Contestaţie la executare. Decizia nr. 283/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 283/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 11-03-2013 în dosarul nr. 283/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 283/2013
Ședința din Camera de Consiliu de la 11 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. R. H.
Judecător M. V.
Judecător C. C.
Grefier D. S.
Pe rol pronunțarea recursului civil privind pe recurenta contestatoare C. M., cu domiciliul în Drăgănești O., ..C1, ., ., împotriva sentinței civile nr.4272/18.10.2012, preonunțată de Judecătoria Caracal în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata C. E. V. cu domiciliul în București, . familia D. M., nr.7, . și Bucuresti, . L. ., ., intimata N. E. P., cu domiciliul în Bucuresti, . familia D. M. nr.7, ., . ., județul I., și Bucuresti, ..6-12, ., ., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile ce au avut loc în ședința publică din data de 04 martie 2013, au fost consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, după care, instanța mai având nevoie de timp pentru a delibera potrivit dispoz. prev de art.260 alin 1 cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 11 martie 2013, când deliberând a pronunțat următoarea soluție:
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată sub nr._ 03.06.2011 pe rolul Judecătoriei Caracal, petenta C. M. a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța, în contradictoriu cu intimatele C. E. V. și N. (fostă C.) E. P., să se dispună suspendarea executării silite inițiată de executorul judecătoresc R. V. de pe lângă Judecătoria Caracal, in dosarul de executare silită nr.90/2011, până la soluționarea acțiunii de partaj privind bunurile rămase de pe urma autorului C. N..
Motivând in fapt contestația la executare, petenta arată că, prin încheierea pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._, s-a dispus încuviințarea cererii de asigurare dovezi formulată de intimatele C. E. V. și N. (fostă C.) E. P., dispunându-se inventarierea bunurilor rămase de pe urma autorului C. N..
Se susține că, prin incheierea dată în Camera de Consiliu in data de 30.03.2011 din dosarul nr._ a fost încuviințată executarea silită a titlului executor reprezentat de incheierea pronunțată în dosarul nr._, in sensul inventarierii acestor bunuri de către executorul judecătoresc, cu obligarea petentei la plata cheltuielilor de executare.
Susține petenta că este prematură obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată intrucât aceste cheltuieli urmează a se stabili de instanță cu ocazia judecării acțiunii de partaj succesoral care nu se află încă pe rolul instanței de judecată.
Cererea petentei nu a fost motivată în drept.
Ulterior, in data de 23.06.2011, petenta își precizează cererea de chemare in judecată în sensul că solicită anularea formelor de executare, respectiv somația și procesul verbal intocmite de executorul judecătoresc în dosarul nr._, având în vedere dispozițiile art.31 și următoarele din C. și art. 239 – 241 C. și suspendarea executării silite până al soluționarea contestației la executare.
Totodată s-a indicat domiciliul intimatelor C. E. V. și N. E. P., la familia M. D. din București.
Intimata E. P. N. solicită, în data de 5 iulie 2011 comunicarea unei copii de pe cererea de chemare in judecată la adresa unde domiciliază, respectiv in București, .-12 .. ., sect.3
Din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către B. R. V., solicitându-se înaintarea dosarului de executare nr.90/2011.
La data de 2.08.2011, intimatele C. E. V. și N. (fostă C.) E. P. au depus la dosar, în temeiul dispozițiilor art.114 și urm. C.pr.civ. rap. la art. 399 și urm. C.pr.civ., în termen legal întâmpinare la contestația la executare precizată ulterior însă în condiții de lipsă de procedură cu acestea.
Susțin intimatele că acțiunea nu a fost motivată în drept .
Intimatele menționează că, în baza dispozițiilor imperative ale art.112 alin.1 pct.4 C.pr.civ., contestatoarea (sau redactorul contestației) avea obligația de a indica motivele de drept pe care se întemeiază cererea, pentru a putea formula apărări corespunzătoare și a se verifica temeinicia și/sau admisibilitatea cererii introductive, deoarece, în fapt, singurele articole de lege la care se face referire sunt art.239-241 C.pr.civ. ( ce au stat la baza titlului executoriu ce se pune în executare) și art.31 și urm. C.pr.civ. ( ce se referă la instituția recuzării).
Arată intimatele că, în baza dispozițiilor imperative ale art.112 alin.2 C.pr.civ., contestatoarea avea obligația de a indica, în cazul reprezentării convenționale prin avocat (R. C.), sediul profesional al acestuia, astfel că solicită ca instanța să pună în vedere contestatoarei împlinirea acestor lipsuri, ulterior rezervându-și dreptul de a completa întâmpinarea în mod corespunzător.
Susțin intimatele ca, istoric al situației de fapt că, prin încheierea pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul civil nr._ la data de 22.03.2011, instanța a admis cererea petentelor C. E. V. și N. E. P., dispunând după cum urmează: ,,deleagă un executor judecătoresc de pe lângă Judecătoria Caracal care să inventarieze bunurile mobile și imobile ce se află la adresa din Drăgănești-O., . nr.21, județul O. și să constate starea materială a acestora, precum și să constate starea materială a autoturismului marca Renault, cu nr. de înmatriculare_ și nr. de identificare VF1B53B06688245”.
Menționează intimatele că, la termenul de judecată din 22.03.2011 petenta C. M., prin același avocat care redactează contestația la executare, a solicitat admiterea contestației formulată de petentă, precizând că recunoaște bunurile indicate ca făcând parte din masa succesorală rămasă de pe urma defunctului C. N. și nu se opune inventarierii acestora.
Ca urmare, mai susțin intimatele prin întâmpinare că, la data de 29.03.2011, s-au adresat Biroului Executorului Judecătoresc R. V., solicitând punerea în executare a acestei hotărâri (încheiere), pentru care s-a achitat onorariul de executare în sumă de 1500 lei, conform chitanței nr.200.
Se arată de către intimate că executorul judecătoresc a solicitat instanței, Judecătoria Caracal, încuviințarea executării silite, cerere ce a format obiectul dosarului civil nr._, înregistrat la data de 29.03.2011 și soluționat la data de 30.03.2011, în sensul admiterii cererii.
Precizează intimatele că, la data de 12.04.2011, executorul judecătoresc împreună cu avocat R. M., reprezentant convențional al creditoarelor C. și N., s-au prezentat la adresa din Drăgănești-O., în vederea punerii în executare a titlului executoriu – încheierea din 22.03.2011 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Caracal.
Intimatele au mai precizat că, în prezența debitoarei C. M., au fost inventariate bunurile de la această adresă, s-a menționat și starea materială a acestora, inclusiv a autoturismului marca Renault cu nr. de înmatriculare_, însă debitoarea a refuzat semnarea procesului verbal de inventariere, deși la fața locului, în fața reprezentanților Primăriei Drăgănești-O. și ai Poliției din aceeași localitate, a arătat că nu are nici o obiecțiune.
În fapt, arată intimatele prin întâmpinare că suma ce se solicită a fi recuperată prin prezenta contestație la executare silită reprezintă onorariul executorului judecătoresc achitat pentru punerea în executare a încheierii din 22.03.2011 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Caracal.
Mai arată intimatele că, până în prezent, nu au procedat a inventarierea bunurilor ce constituie masa succesorală rămasă în urma decesului lui C. N. ( soțul intimatei C. E. V., și tatăl intimatei N. E. P. și pretins concubin al contestatoarei C. M., astfel că aceasta a fost o acțiune având ca temei de drept doar dispozițiile art.239-240 C.pr.civ.- asigurare dovezi.
S-a precizat de către contestatoare că pe rolul Judecătoriei Caracal este înregistrat dosarul nr._ având ca obiect nulitate act, respectiv să se constate nulitatea testamentului întocmit de C. N. prin care lasă toate bunurile mobile și imobile numitei C. M. (pârâtă în acea cauză reclamante fiind N. E. P. și C. E. V.) pentru lipsa discernământului testatorului, cu termen de judecată la data de 21.09.2011.
Susțin intimatele că procedura succesorală în prezent, este suspendată, fiind întocmită încheierea de suspendare nr.01/2011 din 21.01.2011 de către B.N.P. N. A. din Drăgănești-O., astfel încât nu se află în desfășurarea unui proces de partaj succesoral.
Intimatele precizează că, în dosarul nr.90/2011 aflat pe rolul B. R. V. nu s-a procedat la inventarierea bunurilor rămase de pe urma defunctului C. N., ci la inventarierea bunurilor de la adresa de deces a soțului, care se află înm posesia intimatei, bunuri ce vor compune sau nu masa succesorală.
În ceea ce privește primul capăt de cerere – anularea formelor de executare întocmite de executorul judecătoresc în dosarul de executare nr._ (în fapt, este vorba despre dosarul de executare nr.90/2011), intimatele au făcut următoarele observații: contestatoarea nu arată care este primul act de executare pe care l-a primit, astfel încât să se poată verifica dacă formularea prezentei contestații a fost efectuată în termenul prev.de art.399 – 400 C.pr.civ.; contestatoarea nu indică data la care a luat la cunoștință de executare /data la care a luat cunoștință de primul act de executare, tot pentru a se putea verifica respectarea dispozițiilor imperative ale art.401 C.pr.civ.;contestatoarea nu indică ce anume forme de executare atacă (pe toate sau numai somația și procesul verbal la care face referire, fără a indica numărul și data intocmirii acestora).
În ceea ce privește capătul de cerere privind suspendarea executării, s-au facut următoarele observații: contestatoarea nu a indicat temeiul de drept al formulării acestui capăt de cerere; contestatoarea nu face referire în acțiune la plata taxei de timbru și a cauțiunii obligatoriu a fi achitate. Or, potrivit dispozițiilor art.21 din legea taxelor de timbru, acestea se plătesc (sunt datorate) anticipat; contestatoarea nu indică momentul până la care solicită suspendarea executării.
În ceea ce privește susținerea că este prematură obligarea contestatoarei la plată, arată intimatele că nu se înțeleg dacă s-a încercat formularea unei excepții, în caz afirmativ urmând a se preciza temeiul în drept al acesteia.
Pentru toate motivele arătate, intimatele solicită respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată astfel cum vor fi dovedite.
În drept, s-a invocat art.1169 C.civil, art.274 C.pr.civ., art.115 și urm. rap.la art.399 și urm.C.pr.civ..
S-au anexat următoarele înscrisuri în copie certificată conform cu originalul: încheierea din 22.03.2011 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Caracal; procesul verbal nr.90/12.04.2011 întocmit de B. R. V.; chitanța pentru 1500 lei nr.200/29.03.2011 emisă de B. R. V.; extrase sistem ECRIS pentru dosarele_ ,_ ,_ ale Judecătoriei Caracal; împuternicire avocațială . nr._ emisă de S.C. A. M. și Asociații la data de 02.08.2011.
La data de 9.09.2011, Biroul Executorului Judecătoresc R. V. a înaintat instanței copii certificate după dosarul de executare nr.90/ex/2011.
Din examinarea întregului material probator administrat în cauză, a apreciat instanța că, prezenta contestație formulată de contestatoare este neîntemeiată, având în vedere considerentele ce urmează a fi expuse:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Caracal, reclamantele C. E. V. și N. (fostă C.) E. P. au chemat în judecată pe pârâta C. M., solicitând instanței ca prin încheierea ce se va pronunța să dispună delegarea unui executor judecătoresc pentru a încheia un proces verbal de constatare în care să fie consemnate: constatarea existenței (inventarierea) bunurilor mobile și imobile ce se află la adresa din Drăgănești-O., ., nr.21, județul O. și constatarea stării autoturismului marca Renault, de culoare albă, proprietatea lui C. N., aflat în posesia pârâtei.
Judecătoria Caracal, prin încheierea pronunțată la data de 22 martie 2011 în dosarul nr._, a admis cererea formulată de reclamantele C. E. V. și N.(fostă C.) E. P., în contradictoriu cu pârâta C. M..
Prin aceeași încheiere s-a dispus delegarea unui executor judecătoresc de pe lângă Judecătoria Caracal care să inventarieze bunurile mobile și imobile ce se află la adresa din Drăgănești-O., . D., nr.21, județul O. și să constate starea materială a acestora, precum și să constate starea materială a autoturismului marca Renault, cu număr de înmatriculare_ și număr de identificare VF1B53B_, încheierea fiind executorie.
La data de 29 martie 2011, pe rolul Judecătoriei Caracal s-a înregistrat dosarul nr._, având ca obiect cererea de încuviințare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de încheierea din 22.03.2011 a Judecătoriei Caracal, dată în Camera de Consiliu, cerere formulată de Biroul Executorului Judecătoresc R. V., pentru creditoarele C. E. V. și N. (fostă C.) E. P., in contradictoriu cu debitoarea C. M..
Prin încheierea din 30.03.2011, Judecătoria Caracal a încuviințat executarea silită a titlului executoriu mai sus menționat.
În dosarul de executare nr.90/ex/2011 din cadrul Biroului Executor Judecătoresc R. V., la data de 1 aprilie 2011, s-a încheiat procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită, care se compun din suma de 81 lei comunicarea actelor de procedură, suma de 2000 lei onorariul executorului judecătoresc, suma de 500 lei onorariu avocatului în faza de executare silită și suma de 20 lei taxa judiciară.
Totodată, la data de 12 aprilie 2011 s-a încheiat procesul-verbal nr.90/2011, prin care s-a luat act că au fost inventariate bunurile mobile și imobile ce se află la adresa din Drăgănești-O., . D., nr.21, județul O. și s-a constatat starea materială a acestora, precum și starea materială a autoturismului marca Renault, cu număr de înmatriculare_, menționându-se că procesul-verbal conține 3 pagini, fiind semnat de toate persoanele prezente, fără obiecțiuni, cu excepția petentei.
La data de 27 aprilie 2011, în cadrul aceluiași dosar cu nr.90/ex/2011 al B. R. V., s-a emis către Consiliul Local Drăgănești-O. adresa de poprire, prin care s-au declarat poprite sumele de bani, titlurile de valoare care sunt datorate debitoarei C. M., până la concurența sumei de 2601 lei, la care este obligată în favoarea creditoarelor C. E. V. și N. (fostă C.) E. P..
Într-adevăr, contestatoarea nu arată care este primul act de executare pe care l-a primit ori data la care a luat cunoștință de primul act de executare, astfel încât să se poată verifica dacă formularea prezentei contestații a fost efectuată în termenul prevăzut de art.399 – 401 C.pr.civ., de asemenea nu a indicat ce anume forme de executare atacă, respectiv toate formele de executare sau numai somația și procesul verbal la care face referire, fără însă a indica numărul și data acestora.
Urmare a adresei din 03.08.2011 a B. R. V., în dosarul nr.90/ex/2011, Primăria orașului Drăgănești-O. comunică prin adresa nr.5339/08.08.2011 că, începând cu luna august d-nei C. M. i s-a reținut un procent de 30% din drepturile salariale aferente lunii iulie cu plata în luna august, iar sumele vor fi virate în contul B. R. V. în perioada 24-31 a fiecărei luni.
Potrivit dispozițiilor art. 387 C.pr.civ., în afara de cazurile în care legea prevede altfel, executarea poate începe numai după ce se va comunica debitorului o somație, care are caracterul unui act începător de executare.
Nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât în virtutea unui titlu executoriu sau a unei hotărâri judecătorești, date cu execuție provizorie și pentru o datorie certă și lichidă, conform dispozițiilor art.379 alin.1 C.pr.civ..
Totodată, art.374 C.pr.civ. prevede că nici o hotărâre nu se poate executa dacă nu este investită cu formula executorie, prevăzută de art.269 alin.1 C.pr.civ., cu excepția hotărârilor pregătitoare si a celor cu execuție provizorie, acestea executându-se și fără formula executorie.
Dispozițiilor art.400 C.pr.civ., creează pentru participanții la executarea silita cadrul legal pentru sesizarea instanței, de cate ori se ivesc incidente sau contestații împotriva urmăririi, dar instanța nu este îndreptățită sa examineze aspecte de fond ale cauzei, decât in cazul in care s-ar invoca anumite motive de stingere a obligației, intervenite după rămânerea definitiva a hotărârii judecătorești.
A constatat instanța că onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit în conformitate cu prevederile Ordinului Ministerului Justiției nr. 2550/2006, fiind avansat în parte de către intimate.
În conformitate cu prevederile art. 37 alin. 3 din Legea nr. 188/2000: ”Executorii judecătorești nu pot condiționa punerea în executare a hotărârilor judecătorești de plata anticipată a onorariului.”
Referitor și la cheltuielile de executare privind onorariul avocatului în sumă de 500 lei, instanța constată că există dovezi de incasare a cuantumului onorariului de avocat, respectiv chitanța ., cu nr.48 din 29.03.2011.
Față de toate aceste considerente, instanța prin sentința civilă nr. 3709/6.10.2012 respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată și precizată de contestatoarea C. M., împotriva formelor de executare, (somația și procesul-verbal) întocmite în dosarul de executare nr.90/EX/2011 din cadrul Biroului Executorului Judecătoresc R. V. – Caracal.
În vederea soluționării capătului de cerere privind suspendarea executării silite, instanța a pus în vedere contestatoarei să depună dovezi privind achitarea cauțiunii în valoare de 1500 lei (cuantumul cauțiunii se stabilește în procent de 10% din valoarea obiectului cererii), întrucât potrivit dispozițiilor art.403 C.pr.civ. „până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța poate suspenda executarea dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel”.
Așa fiind, petenta nu a ințeles să facă dovada consemnării la CEC a sumei de 1500 lei reprezentând valoarea cauțiunii.
În temeiul art.274 C.pr.civ. și art. 274 al.3 C. ținând seama de dovezile existente la dosar și de prestația avocatului în acest litigiu, instanța a dispus obligarea petentei la plata cheltuielilor de judecată către intimate in sumă de 800 lei.
Împotriva sentinței civile nr. 3709/6.10.2011 și a încheierii din data de 29.09.2011 a declarat recurs contestatoarea considerându-le netemeinice și nelegale.
În motivare a arătat că încheierea din data mai sus menționată este nelegală având în vedere faptul că strigarea și soluționarea cauzei s-a făcut fără prezența acesteia și a apărătorului său, apelul părților fiind făcut fără a se respecta ordinea de pe listă.
A mai precizat că instanța nu a pus în discuția părților excepția prematurității, înființarea popririi sumelor cheltuite de intimate cu inventarierea bunurilor.
În privința sentinței a mai învederat că instanța a făcut o interpretare și aplicare greșită a legii pentru că nu s-a stabilit obligarea sa de a suporta cheltuielile de judecată în cererea privind asigurarea dovezilor.
S-a mai precizat că instanța nu a motivat sentința ci s-a limitat să enumere actele depuse la dosar, iar cu privire la anularea procesului verbal de inventariere a solicitat acest lucru întrucât nu corespunde realității, consemnând în mod eronat că s-a opus inventarierii, realitatea fiind aceea că nu s-a opus acestei operațiuni, însă a refuzat să semneze acest înscris, pentru că nu a fost întocmit la fața locului, ci ulterior.
La data de 27.12.2011 intimatele au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului.
În motivarea cererii a arătat că dosarul a fost strigat la ora 12:00, oră înscrisă în încheierea de ședință și convenită de părți, și deși au fost dispuși să aștepte apărătorul recurenților, instanța a considerat că dosarul poate fi strigat la ordine.
Prezența părților la termenele de judecată, în condițiile în care acestea au termen în cunoștință nu este obligatorie, și mai mult prezența avocatului contestatoarei în cauza civilă, nu este nici ea obligatorie.
Este alegerea avocatului cum înțelege să-și îndeplinească mandatul acordat de client, iar împrejurarea că avocatul sau partea nu au înțeles să se prezinte la termen sau s-au prezentat cu întârziere a determinat instanța să amâne pronunțarea pentru a se depune concluzii scrise.
A mai arătat că nu sunt întemeiate nici criticile privind nelegalitatea sentinței recurate, instanța reținând că în mai multe rânduri, i-a pus în vedere contestatoarei să precizeze primul act de executare a cărui anulare a solicitat-o și data la care a luat cunoștință de aceasta, fără a se conforma acestor cerințe.
S-a mai arătat că recurenta pe parcursul judecării fondului nu a invocat nici un motiv de nulitate a procesului verbal de inventariere, astfel că aceste critici invocate în recurs sunt inadmisibile.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate dar și în lumina dispozițiilor art. 304 pct.5, tribunalul a constatat următoarele:
O primă critică vizează încălcarea de către instanță a principiului dreptului la apărarea față de care tribunalul reține următoarele:
În procesul civil părțile au posibilitatea legală de a participa în mod practic la desfășurarea judecății, atât prin susținerea și dovedirea drepturilor proprii cât și dreptul de a combate susținerile părții potrivnice și de a-și exprima poziția față de aceste măsuri pe care instanța le poate dispune.
Aceste drepturi legale ale participanților la judecată sunt asigurate prin respectarea unui principiu fundamental al procesului civil cel al contradictorialității. Pentru asigurarea principiului contradictorialității instanța are obligația de a pune în discuția părților toate aspectele de fapt și de drept pe baza cărora va soluționa litigiul. Nerespectarea acestui principiu care asigură implicit și respectarea dreptului la apărare, este sancționată cu nulitatea hotărârii.
Noțiunea de proces „echitabil” presupune respectarea și aplicarea principiului contradictorialității cât și a dreptului la apărare, iar potrivit art.129 alin 1 C.p.c judecătorul are îndatorirea să facă respectate și să asigure el însuși principiul contradictorialității și celelalte drepturi ale procesului civil.
Din analiza încheierii de ședință din data de 15.09.2011 se constată că avocatul recurentei a solicitat instanței strigarea cauzei, la termenul din data de 29.09.2011, după ora 12,00.
Observând practicaua încheierii de amânare a pronunțării se constată că, după strigarea cauzei, însă anterior închiderii ședinței de judecată, s-a prezentat contestatoarea, asistată de apărătorul său, care a depus la dosar note de ședință.
Cum apărătorul a învederat anterior instanței că nu se poate prezenta în instanță decât după ora 12,00, iar din încheierea de ședință din data de 29.09.2011, nu reiese dacă această cauză a fost strigată sau nu după această oră, tribunalul constată că în speță s-a încălcat dreptul la apărare și implicit la un proces echitabil, conform art.6 paragraful din Convenția Europeană a Dreptului Omului.
Într-o atare situație tribunalul constată că este întemeiată această primă critică invocată de recurenta contestatoare.
O a doua critică vizează nelegalitatea sentinței recurate față de care instanța a reținut următoarele:
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul constată că recurenta contestatoare a formulat o precizare la acțiune la data de 23.06.2011, prin care a menționat că înțelege să conteste formele de executare întocmite în dosarul nr._, acesta fiind însă numărul dosarului înregistrat la Judecătoria Caracal, la data încuviințării executării silite.
Din această precizare se reține că recurenta a solicitat anularea procesului verbal și a somației, întocmite în cauză.
Observând lucrările dosarului de fond se mai reține că instanța a pus în vedere recurentei să indice actele a căror anulare a solicitat-o, la data de 15.09.2011, precizare care s-a formulat pentru termenul din data de 29.09.2011.
La data de 29.09.2011 recurenta contestatoare prin mandatarul avocat a depus la dosar note de ședință, prin care a precizat că obiectul contestației la executare îl reprezintă actele de executare întocmite de executorul judecătoresc R. respectiv: procesul verbal întocmit cu ocazia executării, somația și adresa de poprire.
Analizând sentința recurată se constată că instanța de fond nu a analizat contestația prin prisma celor precizate nici la data de 23.06.2011 și nici prin notele de ședință, depuse la termenul când instanța a luat cauza în pronunțare, dar anterior închiderii ședinței de judecată, însă cu încălcarea dreptului la apărare a acesteia, limitându-se să rețină că recurenta contestatoare nu a precizat actele de executare a căror anulare a solicitat-o respectiv numărul procesului verbal și data când a luat cunoștință despre acestea.
Soluționarea în acest mod echivalează cu o necercetare a fondului cauzei și în consecință prin decizia civilă nr.338/14.03.2012, Tribunalul O. a admis recursul, a dispus casarea sentinței pronunțată de Judecătoria Caracal și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Dosarul a fost reinregistrat pe rolul Judecătoriei Caracal sub nr._ , stabilindu-se termen de judecată în data de 28.06.2012.
Prin sentința civilă nr.4272/18.10.2012, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul civil nr._, s-a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată și precizată de C. M., în contradictoriu cu intimatele C. E. V. și N. E. P., împotriva formelor de executare întocmite în dosarul de executare silită nr.90/EX/2011 din cadrul Biroului Executorului Judecătoresc R. V..
S-a luat act de declarația petentei de renunțare la capătul de cerere privind suspendarea executării.
A fost obligată petenta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 lei, către intimate.
Examinând întregul material probator administrat in cauză apreciază instanța că prezenta contestație este neîntemeiată pentru aspectele ce urmează a fi expuse:
Între petentă și intimate au intervenit neînțelegeri in urma survenirii decesului defunctului C. N., decedat in luna decembrie 2010, petenta fiind concubina autorului iar cele două intimate C. V., având calitatea de soție și N. E. P., fiica rezultată din relația de căsătorie.
Cu ocazia dezbaterii succesiunii notariale la Biroul Notarului Public N. A. din orașul Drăgănești O., unde defunctul a avut ultimul domiciliu intimatele au aflat de existența unui testament autentificat sub nr.465/4.11.2010 de același notar public prin care defunctul a lăsat petentei C. M. întreaga sa avere mobilă și imobilă, prezentă și viitor ce se va găsi in patrimoniul său, instituind-o legatară universală conform art.888 C.civ.
Datorită neînțelegerilor ivite in fața notarului public cu privire la partajarea bunurilor succesorale, notarul public a suspendat procedura succesorală in data de 21.01.2011 îndrumând părțile la instanță.
Până la redeschiderea procedurii succesorale intimatele au înțeles să procedeze pe cale de urgență la inventarierea bunurilor mobile și imobile ce se află la adresa din Drăgănești O. . nr.21 și să constate starea materială a acestora precum și starea materială a autoturismului marca Renault cu nr de înmatriculare_ .
S-au adresat astfel instanței de judecată cu o cerere in acest sens inregistrată sub nr._, pronunțându-se o încheiere in data de 22.03.2011 de Judecătoria Caracal, prin care a fost admisă cererea intimatelor și s-a dispus delegarea unui executor judecătoresc de pe lângă Judecătoria Caracal in scopul deplasării la fața locului și pentru a proceda la cele solicitate.
Din considerentele încheierii mai sus menționate, a reținut instanța că s-a impus constatarea de urgență a unei anumite stări de fapt ( existența bunurilor ce vor intra la masa succesorală starea acestora) care ar putea să înceteze sau să se schimbe până la administrarea dovezilor avându-se in vedere și faptul că deja pretinsul legatar universal instituit prin testamentul aut. sub nr.465/4.11.2010, a sustras de la masa succesorală unele bunuri mobile, respectiv unele sume de bani aflate in contul cardului deținut de autorul C. N. la BRD Drăgănești O., chiar in ziua decesului, la câteva ore după survenirea acestuia, fără știrea membrilor familiei.
A constatat instanța că încheierea pronunțată de Judecătoria Caracal in data de 22.03.2011, a fost pusă în executare silită la cererea intimatelor C. V. și N. E. P., întocmindu-se astfel la fața locului procesul verbal nr.90/12.04.2011 de executorul judecătoresc, semnat de reclamante prin avocat M. R. și de reprezentanții Primăriei orașului Drăgănești O., in calitate de martori, menționându-se că petenta C. M. refuză să semneze deși inventarierea bunurilor s-a făcut în prezența acesteia și a celorlalte persoane care nu au formulat obiecțiuni, toate bunurile mobile și imobile menționate în procesul verbal rămânând in custodia acesteia.
Este firesc ca în cadrul unui dosar de executare silită să se perceapă și cheltuieli aferente acestei activități, executorul judecătoresc având obligația să stabilească cuantumul acestor cheltuieli printr-un proces verbal în conformitate cu disp.art 37 al.1 din Lg.188/2000, Ordinul Ministrului Justiției nr.2550/2006, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, in condițiile legii.
În conformitate cu disp.371 al.1 /7 partea care solicită îndeplinirea unui act sau altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare in acest scop.
Aliniatul 2 al aceluiași articol statuează că toate cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt in sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel.
De asemenea debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după inregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite in titlul executoriu prin executare voluntară.
Petenta, deși a beneficiat pe tot parcursul judecării contestației la executare de apărător cu pregătire calificată, ( juridică) nu a indicat corect numărul dosarului de executare și nici actele de executare contestate, făcând o confuzie între acest dosar cu nr.90/2012 întocmit de executorul judecătoresc R. V. și dosarul nr._ sub care a fost înregistrat pe rolul instanței de judecată cererea de încuviințare a executării silite a incheierii pronunțată de Judecătoria Caracal in data de 22.03.2011 în dosarul nr._ .
Pe de altă parte, s-a solicitat inițial suspendarea executării silite prin contestația la executare inregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal, in data de 3 iunie 2011 sub nr.3931/_, când executarea era deja finalizată prin procesul verbal nr.90/12.04.2011.
Ulterior, s-au precizat actele de executare întocmite de ex.judecătoresc socotite de petentă ca nelegale, fără a arăta în concret motivele ce afectează nelegalitatea acestor acte respectiv somația, procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită și adresa de poprire către Primăria orașului Drăgănești O. ( terț poprit a sumelor datorate debitoarei C. M. până la concurența sumei de 2601 lei).
Din examinarea dosarului de executare silită anexat la prezenta cauză, a constatat instanța că nu există nici o somație emisă de executorul judecătoresc, întrucât în conformitate cu disp.art,. 454 al.1 C. poprirea se înființează fără somație prin adresă însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu comunicată celei de a treia persoană arătată in art. 452, înștiințându-se totodată și debitorul despre măsura luată.
Petenta a susținut că instanța care judecă pricina in fond a ținut seama de cheltuielile făcute cu administrarea dovezilor, insă intimatele au ales procedura notarială pentru dezbaterea succesiunii defunctului C. N. și nu procedura judiciară.
Ceea ce au demonstrat intimatele până în prezent este existența unui dosar pe rolul Judecătoriei Caracal, înregistrat sub nr._ având ca obiect constatarea nulității testamentului aut. sub nr.465/4.11.2010 de BNP N. A. cu sediul în orașul Drăgănești O., aflat în curs de soluționare.
În consecință, nefiind dovedite motive de nelegalitate a actelor de executare întocmite de executorul judecătoresc R. V. cu ocazia executării silite a incheierii din data de 22.03.2011, pronunțată de Judecătoria Caracal, in dosarul nr._ ,ce reprezintă titlul executoriu, instanța a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de petentă.
Instanța a luat act de declarația petentei de renunțare la capătul de cerere privind suspendarea executării silite.
In conformitate cu disp.art. 274 C., petenta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimate in cuantum de 800 lei, reprezentând cheltuieli efectuate în primul ciclu procesual, având în vedere munca îndeplinită de apărătorul intimatelor in rejudecarea cauzei, care cu excepția formulării unor concluzii scrise nu a fost prezent la nici un termen de judecată.
Impotriva sentinței, în termen legal, a declarat recurs recurenta contestatoare C. M., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea contestației la executare și obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivele de recurs recurenta contestatore arată că:
S-a reținut în mod greșit că nu a fost de acord cu semnarea procesului verbal întocmit de către executorul judecătoresc odată cu inventarierea la fața locului a bunurilor rămase de pe urma autorului, lucru total neadevărat pentru că așa cum se poate observa la întocmirea acestui proces verbal nu a avut obiecțiuni.
Nu s-a reținut de instanța de fond că a fost de acord cu inventarierea acestor bunuri încă de la chemarea în judecată în cauza nr._ și în mod tendențios și părtinitor reține și revine cu motivarea că s-ar impune de urgență constatarea unei stări de fapt până la administrarea dovezilor, respectiv stabilirea masei succesorale, având în vedere că ar fi sustras sume de bani imediat după decesul autorului, aceste afirmații fiind făcute de intimate dar nu s-a dovedit că sunt și adevărate.
Mai susține că, instanța de fond nu a menționat că a fost de acord cu cererea de administrare dovezi și că nu s-a opus în nici un fel la inventarierea bunurilor, nu a avut obiecțiuni la întocmirea procesului verbal de inventariere,.
Instanța de fond nu a amintit în nici un fel că intimatele au tergiversat intenționat soluționarea acestui dosar refuzând primirea citațiilor chiar la adresele comunicate de ele în celelalte dosare și unde până la urmă s-a îndeplinit procedura de citare.
S-a motivat de către instanța de fond că s-a greșit nr. dosarului de executare nr.90/2011, menționându-se dosarul de încuviințare silită nr._ .
A mai arătat că a contestat în privința procesului verbal de executare cheltuielile de executare la care a fost obligată de către executorul judecătoresc în urma inventarierii bunurilor, dar se pare că nu s-a înțeles ce a solicitat.
Cu privire la cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite susține că nu este debitor pentru că intimatele au dorit să inventarieze niște bunuri, să delege un executor care să constate la fața locului situația de fapt, situație în care nu are obligația să le plătească cheltuielile făcute cu această ocazie.
De asemenea, nu este de acord cu motivarea hotărârii în privința respingerii contestației la executare, în sensul că intimatele au ales procedura notarială pentru dezbaterea succesiuni și nu procedura judiciară, deoarece nu executorul prin procesul verbal întocmit pentru asigurare dovezi dispune obligarea la cheltuieli de executare.
În mod greșit a reținut instanța de fond că a solicitat târziu suspendarea executării în data de 3 iunie 2011 când executarea se finalizase în data de 12.04.2011 în dosar de executare nr. 90/2011, a făcut referire la suspendarea executării cu referire la poprirea făcută asupra salariului din care i s-a reținut 30% pentru recuperarea cheltuielilor de executare pe care le-a contestat, la această suspendare renunțând din cauza taxei judiciare de timbru.
Nu s-a făcut nicio referire la dovezile pe care le-a depus pentru demonstrarea faptului că la data executării, executorul judecătoresc se afla sancționat de Curtea de Apel C., situație în care actele întocmite sunt nule de drept, fiind suspendat în îndeplinirea atribuțiilor.
La data de 27.02.2013 intimatele au depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
Considerentele instanței de recurs în raport de susținerile părților și de disp. art. 304 pct.6,7,9, art. 304 ind. 1 C.p.c. și 312 C.pc.
Obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art.261 cod procedură civilă ca de altfel și cercetarea fondului cauzei are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.
Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.
În cauză motivarea primei instanțe nu răspunde acestor exigențe legale deoarece nu examinează efectiv apărările și susținerile părților, fapt ce echivalează cu o necercetarea a fondului cauzei
Astfel, din considerentele hotărârii recurate, nu rezultă care au fost motivele pentru care a apreciat contestația ca fiind neîntemeiată, limitând-se la a expune doar situația de fapt pe care a reținut-o pe baza probelor administrate în cauză.
Mai mult decât atât, potrivit disp.art 129 alin.5 teza I din C., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Astfel, instanța de fond a reținut că nu a fost indicat corect numărului dosarului de executare de către contestatoare și că aceasta nu a precizat concret motivele de nelegalitate cu privire la actele de executare contestate, aspecte pe care, tocmai instanța, în virtutea rolului său activ avea datoria să le lămurească.În situația în care instanța i-ar fi pus în vedere contestatoarei să indice numărul corect al dosarului de executare și să precizeze temeiurile de drept încălcate cu ocazia întocmirii actelor de executare de către executorul judecătoresc, iar aceasta nu și-ar fi îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa de către instanță, motivarea în fapt a soluției pronunțate de către instanță ar fi fost pertinentă.
Pe cale de consecință, Tribunalul urmează să admită recursul, să caseze sentința și să trimită cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Cu ocazia rejudecării instanța îi va pune în vedere contestatoarei să-și precizeze în fapt și în drept cererea conform disp.art.112 alin.1 pct.4 cpc, urmând ca, în funcție de motivele de nelegalitate invocate de contestatoare să răspundă atât în fapt cât și în drept criticilor formulate cu privire la actele de executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta contestatoare C. M., cu domiciliul în Drăgănești O., ..C1, ., împotriva sentinței civile nr.4272/18.10.2012, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata C. E. V. cu domiciliul în București, . familia D. M., nr.7, ., ., și . și Bucuresti, . L. ., ., intimata, cu domiciliul în Bucuresti, . familia D. M., nr.7, ., . comuna Vidra ., județul I. și Bucuresti, ..6-12, ., ., casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 11.03.2013.
Președinte, M. R. H.,delegat la Tribunalul D.,pentru | Judecător, M. V. | Judecător, C. C. |
Grefier, D. S. |
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 233/2013.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 404/2013. Tribunalul OLT → |
|---|
