Contestaţie la executare. Decizia nr. 161/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 161/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 08-04-2014 în dosarul nr. 161/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 161/2014
Ședința publică de la 08 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M.
Judecător S. O.
Judecător I. B.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. O. pentru - AFP B., cu sediul în Slatina, ., Județul O., împotriva sentinței civile nr. 1879/13.12.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant D. I., domiciliat în ., având ca obiect - contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu s-au prezentat părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța, din oficiu, verificând conform art. 131 din Noul Cod de Procedură Civilă, prin raportare la dispozițiile art. 95 pct.3 din Noul Cod de Procedură Civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina și, întrucât recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 411 din Noul Cod de Procedură Civilă, constată și că nu se mai impune estimarea duratei cercetării procesului, conform art. 238 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Instanța în temeiul dispozițiilor art. 457 din Noul Cod de Procedură Civilă, invocă excepția inadmisibilității recursului și reține cauza pentru pronunțare pe excepție.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrata pe rolul Judecătoriei B. la data de 21.06.2013 sub nr._, contestatorul D. I. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor P. O., anularea titlului executoriu nr._ din data de 11.06.2013 și a somației nr. 28/_ /_ din aceeași dată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că prin somația menționată mai sus și comunicată la data de 17.06.2013 a fost înștiințat că figurează în evidența fiscală cu suma de 1322 lei de plată, reprezentând contribuție de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele care realizează venituri din activități independente, pentru care s-a început executarea silită în temeiul titlului executoriu nr._.
A mai arătat contestatorul că din cuprinsul titlului executoriu contestat rezultă să suma de 1322 lei pe care o are de plată este aferentă perioadei 16.03.2009 – 03.01.2013, însă această sumă este mult prea mare față de venitul net anual realizat, venit ce rezultă din deciziile de impunere anuală pe anii 2008-2012. A invocat, de asemenea, faptul că din titlul executoriu nu rezultă modul de calcul folosit.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 172-173 din OG 92/2003 și ale art. 711 și următoarele C.proc.civ.
P. dovedirea contestației, contestatorul a depus la dosar, în copie, actul său de identitate, somația și titlul executoriu atacate, certificatul de înregistrare la ORC a firmei ”D. Ghe. I. - Întreprindere familială”, precum și deciziile de impunere anuală pe anii 2008 – 2012.
Contestația a fost timbrată cu taxă de timbru de 117 lei.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea contestației la executare ca fiind neîntemeiată. În motivarea întâmpinării a arătat că titlurile de creanță care au stat la baza actelor de executare contestate nu au fost predate în materialitatea lor de către Casa Județeană de Sănătate O., debitele fiind preluate pe cale informatică. A mai arătat că debitorul nu a înțeles să achite debitul de 1322 lei, astfel că s-a trecut la executarea silită, atât titlul executoriu, cât și somația, fiind comunicate contestatorului.
În privința titlurilor de creanță emise de Casa Județeană de Sănătate O., intimata a arătat, în esență, că, în cadrul contestației la executare, instanța civilă nu poate analiza apărările contestatorului cu privire la temeinicia și legalitatea obligațiilor de plată, cerințele admisibilității contestației la executare nefiind întrunite deoarece împotriva titlului de creanță, devenit titlu executoriu, în temeiul căruia a început executarea silită, există o altă procedură prevăzută de lege (Legea nr. 554/2004).
Concluzionând, intimata a arătat că actele contestate au fost emise cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 141-145 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205 C.proc.civ.
Intimata a depus la dosar, în copie, deciziile de impunere anuală pentru veniturile realizate din România de persoanele fizice pe anii 2009-2012, precum și înștiințarea de plată și decizia de impunere nr._/11.03.2013 emise de Casa Județeană de Asigurări de Sănătate O..
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Prin sentința civilă nr. 1879/13.12.2013, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria B. a admis contestația la executare, a dispuse anularea titlului executoriu nr._ din data de 11.06.2013 și a somației nr. 28/_ /_ din aceeași dată, emise de intimată, prin AFP B., pe numele contestatorului, și a obligat intimata la plata sumei de 417 lei către contestator, cu titlu de cheltuieli de judecată.
P. a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că pe numele contestatorului D. I. a fost emis de către intimată titlul executoriu nr._ din data de 11.06.2013 (fila 7), pentru suma totală de 1322 lei, reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate pe perioada 16.03.2009 – 03.01.2013. În vederea punerii în executare a respectivului titlu executoriu, intimata a emis în aceeași dată pe numele contestatorului somația nr. 28/_ /_.
Așa cum reiese din întâmpinarea depusă de către intimată, titlul de creanță care a stat la baza titlului executoriu contestat este decizia de impunere nr._/11.03.2013 emisă de Casa Județeană de Asigurări de Sănătate O., depusă în copie la dosar (fila 53).
Este adevărat că, așa cum susține intimata în întâmpinare, împotriva titlului de creanță, devenit titlu executoriu, în temeiul căruia s-a început executarea silită, exista o altă procedură prevăzută de lege, și anume contestația în temeiul dispozițiilor Legii contenciosului administrativ, însă pentru a putea considera că, în concret, contestatorul a avut deschisă acea cale, se impunea ca decizia de impunere să-i fi fost comunicată. În speță, acest lucru nu a fost dovedit de către intimată, în ciuda demersurilor repetate ale instanței în acest sens.
Potrivit dispozițiilor art. 45 C.proc.fisc., actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii. Actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic. În același sens, art. 44.1 din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală prevede că organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației stabilite în sarcina contribuabilului prin actul administrativ, dacă acest act nu a fost comunicat contribuabilului, potrivit legii. În speță, așa cum s-a arătat, actul administrativ fiscal reprezentat de decizia de impunere nr._/11.03.2013, care a stat la baza titlului executoriu și a somației atacate în contestația de față, nu a fost comunicat contestatorului contribuabil.
În aceste împrejurări, instanța de fond a reținut că titlul executoriu a fost emis fără a avea un suport legal, decizia de impunere care a stat la baza emiterii sale nefiind opozabilă contestatorului și neproducând niciun efect juridic, astfel că se impune anularea acestuia. Totodată, același regim juridic trebuie urmat și de somația emisă în executarea titlului executoriu menționat, având în vedere dependența acestei somații de valabilitatea titlului executoriu.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, față de dispozițiile art. 453 alin. 1 C.proc.civ. în conformitate cu care partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, instanța de fond a obligat intimata să-i achite contestatorului suma de 417 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat.
Împotriva sentinței a declarat recurs recurenta pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor P. O. pentru AFP B., considerând-o netemeinică și nelegală și solicită admiterea recursului și, rejudecând, respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată.
Arată că sentința apelată este nelegală întrucât, potrivit art. 141 alin. 2 din OG nr. 92/2003, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Cum contestatorul nu a înțeles să achite debitul cu care figura în evidențele fiscale, respectiv suma de 1.322 lei, organele de executare silită din cadrul AJFP O. au declanșat procedura de executare silită pentru recuperarea acestora conform art. 141 alin. 1 din OG nr. 92/2003 rep., prin emiterea somației nr. 28/_ /_ și a titlului executoriu nr._, care au fost comunicate contestatorului în data de 17.06.2013 cu confirmare de primire.
Se arată că, în cauza de față, AJFP O. (AFP B.) deține calitatea de organ de executare silită căruia îi sunt aplicabile dispoz. art. OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală rep., care reprezintă legea specială în materia executării silite și se aplică prioritar față de orice alte dispoziții referitoare la executare.
Susține că, în ceea ce privește titlurile de creanță emise de CJS O., prin care au fost stabilite debitele contestate, se impun anumite precizări.
Față de dispoz. art. 172 alin. 3 C.p.fiscală, consideră că instanța civilă nu poate analiza, în cadrul contestației la executare, apărările contestatorului cu privire la temeinicia și legalitatea obligațiilor de plată stabilite în sarcina sa printr-un titlu de creanță pentru care există o cale procesuală specifică pentru desființarea lui. Dispozițiile art. 712 alin. 2 NCPC stabilesc condițiile în care pot fi formulate apărările de fond în cadrul contestației la executare.
Potrivit acestei text de lege „În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui”. Din aceste dispoziții legale rezultă care sunt cazurile în care se pot formula apărări de fond în cadrul contestației la executare, precum și pe cale de interpretare, care sunt cazurile în care aceste apărări sunt inadmisibile.
Raportând cele învederate la date speței de față, se poate observa că cerințele admisibilității contestației la executare, cale de atac de care a uzitat contestatorul, nu sunt întrunite, deoarece împotriva titlului de creanță, devenit titlu executoriu, în temeiul căruia a fost pornită executarea există o altă procedură prevăzută de lege.
Se mai arată că, motivele invocate de contestator în cererea supusă judecății, nu vizează exclusiv motive de nelegalitate ale actelor contestate ci se referă și la legalitatea și temeinicia titlurilor de creanță emise de CAS O. și debitul stabilit de aceasta.
Precizează recurenta pârâtă, ca organ de executare, în temeiul prevederilor codului de procedură fiscală, era obligată să demareze procedurile de executare silită împotriva debitorilor, având în vedere debitele stabilite de creditorul CJS O..
Consideră oricum lipsită de eficiență anularea actelor de executare, fără a se analiza existența debitului stabilit în sarcina contestatorului, debit care a stat la baza emiterii actelor contestate.
Susține că debitul stabilit de CAS O. și transmis spre executare AJFP O., avea la bază acea obligație legală de plată a CASS-ului pe care contestatorul o avea.
Se mai arată că, în privința actelor de executare, respectiv somația de plată și titlul executoriu, se poate observa că au fost emise cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 141-145 din OG nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală, fiind comunicate reclamantului de către organele de executare.
În drept, s-a întemeiat cererea de recurs pe dispoz. art. 483 C.p.civ. și celelalte dispoziții legale invocate.
În conformitate cu art. 411 C.p.civ. s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Întrucât la termenul de astăzi s-a invocat din oficiu excepția inadmisibilității recursului, tribunalul va expune în continuare considerentele pentru care această excepție urmează a fi admisă:
Potrivit art. 24 N.C.proc.civ., „Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ..”, iar potrivit art. 27 N.C.proc.civ., „Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.”.
Din observarea actelor de procedură de la dosar, tribunalul constată că acțiunea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 21.06.2013 și privește titlul executoriu și somația emise la data de 11.06.2013.
Cum această din urmă dată este ulterioară datei de 15.02.2013, data intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă, tribunalul constată că în speță devin incidente dispozițiile art. 466 N.C.proc.civ., raportat la art. 622 alin. 2 N.C.proc.civ., conform cu care hotărârile pronunțate în primă instanță pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede în mod expres altfel.
Astfel fiind, calea de atac legală ce putea fi exercitată împotriva sentinței civile nr. 1879/13.12.2013 este apelul, iar nu recursul, așa cum a indicat instanța de fond în dispozitivul hotărârii.
În consecință, devin incidente dispozițiile art. 457 N.C.proc.civ., potrivit cu care mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia (cum este cazul in speță, instanța de fond indicând recursul drept cale de atac susceptibilă a se exercita), nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzuta de lege.
Art. 457 alin. 3 N.c.proc.civ. stabilește că în situația în care instanța respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege exercitată de partea interesată in considerarea mențiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, hotărârea pronunțată de instanța de control judiciar va fi comunicată din oficiu tuturor părților care au luat parte la judecata in care s-a pronunțat hotărârea atacată. De la data comunicării începe sa curgă, dacă este cazul, termenul pentru exercitarea caii de atac prevăzute de lege.
În consecință, raportat la dispozițiile legale precitate, tribunalul va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta pârâtă împotriva sentinței civile nr. 1879/13.12.2013 pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._ .
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. O. pentru - AFP B., cu sediul în Slatina, ., Județul O., împotriva sentinței civile nr. 1879/13.12.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant D. I., domiciliat în ., ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08.04.2014.
Președinte, I. M. | Judecător, S. O. | Judecător, I. B. |
Grefier, M. T. |
Red./tehnored.S.O.
Ex.4/30.04.2014
Judecător fond C. I.
| ← Reziliere contract. Decizia nr. 214/2014. Tribunalul OLT | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 490/2014. Tribunalul OLT → |
|---|
