Contestaţie la executare. Decizia nr. 136/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 136/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 136/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 136/2015
Ședința publică de la 03 iunie 2015
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE I. D.
Judecător O. C.
Judecător C. T.
Grefier M. R.
Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurentul contestator V. G., domiciliat în comuna Vlădila, . O., împotriva sentinței civile nr. 1462 din data de 12 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata Primăria Vlădila prin primar, având ca obiect - contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că prin cererea formulată la data de 11.05.2015 s-a solicitat judecarea cauzei pe rol și judecata în lipsă.
Instanța califică cererea formulată de recurentul contestator V. G., la 11.05.2015, ca fiind o cerere de repunere pe rol, pe care o admite în conformitate cu dispozițiile art. 245 Cod procedură civilă anterior.
Având în vedere solicitarea de judecare în lipsă, instanța reține cauza pentru soluționarea recursului promovat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față reține următoarele:
P. sentința civilă nr. 1462 din data de 12 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._ a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul V. G., în contradictoriu cu intimata Primăria Comunei Vlădila ,județul O..
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că:
P. cererea înregistrată sub nr._, la data de 14.02.2013, pe rolul Judecătoriei Caracal, contestatorul V. G. a formulat contestație la executare solicitând anularea tuturor actelor de executare efectuate de Primăria Vlădila prin primar și a Titlului executoriu nr.250 din data de 31.01.2013 emis în baza Dispoziției Primarului Comunei Vlădila nr.24/31.01.2013, cu privire la stabilirea cuantumului drepturilor bănești acordate ilegal numitului V. G., precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ce vor fi ocazionate cu acest proces.
De asemenea, a solicitat ca până la soluționarea contestației, instanța să dispună suspendarea executării silite, conform art. 403 alin. (1) din Cod procedură civilă anterior.
Contestatorul a arătat că în anul 2010 la Primăria Comunei Vlădila, a avut loc un control al Camerei de Conturi a Județului O., având ca obiect „Audit financiar al contului anual de execuție și al bilanțului contabil pe anul 2009”, acțiune finalizată prin încheierea procesului - verbal nr. 1508 din data de 21.07.2010, iar pe baza celor constatate prin procesul - verbal menționat mai sus, Camera de Conturi a dispus prin Decizia nr.29/2010 luarea unor măsuri privind stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia, ca urmare a efectuării de plăți nelegale, prin acordarea lunară a sporului de dispozitiv, a sporului de dificultate, a sporului pentru condiții vătămătoare și pentru acordarea unor premii lunare aplicate la indemnizația persoanelor ce ocupau funcțiile de demnitate publică, respectiv pentru funcțiile de primar și viceprimar.
Ulterior, aceste măsuri au fost menținute și prin încheierea nr. IV19 din data de 21.01.2011 a Camerei de Conturi, (urmare contestației nr. 1131/15.11.2010 formulată de contestator, în calitate de primar), precum și prin hotărârile judecătorești pronunțate în cauză, (urmare contestațiilor în instanță, având ca obiect litigii, Curtea de Conturi - Legea nr. 94/1992), acte care, de altfel, au fost înserate și în preambulul dispoziției primatului comunei Vlădila nr.24/31.01.2013.
În data de 01.02.2013, reclamantul precizează că i-a fost comunicată prin intermediul poștei o scrisoare recomandată cu confirmare de primire, privind somația nr.252 din data de 31.01.2013, având anexate titlul executoriu nr.250 din data de 31.01.2013, dispoziția primarului comunei Vlădila nr.24/31.01.2013 cu privire la stabilirea cuantumului drepturilor bănești acordate ilegal, precum și fișa de calcul.
P. această somație i-a fost adus la cunoștință faptul că, în baza dispoziției nr. 24/31.01.2013 privind executarea debitului pe care îl are față de Primăria Vlădila, figurează cu un debit în sumă de 59.612 lei și cu majorări de întârziere, (calculate până la data de 31.01.2013), în sumă de 10.361 lei, pentru care s-a pornit executarea silită în temeiul titlului executoriu nr. 250 din data de 31.01.2013.
Susține contestatorul că, practic, prin această documentație i se făcea cunoscut faptul că i-a fost stabilit un nou cuantum al drepturilor bănești acordate ilegal, respectiv suma de 69.973 lei, deși așa cum se poate observa din documentele prezentate, precum și din evidențele contabile ale autorității publice locale, există o neconcordanță clară cu privire la cifrele „vehiculate".
Consideră că, acest nou cuantum al sumei datorate intimatei este total eronat, ca și mod de calcul și cel puțin tendențios, având în vedere faptul că, măsurile dispuse de Curtea de Conturi prin Dispoziția nr. 29/2010 au fost foarte clare în acest sens.
Acesta precizează că a recunoscut, acceptat și respectat măsurile dispuse de camera de conturi cât și hotărârile judecătorești pronunțate în cauză lucru ce s-a materializat prin încheierea unui Angajament de plată la data de 22.02.2011 pentru suma de_ lei în care în mod greșit a fost inclusă și cota angajatorului .
Deoarece avea rate la bănci al căror cuantum era foarte mare reclamantul precizează că a formulat o cerere prin care a solicitat instituirea unei popriri pe salariu pentru suma de 100 lei lunar,urmând ca după achitarea unui credit să mărească cuantumul sumei eșalonate.
Sumele ce i se impută evidențiate de intimată în documentele comunicate sunt total greșite atât din punct de vedere al modului de calcul cât și din punct de vedere al temeiurilor legale avute în vedere, de aici rezultă nelegalitatea formelor de executare silită ceea ce duce la nulitatea lor absolută.
Nu s-a ținut cont de pre4vederile art. 136 alin 1 din O.G. nr. 92/2003 din Codul de procedură fiscală potrivit cărora se ajunge la executare silită doar în situația în care debitorul nu își plătește de bună voie obligațiile fiscale datorate, ori în situația sa fusese instituită poprirea și nu se justifică calcularea de dobânzi și penalități în acest fel încălcându-se art. 119 alin 2 din O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Potrivit Dispoziției nr.24 emise de Primarul Comunei Vlădila la data de 31.01.2013, s-a stabilit cuantumul drepturilor bănești acordate ilegal contestatorului în sumă totală de_,38 lei și apoi s-a emis titlul executoriu nr.250 din data de 31.01.2013 și somația nr.252/31.01.2013.
Consideră reclamantul că în mod greșit nu s-a ținut cont de termenul de 30 de zile prev. de art. 3 din dispoziția de mai sus, procedura de executare silită începând imediat, încălcându-se astfel prev. art. 173 alin.1 din codul de procedură fiscală.
Mai mult Somația de plată pe lângă faptul că are înscrise sume greșite nu cuprinde o . elemente obligatorii impuse de art. 145 alin 2 din același Cod de procedură fiscală.
Consideră reclamantul că potrivit art. 141 alin.1 din O.G.nr.92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu, ori în speța de față dacă dispoziția nr. 24 /31.01.2013 ar fi considerată titlu de creanță termenul de plată nu a devenit scadent.
Primăria . întâmpinare prin care învederează faptul că V. G. nu a respectat punerea în executare a două hotărâri judecătorești irevocabile și a început să plătească câte 100 lei lunar abia din luna februarie 2011.
Dispoziția nr. 24/31.01.2013 s-a emis cu respectarea legii și ținându-se cont de dobânzile de referință ale BNR pe anii 2009-2013 menționate și în decizia Curții de Conturi.
În concluzi s-a solicitat respingerea contestației la executare ca fiind netemeinică și nelegală.
Instanța de fond a constat că reclamantul a contestat întreaga executare silită și titlul executoriu emis în baza Dispoziției nr.24/31.01.2013, criticându-le în esență pe fond, considerând că privesc sume neconcordante cu suma stabilită anterior de Camera de Conturi a Județului O..
Analizând Dispoziția nr.24/31.01.2013 și prevederile art.68 din Legea nr.215/2001 a constat că pentru contestarea acesteia există o altă procedură prevăzută de lege, și anume contestația în termen de 30 de zile de la comunicare, la Tribunalul O..
P. urmare instanța a apreciat că nu se poate contesta titlul executoriu reprezentat de Dispoziția nr.24/31.01.2013 emisă de Primarul Comunei Vlădila, aceasta reprezentând până la desființare un înscris probatoriu care atestă obligația contestatorului de a restitui drepturi acordate ilegal în suma totală de_,38 lei.
În consecință, analizând și celelalte înscrisuri atașate la dosar, având în vedere și fișa de calcul nr.243/31.01.2013, instanța de fond a constat că sunt neîntemeiate criticile contestatorului cu privire la cuantumul sumei executate silit.
În ceea ce privește aplicarea art.125 din O.G.nr.92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală referitoare la înlesnirile la plata, instanța de fond a apreciat că angajamentul de plată al cestuia din 22.02.2011 nu reprezintă o cererea temeinic justificată, din acest act nerezultând elemente esențiale precum termenul de plată sau constituirea unor garanții.
Mai mult, potrivit art.136 alin.1 din același act normativ, în cazul în care debitorul nu își plătește de bunăvoie obligațiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, procedează la acțiuni de executare silită, potrivit prezentului cod, cu excepția cazului în care există o cerere de restituire/rambursare în curs de soluționare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decât creanța fiscală datorată de debitor.
Plata de bunăvoie, în accepțiunea legii, reprezintă o plată totală a creanței sau eșalonată în condițiile legii.
Organul de executare a respectat și dispozițiile art. 141 și 145 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, privind emiterea titlului executoriu și a somației.
Având în vedere toate aceste considerente, instanța a constatat că este neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul V. G. și a respins-o.
Împotriva sentinței civile nr. 1462/12 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._ recurentul contestator V. G. a declarat recurs, considerând-o nelegală și netemeinică, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii contestației la executare și anularea tuturor actelor de executare silită efectuate de Primăria Vlădila prin primar și a titlului executoriu nr. 250/31.01.2013.
În motivarea recursului recurentul contestator arată că dintr-un total de 6 (șase) pagini care compun această sentință civilă, instanța a înțeles să-și motiveze decizia luată în cauza dedusă judecății, în câteva fraze inserate la sfârșitul paginii nr. 5 și începutul paginii nr. 6.
Astfel, instanța de fond a reținut într-o primă motivare faptul că, analizând Dispoziția nr. 24/31.01.2013 și prevederile art. 68 din Legea nr. 215/2001, instanța constată că pentru contestarea acesteia există o altă procedură prevăzută de lege, și anume contestația în termen de 30 de zile de la comunicare la Tribunalul O..
P. urmare instanța constată că nu se poate contesta titlu executoriu reprezentat de Dispoziția nr. 24/31.01.2013 emisă de Primarul Comunei Vlădila, aceasta reprezentând până la desființare un înscris probatoriu care atestă obligația contestatorului de a restitui drepturi acordate ilegal în sumă totală de_,38 lei.
A fost nevoit să se adreseze concomitent mai multor instanțe având în vedere modul nelegal și defectuos de emitere al actelor administrative de către intimată.
Astfel că pe rolul tribunalului O. se află dosarul nr._ care are ca obiect „ anulare act administrativ” prevederile legale aplicabile fiind legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și legea nr. 215/2001 a administrației publice locale.
Modul de calcul al sumei datorate evidențiat în fișa de calcul nr. 243/31.01.2013 este eronat deoarece au fost calculate dobânzi și penalității de întrârziere ignorându-se prev. art. 119 alin 2 din O.G. 92/2003 din Codul de procedură fiscală
În privința angajamentului de plată încheiat la data de 22.02.2011 instanța de fond s-a limitat la concluzia conform căreia „ nu sunt aplicabile prevederile art. 125 din O.G. 92 Cod procedură fiscală referitoare la înlesnirea de plată din acest act nerezultând elemente esențiale precum termenul de plată sau constituirea unor garanții.
Din punctul de vedere al recurentului angajamentul de plată ar produce efecte juridice cel puțin din perspectiva intrării sub incidența dispozițiilor prev. art. 125 Cod procedură fiscală.
De asemenea consideră că instanța de fond a ignorat în mod complet actul juridic, respectiv angajamentul de plată din data de 22.02.2011 și efectele pe care acesta le-a produs .
Acesta a recunoscut, respectat și acceptat măsurile care s-au dispus încheind un angajament în acest sens și solicitând instituirea unei popriri.
Aceste documente și-au produs efectele începând cu aceeași lună în care s-au încheiat, fiind în vigoare și în prezent, dovadă în acest sens stând chitanțele de plată lunare pe care scrie foarte clar, la rubrica DENUMIREA CREANȚEI - c/v Popriri conf. Deciziei Curții de Conturi nr. 29/2010 (anexăm în copie xerox ultima chitanță plătită, corespunzătoare lunii martie 2013).
Referitor la reținerile instanței de fond conform cărora, în cauză nu sunt incidente nici prevederile art. 136 alin. (1) din Cod procedură fiscală acestea sunt eronate și cel puțin nedrepte.
Consideră recurentul că în cauza dedusă judecății, nu este îndeplinită condiția imperativă reglementată de prevederile art. 136 alin. (1) din Codul de procedură fiscală "...nu își plătește de bunăvoie..." și, mai mult decât atât recuperarea sumei datorate de 37.002 este în curs, ea făcându-se prin plăti lunare, având în vedere convenția dintre subsemnatul și autoritatea publică locală, respectiv Angajamentul de plată din data de 22.02.2011, precum și poprirea instituită pe venit.
E adevărat că, instanța de fond interpretează faptul că, „plata de bunăvoie, în accepțiunea legii, reprezintă o plată totală a creanței" însă, plata acestei datorii, se va face integral pe parcursul unei perioade de timp (executare succesivă) și nu într-o singură rată (imediat, dintr-o dată). Altfel spus, conform și interpretării instanței de fond, în prezent are loc o plată totală a creanței, dar în mai multe rate (interpretare conformă cu litera și spiritul legii).
Imposibilitatea plății într-o singură rată, se datorează și faptului că, urmare presiunilor de natură politică, după câștigarea alegerilor de către actualul primar, datorită stresului suportat în campania electorală și a faptului că a fost singurul primar din Județul O. căruia i-a încetat mandatul înainte de termen, starea sa de sănătate s-a înrăutățit foarte mult. Astfel, la primul control medical pe care l-a făcut de urgență s-a constat faptul că are o boală incurabilă (cancer), din acel moment am stat mai mult prin spitale (în prezent urmez un tratament cu citostatice).În drept, invocă dispozițiile art. 299, art. 304 pct. 9 și art. 304 indice 1 din codul de procedură civilă anterior, hotărârile judecătorești pronunțate în cauză, precum și angajamentul de plată din data de 22.02.2011.
La dosar nu a fost depusă întâmpinare din partea intimatei .
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate în raport cu actele dosarului și dispozițiile art. 304 -304/l Cod procedură civilă anterior se constată că recursul este nefondat,pentru următoarele considerente:
În anul 2009 recurentul în calitate de primar al comunei Vlădila a emis dispoziția nr. 13/22.01. 2009 privind acordarea unui spor de 50% din salariu de bază pentru comisia din care a făcut parte.
Această dispoziție a fost atacată în instanță de către Prefectura județului O. și prin decizia nr. 3662/29.09.2009 pronunțată de Curtea de Apel C. ,irevocabilă la data de 29.09.2009, s-a dispus anularea în parte a ei și înlăturarea sporului de dificultate acordat.
Decizia Curții de Apel C. a fost înregistrată la Primăria Vlădila la data de 4.01.2010, iar la data de 17.03.2010 s-a emis dispoziția nr. 96 /2010 prin care se anula în parte dispoziția nr. 13/22.01.2009 și se dispunea restituirea sumelor încasate nelegal.
P. adresa nr. 1/37/31.03.2010 Instituția Prefectului județului O. comunică spre știință Primăriei Vlădila faptul că hotărârea menționată mai sus trebuie executată, în sensul că primarul comunei Vlădila trebuie să restituie toate sumele de bani calculate și încasate necuvenit ca urmare a acordării sporului de dificultate de 50% din salariu de bază.
În cazul în care primarul nu va executa de bună voie și în condițiile legii hotărârea judecătorească irevocabilă atunci executarea hotărârii se va face pe calea executării silite, prin poprire instituită de către executorul judecătoresc, ( fila 48 dosar).
Și Curtea de Conturi O. a efectuat un control la Primăria Vlădila finalizat cu întocmirea Deciziei nr. 29/30.09.2010 prin care ca și măsuri solicită primăriei să procedeze la stabilirea întinderii prejudiciului și recuperarea acestuia.
Urmare acestei decizii contabilitatea a procedat la calculul sporurilor primite ilegal de către recurent nu numai pentru anul 2009 verificat de către Curtea de Conturi ci și pentru anii 2007-2008, deoarece același sporuri au fost încasate și în acești ani.
Recurentul a contestat atât Decizia nr. 29/30.09.2010 cât și încheierea nr. IV19/21.01.2011, contestații respinse în final prin sentința civilă nr. 104/8.03.2011 a Tribunalului O., definitivă și irevocabilă prin decizia Curții de Apel C. nr. 5334/19.06.2012.
La data de 22.02.2011 V. G. care încă ocupa funcția de primar a întocmit un angajament de plată pentru suma de_ lei și a solicitat plata în rate prin instituirea unei popriri, plătind lunar suma de 100 lei.
P. dispoziția nr. 24 din 31.01.2013 a Primarului comunei Vlădila, jud. O. s-a dispus în temeiul prev. art. 63 și 68 din legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală recuperarea debitului în sumă de_,38 lei de la recurentul contestator V. Ghoerghe. Decizia a fost dată cu termen de contestație de 30 de zile de la comunicare.
În baza acestei decizii s-au emis de către Primăria Vlădila titlu executoriu nr. 250 din data de 31.01.2013 și somația nr. 252/31.01.2013 prin care este atenționat debitorul că are obligația achitării imediate a debitului și a majorărilor de întârziere.
Prezentul recurs a fost formulat de către recurent la data de 25.04.2013 și suspendat prin încheierea de ședință din 19 iunie 2013 până la soluționarea dosarului civil nr._ *, în baza art. 244 alin 1 pct. 1 Cod procedură civilă.
La data de 11 mai 2015 recurentul contestator a depus fotocopie de pe sentința nr. 2/13.01.2015 pronunțată în această cauză și a învederat faptul că debitul a fost stins integral motiv pentru care nu mai insistă în susținerea motivelor de recurs invocate.
Având în vedere toate cele expuse mai sus și ținând cont de motivele de recurs invocate, tribunalul consideră că în mod corect instanța de fond a apreciat că sunt neîntemeiate criticile contestatorului privind modul de calcul al debitului și că pentru a contesta dispoziția nr. 24 /31.01.2013 trebuie să se adreseze Tribunalului O. cu o acțiune separată,invocând în acest sens prevederile art. 68 din legea 215/2001.
Mai mult chiar recurentul contestator pe parcursul recursului a înțeles să recunoască debitul în integralitatea lui și să-l achite după ce în prealabil a formulat o acțiune separată prin care a cerut anularea Deciziei nr. 24/31. 01.2013 respinsă ca lipsită de interes prin sentința civilă nr. 2/13.01.2015 a Tribunalului O. secția contencios administrativ și fiscal.
Constatând că în cauză nu este incident vreunul din motivele de casare sau modificare a hotărârii, prev. de art. 304 și art. 304/l Cod procedură civilă anterior, tribunalul apreciază recursul ca fiind nefondat și în baza art. 3l2 alin l. Cod procedură civilă anterior urmează să procedeze la respingerea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul contestator V. G., domiciliat în comuna Vlădila, . O., împotriva sentinței civile nr. 1462 din data de 12 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata Primăria Vlădila ,județul O., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 iunie 2015, la Tribunalul O..
Președinte, I. D. | Judecător, O. C. | Judecător, C. T. |
Grefier, M. R. |
Redactat: O.C.
Ex 2/ 2.07. 2015
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Pretenţii. Decizia nr. 382/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
