Obligaţie de a face. Decizia nr. 288/2014. Tribunalul OLT

Tribunalul OLT - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 288/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 26-06-2014 în dosarul nr. 288/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL O.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 288/2014

Ședința publică de la 26 Iunie 2014

Completul constituit din:

PREȘEDINTE D. S.

Judecător M. I. D.

Grefier A. G. D.

Pe rol judecarea apelurilor civile formulate de apelantul reclamant Z. L., cu domiciliul în B., ..88 A, județul O. și apelanții pârâți S. E. și S. C. domiciliați în B., ..174, ., împotriva sentinței civile nr.1918/26.10.2011, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, având ca obiect obligație de a face.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.06.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din hotărâre, când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a acorda părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 12 Iunie, ulterior pentru data de 19 iunie și mai apoi pentru acest termen de judecată, când în aceeași compunere a pronunțat următoarea soluție.

TRIBUNALUL

Prin sentința civilă nr.1918/26.10.2011, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea introdusă de reclamantul Z. L., în contradictoriu cu pârâții S. E. și S. C., având ca obiect „obligație de a face”.

Au fost obligați pârâții să desființeze cele două geamuri de la băile imobilului proprietatea acestora, geamuri situate pe partea imobilului ce se învecinează cu reclamantul Z. L..

S-a respins în rest acțiunea ca fiind neîntemeiată.

A fost obligat reclamantul la plata către pârâți a sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Analizând situația de fapt expusă prin prisma dispozițiilor legale incidente în speță, instanța de fond a constatat cererea reclamanților întemeiată în parte, pentru următoarele argumente:

În ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea pârâților să demoleze imobilul situat în B., .. 86 A, instanța l-a apreciat neîntemeiat pentru următoarele argumente:

Este evident că prin nerespectarea dispozițiilor legale și emiterea certificatului de urbanism și a autorizației de construire pârâților S., fără acordurile legale, proprietatea reclamantului a fost grevată de o sarcină pentru care nu și-a exprimat acordul, fiind astfel vătămat în drepturile și interesele sale legitime de proprietar al imobilului învecinat, cu toate prerogativele sale de folosință, posesie și dispoziție.

Este adevărat că autorizația de construire și certificatul de urbanism eliberate pentru pârâți au fost anulate însă, la momentul la care a fost construit imobilul pârâților au existat aceste acte emise de Primăria B..

Instanța a arătat că soluția ce se impunea în cauză este că pârâții trebuie să realizeze demersuri pentru a obține o nouă autorizație de construire și un nou certificat de urbanism, ocazie cu care să facă eforturi pentru rectificarea tuturor neregulilor evidențiate în dosarul nr._, să realizeze modificările necesare și să obțină acordul vecinilor, conformându-se normelor în vigoare. Instanța a mai arătat că oricum prin sentința nr. 158 din 7.04.2010 pronunțată de Tribunalul O. – Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr._ s-a dispus sistarea lucrărilor, astfel că pârâții nu pot proceda la finalizarea lucrărilor până la .>

Instanța a mai arătat și faptul că nu poate lua o astfel de măsură radicală în condițiile în care s-a reținut și că există vina autorității emitente Primăria B. care nu ar fi trebuit să emită certificatul de urbanism și autorizația de construire, în condițiile în care nu erau respectate condițiile prevăzute de lege.

În ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea pârâților să demoleze partea de Nord a imobilului pe o lungime de circa 7,30 m, de la partea frontală nord către direcția Sud (lungime din care 4 m are numai un nivel – parterul), astfel încât să îi fie eliberat geamul reclamantului de la bucătărie pentru a beneficia de lumină naturală în bucătărie și pentru a împiedica formarea igrasiei în toată casa, instanța la apreciat neîntemeiat.

Instanța a arătat că din raportul de expertiză nu a rezultat că această măsură ar fi o soluție pentru remedierea faptului că proprietatea pârâtului este umbrită, având în vedere că expertul nu a răspuns la întrebarea dacă demolarea părții de nord a proiectului pe o lungime de 7,30 m ar fi un remediu eficient pentru ridicarea gradului de însorire a construcției reclamantului și ce consecințe ar avea asupra imobilului pârâților arătând că nu este abilitat să facă propuneri în ceea ce privește schimbarea proiectului, nefiind proiectant și nici să își dea acordul la demolare. Pe de altă parte expertul a arătat că ar trebui în cauză să se realizeze un studiu de însorire, care ar fi trebuit cerut prin certificatul de urbanism și care ar fi fost necesar având în vedere terenul îngust pe care s-a construit casa pârâților.

Instanța a mai reținut și faptul că reclamantul nu a dorit desemnarea unui expert MDRT pentru a se întocmi o expertiză în cauză cu privire la aceste aspecte, iar instanța nu poate lua o astfel de măsură în condițiile în care reclamantul nu a dovedit că această măsură ar conduce la remedierea situației și nici faptul că nu ar avea repercusiunii asupra construcției pârâților în ansamblu.

În ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea pârâților să demoleze acoperișul și să îl monteze la o cotă de 6 m așa cum figurează în proiectul avizat de Primăria B., instanța la apreciat de asemenea neîntemeiat.

Instanța a arătat însă că același expert a arătat că nu se poate pronunța dacă micșorarea acoperișului casei pârâților ar fi o soluție pentru mărirea luminozității, deoarece nu este abilitat să facă astfel de studii. Expertul nu a putut precizat nici dacă o astfel de demolare ar afecta ansamblul construcției pârâților.

În ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea pârâților să astupe toate geamurile de la băi (parter și etaj) și a luminatoarelor de la scări prin zidirea lor cu cărămidă roșie, instanța îl apreciază întemeiat în parte, în sensul că a apreciat că se impune obligarea pârâților să desființeze cele două geamuri de la băile imobilului proprietatea acestora, geamuri situate pe partea imobilului ce se învecinează cu reclamantul Z. L..

Instanța a avut în vedere faptul că în raportul de expertiză efectuat în cauză s-a arătat că ferestrele existente nu sunt ferestre de vedere, cele două ferestre de pe casa scării cu geam mat tip NEVADA având rol de a crea luminozitate și două ferestre amplasate la grupurile sanitare, având rol de aerisire și luminozitate. Expertul a arătat însă că în ceea ce privește ferestrele de la băi, acestea sunt poziționate în dreptul bucătăriei și a dormitorului reclamantului ceea ce poate afecta liniștea și intimitatea (zgomotul apei de la WC, mirosuri) și a propus proiectantului ca aerisirea de la băi să se facă prin ghena de ventilație, iar ferestrele să fie desființate.

În ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea pârâților să scoată țeava de canalizare și să o mute pe partea de vest a construcției, instanța l-a apreciat neîntemeiat pentru următoarele argumente.

Astfel cum s-a arătat la prezentarea situației de fapt, expertul desemnat în cauză a arătat că această conductă este din PVC și că pentru a se preîntâmpina înghețul și avarierea pe timpul iernii și pentru a nu crea disconfort vecinilor, trebuie zidită și tencuită.

Instanța a arătat astfel că nu este necesară în cauză scoaterea țevii de canalizare și mutarea pe partea de vest a construcției, această soluție nefiind economicoasă, iar reclamantul nu a solicitat zidirea și tencuirea țevii, astfel cum a propus expertul și cum ar fi corect în concepția instanței, iar instanța nu poate da mai mult decât s-a cerut.

Față de aceste împrejurări, instanța a admis în parte acțiunea reclamantului, a obligat pârâții să desființeze cele două geamuri de la băile imobilului proprietatea acestora, geamuri situate pe partea imobilului ce se învecinează cu reclamantul Z. L. și a respins în rest acțiunea ca fiind neîntemeiată.

Cu privire la cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezentul dosar de către reclamant, instanța a apreciat-o neîntemeiată având în vedere că acțiunea sa a fost admisă într-o foarte mică măsură.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul Z. L. și pârâții S. E. și S. C., considerând-o netemeinică și nelegală.

În apelul formulat de reclamantul Z. L., s-a arătat că sentința este netemeinică și nelegală, motiv pentru care a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței în sensul, în principal obligării pârâților să demoleze imobilul din orașul B., .. 86 A, edificat cu încălcarea dispozițiilor legale în materie, în termen de 15 zile de la data când hotărârea rămâne irevocabilă sub sancțiunea unei penalități de 500 lei/zi de întârziere.

În subsidiar s-a solicitat sub aceeași sancțiune obligarea pârâților la demolarea părții de nord a imobilului pe o lungime de 7,30 m., de la partea de nord către sud, astuparea tuturor geamurilor de la băi (parter și etaj) și a luminatoarelor de la scări prin zidirea lor cu cărămidă roșie, scoaterea țevii de canalizare și mutarea ei în partea de vest a construcției, demolarea acoperișului și montarea lui la cota de 6 m. și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fond și apel.

Apelanții pârâții S. E. și S. C. au formulat apel împotriva sentinței civile nr.1918/26.10.2011, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței apelate în sensul respingerii în totalitate a cererii formulate de reclamant, cu obligarea intimatului reclamant la plata cheltuielilor de judecată.

S-a arătat că instanța avea două posibilități legale să respingă cererea de judecată sub aspectul desființării ferestrelor, având în vedere că au rolul de aerisire și iluminare urmând să dispună înlocuirea geamurilor clare cu geamuri mate dacă ar fi vorba de vedere.

Apelantul reclamant Z. L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului pârâților ca nefondat și obligarea la plata cheltuielilor de judecată, deoarece pârâții nu au avut nici un act în regulă atunci când au construit imobilul, fapt ce rezultă cu prisosință din toate hotărârile judecătorești definitive și irevocabile formulate împotriva lor.

Apelanții pârâții S. E. și S. C. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului declarat de reclamant cu plata cheltuielilor de judecată, deoarece edificarea construcției s-a făcut cu respectarea actelor administrative în vigoare la data construcției casei.

În ce privește regimul de înălțime, a fost respectat, ferestrele de la baie sunt pentru iluminare naturală și aerisire nu pentru vedere în curtea reclamantului, zidul din cărămidă tip Nevada este stric pentru iluminare, fiind mat și nu permite vederea în curtea reclamantului.

În ce privește țevile de canalizare urmează a fi îngropate, ele fiind construite etanș nu permite emanarea de mirosuri și nu se justifică mutarea lor, iar în privința acoperișului nu poate fi vorba de o umbrire deoarece se cere demolarea părții de nord a imobilului nostru și nu doar a acoperișului.

În ce privește invocarea Ordinului nr.839/2001 relativ la obținerea acordului vecinilor, a precizat că acesta nu era în vigoare la data obținerii autorizației și edificării construcției, certificatul de urbanism și autorizația de construire fiind emise la 13.03.2008.

Tribunalul O. prin decizia civilă nr. 21 din 2 februarie 2012, pronunțată în dosar nr._, a respins ca nefondate, apelurile.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:

În ce privește apelul reclamantului Z. L., tribunalul l-a respins ca nefondat pentru următoarele motive:

Referitor la motivul principal de apel reprezentând demolarea construcțiilor, tribunalul a reținut că în momentul realizării construcției, pârâtul deținea autorizație de construcție și certificat de urbanism eliberate de Primăria B. la data de 13.303.2008, iar în momentul sistării construcției s-au oprit lucrările.

În această situație, fiind constructor de bună credință, proprietari ai construcției conform art. 480 Cod civil, pârâții nu pot fi obligați la demolarea construcției.

Motivele de apel în subsidiar privind obligarea pârâților la demolarea părții de nord a imobilului pe o lungime de 7,30 m., de la partea de nord către sud, astfel încât să fie eliberat geamul de la bucătărie al reclamantului pentru a putea beneficia de lumină naturală și împiedicarea formării igrasiei, s-a apreciat că nu se impune deoarece expertul a arătat că nu se poate pronunța dacă micșorarea acoperișului casei pârâților a fi o soluție pentru mărirea luminozității și nici dacă o astfel de demolare ar afecta ansamblul construcției.

Pe de altă parte, cu privire la acest aspect, reclamantul nu a dorit desemnarea unui expert MDRT pentru a se întocmi o expertiză în cauză cu privire la aceste aspecte.

În ce privește capătul de cerere referitor la astuparea geamurilor de la băi prin zidirea lor cu cărămidă roșie, s-a apreciat că soluția pronunțată de instanța de fond cu privire la obligarea pârâților să desființeze cele două geamuri situate pe partea imobilului ce se învecinează cu reclamantul este corectă, deoarece afectează bucătăria și dormitorul acestuia.

Cu privire la scoaterea țevii de canalizare s-a apreciat că instanța de fond a adat o interpretare corectă a acestei situații, apreciind că nu se impune scoaterea țevii de canalizare sau acoperirea acesteia, întrucât reclamantul nu a solicitat acest aspect, iar pe de altă parte țevile fiind etanșe nu îl afectează.

În ce privește demolarea acoperișului și mutarea lui la cota de 6 m., s-a constatat că prin sentința civilă nr.475/12.06.2009 pronunțată de Secția Comercială și C. Administrativ a Tribunalului O., au fost obligați pârâții să modifice coama locuinței, astfel încât aceasta să aibă înălțimea de 6 m. (fila 45 dosar fond).

Referitor la cheltuielile de judecată, în mod corect a fost obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată, deoarece acțiunea acestuia a fost respinsă ca neîntemeiată potrivit dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.

În ce privește apelul formulat de pârâții S. E. și S. C. privind respingerea cererii de chemare în judecară și sub aspectul desființării ferestrelor de la baie sau înlocuirea geamurilor clare cu geamuri mate, tribunalul a apreciat că apelul este nefondat, instanța de fond s-a pronunțat în mod corect în privința desființări celor două geamuri, deoarece expertul a arătat că aceste ferestre sunt poziționate în dreptul bucătăriei și a dormitorului reclamantului ceea ce afectează liniștea, intimitatea și chiar provoacă mirosuri, iar propunerea expertului ca aerisirea de la băi să se facă prin ghena de ventilație este corectă.

Constatând astfel că, instanța de fond a dat o interpretare corespunzătoare probatoriilor administrate raportat la conținutul cererilor cu care a fost sesizată, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă, a respins ca nefondate apelurile.

Împotriva celor două hotărâri, în termen legal au declarat recurs reclamantul Z. L. și pârâții S. E. și S. C., criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului său reclamantul Z. L. susține că s-a dispus obligarea pârâților la desființarea celor doua geamuri de la băile imobilului lor aflate pe partea învecinată cu imobilul său și a fost obligat să le plătească pârâților 1000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.

Consideră că ambele hotărâri sunt netemeinice și nelegale motiv pentru care solicită admiterea recursului, desființarea deciziei Tribunalului O. si

modificarea sentinței instanței de fond în sensul:

- în principal obligarea pârâților S. E. și S. C. la demolarea imobilului construcție din orașul Bals, .. 86 A edificat cu încălcarea dispozițiilor legale în materie, în termen de 15 zile de la data când hotărârea este irevocabilă sub sancțiunea unei penalități de 500 lei /zi de întârziere .

- în subsidiar sub aceeași sancțiune obligarea pârâților la demolarea părții de Nord a imobilului pe o lungime de 7,30 m, de la partea de Nord către direcția Sud, astfel încât să fie eliberat geamul de la bucătăria sa, pentru a putea beneficia de lumina naturală în bucătărie și pentru a împiedica formarea igrasiei în toată casa, la astuparea tuturor geamurilor de la băi (parter

și etaj) și a luminatoarelor de la scări prin zidirea lor cu cărămida roșie, pentru respectarea dreptului său la intimitate, la scoaterea țevii de canalizare si mutarea ei in partea de vest a construcției lor, la demolarea acoperișului si montarea lui la cota de 6 m ,așa cum figurează în proiectul avizat de Primăria B., obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată efectuate la fond reprezentând taxă timbru, onorariu avocat, onorarii experți, obligarea intimaților pârâți la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel, precum și obligarea intimaților la plata cheltuielilor efectuate în recurs.

Solicită să se constate că, în fapt, prin decizia civilă nr.21/2.02.2012, Tribunalul O. a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 1818/26.10.2011 pronunțată de Judecătoria Bals.

I. Pentru a pronunța această soluție, referitor la motivul principal invocat de reclamant privind obligarea pârâților la demolarea construcției, Tribunalul O. a susținut că pârâții nu ar putea fi obligați la demolarea construcției deoarece la momentul realizării construcției pârâții ar fi deținut certificatul de urbanism și autorizație de construcție emise de Primăria B. la 13.03.2008, împrejurare care i-ar califica în constructori de bună credință și proprietari conform art.480 Cod civil, și prin urmare nu pot fi obligați la demolarea construcției.

II. Cu privire la motivele de apel privind capătul subsidiar de cerere, instanța de apel le-a găsit nefondate deoarece:

l). nu ar putea fi obligați pârâții la demolarea părții de Nord a construcției întrucât expertul desemnat în cauza ar fi susținut că nu se poate pronunța dacă această măsura ar reprezenta o soluție pentru mărirea luminozității în casa sa și nici dacă această demolare ar afecta ansamblul construcției pârâților; pe de altă parte instanța a motivat că reclamantul nu ar fi solicitat desemnarea unui expert MDRT pentru a se pronunța pe aceste aspecte.

2) demolarea acoperișului și mutarea lui la cota de 6 m. ar fi fost dispusă deja prin sentința civilă nr. 475/12.06.2009 pronunțată de secția C. a Tribunalului O..

3) În mod corect instanța de fond l-a obligat la cheltuieli de judecată deoarece ar fi respins acțiunea ca neîntemeiată.

Reclamantul consideră că instanța de apel nu a analizat

motivele invocate de el, și pe cale de consecință nici nu a motivat

respingerea lor, iar cu privire la alte aspecte s-a limitat să copieze

motivarea primei instanțe.

Acest lucru echivalează cu nemotivarea hotărârii, fiind

incidente dispozițiile art.304 pct.7 cod procedură civilă, în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive

contradictorii ori străine de natura pricinii.

Faptul că pârâții ar fi avut la momentul edificării construcții certificat de urbanism și autorizație de construcție, devenind astfel proprietari ai construcției, nici nu le conferă calitatea de constructori de bună credința iar pe de altă parte nici această calitate nu ar trebui să reprezinte pentru instanță un impediment în a dispune obligarea pârâților la demolarea construcției atâta timp cât instanța investită cu acest capăt de cerere avea obligația legală să analizeze dacă cererea sa era întemeiată în sensul că prin edificarea construcției respective proprietatea reclamantului a fost grevată de o sarcină pentru care nu și-a dat acordul, fiind astfel vătămat în drepturile și interesele legitime de proprietar și numai în funcție de acest aspect să se pronunțe dacă se impune sau nu obligarea pârâților la demolarea construcției.

Or, atâta timp cât ambele instanțe au constatat și au precizat în considerente că reclamantul este prejudiciat prin construirea imobilului pârâților, soluția trebuia motivată numai cu privire la acest aspect și nu în funcție dacă pârâții au fost sau nu de bună credința sau dacă au avut certificat de urbanism și autorizație de construcție. În caz contrar ar însemna că orice persoană dacă obține acte ilegale de construire și reușește să și construiască, un terț prejudiciat nu are la îndemână nici o cale de atac, ceea ce nu este adevărat.

Oricum pârâții numai de bună credința nu pot fi numiți atâta

timp cât pe lângă faptul că prin mijloace numai de ei știute au

obținut și certificatul de urbanism și autorizație de construcție, în aceeași zi iar ulterior deși aveau un proiect nu l-au respectat, construind o casă cu mai multe nivele, mai înaltă cu 1,5 m, mai lungă cu 4 m și cu alte accesorii

neprevăzute în proiect.

Dar chiar dacă pârâții ar fi fost de bună credință, așa cum a mai spus nu are nici o importanță atâta timp cât reclamantul a dovedit cauzarea unui prejudiciu.

Motivele de respingere a acestui capăt de cerere invocate de ambele instanțe sunt contradictorii și străine de natura pricinii.

Astfel, instanța de fond în considerente arată ca prin edificarea construcției de către pârați este vătămat în drepturile și interesele legitime de proprietar al imobilului învecinat, dar în opinia sa demolarea imobilului nu reprezintă o soluție.

Tot în opinia instanței soluția ar fi ca pârâții să facă multe

demersuri pentru a intra în legalitate.

Această instanța nu spune însă că de fapt ea a refuzat să-i judece cauza, ceea ce se cheamă „ denegare de dreptate „

Instanța trebuia să-și motiveze soluția pe baza probelor si nu pe considerente ce țin de propria subuectivitate și de compasiune față de pârâți.

În motivarea soluției instanțele trebuiau să se pronunțe în raport de dispozițiile legale în materie, dacă acestea au fost respectate sau încălcate de pârâți și atunci când constată că au fost încălcate, nu poate refuza reclamantului soluția legală pe motiv că ar fi radicală sau ar prejudicia pârâții.

Motivele de respingere a acestui capăt de cerere invocate de ambele instanțe sunt contradictorii și străine de natura pricinii.

Astfel, instanța de fond în considerente arată ca prin edificarea construcției de către pârâți, reclamantul este vătămat în drepturile și interesele sale legitime de proprietar al imobilului învecinat dar în opinia instanței, demolarea imobilului nu reprezintă o soluție.

Tot în opinia instanței soluția ar fi ca pârâții să facă multe

demersuri pentru a intra în legalitate.

Această instanță nu spune însă că de fapt ea a refuzat să-i

judece cauza, ceea ce se cheamă „denegare de dreptate”.

Instanța trebuia să-și motiveze soluția pe baza probelor și nu

pe considerente ce țin de propria subiectivitate și de compasiune

față de pârâți.

Nici una dintre instanțe nu a avut în vedere că de 4 ani de pârâții nu au schițat nici cel mai mic gest că ar dori să intre în legalitate și că dimpotrivă au făcut demersuri în justiție pentru obținerea de certificat de urbanism și autorizație de construcție pentru construcția deja edificată, fără a face nici o modificare la aceasta și fără a obține actele legale.

Reclamantul le-a învederat această împrejurare, în apel depunând

sentința 1093/1.11.2011 a Tribunalului O. în cauza_ care

confirma lipsa celei mai mici intenții din partea pârâților de a intra

în legalitate.

Pârâții nu pot fi considerați de bună credință atâta timp cât nu au respectat proiectul și și-au construit o casă mult mai înaltă și mult mai lungă decât prevedea proiectul.

Instanța de apel nu avea cum să analizeze motivele sale apel și să motiveze netemeinicia lor atâta timp cât face confuzii grave privind dispozitivul sentinței instanței de fond.

Astfel, referitor la capătul subsidiar de cerere privind obligarea pârâților la demolarea acoperișului și mutarea lui la cota de 6 m, instanța de apel în mod ciudat susține că acest lucru ar fi fost dispus prin sentința civilă nr. 475/12.06.2009 de Secția C. a Tribunalului O..

Deci, deși nu invocă autoritatea de lucru judecat sau altă excepție care ar împiedica-o să se pronunțe pe acest capăt de cerere, instanța de apel susține pur și simplu că ar exista o hotărâre judecătorească prin care o altă instanța s-ar fi pronunțat în 2009, lucru neadevărat.

Acea sentință invocată de instanța de apel a fost casată de Curtea de Apel C. prin decizia nr.5168/8.12.2009 în cauza_ și a trimis cauza la Tribunalul O. pentru rejudecare iar în urma rejudecării instanța de fond a dispus disjungerea capătului de cerere privind demolarea imobilului și a declinat competență în favoarea Judecătoriei B.. S-a format astfel cauza prezentă cu nr._, în care Judecătoria B. a respins atât demolarea casei cât și a acoperișului.

În criticarea sentinței instanței de fond privind imposibilitatea invocată de aceasta de a se pronunța pentru demolarea acoperișului în lipsa părerii unui expert MDRT, reclamantul a invocat într-adevăr sentința nr. 475/12.06.2009 dar pentru a dovedi că se putea dispune această măsura și in lipsa părerii unui expert MDRT.

Totodată instanța de apel a respins ca nefondat motivul prin care invoca nelegalitatea sentinței în ceea ce privește cheltuielile de judecată către pârâți.

Or, atâta timp cât acțiunea i-a fost admisă în parte, nu numai că nu putea fi obligat la cheltuieli de judecată, ci pârâții ar fi trebuit obligați la plata cheltuielilor de judecată, ei fiind cei care au căzut in pretenții conform art. 274 cod procedură civilă.

Hotărârile pronunțate sunt nelegale fiind incidente dispozițiile art.304 pct. 9 cod procedură civilă.

Reclamantul consideră că instanța trebuie să sancționeze nerespectarea legii de către pârâți și să protejeze interesele legitime ale sale, fără a se preocupa de protejarea intereselor pârâților care încalcă toate dispozițiile legale.

Prin sentința civilă nr.158/7.04.2011 pronunțată de Tribunalul O. în cauza nr._ definitivă și irevocabilă au fost anulate certificatul de urbanism și autorizația de construcție, eliberate pârâților.

Autorizația a fost eliberată cu încălcarea dispozițiilor art.7 pct.l din Legea nr.50/1991, adică fără ca documentația pârâților să cuprindă avizele și acordurile legale necesare stabilite prin certificatul de urbanism absolut obligatorii în vederea obținerii acordului unic.

Este vorba de avizele de la sănătatea populației, protecția mediului, apărarea civilă, prevenirea și stingerea incendiilor, alimentare cu energie electrică, alimentare cu apă, canalizare, acordul notarial al vecinilor în cazul derogării de la dispozițiile art. 611-614 C.civ., etc, avize care dacă ar fi fost solicitate, fiind obligatorii conform legii, nu ar fi fost obținute de pârâți și deci autorizația nu ar fi putut fi acordată, fiind dată deci ilegal.

Datorită acestui lucru dar și pentru că înălțimea casei pârâților este mai mare decât a casei sale, toată partea casei reclamantului vecină cu a pârâților, acolo unde reclamantul are ferestrele pentru lumina naturală, este întunecoasă, nu se poate bucura de lumina naturală deoarece zidul casei pârâților este de 17 m. și 7,50 m înălțime, fiind nevoit să țină în permanență aprinsă lumina electrică.

Pe casa scării, pârâții și-au montat luminatoare care dau direct în terasa subsemnatului, luminatoare din cărămidă de sticlă, încălcându-i astfel orice drept la intimitate, plus că acestea nu figurau nici măcar în proiectul inițial al intimaților.

La ambele nivele, pârâții au câte o baie prevăzută fiecare cu câte o fereastră pentru aerisire care se face către bucătăria reclamantului.

Țeava de evacuare de la băile pârâților de asemenea este spre terasa sa, astfel că toate mirosurile neplăcute se îndreaptă spre bucătăria, terasa și dormitorul său.

Consideră că pe o suprafață de teren atât de mică pârâții nu-și puteau construi o casă atât de mare, atât pentru motivele invocate mai sus cât și pentru motive de ordin estetic și de încadrare în planul urbanistic.

A fost nerespectat astfel Regulamentul General de Urbanism aprobat prin H.G..525/27.06.1996 care la art. 36.pct.2 prevede că «până la aprobarea planurilor urbanistice generale și a Regulamentelor Locale de urbanism, autorizarea construcțiilor se va face numai în condițiile stabilite de prezentul Regulament”.

Iar potrivit art.30.pct.l lit.a din R.G.U., „Frontul la stradă trebuie să fie de minim 8 m. pentru clădirile înșiruite și de minim 12 m. pentru clădirile izolate sau cuplate.

Or, frontul la stradă al pârâților este de numai 7,74 ml.

Construcția pârâților a fost făcută și cu încălcarea dispozițiilor imperative ale Ordinului Ministrului Sănătății nr. 536/1997 potrivit cărora „amplasarea clădirilor destinate locuințelor trebuie sa asigure insorirea acestora pe o durată de minimum 1 1/2 ore zilnic iar distanța dintre clădiri trebuie să fie

mai mare sau cel puțin egală cu înălțimea clădirii celei mai înalte pentru a nu se umbri reciproc”

Or, în cauza de față, cum clădirea pârâților care este mai

înaltă decât a sa are înălțimea de 7,50 m, înseamnă că trebuia

să fie amplasată la o distanță de 7,50 m față de a sa și nu la

0,70m cum s-a procedat.

Față de aceste nereguli consideră reclamantul că singura obligație pe care o avea la momentul introducerii cererii de chemare în judecată era să dovedească că prin construirea imobilului pârâții îl prejudiciază, obligație pe care a îndeplinit-o.

Solicită modificarea sentinței, în sensul admiterii capătului

principal de cerere privind demolarea imobilului pârâților astfel încât să nu mai existe discuții pe cererea subsidiară privind garantarea de către reclamant a neprejudicierii clădirii pârâților.

In alte cauze instrumentate atât de instanțele din Județul O. cât și din alte județe, s-a dispus fără nici un regret demolarea construcțiilor numai pentru faptul că nu aveau certificat de urbanism și autorizație de construcție, chiar dacă nu prejudiciau interesele vecinilor ca în cazul de față.

Invocă astfel cazul celebrului B. MONDIAL căruia instanțele au dispus demolarea mai multor clădiri din Slatina, construite fără respectarea dispozițiilor legale dar și recentul caz din C. privind demolarea unor nivele și mansarde construite ilegal la un HOTEL de către un proprietar.

Atâta timp cât intimații de 4 ani de zile nu înțeleg sub nici o formă să intre în legalitate ci dimpotrivă construiesc mereu, singurul prejudiciat este reclamantul și familia sa dacă instanța nu-i determină să pună capăt abuzurilor prin obligarea lor la demolarea imobilului ilegal construit.

In drept invocă dispozițiile art. 2 pct.3 C.pr.civ., art. 304 pct. 7 si 9 C.pr.civ., art.274 C.pr.civ.

În motivele de recurs pârâții susțin că ambele hotărâri pronunțate în cauză sunt nelegale în ceea ce privește obligarea acestora de a zidi cele două ferestre de la băile imobilului (parter și etaj), soluția fiind dată ca aplicarea greșită a legii.

Singura instituție din vechiul cod civil care permitea obstrucționarea sau desființarea ferestrelor era aceea a servituții de vedere (611-614 din c. civil).

Or, nefiind investită cu o servitute de vedere, instanța - în motivarea hotărârii - se prevalează de prevederile art. 612 din Codul civil atunci când îi obligă la desființarea ferestrelor.

Instanța avea două posibilități legale:

- să respingă cererea de chemare în judecată și sub aspectul desființării acestor ferestre, pe exact aceeași motivare ca și în cazul respingerii cererii de înlocuire a luminatorului tip NEVADA de pe casa scării, având în vedere rolul de aerisire și luminare al ferestrelor de la cele două băi și nu de vedere, sau să dispună înlocuirea geamurilor clare cu geamuri mate.

Deși se referă la servitute de vedere atunci când motivează în drept, în motivarea în fapt a admiterii acestui capăt de cerere, instanța invocă temeiuri care nu sunt cuprinse în textul de lege indicat (art 612 c, e.) ci se referă la alte elemente care nu pot fi verificate.

Susțin pârâții că edificarea construcției s-a făcut cu respectarea actelor administrative în vigoare la data construcției casei iar în momentul în care Primăria a dispus sistarea construcției s-au oprit, chiar dacă procesul verbal prin care s-a dispus sistarea a fost anulat, au avut absolut toate avizele și acordurile, chiar și contracte cu furnizorii de utilități.

Ferestrele de la baie sunt pentru iluminare naturală și aerisire, nu pentru vedere în curtea reclamantului. Așa cum au arătat mereu, nu există un prejudiciu, direct și imputabil lor, ce ar fi cauzat reclamantului.

În drept invocă dispozițiile art.304 pct.9 cod procedură civilă.

Prin decizia civilă nr. 7432 din 20 iunie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă, s-au admis recursurile declarate de reclamantul Z. L. și pârâții S. E. și S. C. împotriva deciziei civile nr.21 din 2 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul O., în dosar nr._ și a sentinței civile nr.1918 din 26 octombrie 2011, pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._, având ca obiect obligația de a face, s-a casat decizia și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul O..

Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate Curtea constată următoarele:

La data de 23.09.2008, reclamantul Z. L. a solicitat:

- anularea certificatului de urbanism, a autorizației de construcție eliberate pârâților S. E. și S. C., în vederea edificării unui imobil în B., ..86 A.

- obligarea pârâților să-și demoleze imobilul edificat cu încălcarea dispozițiilor legale.

Prin sentința civilă nr.158/07.04.2010, pronunțată de Tribunalul O. în dosar nr._, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâților S. și Primăria B., s-a dispus anularea certificatului de urbanism nr._/13.03.2008 și a autorizației de construire nr._/13.03.2008 eliberate pentru imobilul din B., ..86 A, jud.O..

S-a disjuns capătul de cerere privind demolarea imobilului aparținând pârâților și s-a declinat competența de soluționare către Judecătoria B..

Au fost obligați pârâții la 700 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Hotărârea a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr.2281/11.10.2010 a Curții de Apel C., prin respingerea recursurilor declarate de pârâții S. și Primăria B..

Din considerentele acestor hotărâri rezultă că, în conformitate cu dispozițiile art.7 alin.1 din Legea 50/1991 republicată - în vigoare la data emiterii autorizației de construcție și certificatului de urbanism, respectiv 13.03.2008, documentația care se depune în vederea emiterii autorizației de construire este considerată completă dacă, pe lângă cererea pentru emiterea autorizației, se prezintă următoarele documente ; a) certificatul de urbanism; b)dovada titlului asupra terenului și /sau construcțiilor; c) proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții; d) avizele și acordurile legale necesare, stabilite prin certificatul de urbanism; e) dovada privind achitarea taxelor legale.

S-a statuat că autorizația de construire eliberată la aceeași dată cu certificatul de urbanism este deficitară sub aspectul cerințelor prevăzute la literele a, c și d, în sensul că nu cuprinde avizele și acordurile necesare stabilite prin certificatul de urbanism, iar proiectul pentru autorizarea lucrărilor de construcții nu a fost elaborat în concordanță cu cerințele certificatului de urbanism, cu conținutul avizelor și al acordurilor cerute prin acesta.

La rândul său, certificatul de urbanism nr._/13.03.2008 nu cuprinde lista cu avizele și acordurile necesare în vederea emiterii autorizației de construire, cerință impusă de dispozițiile art.6 din Legea 50/1992, coroborat cu art.3 alin.2 din Normele metodologice de aplicare a Legii 50/1991.

Litigiul dedus judecății vizează acțiunea formulată de reclamant privind demolarea imobilului proprietatea pârâților, disjunsă din acțiunea înregistrată la secția de contencios și declinată la Judecătoria B..

Soluția adoptată de instanța de fond, de admitere în parte a acțiunii a fost confirmată de instanța de apel.

Criticile formulate de reclamant se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 cod procedură civilă, ce se invocă atunci când „hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu în călcarea și aplicarea greșită a legii”.

Acest text conține două ipoteze distincte, și anume hotărârea este lipsită de temei legal, respectiv pronunțarea unei hotărâri cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Ambele ipoteze sunt susceptibile de apreciere după felul cum are loc motivarea hotărârii atacate, conform celor dispuse prin art.261 pct.5 cod procedură civilă.

În speță, este incidentă a doua ipoteză, hotărârea a fost pronunțată cu în călcarea și aplicarea greșită a legii.

Instanțele au ignorat faptul că autorizația de construire nr._/2008 și certificatul de urbanism nr._/2008 emise de Primăria B. au fost anulate, nu au verificat dacă pârâții au depus diligență pentru a intra în legalitate cu imobilul lor.

Deși au reținut în cuprinsul hotărârilor că pârâții nu au respectat proiectul casei, în sensul că înălțimea casei este mai mare de 6 m., că s-a edificat un alt imobil decât cel aprobat, care îl lezează pe reclamant, că expertul desemnat în cauză nu a răspuns la întrebarea dacă „demolarea părții de nord a proiectului pe o lungime de 7,30 m. ar fi un remediu eficient pentru ridicarea gradului de însorire a construcției reclamantului și ce consecințe ar avea asupra imobilului pârâților, soluția propusă de instanțe nu oferă un răspuns la toate problemele ridicate de reclamant, practic nu s-a cercetat fondul cauzei cu privire la problema demolării, dacă se impune sau dacă sunt soluții pentru remedierea situației, împrejurare ce atrage admiterea recursurilor pentru o soluționare unitară, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul O..

Cu ocazia rejudecării se va ordona efectuarea unei expertize de un expert MDRT care să elucideze toate cererile și apărările formulate, să propună o variantă de raport în care să se arate în ce modalitate poate fi modificată construcția pârâților, ca să nu îl prejudicieze pe reclamant.

Față de cele ce preced, s-au admis recursurile declarate de reclamant și pârâți, s-a casat decizia și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul O..

Cauza s-a reînregistrat la Tribunalul O. la nr._ *.

Rejudecând cauza, instanța de apel potrivit dispoz.art. 315 din codul de procedură civilă s-a conformat întocmai indicațiilor din decizia de casare, referitoare la administrarea probei cu expertiză tehnică specialitatea construcții civile.

Astfel, a fost desemnat să efectueze lucrarea expertul D. E., expertiza urmând să răspundă următoarelor obiective propuse de către reclamant.

- expertul să precizeze dacă prin amplasarea noii construcții a pârâților i se cauzează prejudicii privind rezistența meca nicăp și stabilitatea construcției sale cu propuneri de remediere.

- să precizeze expertul dacă demolarea părții de Nord a imobilului pârâților pe o lungim e de 7,30 m și a acoperișului reprezintă un remediu suficient pentru ridicarea gradului de însorire a casei sale și pentru evitarea celorlalte prejudicii care sunt produse de casa pârâților.

- să preciezze care sunt consecințele acestei demolări asupra casei pârâților

- să propun ă mai multe variante de demolare a părții de Nord a imobilului pârâților pe lungimea d e7,30 m și a acoperișului conform cererii de complini re depusă la dosar

- să propună expertul alte modificări la casa pârâților pentru ca reclamantul să nu mai fie prejudiciat.

De asemenea instanța a încuviințat și obiectivele solicitate de către pârâții apelanți și anume expertul să stabilească dacă în acest moment construcția pârâților așa cum este edificată îl prejudiciază pe reclamant ținând cont de următoarele aspecte:

- de semnele cardinale casa pârâților fiind poziționată la Nord – Nord – Vest astfel că nu umbrește casa reclamantului, deoarece razele soarelui se proiectează pe cele două construcții de la răsărit și până la apus ;

- distanța dintre construcții în zonă inclusiv între casa reclamantului și cea a vecinului a cestuia din cealaltă parte a casei;

- să verifice dacă lucrările au fost edificate în concordanță cu certificatul de urbanism și autorizația de construire și codul civil în vigoare la momentul edificării construcției în ceea ce privește luminatoarele din cărămidă tip Nevada și geamurile de la baie;

- să verifice dacă reclamantul a construit construcția proprie conform autorizației de construcție și certificatului de urbanism ;

- să precizeze dacă varianta solicitată de reclamant de demolare a circa 7,30 m pe partea de Nord a casei și a acoperișului este posibilă fără a afecta structura de rezistență a întregului imobil și cu ce costuri s-ar efectua această demolare.

De asemenea, instanța a încuviințat participarea la efectuarea expertizei și a expertului G. G. expert consilier al reclamantului.

Lucrarea a fost efectuată și depusă la dosarul cauzei la data de 4 septembrie 2013, iar părțile au formulat obiecțiuni la care expertul a răspuns la data de 16 decembrie 2013, lucrarea fiind însoțită și de concluziile expertului G. G..

În ședința publică din 13 martie 2014, instanța a încuviințat solicitările părților și a dispus citarea expertului desemnat în cauză pentru a da lămuririle necesare raportat la obiecțiunile părților.

În acest sens, în ședința publică din 8 mai 2014, expertul desemnat în cauză D. E. a oferit lămuririle necesare în legătură cu modul în care a întocmit expertiza în cauză ,acestea fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată.

Analizând apelurile declarate, raportat la motivele de apel invocate, tribunalul în temeiul dispoz.art. 296 cod pr civilă, constată că a cestea nu sunt întemeiate având în vedere următoarele considerente:

Au fost obligați pârâții să desființeze cele două geamuri de la băile imobilului proprietatea acestora, geamuri situate pe partea imobilului ce se învecinează cu reclamantul Z. L..

S-a respins în rest acțiunea ca fiind neîntemeiată.

A fost obligat reclamantul la plata către pârâți a sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

În ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea pârâților să demoleze imobilul situat în B., .. 86 A, instanța l-a apreciat neîntemeiat pentru următoarele argumente:

Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamantul cât și pârâții, apeluri care au fost respinse prin decizia civilă nr. 21 din 02.02.2012 a Tribunalului O..

Această decizie a fost atacată cu recurs, iar prin decizia civilă nr. 7432 din 20.06.2012a Curții de Apel C., s-a admis recursul, s-a casat decizia și a fost trimisă cauza spre rejudecare în apel la Tribunalul O. cu următoarele critici:

Instanțele nu au apreciat cu privire la faptul că autorizația de construcție nr._/2008 și certificatul de urbanism nr._/2008 emise pârâților au fost anulate prin hotărâre judecătorească și că instanțele nu au cercetat fondul cauzei cu privire la demolarea casei dacă există sau nu soluții pentru prevenirea situației conflictuale existentă între părți.

În baza probelor administrate în cauză, rejudecând, tribunalul apreciază că apelurile sunt nefondate, instanța de fond făcând o aplicare judicioasă a temeiurilor de drept la starea de fapt reținută în cauză.

Astfel, cu privire la apelul declarat de către apelantul reclamant Z. L., se constată că prima instanță a stabilit corect că pârâții intimați apelanți sunt proprietarii imobilului casă de locuit situat în orașul B., .. 86A jud.O., imobil ce se învecinează cu proprietatea apelantului reclamant, acesta fiind proprietarul imobilului de la nr. 88A.

Construirea imobilului situat în B., .. 86A proprietatea pârâților S. a început în anul 2008 în baza documentației necesare și anume: certificatul de urbanism nr._/13.03.2008 și autorizația de construirea nr._/13.03.2008 fiind o clădire cu regim de înălțime P + 1 situată la distanță de 75 cm față de hotarul, despărțitor al proprietății reclamantului Z. L..

Ulterior, după ridicarea în totalitate a construcției și amplasarea acoperișului prin sentința civilă n r. 158 din 07. 04.2010 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantul Z. L. și s-a dispus anularea certificatului de urbanism nr._/13.03.2008 și a autorizației de construcție nr._/13.03.2008 eliberate de Primarul orașului B. și Primăria B. pentru imobilul din .. 86A proprietatea pârâților și s-a dispus sistarea lucrărilor de construcție, iar capătul de cerere privind demolarea construcției s-a declinat în favoarea Judecătoriei B., instanța competentă cu soluționarea unei astfel de cereri.

Această sentință a rămas definitivă prin respingerea recursului conform deciziei nr. 2281/11.10.2010 a Curții de Apel C. .

În esență, pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că actele administrative atacate de către același reclamant Z. L. au fost eliberate cu încălcarea dispoz.art. 7 lit. a ,c și d din Legea nr. 50/1991 – privind autorizarea executării lucrărilor de construcție, mai exact autorizația de construcție nu cuprindea avizele și acordurile necesare așa cum au fost stabilite prin certificatul de urbanism, proiectul nu a respectat certificatul de urbanism.

În concluzie, la data începerii și până la finalizarea lucrărilor de construcție, în principal ridicarea construcției și montarea acoperișului, pârâții dețineau document ele necesare, autorizația de construcție și certificatul de urbanism, acestea fiind desființate la peste 2 ani de la data eliberării la inițiativa reclamantului Z. L., care dorind să-și protejeze proprietatea a acționat în contencios administrativ organul emitent al actelor.

Prin aceasta însă, nu se pateu aprecia că pârâții S. au fost de rea credință când au început construcția pentru că ei dețineau documentația necesară ,iar culpa organului administrativ competent nu le poate fi imputată.

Cu privire la cererea reclamantului apelant de obligare a pârâților intimați să demoleze construcția, instanța de fond în mod judicios a apreciat că nu poate fi luată această măsură, tocmai pentru faptul că pârâții nu pot suporta vina autorității competente, respectiv a Primăriei B. cea care a emis certificatul de urbanism și autorizația de construire și, mai mult, așa cum s-a concluzionat în raportul de expertiză efectuat în cauză prin demolare a părții de Nord a imobilului nu s-ar asigura însorirea în casa reclamantului și nici stoparea fenomenului de formare a igrasiei în casă.

În rejudecare, s-a efectuat expertiza în specialitatea „construcții civile” de către un expert atestat MDRT care a avut ca obiective să stabilească dacă în momentul de față construcția pârâților apelanți îl prejudiciază pe reclamat și dacă este posibilă demolarea părții de Nord a imobilului în discuție pe o porțiune de 7,30 m și a acoperișului fără a cauza structurii de rezistență a întregului imobil.

În raportul de expertiză s-a stabilit că demolarea construcției pe o porțiune de 7,30 m, în partea de Nord ar avea consecințe negative asupra funcționalității imobilului în întregul său și s-ar produce pagube iremediabile, iar defecțiunile constatate la imobilul proprietatea apelantului reclamant Z. L., nu se datorează construcției proprietatea pârâților, ci mai de grabă, condițiilor în care a fost realizată fundația imobilului.

Expertul desemnat în cauză a dat părților prin raportul de expertiză efectuat dar și la interpelarea instanței de apel, în ședința publică din data de 8.05.2014, unele sugestii tehnice privind înlăturarea nemulțumirilor dintre ei, unele remedii de construcție la șarpantă, la acoperiș și la casa scării.

Prin urmare, pe fondul cauzei, problema demolării unei părți a imobilului nu poate fi acceptată, deoarece s-ar pune în pericol, structura de rezistență a întregii construcții ceea ce ar face imobilul neutilizabil.

Față de considerentele arătate, instanța de apel apreciază că apelul formulat de către apelantul reclamat Z. L. nu este întemeiat și în temeiul dispoz.art. 296 cod pr civilă îl va respinge.

In ceea ce privește apelul formulat de pârâții apelanți S., acesta va fi respins ca neîntemeiat, având în vedere faptul că instanța de fond s-a preocupat și a stabilit corect că aceștia trebuie să astupe geamurile de la cele două băi, parter și etaj, care nu sunt ferestre de vedere dar prin poziționarea lor cu vedere spre dormitorul și bucătăria din clădirea reclamantului, ar putea afecta liniștea și intimitatea acestuia, iar aerisirea în cele două băi ar putea fi făcută așa cum s-a stabilit în expertiza efectuată la fond prin ghena de ventilație.

În concluzie, față de considerentele de fapt și de drept arătate, tribunalul va respinge apelurile formulate ca fiind neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelurile declarate de apelantul reclamant Z. L., cu domiciliul în B., ..88 A, județul O. și apelanții pârâți S. E. și S. C. domiciliați în B., ..174, ., ., împotriva sentinței civile nr.1918/26.10.2011, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._ , ca nefondate.

Cu recurs, în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 26.06.2014.

PREȘEDINTE Ptr. JUDECĂTOR

D. S. M. I. D.

aflată în concediu prenatal

semnează Președinte Tribunal

I. D.

Grefier

A. G. D.

Red. DS

Tehnored.CM

Ex.2/11.09.2014

← Succesiune. Decizia nr. 566/2012. Tribunalul OLT		Revendicare imobiliară. Decizia nr. 461/2014. Tribunalul OLT →

Obligaţie de a face. Decizia nr. 288/2014. Tribunalul OLT

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Decizia nr. 288/2014. Tribunalul OLT