Fond funciar. Decizia nr. 148/2014. Tribunalul OLT

Decizia nr. 148/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 06-05-2014 în dosarul nr. 148/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL O.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 148/2014

Ședința publică de la 06 Mai 2014

Completul specializat în litigii de fond funciar compus din:

PREȘEDINTE I. B.

JUDECĂTOR I. M.

Grefier M. T.

Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelantul reclamant B. T., domiciliat în C., ..B, ., ., împotriva sentinței civile nr. 3465/11.11.2013, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți D. G., V. A., domiciliați în ., C. JUDEȚEANĂ O. P. A. L. NR. 18/1991 și C. L. R. P. A. L. NR. 18/1991, având ca obiect - fond funciar .

La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat avocat V. E. reprezentând pe apelantul reclamant B. T. și avocat D. E., reprezentând pe intimata pârâtă D. G., lipsă fiind părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, apărătorii părților depun la dosar concluzii scrise.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra apelului.

Avocat V. E., având cuvântul pentru apelantul reclamant B. T., solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost precizată la data de 08.04.2013, respectiv să se dispună anularea parțială a titlului de proprietate nr._/365 din data de 03.11.2009, în sensul de a fi radiată de pe acest titlu, intimata D.. M. G..

Motivând, arată că în mod greșit prima instanță a reținut că în cauză nu operează art. III alin. 1 lit.a și ii din Lg. 169/1997, intimata neformulând cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în sensul L. 18/1991.

Solicită obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

Avocat D. E., având cuvântul pentru intimata pârâtă D. G., solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de față;

Prin sentința civilă nr.3465/11.11.2013 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosar nr._, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul B. T., împotriva pârâților D. G., V. A., C. JUDEȚEANĂ O. P. A. L. NR. 18/1991, C. L. R. P. A. L. NR. 18/1991, așa cum a fost precizată.

P. a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, în temeiul L. nr.18/1991, s-a reconstituit dreptul de proprietate reclamantului B. T. și pârâtei D. G., în calitate de moștenitori ai autoarei B. G. pentru suprafața de 0,2700 ha, teren intravilan situat pe teritoriul comunei R., județul O., fiind eliberate adeverința nr._/21.02.1992 și procesul verbal de punere în posesie nr. 1423/22 dec.1994.

P. că în mod eronat a fost întocmită fișa cu date premergătoare emiterii titlului de proprietate pe numele autoarei B. G., decedată, a fost emis și T.P. nr._/68/4.04.1996, nedatat, pe numele aceleiași autoare.

Acest titlu a fost anulat parțial prin sentința civilă nr.723/19.02.2008 pronunțată de Judecătoria Caracal in dos._, irevocabilă prin decizia civilă 1244/3.09.2008 a Tribunalului O. și s-a emis un alt titlu de proprietate, respectiv nr._/365/3.11.2009 in care alături de D. G. a fost trecut și B. T., moștenitori ai autoarei B. G., pentru suprafața de 2700 ha, titlu ce corespunde celor două acte premergătoare.

Și acest titlu a mai fost atacat în justiție de reclamant ,însă nu mai cu privire la amplasamentul și categoria de folosință a terenului, fără a fi contestată calitatea de moștenitoare a pârâtei.

În susținerea acțiunii reclamantul a invocat art.III din Legea nr.169/1997, considerând că aceasta este „ persoană neîndreptățită” la restituirea dreptului de proprietate deoarece în anul 1963 când a fost întocmit testamentul de către B. G., terenul era trecut în patrimoniul CAP-ului, iar în anul în care a decedat testatoarea, era în vigoare Legea nr.58/1974 care a scos din circuitul civil terenurile, acestea putând fi dobândite numai de către moștenitorii legali.

În speță, a apreciat instanța că nu sunt incidente dispozițiile art.III.al.1 pct.65 din Legea nr.169/1997, pe de o parte pentru că Legea nr.18/1991 a readus în circuitul civil terenurile, redeschizându-se toate succesiunile cu privire la acestea, iar art. 8 din lege a prevăzută că reconstituirea ( constituirea) dreptului de proprietate privește tocmai terenurile din patrimoniul CAP-urilor.

Pe de altă parte, pârâta este moștenitoare în sensul dispozițiilor art. 8 al.2 din Legea nr.18/1991 și face dovada calității sale de moștenitor în condițiile art. 13 din lege cu testamentul prin care a fost instituită legatar cu titlul particular asupra casei și terenului aferent.

Dreptul său de proprietate asupra acestui teren a fost stabilit de C. locală R. prin eliberarea adeverinței tip și procesului verbal de punere în posesie, pe parcursul procedurii administrativ jurisdicționale și faptul că la baza acestor acte nu a stat cererea formulată de pârâtă sau nu s-a găsit o astfel de cerere nu denotă decât culpa instituției abilitate și în nici un caz a pârâtei.

Mai mult, reclamantul nu a contestat actele premergătoare eliberării titlului de proprietate nr._/68/96 emis inițial în procedura specială reglementată de art. 51-57 din Legea nr.18/1991, iar din dispozițiile art. 55-57, rezultă obligativitatea acestei proceduri pentru a asigura stabilitatea circuitului civil și se evita incertitudinea viitoare a celor menționați în titlu.

Între timp, titlul de proprietate nr._/365/3.11.2009 a intrat în circuitul civil stând la baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 6534/16 dec.2008 și sentința civilă nr.789/12.02.2013 pronunțată de Judecătoria Caracal in dosarul nr._, dosar format la solicitarea reclamantului B. T. pentru a se dispune partajarea și ieșirea din indiviziune a bunurilor rămase în patrimoniul defunctei B. G., constând în suprafața de 2700 m.p. înscrisă în titlu.

În considerarea celor expuse, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea prin care se solicită anularea acestui titlu, așa cum a fost precizată, apreciind instanța că a fost emis cu respectarea L. nr.18/1991 R, cu modificările și completările ulterioare, iar pârâta este persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de moștenitor testamentar a bunicii sale B. G., în cauză nefiind reținută aplicabilitatea motivului de nulitate absolută invocat de reclamant și nici un alt motiv prevăzut expres de legiuitor in cadrul art. III din Legea nr.169/1997.

Împotriva acestei sentința a declarat apel reclamantul B. T., solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței și pe fond, admiterea acțiunii având ca obiect anularea parțială a titlului de proprietate nr._/365 din 03.11.2009, în sensul radierii din acest titlu a pârâtei D. M.G..

În motivare, apelantul arată că în mod eronat instanța de fond a reținut că în cauză nu operează art.III alin.1 lit.a și i din Legea 169/1997, întrucât pârâta nu este o persoană îndreptățită potrivit legii la reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate în numele autoarei B. G., așa încât ea nu poate figura în titlul de proprietate emis pentru terenul care a aparținut acestei autoare.

În speță, în mod greșit prima instanță a reținut că pârâta este moștenitoare în sensul dispozițiilor art.8 alin.2 din Legea 18/1991 și face dovada calității sale de moștenitor în condițiile art.13 din lege cu testamentul prin care a fost instituită legatar cu titlul particular asupra casei și terenului aferent.

Astfel, potrivit dispozițiilor art.13 al.2, calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moștenirii.

Precizează apelantul că pârâta nu poate avea calitatea de moștenitor testamentar, deoarece la data când se pretinse că a fost încheiat testamentul, respectiv 25.06.1963, mama sa nu mai avea în proprietate terenul menționat în testament, aspect care rezultă din conținutul cererii sale de înscriere în CAP nr.588 din 04.11.1961.

Coroborând mențiunile înscrise în registrul agricol cu cererea de înscriere în CAP și cu datele procesului verbal din 18.09.1956, reclamantul precizează că mamei sale i s-a luat conform art.118 din Decretul nr.224/1951, suprafața de 4800 mp., din totalul suprafeței de 6300 mp.cu cât figura în registrul agricol.

La momentul decesului autoarei, terenurile erau scoase din circuitul civil.

În condițiile în care pârâta pretinde că este moștenitoare testamentară invocând testamentul și în condițiile în care art.III alin.1 face trimitere la ,,potrivit dispozițiilor legislației civile aplicabile la data încheierii actului juridic’’, reclamantul solicită să se constate că pârâta nu are calitate de moștenitor testamentar ci numai beneficiar al unui testament care nu poate avea efecte juridice cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea moștenitorilor legali, ei nefiind sezinari.

Mai mult, titlul este lovit de nulitate absolută și prin prisma dispozițiilor art. III alin.1 lit.i, cel puțin în măsura în care terenul din titlul de proprietate dedus judecății, se suprapune cu terenul prin care apelantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate conform hotărârii nr.5234 din 26.11.1992 emisă de C. Județeană O. pentru suprafața de 0,48 ha. intravilan, teren care a aparținut mamei sale și care a fost confiscat conform Decretului nr.224/1951.

În acest condiții, titlul este afectat de nulitate parțială în măsura suprapunerii în sensul că trebuie radiată suprafața de 1200 mp. diferență care i se cuvine apelantului.

Apelul este nefondat.

Din actele de la dosar se reține că reclamantul B. T. a solicitat în contradictoriu cu pârâții D. M.G., V. A., C. locală R. și C. Județeană O. de aplicare a legilor fondului funciar, anularea parțială a titlului de proprietate nr._/365/2009 în sensul eliminării din conținutul acestuia pe pârâta D. M.G. și emiterea unui nou titlu de proprietate pe numele său, cu motivarea că pârâta nu este îndreptățită la reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate de pe urma autoarei B. G., întrucât nu face dovada calității de moștenitor a acesteia.

Această susținere privind lipsa calității de moștenitor a pârâtei D. G. este reluată și în motivele de apel, susținând că pârâta nu are calitate de moștenitor, întrucât la data emiterii testamentului de către autoare, aceasta nu avea în proprietate terenul menținut în acest act, aspect care rezultă din conținutul cererii de înscriere în CAP nr.588/1961.

În momentul decesului autoarei, terenurile erau scoase din circuitul civil, astfel că testamentul este caduc.

Acest motiv de apel este nefondat, întrucât în conformitate cu dispozițiile art. 13 din Legea 18/1991, dovada calității de moștenitor se face prin certificat de moștenitor, hotărâre judecătorească ori în lipsa acestora prin orice alte probe din care rezultă acceptarea succesiunii.

Rezultă că pârâta a făcut dovada calității de moștenitor în baza testamentului care reprezintă un act juridic de voință unilaterală, încheiat la data de 25.06.1963, autentificat sub nr.749 prin care autoarea i-a testat un teren loc de casă în suprafață de 2.500 mp. situat în . casa de locuit și anexele.

La apariția L. 18/1991, legiuitorul a acordat beneficiul reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor, ce nu s-au găsit în circuitul civil, tuturor moștenitorilor autorului ce aveau drept la reconstituire.

Acest motiv de apel privind caducitatea testamentului a mai fost analizat de instanța de recurs, așa cum rezultă din considerentele deciziei nr.567/2013 pronunțată în dosar_, când s-a constatat că niciuna din cauzele de caducitate prevăzute de codul civil care fac imposibilă executarea legatului, nu se regăsește în cauza de față.

Stabilirea dreptului de proprietate se face în condițiile art.8 al.3 și art.26 din Legea 18/1991, reclamantului și pârâtei eliberându-li-se adeverința de proprietate potrivit căreia li s-au reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 0,27 ha.

Faptul că pârâta are calitatea de moștenitoare a autoarei rezultă și din considerentele sentinței civile nr.789/2013 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosar nr._, rămasă irevocabilă prin decizia nr.567/2013 pronunțată de Tribunalul O. prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune de pe urma autoarei.

Calitatea de moștenitoare a pârâtei este recunoscută de altfel de reclamant, avându-se în vedere și acțiunea formulată privind anularea parțială a titlului de proprietate cu privire la amplasament și categoria de folosință a terenului.

Și motivul de apel privind suprapunerea terenului de 0,48 ha. intravilan menționat în titlul de proprietate și cel pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate conform hotărârii nr.5234/1992 emisă de C. județeană O., nu este de natură să conducă la nulitatea titlului de proprietate, terenul provenind de la același autor, neexistând motive de nulitate absolută prevăzute expres în legile fondului funciar.

Acest motiv de apel a mai fost analizat de instanța de recurs potrivit deciziei nr.173/2011 pronunțată în dosar_ .

Apreciind că în cauză motivele invocate nu duc la anularea parțială a titlului de proprietate în sensul excluderii pârâtei în calitate de moștenitoare a autoarei B. G. pentru suprafața de teren menționată, astfel că în baza art. 480 noul cod de procedură civilă, se va respinge apelul ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 453 cod procedură civilă.

P. ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE L.

DECIDE

Respinge ca nefondat, apelul declarat de apelantul reclamant B. T., domiciliat în C., ..B, ., ., împotriva sentinței civile nr. 3465/11.11.2013, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți D. G., V. A., domiciliați în ., C. JUDEȚEANĂ O. P. A. L. NR. 18/1991 și C. L. R. P. A. L. NR. 18/1991.

Obligă apelantul la 500 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă D. G..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 06 Mai 2014 la Tribunalul O..

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

I. B. I. M.

GREFIER,

M. T.

Red.IM/SM

JF;I.T.

Ex.7/4 iunie 2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 148/2014. Tribunalul OLT