelanta reclamantă P. V. susține că instanța de fond in mod eronat a reținut ca prin antecontractul de vânzare-cumparare încheiat la data de 06.01.1998 intre paratul A. I. in calitate de beneficiar cumpărător si A. llie, autorul pârtilor litigante din acest dosar, in calitate de promitent vanzator,ultimul s-a obligat sa instraineze suprafața de 2 ha si 8686 mp compusa din: 4143 mp, situată in T26, P11, cu vecini: N – Neacsa R S., E – DCL 280, S – B. R S., V – PT HC 279/1; 9941 mp, situată in T47/1, P28 avand ca vecini: N – CN 768, E – A. I M., S – Dc 1859/2, V – L. C I.; 1716 mp, situată in T41, P16 cu vecini: N – B. L V., E – Dc 294/1, S – Cismarescu D C., V – DCL 249; 1105 mp situată in T69/1, P11, cu vecini: N – CN 956/2, E – Tesoiu I., S – Dc 1037/1, V – C. C.; 2797 mp, situată in T56, P 152, cu vecini: N – CN 727, E – D. M., S – Dc 712, V – A. D.; 3700 mp, situată in T114, P9, cu vecini: N – D. C., E – T 60/3, Ps 821, S – M. A., V – Dc 1457,_ mp. (total), suprafete individualizate in titlul de proprietate nr_/45/03.07.1995.

Solicită instanței de apel sa observe ca aceste suprafețe nu compun suprafața de 2 ha si 8686 mp asa cum a reținut instanța de fond, acestea compun suprafața de 2 ha si 3402 mp.

Pentru a se observa ca instanța de fond a reținut eronat suprafețele care compun 2 ha 8686 mp din antecontractul incheiat la data de 06.01.1998 a menționat aceste suprafețe: 4143 mp, situată in T26, P11, cu vecini: N – Neacsa R S., E – DCL 280, S – B. R S., V – PT HC 279/1; 9941 mp, situată in T47/1, P28 avand ca vecini: N – CN 768, E – A. I M., S – Dc 1859/2, V – L. C I.; 3300 mp. situată în T60, P71 cu vecini: N-Cn768, E – A. M., S- . V – L. I. ; 1716 mp, situată in T41, P16 cu vecini: N – B. L V., E – Dc 294/1, S – Cismarescu D C., V – DCL 249; 1105 mp situată in T69/1, P11, cu vecini: N – CN 956/2, E – Tesoiu I., S – Dc 1037/1, V – C. C.; 2797 mp, situată in T56, P 152, cu vecini: N – CN 727, E – D. M., S – Dc 712, V – A. D.; 3700 mp, situată in T114, P9, cu vecini: N – D. C., E – T 60/3, Ps 821, S – M. A., V – Dc 1457,_ mp (total) individualizate in TP_/03.07.1995.

Se poate observa ca prin antecontractul de vanzare se vinde suprafața de 2 ha 8686 mp dar, suprafetele nominalizate compun ca se vinde suprafața de 2 ha 6702 mp.

Instanța a mai retinut (pct.A) ca tot prin antecontractul incheiat la data de 06.01.1998 promitentul vânzător A. llie s-a obligat sa instraineze si suprafața de 2900 mp conform TP565/03.06.2003.

Referitor la aceasta reținere a instanței, arată ca nu ar fi avut cum sa existe o intelegere de vânzare terenuri si chiar sa se incheie un antecontract de vanzare-cumparare in anul 1998 cand aceste terenuri nu existau la acel moment. Cum puteau fi vândute terenurile din TP 565 emis in data de 03.06.2003 cu 5 ani si 6 luni inainte, adica in anul 1998.

Instanța a retinut tot la punctul "A" din hotărârea 2466/23.03.2015 ca "in privința dreptului de proprietate a paratului asupra terenurilor ce au făcut obiectul înscrisului sub semnătura privata, instanța care a pronunțat sentința civila nr. 3495/26.05.2008 in cadrul dosarului nr._ a constatat ca prin titlul de proprietate nr._/03.07.1995 autorului pârtilor litigante din acest dosar i-a fost reconstituita suprafața totala de 2 ha si 9411mp,suprafața in care e inclusa si cea de 2 ha si 8686 mp,ce a format obiectul antecontracutului sus mentionat, iar prin titlul de proprietate nr.565/03.06.2003 aceluiași autor i-a fost reconstituita si suprafața de 2900 mp, suprafata ce e identica cu cea ce a format parțial obiectul aceluiași antecontract".

Instanța a mai reținut din sentința civilă nr.3495/2008 numai cele de mai sus cu privire la dreptul de proprietate al promitentului vânzător A. I. ca si cand cererea pentru care s-a pronunțat sentința civilă nr.3495/2008 in dosarul 3529/2008 ar fi avut ca obiect numai cum i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor.

Sentința civilă nr.3495/26.05.2008 a rămas irevocabila prin nerecurare, reclamantul A. lon, neavand nici un interes in a o recura, iar tatăl său A. llie la vârsta de aproape 90 de ani, la momentul acela, aflandu-se in procesul de succesiune dupa A. M. soția lui, acțiunea in instanța ce a făcut obiectul dosarului 3529/2008 a inteles-o ca fiind tot pentru dosarul de succesiune.

Prin sentința civilă nr. 3495/2008 A. I. a reușit sa obtina toate terenurile din ambele titluri de proprietate ale autorului A. llie, iar cu intenția de a acapara totul, prin motivele de recurs la dosarul de succesiune a cerut „ca toate bunurile in natura cuvenite reclamantului A. llie sa-i fie atribuite in natura reclamantului A. I.".

Cu privire la pct B in cadrul căruia instanța s-a pronunțat prioritar asupra excepției inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata care vizează constatarea nulității absolute a sentinței civile nr. 3495/26.05.2008, instanța in mod eronat, a reținut ca prin mijlocul procesual ales (actiunea ce face obiectul dosarului 2470/2014), a solicitat sa fie analizat pe fondul sau un anumit drept subiectiv civil sau un interes civil ocrotit de lege si precizează instanța ca dreptul la care ea se raportează este dreptul de proprietate asupra imobilului in suprafața de 4143 mp situat in extravilanul comunei Ganeasa, jud. O. T26 P 11, cu completarea sa la identificarea generala a instanței ca tot in tarlaua 26 . ., a edificat casa si anexe gospodărești si unde locuiesc efectiv.

Mai arată că, in cadrul dosarului nr. 2470/2014 nu a solicitat sa fie analizat pe fondul sau dreptul de proprietate asupra imobilului teren in suprafața de 4143 mp. Prin aceasta acțiune a solicitat nulitatea inscrisului sub semnătura privata si implicit a sentinței civile nr. 3495/26.05.2008 pe principiul anularii actului subsecvent ca urmare a actului initial, principiu care poate fi definit ca acea regula de drept in virtutea căreia anularea actului inițial atrage si anularea actului subsecvent urmator,datorita legăturii sale cu primul, acest principiu privește efectele nulității fata de terți si este o consecința a celor doua principii ale efectelor nulității, retroactivitatea si repunerea in situația anterioara. Având in vedere efectele nulitatii, la momentul deschiderii succesiunii, bunurile imobile ale autorului A. llie ar cuprinde si bunurile din TP15246/95 si TP565/2003 ce au făcut obiectul instrainarii prin antecontractul incheiat la data de 06.01.1998.

Astfel, in temeiul articol 673.9 C. vechi, art 987 NCPC, doar atunci ca moștenitoare alături de A. I. a autorului A. llie, pot solicita atribuirea in lotul său a suprafeței de 4143 mp.

In ce privește dreptul la care se raportează si anume dreptul de proprietate asupra imobilului in suprafața de 4143 mp a fost examinat in cadrul unei proceduri judiciare in fata unui Tribunal independent (DC 720/2012), precizează pentru punctul B, ca dosarul nr. 817 in care s-a dat decizia civilă nr.720/2012 a avut ca obiect partaj judiciar nu stabilirea dreptului său de proprietate asupra terenului de 4143mp.

Este cunoscut faptul ca in genere hotarârea judecatoresca reprezintă un act jurisdictional, deosebindu-se astfel de categoria actelor juridice civile care reprezintă o materializare a voinței uneia sau mai multor persoane. Este notoriu si faptul ca exista situații in care printr-o hotărâre judecătoreasca instanța il obliga pe parât la încheierea unui anumit contract cu reclamantul, in caz de refuz, hotărârea urmând sa tina loc de act autentic.

Se poate observa ca in acesta situație partea din dispozitivul hotărârii care dispune in acest sens, reprezintă o autentificare, o validare a antecontractului existent intre părțile din proces. Regimul juridic al hotărârii judecătorești ce tine loc de act autentic este, având in vedere efectele juridice pe care le produce, același cu regimul juridic al contractelor autentificate de către un notar public.

Daca un contract desi autentificat de un notar public poate fi afectat de motive de nulitate tot asa pe baza motivelor de nulitate invocate in cererea de chemare in judecata, in precizările făcute la aceasta cerere si in concluzii, a solicitat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare care are caracter constitutiv de drepturi, respectiv sentința civilă nr.3495/26.05.2008 in care consimțământul a fost suplinit prin hotarâre judecatoresca. Faptul ca hotărârea tine loc de contract nu semnifica decât o modalitate atipica de executare a obligației de a face (de a încheia contractul) dar nu schimba natura convenționala a raportului juridic.

Instanța investita cu acțiunea privind obligarea la încheierea contractului de vânzare cumpărare a analizat exclusiv raportul juridic dintre părțile contractante dar nu si atitudinea subiectiva pretins frauduloasa a acestora in raport cu terțele persoane care ar putea fi prejudiciate. Tertii vătămați printr-o astfel de transmisiune nu pot fi lipsiți de a invoca, prin acțiune .judecătoreasca, frauda săvârșita de părțile contractante.

Arată că, părțile contractante din prezenta cauza au evitat sa incheie actul notarial susceptibil de anulare si au folosit acțiune pentru pronunțarea unei hotărâri care sa tina loc de act autentic de vânzare cumpărare tocmai cu scopul de a-i frauda interesele, ca tert.

Baza factuala nereala pe care o conține sentința civilă nr. 3495/26.05.2008 in urma admiterii chitanței sub semnătura private consta in:

- Se vand terenuri in suprafața totala de 2 ha si 8686 mp din titlul de proprietate_ /1995 iar din însumarea suprafețelor nominalizate rezulta ca se vând terenuri in suprafața de 2 ha si 6702 mp. Prin dispozitivul sentinței civile se vând terenuri in suprafața totala de 2 ha si 8686 mp din titlul de proprietate_/ 1995 iar din însumarea suprafețelor nominalizate rezulta ca se vand terenuri in suprafața de 2 ha si 3402 mp.

- Se vinde terenul in suprafața de 2900 mp din titlul de proprietate 565 /2003 in anul 1998 când acest teren nici nu exista

Cu privire la punctul D

Se arată că, în mod eronat instanța de fond in dosarul nr. 2470/2014 a reținut decizia nr. 720/02.07.2012 pronunțata in dosarul de succesiune nr_ de Tribunalul O. ca material probator administrat in cauza si ca motiv pe baza căruia litigiul care vizează constatarea nulității absolute a înscrisului sub semnătura privata intitulat „chitanța” incheiat intre paratul A. I. si autorul pârtilor litigante A. llie, este neintemeiat si respins deoarece vânzarea terenurilor s-a făcut la data de 26 .05.2008 prin sentința civila 3495/2008 când existau litigii cu privire la titlurile vândute si in temeiul legii 54 /02.03.2998 art 15 alin. 1 sunt interzise instrainarile sub orice forma a terenurilor cu privire la titlul cărora exista litigii la instanțele judecătorești pe tot timpul soluționării acestor litigii. înstrăinările încheiate cu incalcarea acestor prevederi sunt nule. Nulitatea va fi constatata de către instanța judecătoreasca la cererea oricărei persoane interesate.

In acest sens a făcut următoarele precizări:

Decizia 720/02.07.2012 s-a pronunțat in dosarul de succesiune 817 /311/2010 format in rejudecarea dosarului 7391/311/20 07 pe rolul Judecătoriei Slatina. Principalul motiv de rejudecare fiind cererea reconventionala pe care a formulat-o la data de 19.11.2007 in dosarul de succesiune_ ceea ce se găsește menționat in Decizia civila 720/2012 fila 89 pag 2 din prezentul dosar. Deci când s-a pronunțat ..2008, terenurile ce au făcut obiectul acestei decizii erau in litigiu cerute prin cererea reconventionala menționata. Mai mult decât cele precizate, chitanța de mina incheiata la data de 06.01.1998 ce a făcut obiectul sentinței civile nr.3495/2008 era prescrisa. Obligația promitentului vânzător născuta din promisiunea de vânzare se stinge la expirarea termenului prevăzut sau daca nu s-a prevăzut un termen la expirarea termenului de prescriptie de 3 ani care curge de la data încheierii promisiunii de vânzare conform art 2 decret 167/1958. Astfel beneficiarul cumpărător a avut la dispoziție 3 ani pentru a solicita promitentului vânzător sa-si execute obligațiile asumate prin convenția incheiata respectiv chitanța.

Pe de alta parte acțiunea prin care s-a cerut ca pe baza chitanței de mina încheiata la 06.01.1998 sa se pronunțe o hotarâre care sa tina loc de act autentic de vânzare cumpărare este o acțiune in constituire prescriptibila in termenul general de prescripție de 3 ani nu o acțiune in constatare intemeiata pe dispozițiile art 111 C. vechi care confirma un drept preexistent si este imprescriptibila. Instanța era obligata ca din oficiu sa cerceteze daca dreptul la acțiune este prescris conform art. 18 Decret 167/1958

Decizia nr. 3495/26.05.2008 a fost depusa in dosarul de succesiune_ la data de 01.06.2011 la 3 ani dupa pronunțarea acesteia (timp in care au avut loc mai multe termene de judecata si in care s-au efectuat mai multe expertize) si la sase luni dupa ce se pronunțase IAP in data de 31.01.2011, prin care instanța de fond in mod corect a reținut la masa succesorala a autoarei A. M. suprafața de l,9322 ha solicitata prin cererea reconventionala, pe baza dovezilor depuse la dosar si a recunoașterii in mod nemijlocit in fata instanței in ședința publica de către A. llie cum ca terenurile provin de la autorul acesteia B. S. date ca zestre la casatorie. A făcut precizarea ca A. llie la momentul căsătoriei era cadru militar si pentru cadrele militare era obligatoriu ca la căsătorie soția sa aiba ca zestre terenuri agricole. La data căsătoriei nu s-a încheiat o donație ci o FOAIE DE DOTA sau FOAIE DE ZESTRE care nu a fost găsita in casa părinteasca asa cum nu au fost găsite nici titlurile de proprietate in original. Cele de mai sus explica mențiunea din fisa personala pct 5 a subofițerului A. Illie intocmita la data de 14.12.1948, unde se menționează averea soției in pamant arabil. Diferența dintre 3 ha teren si 1,9322 ha teren pe care le-a cerut la masa succesorala prin cererea reconventionala se explica prin faptul ca a avut in vedere numai parcelele care in titlul de proprietate_/1995 al lui A. llie aveau ca vecin pe B. S. pentru a dovedi ca terenurile provin de la acesta. La data formulării cererii reconventionale nu era in posesia celorlalte acte care făceau aceasta dovada: BAP 1948- B. S., Hatararea de succesiune a lui A. llie din anul 1955, Fisa personala A. llie si in continuare rolurile formate in Primăria Ganeasa pe numele lui A. llie si B. S. ,cu explicațiile necesare.

Dupa ce a fost depusa in dosarul de succesiune 817/2010 sentința civilă nr. 3495 la 01.06 2011, doar in data de 31.10.2011, prin avocat B. A., s-au solicitat variante de lotizare raportat la sentința civilă 3495/2008 ceea ce a si fost efectuat de expertul in cauza, la următorul termen 28.11.2011 a rămas in pronuntare.

Faptul ca sentința civilă nr. 3495/26.05.2008 a fost depusa dupa trei ani de la pronunțare, spre sfârșitul procesului la data de 01.06.2011, este o dovada ca existau motive ca aceasta sa nu mai poată fi bine cunoscuta de A. llie căruia i s-a numit curator in luna septembrie 2011 iar in același an, la 10.12.2011 a decedat, certificatul de deces găsindu-se in prezentul dosar.

Cu privire la motivul de respingere a nulității absolute a înscrisului sub semnătura privata, in cadrul punctului D din motivare, pentru ca nu s-a făcut dovada erorii identității fizice asupra actului juridic in care s-a aflat autorul părtilor litigante A. llie, acest motiv este neîntemeiat deoarece a făcut dovada ca se afla in eroare cu:

- Cererea depusa de A. llie in mai multe rânduri in dosarul de succesiune 7391/2007 si 817/2010, cerere menționata si in IAP din 31.01.2011 când s-a stabilit si format mase succesorală, cererea fiind depusa in prezentul dosar la fila 82.

- cu faptul ca A. llie a vândut suprafețe in total de 2ha si 8686 mp ,asa cum este scris in chitanța ,care in realitate acestea sunt in total de 2 ha si 6702 mp. Mai mult decât atat din sentința civilă 3495/26.05.2008 A. llie a vândut suprafața totala de 2 ha si 8686 mp care in realitate este de 2 ha 3402 mp.

Respingerea susținerilor sub aspectul datei false a înscrisului sub semnătura privata că data reala este 2008 si nu 1998 cum apare in înscrisul contestat, pe motivul ca martorul audiat in instanța, M. I., nu a mai fost in măsura sa ofere date certe cu privire la momentul încheierii convenției, este neîntemeiata deoarece martorul audiat in instanța M. I., care a semnat ca martor si chitanța datata 06.01.1998, primul lucru pe care l-a declarat in fata instanței a fost ca îsi menține declarația data la cercetarea parchetului in dosarul penal 5431/P/2011, declarație care se găsește in acest dosar atașat cauzei de fata. Susține că, se vede clar din declarația data de martor la cercetarea penala ca aceasta chitanța a fost semnata in anul 2008 avind in vedere si faptul ca a semnat dupa terminarea unei ședințe de judecata in care a fost prezenta ca martor in dosarul de succesiune. Martora menționează in declarație ca a semnat aceasta chitanța . judecata.

In fata instanței in dosarul cauzei martora a mai declarat ca la momentul semnării chitanței nu a văzut ca s-a plătit vreun pret si mai mult decit atit nu stia ca trebuia sa se dea vreo suma de bani in legătura cu actul semnat. Mai spune martora in declarație ca terenurile proveneau de la soția lui A. llie, iar acolo unde reclamanta are gospodărie proveneau de la mama acesteia (aceeași cu soția lui A. llie). Martora cunoaște foarte bine aceste amănunte pentru ca de mai multe ori a muncit pe aceste terenuri când i-a solicitat si pentru ca este vecina cu gospodăria părinților ( A. I. si A. M.) despărțiți doar prin gardul de delimitare a gospodariilor. De asemenea, a mai daclarat martora ca A. I. nu a avut moștenire pamânt de la părinții lui, a se vedea hotărârea de partaj succesoral din 1955 a lui A. I..

Arată că, respingerea susținerilor sub aspectul datei false a înscrisului sub semnătura privata pe motiv ca nici depoziția celuilalt martor audiat B. M. nu au fost in măsura sa ofere date certe cu privire la momentul încheierii convenției este neîntemeiata deoarece B. M. nu avea cum sa cunoască data la care s-a incheiat convenția pentru ca nu a avut legătura directa cu incheierea acesteia. Martorul B. M. fiind o persoana in vârsta cunoaște foarte bine ca o parte din terenurile din T P_/1995 al lui A. I. provin de la B. S.. Aceasta l-a cunoscut pe B. S. cu care a fost vecina inainte de căsătorie iar dupa căsătorie a devenit vecina cu o parte din terenurile extravilane ale lui B. S., referindu-se aici la suprafața de 4143 mp.

Desi s-a menționat un pret, respectiv 10.000.000 lei vechi ,1000 lei noi, pentru suprafața de_ mp consider ca acesta este un pret derizoriu. Deoarece_ lei vechi impartit la_ mp rezulta 349 lei vechi (0,0349 lei noi) pe mp,in timp ce terenurile din extravilan din . aflata in zona I evaluate de camera notarilor publici era de 0,20 lei noi/mp in lei vechi insemnând 2000 lei /mp. Disproporția prea mare si gradul de rudenie dintre parti justifica aceasta disproporție. Consideră ca prețul a fost specificat in chitanța doar pentru ca aceasta sa imbrace forma unei vânzări. Este evident ca prețul din chitanța este derizoriu fata de valoarea reala a terenurilor menționate in înscris si in aceste condiții este cert caracterul ilicit si imoral al cauzei pentru care a fost incheiat actul a cărui nulitate o cere.

Terenurile din TP_/1995 al lui A. I. se poate dovedi ca au venit intradevar de la B. S. nu numai cu foaia de dota sau foaie de zestre ci si cu martori si alte acte .

S-a cerut si s-a atașat la prezenta cauza dosarul penal 5431/P/2011. Din acest dosar instanța a reținut numai faptul ca s-a dispus neinceperea urmăririi penale in privința paratului A. I., autorului părtilor A. I. si martorului semnatar M. I.. Din rezoluția din data de 23.10.2012 a Parchetului de pe lingă Judecătoria Slatina rezultă ca aceștia au săvârșit infracțiunile prevăzute de art 290 si art 291, dar in temeiul art 228 alin 6 raportat la art 10 lit d si g CPP s-a dispus neinceperea urmăririi penale pentru ca art 10 lit d arata ca faptei ii lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii. In temeiul art 184 C. vechi si 308 NCPC cind nu este caz de judecata penala sau daca acțiunea publica s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanta civila prin orice mijloace de dovada.

Actul sub semnătura privata „chitanța" datata 06.01.1998 cu conținut nereal (contine mențiuni necorespunzatoare adevărului) care a fost folosit in vederea producerii de consecințe juridice ( . fost depus in dosarul de succesiune 817/2010. Fiind parte in acest dosar a solicitat prin acțiunea ce face obiectul prezentei cauze anularea actului sub semnătura privata ca fiind un act cu conținut nereal (fals) avandu-se in vedere si cercetarea penala.

Pe parcursul cercetării penale paratul A. I. a declarat verbal prin telefon din Franța ca, tatăl sau in anul 1998 i-ar fi vândut in baza unei alte chitanța de mana terenul din TP_/1995.Dupa eliberarea TP 565/2003 au intocmit o alta chitanța de mana in care au specificat ca facand obiectul tranzacției atât terenul din TP_/1995 cat si suprafața din TP565/2003.

Consideră ca A. I. trebuia sa si dovedească aceste lucru, sa fi depus la dosar chitanțele.

Instanța de fond a reținut greșit ca a invocat la fila 65 din dosarul cauzei de fata ca actul contestat este nul pentru lipsa semnăturii vânzătorului, in speța autorul părtilor litigante A. I.. Actul contestat, respectiv chitanța de mana, este depusa in dosarul cauzei prezente, in dosarul atașat 3529/2008 si in dosarul atașat 5431/P/2011 dar in aceste dosare chitanța depusa este nesemnata de cumpărător A. I. asa cum a invocat la pagina 65 din dosar nu de vânzător asa cum a reținut instanta.

Sub acest aspect instanța a retinut ca actul sub semnătura privata este inscrisul semnat personal de către parti .Condiția generala care se cere pentru valabilitatea înscrisului sub semnătura privata este semnătura partilor, în speța de fata înscrisul nu este semnat de cumpărător, ceea ce inseamna ca inscrisul nu întrunește condiția generala de valabilitate.

Daca părțile se obliga sa vanda, respectiv sa cumpere un teren, contractul de vânzare cumpărare nu este incheiat cit timp contractul nu se intocmeste in forma prezavuta de lege, forma autentica si cu respectarea dreptului de preemtiune.

Întrucât obiectul chitanței contestate vizează înstrainarea de terenuri era supusa formei autentice.

Precizează că, prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. 3529/2008 s-a pronunțat sentința civilă nr. 3495/.2008 care tine loc de act autentic de vanzare cumpărare intocmit fara respectarea dreptului de preemtiune.

In dovedire au fost atașate la dosar: cererea prin care s-a depus la dosarul nr. 817/2010 sentința civila 3495/26.05.2008, centralizator cu preturi pe categorii de teren.

În apelul declarat apelantul intervenient P. J. susține că sentința este netemeinica si nelegala, arătându-se că:

a) Prin înstrainarea suprafețelor de teren din TP_/1995 de către A. llie i s-a incalcat dreptul de preemtiune prevăzut de reglementările legale.

Se arată că, dupa anul 1990 a fost emis cadru legislativ privind circulația juridica a terenurilor.

Astfel, Legea 18/1991 capitolul V, art. 69 prevede:

1. - înstrăinarea de terenuri agricole in extravilan, prin vânzare se poate face prin exercitarea dreptului de preemtiune:

2. - dreptul de preemtiune la înstrăinare a oricăror terenuri agricole din extravilan revine coproprietarilor si apoi proprietarilor vecini si se exercita prin Agenția pentru Dezvoltare și Amenajare Rurala.

3. - proprietarul terenului care urmează sa fie vândut este obligat sa incunostiinteze Agenția pentru Dezvoltare și Amenajare Rurala, iar aceasta va comunica in scris persoanelor cu drept de preemtiune.

Art.70 prevede că, actul de înstrăinare încheiat cu încălcarea dreptului de preemtiune prevăzut la art. 69 este anulabil.

Legea 54/02.03.1998 intrata in vigoare cu data de 04.05.1998 privind circulația juridica a terenurilor, arată:

Art 5 prevede înstrăinarea prin vânzare a terenurilor agricole situate in extravilan se face prin respectarea dreptului de preemtiune al coproprietarilor, al vecinilor ori al arendașilor

Art 6 Vânzătorul va înregistra oferta de vânzare a terenului agricol situat in extravilan la Consiliul local in raza căruia este situat terenul.

Art 15 (1) Sunt interzise înstrăinările sub orice forma a terenurilor cu privire la titlul cărora exista litigii la instanțele judecătorești pe tot timpul soluționării acestor litigii.

(2) Înstrăinările încheiate cu încălcarea prevederilor alin 1 sunt nule.

Nulitatea va fi constatata de către instanța judecătoreasca, la cererea oricărei persoane interesate si a procurorului.

Referitor la cadrul legislativ existent privind circulația juridica a terenurilor atat la data încheierii antecontractului (chitanța) cit si la data emiterii sentinței civile 3495/2008 nu a fost respectata sub nici o forma legislația existenta.

b) La data încheierii antecontractului (chitanță) 06.01.1998 s-a vândut si suprafața de 2900 mp care la momentul vânzării nu exista. Conform art 1311 C.civ. vechi daca in momentul vânzării lucrul vândut este pierit sau nu exista vinderea, este nula.

c) Instanța de fond nu a analizat antecontractul (chitanța) conținutul acesteia fiind nereal.

Din actele existente in dosar reiese si faptul ca A. I. nu a intrat niciodată in posesia acestor terenuri, el si soția fiind cei care s-au ocupat de administrarea acestora, de foloasele rezultate au beneficiat in principal părinții A. llie si A. M., aceștia având in gospodărie multe animale, pe care dacă nu îi ajuta, nu le-ar fi putut întreține. Mai mult, s-au implicat in rezolvarea litigiilor ce au apărut intre A. llie si vecini. Astfel in urma litigiului dintre A. llie si Neacsa Ș., a plătit pentru A. llie suma de_ lei vechi reprezentând cheltuieli de judecata, pensia acestuia fiind de_ lei vechi, ori pentru plata acestei sume A. llie trebuia sa strânga pensia pe cel puțin o jumătate de an. A plătit in numele lui A. llie pentru a evita executarea silita asupra bunurilor din gospodăria acestuia.

d) Instanța de fond a apreciat ca sentința civilă nr. 3495/2008 nu poate fi anulata decât pe caile de atac prevăzute de lege.

Conform art 405 NCPC in afara cailor de atac daca legea prevede in mod expres altfel atunci poate fi anulata si o hotărâre judecătoreasca. In cazul de fata legislația care reglementează circulația juridica a terenurilor prevede ca instrainarea sub orice forma (inclusiv hotărâre judecătoreasca) a terenurilor situate in extravilan făcuta cu nerespectarea legislației existente este nula. Avand in vedere ca sentința civila nr. 3495/2008 reprezintă un act autentic de vânzare cumpărare, aceasta s-a emis cu încălcarea reglementarilor legale privind circulația juridica a terenurilor din extravilan.

Or, daca o instanța de judecata poate sa constate nulitatea unui act autentic de vânzare-cumpărare încheiat prin notariat, atunci de ce nu poate constata si nulitatea unei hotărâri judecătorești care s-a emis cu încălcarea legislației existente in baza unui antecontract cu conținut nereal, numai pentru faptul ca este emisa de o instanța de judecata.

Având in vedere atributele pe care le conferă Constituția României, instanțele de judecata trebuie sa constate daca la momentul când s-a emis orice act juridic legislația in vigoare a fost respectata .Mai mult prin cercetarea penala in dosarul 5431/P/2011 au fost stabilite infracțiunile prin care A. I., A. I. si martorul M. I. au contribuit la inducerea in eroare a instanței de judecata.

Instanța de fond a apreciat că, chiar daca au existat fapte penale, acestea nu sunt de natura sa duca la anularea unui act juridic. In cazul de fata, in opinia instanței de fond, dobândirea unor bunuri prin frauda este legala. Instanța de fond a ignorat faptul ca martorul M. I. a precizat ca atunci când a fost pusa sa semneze, nu a văzut ca s-a plătit vreo suma de bani, fapt ce denota ca nu s-a plătit niciun pret.

Cu toate ca in acțiune s-a menționat si faptul ca nu s-a plătit niciun pret, instanța de fond a trecut in mod intenționat peste acest aspect ce este un element de baza in constatarea nulității absolute a antecontractului numit chitanta. Desi a cerut atașarea dosarului nr.5431/P2011, instanța de fond a considerat ca infracțiunile menționate pentru fiecare in parte reprezintă fapte care nu sunt de natura sa duca la anularea unui act juridic.

e) Instanța de fond consideră ca odată cu pronunțarea sentinței civile nr. 720/2012 privind dezbaterea succesiunii in dosar 817/2010, aceasta reprezintă autoritate de lucru judecat in ceea ce privește nulitatea atât a chitanței cit si a sentinței civile nr. 3495/2008. Aceasta aserțiune a instanței de fond este de neacceptat intrucât in dosarul de succesiune nr.817/2010 nu s-a dezbătut niciodată in vreo ședința publica acest aspect.

f) Faptul ca instanța de fond a analizat cu subiectivitate cauza acestui dosar este si ca aceasta a retinut ca a făcut cererea de intervenție in contradictoriu cu reclamanta P. V., cu toate ca inca de la momentul depunerii este menționat "in interes accesoriu".

g) De asemenea din documentele existente in dosarul cauzei rezulta cu certitudine ca presupusul cumpărător A. I. nu a intrat niciodată in posesia terenurilor care sunt menționate in chitanța.

Precizează faptul ca antecontractul numit chitanța este datat 06.01.1998 înainte de data intrării in vigoare a Legii 54/1998 (04.05.2008) privind circulația juridica a terenurilor tocmai pentru a nu fi afectat de prevederile acestei legi. Partile antecontractului au scăpat din vedere faptul ca pâna la . acestei legi exista Legea 18/1991 prin care se reglementa circulația juridica a terenurilor asa cum s-a arătat. In plus, la data emiterii sentinței civile nr.4495/2008, Legea 54/1998 era in vigoare iar TP_/1995 era in litigiu ca urmare a cererii reconventionale din dosarul nr. 7391/2007.

Din certificatul de sarcini existent in dosar rezulta ca la data emiterii sentinței civile nr._/2008 existau cărti funciare întocmite pentru 3 parcele. In data de 29.01.2008 prin cererea de solicitare informații incheiata cu ., A. llie a solicitat întocmirea documentației cadastrale pentru terenurile cuprinse in TP_/1995. Dupa cum se observă, A. llie a avut intenția de a întocmi cârti funciare si de a intocmi prin notariat actul de vânzare cumpărare. Ulterior convenției cu ., A. I. si A. llie si-au dat seama ca prin finalizarea documentațiilor cadastrale pentru fiecare . au aflat despre intenția lor de a renunța la finalizarea documentațiilor cadastrale si au procedat la încheierea chitanței pe baza căreia A. I. a apelat la instanța de judecata. La acest moment TP_/1995 se afla in litigiu in dosarul de succesiune. Or, prin incheierea contractului de vânzare prin notariat s-ar fi aflat ca acest titlu de proprietate se afla in litigiu, declarație pe care vânzătorul era obligat sa o faca in fata notarului. Consider ca si instanța de judecata care a judecat pricina avea obligația de a solicita aceasta declarație având in vedere ca sentința civila 3495/2008 tine loc de act autentic de vânzare. De asemenea, consideră ca pentru parcele la care exista carte funciara sentința civila nr. 3495/2008 nu trebuia sa tina loc de act autentic de vânzare cumpărare, acesta se putea face prin notariat. Prin emiterea sentinței civile nr. 3495/2008 instanța a substituit consimțământul vânzătorului de a vinde cu toate ca acesta a demarat întocmirea cărților funciare. Acțiunea lui A. I. in instanța a fost nejustificata întrucit A. I. si-a manifestat voința de a înscrie in cartea funciara terenurile pe numele lui.

Solicită anularea sentinței și să se dispună anularea antecontractului de vânzare-cumpărare, respectiv chitanța si actul subsecvent sentința civilă nr. 3495/2008.

Au fost anexate la prezentul apel extras Legea 18/1991 republicata in 1998, Legea 54/1998 și cererea de solicitare informații cu ..

Considerentele instanței de apel în raport de motivele de apel invocate și dispozițiile art.480 alin.1:

Apelul declarat de apelanta-reclamantă P. V.:

Prin primul motiv de apel, apelanta-reclamantă susține că suprafețele de teren prevăzute în antecontractul de vânzare-cumparare încheiat la data de 06.01.1998 intre paratul A. I. in calitate de beneficiar cumpărător si A. llie, nu compun suprafața de 2 ha si 8686 mp asa cum a reținut instanța de fond, ci suprafața de 2 ha 6702 mp.

Or, obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare-cumparare încheiat la data de 06.01.1998, ca urmare a falsei reprezentări a realitatii la incheierea actului juridic contestat in speta, întemeiată pe eroarea obstacol, in considerarea lipsei discernamantului autorului partilor la data încheierii conventiei sub semnatura privata și ca urmare a erorii autorului partilor asupra identitatii fizice a obiectului actului juridic(imobilele vandute), apelanta –reclamantă întemeindu-și cererea de chemare în judecată pe dispozițiile Codului civil de la 1864, respectiv pe art. 942, 943, 948, 953, 966, 970, 1170 si 1716 alin. 2.

Așadar, simpla eroare de calcul a totalului suprafețelor de teren ce au făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare, nu se circumscrie cauzelor de nulitate absolută a acestui înscris, cauze pe care însăși apelanta-reclamantă le-a invocat în precizarea cererii de chemare în judecată în fața instanței de fond.

În ceea ce privește susținerea apelantei în sensul că autorul A. I. nu ar fi putut înstrăina în anul 1998 suprafața de teren de 2.900 de mp pentru care s-a emis titlul de proprietate abia în anul 2003, Tribunalul reține că este neîntemeiată.

Astfel, printr-un antecontract de vânzare-cumpărare cu privire la imobile, nu se transferă dreptul de proprietate, ci, o astfel de convenție dă naștere doar unei obligații de a face în sarcina părților, respectiv aceea de a constitui în viitor un drept real asupra respectivelor bunuri imobile(obligația de a încheia contractul în forma cerută de lege-formă autentică).

Această soluție se impune în temeiul principiului îndeplinirii în natură a obligațiilor prev. de art. 1073 Cod civil care permite creditorului să obțină îndeplinirea întocmai a obligației asumate de către debitorul său și art. 1077 Cod civil care permit creditorului, dacă obligația de a face nu e adusă la îndeplinire, de a fi autorizat să o aducă la îndeplinire el însuși.

In consecință prin pronunțarea unei asemenea hotărâri, instanta suplinește consimtămîntul uneia dintre părți, verificînd în prealabil ca toate celelalte condiții ale actului juridic civil să fie îndeplinite.

Mai mult decât atât potrivit disp. art 5 alin 2 din Titlul X al Legii nr.247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si masuri adiacente, in situatia refuzului uneia dintre parti sa incheie contractul in forma autentica partea care si-a indeplinit obligatia poate sesiza instanta de judecata pentru pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract.

Așadar, faptul ca titlul de proprietate cu privire la suprafața de teren de 2.900 de mp, menționată în antecontractul de vânzare-cumpărare cu privire la care s-a solicitat constatarea nulității absolute, a fost emis ulterior, în anul 2003, nu afectează valabilitatea convenției.De altfel, aceste aspecte au fost verificate de o instanță de judecată, la momentul la care a fost pronunțată hotărârea care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la suprafețele de teren ce au făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare, în acest sens fiind pronunțată Sentința civilă nr.3495/26.05.2008 de către Judecătoria Slatina, irevocabilă prin nerecurare.

Afirmația apelantei în sensul că autorul A. I. s-ar fi aflat în eroare cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată prin care s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, este nefondată, câtă vreme autorul A. I. a recunoscut la interogatoriul luat de intimatul-pârât că i-a „vândut „ acestuia prin înscris sub semnătură privată toate suprafețele de teren în litigiu și că a primit prețul de 1.000 de lei.

De altfel, autorul A. I., prezent personal în instanța la data la care cauza a rămas în pronunțare, a pus concluzii de admitere a cererii de chemare în judecată prin care intimatul-pârât A. I. a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare pentru suprafețele de teren ce făceau obiectul antecontractului cu privire la care se solicită constatarea nulității absolute în prezenta cauză.

În mod corect a soluționat instanța de fond și excepția inadmisibilității capătului de cerere prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a Sentinței civile nr.3495/26.05.2008 pronunțată de Judecătoria Slatina în Dosarul civil nr._, întrucât nulitatea unei hotărâri judecătorești poate fi invocată doar prin intermediul căilor de atac, ordinare sau extraordinare, ce pot fi promovate împotriva acesteia, nu și pe calea unei acțiuni distincte, având ca obiect constatarea nulității absolute a hotărârii.

Într-adevăr, dreptul de proprietate asupra imobilului in suprafata de 4143 mp, situat in extravilanul comunei Ganeasa, jud. O., T26, P11, a fost examinat în cadrul unei proceduri judiciare în care s-a dat o soluție irevocabilă și nu poate fi repus în discuție în cadrul unei noi acțiuni în justiție.

Nefondată este și susținerea apelantei în sensul că în mod greșit instanța de fond și-a fundamentat soluția și pe Decizia civilă nr. 720/02.07.2012 pronunțata de Tribunalul O. in dosarul nr_ .

În respectiva cauză ce a avut ca obiect „partaj succesoral”, atât apelanta-reclamantă P. V., cât și intimatul-pârât A. I. au figurat ca părți, astfel că soluția dispusă se impune părților din prezenta cauză cu putere de lucru judecat, aspectele statuate irevocabil prin decizia anterior menționată cu privire la suprafața de teren de 1,9322 ha, neputând fi repuse în discuție în cadrul prezentei proceduri judiciare.

Fundamentul lucrului judecat rezidă în necesitatea de a da eficiență hotărârii judecătorești și de a evita o nouă judecată asupra aceleași chestiuni litigioase

Funcția puterii lucrului judecat este tocmai aceea de a exclude orice alte interpretări cu privire la adevărul stabilit de instanță în mod irevocabil.

În ceea ce privește critica adusă de apelanta-reclamantă motivării instanței de fond cu privire la dovada erorii in care s-a aflat autorul părtilor litigante A. llie asupra identității fizice a bunurilor ce formau obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare, Tribunalul reține că cererea depusa de autorul A. llie in dosarele nr._ si nr._ ale Judecătoriei Slatina, coroborată cu faptul ca autorul A. llie a vândut în total suprafețe de teren de 2ha si 8686 mp ,asa cum este scris in antecontract ,dar in realitate acestea compuneau o suprafață totală de 2 ha si 6702 mp, nu constituie probe în sensul legii civile, care să formeze convingerea instanței că autorul s-ar fi aflat în eroare, putând fi considerate, eventual, simple indicii.

Însă cât timp autorul A. I. a fost prezent în instanță, a răspuns personal la interogatoriu și a pus concluzii de admitere a cererii de chemare în judecată prin care intimatul-pârât A. I. a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare pentru suprafețele de teren ce făceau obiectul antecontractului cu privire la care se solicită constatarea nulității absolute în prezenta cauză, ipoteza susținută de apelanta-reclamantă nu se confirmă.

De asemenea, Tribunalul constată că, în mod corect a reținut instanța de fond că în cauză nu s-a făcut dovada faptului că data menționată în antecontractul de vânzare-cumpărare ar fi falsă.

Astfel, în urma analizării și coroborării probelor administrate în mod nemijlocit de instanța de fond, respectiv a depozițiilor martorilor propuși chiar de apelanta-reclamantă, instanța de fond a concluzionat că martora M. I. nu a mai fost in masura sa ofere date certe cu privire la momentul incheierii conventiei dintre parat si autorul partilor litigante, motiv pentru care nici depozitia celuilalt martor audiat, B. M., nu este in masura sa fie retinuta de instanta ca proband un fapt cert si neechivoc sub aspectul invocat in cuprinsul primului petit al cererii de chemare in judecata, in forma sa initiala.

Într-adevăr, martora M. I. a afirmat în fața instanței de fond că își menține declarația dată în dosarul penal în care s-au făcut cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de dispozițiile art.290 și art.291 din vechiul CP, dar a afirmat în continuare că nu mai știe data la care a semnat antecontractul de vânzare-cumpărare în calitate de martor, aspect pe care l-a susținut și în fața organelor de cercetare penală, așa cum reiese din cuprinsul referatului cu propunere de neîncepere a urmăririi penale din Dosarul nr.5431/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina(f.37-38 dosar fond).

Cât timp și cel de-al doilea martor audiat nemijlocit de instanța de fond a arătat că nu cunoaște nici un aspect legat de vânzarea-cumpărarea unor suprafețe de teren între autorul A. I. și pârâtul-intimat A. I., în mod corect a reținut instanța de fond că în cauză nu s-a făcut dovada datei false a înscrisului sub semnătură privată.

Apelanta-reclamantă a mai invocat ca motiv de apel și greșita soluționare a cauzei, pe motiv că prețul prevăzut în antecontract este unul neserios.

Tribunalul reține că, prin noțiunea de preț serios prevăzută de art. 1303 din vechiul C. Civ. se înțelege prețul care constituie o cauză suficientă a obligației luate de vânzător de a transmite dreptul de proprietate asupra bunului ce formează obiectul vânzării. Astfel, prețul serios presupune existența unei proporții între cuantumul prețului stabilit de părți și valoarea reală a lucrului vândut, și chiar dacă nu necesită o echivalență între preț și valoarea lucrului, este exclusă existența unei disproporții care nu este susceptibilă de justificare firească. Prin urmare, dacă prețul stabilit este inferior valorii propriu-zise a obiectului vândut nu înseamnă că prețul este neserios, la stabilirea prețului putând fi avute în vedere și alte criterii, această chestiune fiind o problemă de fapt lăsată la aprecierea instanțelor de fond.

Un preț mai mic care nu reprezintă echivalentul valoric al lucrului vândut, nu afectează validitatea convenției, un astfel de preț neputând fi considerat neserios în situația în care există raporturi apropiate între părți, cum este cazul în speța de față, promitentul-vânzător, autorul A. I., fiind tatăl promitentului-cumpărător A. I..

A mai invocat apelanta-reclamantă faptul că instanța de fond a reținut greșit ca ar fi invocat în precizarea cererii de chemare în judecată depusă la fila 65 din dosarul de fond ca actul contestat este nul pentru lipsa semnăturii vânzătorului, in speța autorul părtilor litigante A. I., în realitate apelanta-reclamantă susținând că înscrisul este nul pentru lipsa semnăturii cumpărătorului, respectiv a intimatului-pârât A. I..

Verificând aspectul invocat de apelanta-reclamantă, Tribunalul constată că, într-adevăr, aceasta a invocat că antecontractului de vânzare-cumpărare îi lipsește semnătura promitentului-cumpărător și nu cea a promitentului-vânzător.

În legătură cu această susținere, Tribunalul reține că înscrisul sub semnătură privată este acel înscris care poartă semnătura părților, indiferent de suportul său material.Semnătura este o scriere efectuată de autorii actului.Părțile pot semna cu numele lor întreg, dar este suficient și ca semnătura să fie astfel făcută încât să-l individualizeze pe semnatar.

Analizând conținutul înscrisului sub semnătură privată, Tribunalul constată că acesta este semnat de promitentul-cumpărător cu numele său întreg și că nu există un cadru legal care să impună părților ca, pe lângă scrierea numelui și prenumelui în întregime, acestea să semneze înscrisul și în altă modalitate.

Așadar, Tribunalul apreciază că și aceste motiv de apel este neîntemeiat.

În ceea ce privește nerespectarea dreptului de preemptiune, Tribunalul constată că, potrivit dispozițiilor art.478 alin.3 C., în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi.

Or, o astfel de pretenție nu a fost formulată de apelanta-reclamantă nici prin cererea de chemare în judecată inițială și nici prin precizările depuse ulterior la f.13 și 54-65 dosar fond.

Pe cale de consecință Tribunalul nu poate analiza direct în apel pretenția formulată e apelanta-reclamantă.

Pentru considerentele expuse, Tribunalul urmează să respingă apelul declarat de apelanta-reclamantă P. V., ca nefondat.

Apelul declarat de intervenientul în interes accesoriu, P. J.:

Prin apelul promovat, apelantul intervenient accesoriu P. J., reiterează motivele de apel invocate de apelanta-reclamantă P. V., pe care Tribunalul le-a analizat deja, și, având în vedere și soluția ce urmează a fi dată apelului promovat de apelanta-reclamantă P. V., în favoarea căreia a intervenit, Tribunalul va respinge și apelul promovat de apelantul intervenient accesoriu P. J., ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelurile declarate de apelanta reclamantă P. V., domiciliată în Slatina, ., ., . și apelantul intervenient accesoriu P. J. domiciliat în Slatina, ., ., ., împotriva sentinței civile nr.2466 din 23. 03. 2015 pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât A. I. cu domiciliul procesual ales la S. B., P., C. & Asociații din Slatina .. 14 Județul O., ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 29.10.2015.

Președinte, M. I. D.		Judecător, C. C.
	Grefier, G. B.

Red.C.C.

Tehnored.CC/IM

Jf:L.C.M.

Ex.4/30.11.2015

← Întoarcere executare. Decizia nr. 101/2015. Tribunalul OLT		Partaj judiciar. Decizia nr. 833/2015. Tribunalul OLT →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Fond funciar. Decizia nr. 850/2015. Tribunalul OLT Contestaţie la executare. Decizia nr. 875/2015. Tribunalul OLT Pretenţii. Decizia nr. 841/2015. Tribunalul OLT Întoarcere executare. Decizia nr. 101/2015. Tribunalul OLT Partaj judiciar. Decizia nr. 833/2015. Tribunalul OLT