Pretenţii. Decizia nr. 382/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 382/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 382/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 382/2015
Ședința publică de la 19 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M.
Judecător I. B.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea apelurilor civile declarate de apelantul reclamant C. I., domiciliat în Slatina, ., ., . și de apelanții pârâți C. I. și C. F. I., ambii domiciliați în Slatina, ., ., ., împotriva sentinței civile nr._/24.11.2014, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. J., domiciliată în Slatina, ., ., . având ca obiect - pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: apelantul reclamant C. I. personal și asistat de avocat R. C., apelanții pârâți C. F. I. personal și C. I. personal și asistați de avocat C. M. și intimata pârâtă C. J. personal .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, avocat C. M., pentru apelanții pârâți, depune la dosar împuternicirea avocațială.
Avocat R. C., pentru apelantul reclamant, depune la dosar chitanța reprezentând onorariul pentru avocat.
Verificând, din oficiu la primul termen de judecată, în raport de dispozițiile art. 131 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, coroborat cu dispozițiile art. 95 pct. 2 și art. 107 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra apelurilor.
Avocat R. C., având cuvântul pentru apelantul reclamant C. I., solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii cererii de daune materiale și majorarea cuantumului daunelor morale așa cum s-a solicitat.
Motivând, arată că prima instanță în mod greșit a apreciat valoarea daunelor morale ce i s-au acordat, respectiv câte 100 lei pentru fiecare zi din cele acordate de medicul legist pentru îngrijirile medicale, ținând cont de faptul că loviturile primite au produs apelantului puternice suferințe fizice și psihice.
Solicită obligarea apelanților pârâți la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat C. M., având cuvântul pentru apelanții pârâți C. F. I. și C. I., solicită respingerea apelului declarat de apelantul reclamant, ca nefundat.
În ceea ce privește apelul declarat de apelanții pârâți, solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul respingerii cererii reclamantului și admiterii cererii reconvenționale, motivat de faptul că prima instanță nu a verificat dacă prejudiciul care consta în acordarea daunelor morale s-a produs ca urmare a lezării demnității reclamantului și ca urmare a prejudiciului de imagine, produs acestuia, sau este o urmare a suferințelor pe care acesta le-a îndurat ca urmare a loviturilor primite.
În cauză reclamantul nu a făcut dovada vreunui prejudiciu moral.
Solicită obligarea apelantului reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat R. C., pentru apelantul reclamant, cu privire la apelul declarat de apelanții pârâți, solicită respingerea apelului a nefondat, cu motivarea că daunele solicitate de reclamant sunt justificate în raport de suferințele pe care le-a suportat.
Intimata pârâtă C. J., față de apelul declarat de apelantul reclamant, solicită respingerea ca nefundat, arătând că nu se face vinovată de cele menționată în acțiune.
Față de apelul declarat de pârâți, arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța întrucât nu a fost de față la incident.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr._/24.11.2014, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul-pârât C. I. în contradictoriu cu pârâții-reclamanți C. I., C. I. F. și C. J..
A fost obligat pârâtul-reclamant C. I. la plata către reclamant a sumei de 600 lei reprezentând daune morale.
A fost obligat pârâtul-reclamant C. I. F. la plata către reclamant a sumei de 600 lei reprezentând daune morale.
S-a respins cererea reclamantului-pârât de obligare a pârâtei C. J. la plata sumei de 15.000 de lei ca neîntemeiată.
S-a respins cererea pârâtului-reclamant C. I. F. de obligare a reclamantului-pârât C. I. la plata sumei de 45.000 de lei ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 11.02.2014 pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr._ reclamantul C. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâții C. I., C. I. F. și C. J. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata despăgubirilor materiale și morale pentru prejudiciile aduse de către aceștia prin faptele lor și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că în fapt, reclamantul este vecin de . pe aceeași scara; relațiile dintre ei au fost relativ bune, dar în urmă cu câțiva ani relațiile dintre părți s-au tensionat din cauza exclusivă a pârâților. Reclamantul a formulat și plângeri la poliție împotriva atitudinii acestora, datorită comportamentului acestora, aceștia fiind sancționați de mai multe ori.
În prezenta cerere, reclamantul a aratăt că în luna aprilie 2013, C. I. și C. F. -I. l-au agresat fizic, în timp ce C. J. fiind de față, îi instiga să îl lovească; reclamantul, la intrarea în . de către C. F. -I. cu telefonul mobil peste buză și imediat de către tatăl său, C. I. cu pumnul peste mandibula și obrazul stâng . Cele două lovituri au fost pe neașteptate și foarte puternice, buza de jos a fost spartă, provocându-i o rană puternică ce după vindecare a lăsat o cicatrice permanentă, iar lovitura laterală, l-a zdruncinat efectiv, provocându-i dureri de cap și amețeli mai multe zile, lovitura afectând articulația temporară-mandibulară, cu mobilitatea de hemiarcadă dreaptă superior și inferior.
Nu în ultimul rând au fost afectați dinții de sus și de jos, în dreptul buzei superioare și al celei inferioare, unde s-au constatat echimoze .
Cele două lovituri l-au determinat să se adreseze medicului pentru tratament, dar și medicului legist care, a constatat că, îngrijirea lor a necesitat 6-7 zile, conform certificatului medico-legal nr. 346/C din 29.04.2013, concluzia finală fiind de traumatism maxilo-facial produs prin agresiune umană.
A formulat plângere penală împotriva lor și în dosarul penal nr. 3052/P/2013, s-a început urmărirea penală împotriva numiților C. I. și C. F.-I., apoi scoaterea de sub urmărire penală a acestora privind săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 cod penal, cu sancționarea acestora cu amendă penală în cuantum de câte 300 lei pentru fiecare.
Împotriva numitei C. J. nu s-a luat nicio măsură, apreciindu-se că nu a participat la săvârșirea niciunei infracțiuni.
Acțiunea celor trei persoane asupra lui a avut urmări deosebit de grave, având vârsta de 70 de ani, a evitat totdeauna întâlnirile cu aceste persoane cunoscând alte acțiuni ale lor asupra lui, nu i-a deranjat niciodată, dar loviturile primite i-au produs puternice suferințe fizice și psihice; mai multe zile a avut buza și gura umflate, nu a putut să se alimenteze, a rămas cu o cicatrice permanentă la buza inferioară, cu dureri de dinți, a avut puternice dureri de cap și de maxilar.
Dovadă în acest sens sunt și concluziile medicului legist și specialist care l-au văzut. Totodată a suferit și moral pentru faptul că a fost agresat de cele două persoane, la vârsta și probitatea morală de care s-a bucurat până acum în societate. Faptul că locuiesc pe aceeași scară i-a creat un sentiment puternic de insecuritate, de teamă că va fi din nou agresat, neavând liniștea necesară atunci când iese din scara blocului și chiar în propriul apartament.
În urmă cu 6 luni, respectiv în noiembrie 2012 numitul C. F. I. l-a mai agresat tot pe scara blocului, lovindu-l cu pumnul peste față și trăgându-l de haine.
Conform art. 1349 NCC alin. 1 și 2 „orice persoană are obligația să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile sau inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cei care, având discernământ încalcă această îndatorire, răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.”
Astfel, apreciază că este îndreptățit să solicite obligarea acestora la plata a câte 15.000 lei fiecare către reclamant, cu titlu de daune morale și în solidar a sumei de 200 lei despăgubiri materiale, respectiv cheltuielile cu medicamentele și actele medicale.
Existând soluțiile procurorului și prim procurorului asupra faptelor reclamate, apreciază că soluția penală are întâietate asupra soluției civile, iar cererea este scutită de taxa judiciară de timbru.
În dovedirea cererii, reclamantul a arătat că înțelege să se folosească de proba cu interogatoriul pârâților, proba cu înscrisuri și martorii B. C. și D. E..
În drept, a invocat dispoz. art. 194 C.p.civ., 1349 NCC, art. 22 CP.
La data de 14.03.2014 pârâtul C. I. F. a depus cerere reconvențională, în temeiul art. 209 al 1 C.P.C; împotriva reclamantului C. I., din Slatina, .. 2, ., ., in vederea obligării acestuia la plata sumei de 45.000 lei drept daune morale, către el. pentru prejudiciile aduse prin faptele sale, conform art. 1349 Cod civil, fapte care constau înagresarea fiicei sale minore C. B..
În motivare a arătat că în ziua de 28.04.2013 în jurul orelor 1800 a acostat și a agresat verbal și fizic pe fiica sa, C. B. în vârstă de 10 ani, în timp ce aceasta a închis ușa de la balconul comun al apartamentelor lor vecine, contrar așteptărilor lui care dorea ca ușa să fie deschisă. Acostarea a constat in aceea ca a oprit-o din drum, iar agresarea verbala a constat . - insultătoare după care a agresat-o fizic, împingând-o către scara blocului. D. urmare, fiica sa a început sa plângă și a coborât în fața blocului unde se afla el și tatăl său, C. I.. Aici a sosit, si C. I., unde a purtat unele discuții contradictorii, în legitimă apărare.
Precizează că pârâtului-reclamant i s-a produs un puternic sentiment de insecuritate față de fiica sa care poate fi agresata oricând de acesta pentru alte motive imprevizibile, ca acesta, din data de 28.04.2013, orele 18.00 pentru ca nu este normal ca acest fel de incidente să fie sancționate de el sau de altcineva, iar nu de pârâtul-reclamant în calitate de părinte. Consideră ca fapta reclamantului C. I. este destul de grava, atacând fara a fi provocat cu nimic, pe fiica sa minora.
Faptul ca fiica sa, C. B., in vârsta de 10 ani, a fost victima unei agresiuni insultătoare, din partea reclamantului C. I., rezulta chiar din ordonanța nr. 3052/P/2013 din 25.11.2013 a Parchetului Slatina, precum si din depozițiile de la dosar ale mamei sale C. J., si tatălui său C. I.. Totodată, despre aceasta agresiune insultătoare comisa de reclamantul C. I., asupra fiicei sale minore are cunostiinta si martorul B. C., din Slatina.
A anexat ordonanța nr. 3052/P/2013.
La data de 14.03.2014 pârâtul C. I. F. a depus și întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În motivare a arătat că a fost forțat de împrejurarea creată de reclamant, orice părinte ar fi procedat așa.
Pârâții C. J. și C. I. au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Reclamantul a depus întâmpinare la cerere reconvențională la data de 26.03.2014, prin care a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată. A invocat excepția de netimbrare a cererii reconvenționale. A depus răspunsuri la întâmpinările pârâților, prin care a solicitat respingerea susținerilor acestora ca nefondate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Pârâtul-reclamant C. I. F. a depus răspuns la întâmpinarea reclamantului, prin care a solicitat admiterea cererii reconvenționale așa cum a fost formulată și respingerea susținerilor reclamantului ca nefondate.
În cursul procedurii, pentru soluționarea cererii, a fost admisă proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba cu interogatoriu și au fost audiați martorii B. C. și D. E..
S-au atașat spre observare dosarul nr. 3052/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina și dosarul nr._ .
Analizând pretențiile reclamantului prin prisma materialului probator administrat în cauză și prin raportare la dispozițiile normative incidente, Judecătoria constată cererea reclamantului întemeiată în parte pentru considerentele care succed:
Având în vedere data producerii faptei – 28.04.2013 - în cauză sunt aplicabile disp. Noului Cod civil.
Instanța de fond a reținut că la data de 28.04.2013, pe fondul unor neînțelegeri, între reclamant si pârâți a avut loc un conflict, reclamantul fiind lovit. Conform certificatului medico-legal nr. 346/C din 29.04.2013 s-a constatat că reclamantul prezintă leziuni care s-au produs la data de 28.04.2013 prin lovire cu corpuri contondente, că acesta necesită 6-7 zile de îngrijiri medicale și că acesta prezintă traumatism maxilo-facial produs prin agresiune umană.
Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina din data de 25.11.2013 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a pârâților C. I. și C. F. I., aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ în cuantum de 300 de lei și neînceperea urmării penale față de C. J..
Împotriva acestei ordonanțe a formulat plângere reclamantul-parat, plângere care a fost respinsă de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina la data de 21.12.2013.
În soluționarea cererii principale, instanța a avut în vedere declarația martorei B. C.. Aceasta a declarat că i-a văzut pe reclamant și pârâtul C. F. I. când se certau. De asemenea, instanța a avut în vedere certificatul medico-legal si ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina din data de 25.11.2013 confirmată de prim procuror la data de 21.12.2013
Din economia dispozițiilor art. 1349 din noul cod civil reiese faptul ca orice persoana are îndatorirea să respecte regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune si sa nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, cel care, având discernământ, încălca aceasta îndatorire răspunzând de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat sa le repare integral.
Totodată, din dispozițiile art. 1357 Cod civil reiese că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului urmând a răspunde chiar și pentru cea mai ușoară culpă.
Reclamantul-pârât a solicitat și daune morale, și daune materiale în cuantum de 200 de lei. Cu privire la daunele materiale, instanța de fond a reținut că acestea nu au fost dovedite sub niciun aspect nefiind depus niciun act din care să reiasă ca acesta ar fi suportat costul medicamentelor așa cum a arătat în cererea sa principală.
În legătură cu natura daunelor morale, așa cum se desprinde din literatura juridică și din practica judiciară, acestea, în principiu, nu se concretizează într-o stare de fapt, ci se mențin la nivelul trăirilor psihice, iar evaluarea acestora, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, dauna morală fiind determinată decât prin aprecieri subiective. Tot sub acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza Tolstoy Miloslovsky c. Regatul Unit, că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora.
Singurul criteriu avut la îndemână pentru stabilirea daunelor morale este numărul de îngrijiri medicale la care a fost supusă victima. Astfel, instanța de fond a apreciat că 100 de lei/zi de îngrijire medicală sunt suficienți pentru acoperirea prejudiciului produs(100 lei x 6 zile) de către fiecare pârât.
Cu privire la pârâta C. J., instanța nu a putut reține din nicio probă că aceasta ar fi participat la săvârșirea faptei de lovire, astfel că acțiunea îndreptată împotriva acesteia a fost respinsă ca neîntemeiată.
Cu privire la cererea reconvențională, instanța ,de asemenea, nu a reținut că fiica pârâtului-reclamant C. I. F. ar fi fost agresată fizic și verbal deoarece pârâtul-reclamant nu a putut face dovada acestor fapte prin nicio probă, astfel că cererea reconvențională s-a respins ca neîntemeiată.
Impotriva acestei sentinței au declarat apel apelantul reclamant C. I. și apelanții pârâți C. I. și C. F. I..
Apelantul reclamant C. I. în apelul formulat a arătat că a fost lovit de către C. F. I. cu telefonul mobil peste buză și imediat de către tatăl său, C. I. cu pumnul peste mandibulă și obrazul stâng. Pentru aceste lovituri s-a adresat medicului pentru tratament dar și medicului legist care, a constatat că, îngrijirea lor a necesitat 6-7 zile, conform certificatului medico legal nr.346/C/29.04.2013.
Critică faptul că instanța de fond a apreciat greșit valoarea daunelor morale ce i s-au acordat, respectiv câte 100 lei pentru fiecare zi din cele acordate de medicul legist pentru îngrijirile medicale, deoarece suferințele au fost mult mai mari având în vedere și vârsta de peste 70 ani.
Apreciază că este îndreptățit la obligarea acestora la plata a câte 15.000 lei fiecare cu titlul de daune morale și, în solidar, a sumei de 200 lei despăgubiri materiale, respectiv cheltuielile cu medicamentele.
Apelanții pârâți C. I. și C. F. I., au formulat apel împotriva aceleași sentințe arătând că instanța de fond trebuia să verifica dacă există sau nu o cauză ce înlătură răspunderea civilă delictuală, pe lângă celelalte condiții necesare pentru a atrage o astfel de răspundere.
Apreciază că despăgubirile stabilite de instanța de fond de 100 lei/zi sunt suficiente pentru acoperirea prejudiciului produs.
In ce privește cererea reconvențională, apreciază că în mod netemeinic a fost respinsă de instanța de fond, considerând că nu fost dovedită. În acest sens arată că nici intimatul reclamant nu neagă faptul că a avut un conflict cu fata intimatului pârât, aceasta având vârsta de 10 ani și fiind agresată de către intimatul reclamant, iar acesta a acționat sub imperiul unei puternice emoții, având în vedere vârsta copilului.
Apelantul reclamant C. I. a formulat întâmpinare la cererea de apel formulată în cauză de apelanții pârâți C. I. și C. I. prin care a solicitat respingerea cererii acestora cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Apreciază ca neîntemeiată criticile aduse de acestea referitoare la faptul că nu s-a făcut o cercetare corectă a cererii reconvenționale cu finalizarea prin sancționarea sa pentru răspundere delictuală.
Solicită respingerea apelului apelanților pârâți cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând apelurile formulate, tribunalul constată că sunt nefondate.
In ce privește apelul formulat de C. I., tribunalul constată că este nefondat deoarece daunele morale, în principal, se apreciază în urma probelor administrate în cauză privind suferințele îndurate de reclamant iar criteriul de apreciere este și în funcție de numărul de îngrijiri medicale care i-au fost acordate victimei.
Potrivit art. 1357 C.civ. cel ce cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să-l repare, autorul prejudiciului urmând a răspunde chiar și pentru cea mai ușoară culpă.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că daunele morale în sumă de 600 lei pentru fiecare pârât sunt suficiente pentru acoperirea prejudiciului adus, iar în lipsa altor probe apelul urmează a fi respins, ca nefondat.
In ce privește pârâta C. J., în mod corect cererea îndreptată împotriva acesteia a fost respinsă ca neîntemeiată deoarece nu s-a reținut participarea acesteia la săvârșirea faptei de lovire.
Referitor la apelul formulat la ceilalți doi, apelanți pârâți C. I. și C. F. I., referitor la faptul că în aprecierea cuantumului daunelor morale instanța trebuia să aibă în vedere și alte criterii pentru a evita ca prin acordarea acestor daune partea să se îmbogățească fără justă cauză, tribunalul observă, pe de o parte, că aceștia nu au indicat criteriile despre care se face vorbire, iar pe de altă parte, suma de 100 lei pentru fiecare zi de îngrijire medicală nu este exagerată și nu poate să ducă la îmbogățirea fără justă cauză a apelantului reclamant.
In ce privește cererea reconvențională, tribunalul apreciază că în mod corect instanța de fond a respins această cerere considerând că nu a fost dovedită, iar în lipsa altor probe în apel, urmează ca să fie respinsă ca neîntemeiată.
Pentru aceste considerente, tribunalul va respinge apelurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile declarate de apelantul reclamant C. I., domiciliat în Slatina, ., ., Județul O. și de apelanții pârâți C. I. și C. F. I., ambii domiciliați în Slatina, ., ., ., împotriva sentinței civile nr._/24.11.2014, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. J., domiciliată în Slatina, ., ., ., ca nefondate.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Mai 2015.
Președinte, I. M. | Judecător, I. B. | |
Grefier, M. T. |
Red.BI
Tehnored.IM
Jf: A.M.L.
Ex.4/25.05.2015.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 136/2015. Tribunalul OLT | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 156/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
